În Dacia, extinsa între Nipru, Rin si Tracia, având centrul politic si religios în Transilvania (România de astazi), îsi desfasura civlizatia, cea mai extinsa si mai razboinica populatie pelasgica. Dealtfel, pelasgii europeni acupau întreaga Europa, Asia Mica, nordul Africii, întreg bazinul mediteranian, iar carienii pelasgi au fost primii care au atins Americile. Marii eroi civilizatori ai acestor spatii au fost Uran, Saturn, Apollon, Hermes, precum si Typhon, gigant, ca si pelasgul Prometeu, regele scytilor.

Urmasii lor au fost conducatorii scitilor, ai agathirsilor, si gelonilor si ai latinilor ( cu mult înainte de întemeierea Imperiului Roman), acesti conducatori dând numele lor popoarelor pe care le conduceau.

Eroii conducatori si întemeietori, au fost zeificati în Spatiul Carpatic, acolo unde s-au nascut, si legile, religia, moravurile impuse de ei erau valabile în toata lumea pelasga. Armunus era numele lui Jupiter al Arimilor, ( Zeus), el devenind mai târziu, în Imperiul Roman ”Jupiter Ruminus ”. Capadocii îl numeau ” Zeus Dakin”. Marte, zeul razboiului mai era numit Arimanios ( sufixele us, as, is, es, ca si diftongurile au, ou, oe aveau origine pelasga).

Arimii de la Dunarea de Jos apar în izvoarele geografice vechi si cu numele de rami.

Ptolemeu Claudius mentioneaza Ramidava, unul dintre cele mai importante orase ale Daciei meridionale. (Ptolemeu, ” Geografia”, Cart. III.8.4.) Rimdacii locuiau în apropierea colchilor, la nordul Marii Negre.

În lucrarea ” Argonautica” a lui Orpheu, ca si la Ovidiu este mentionat orasul ” Romechium” ( Ovidiu, ” Methamorfoze” Cartea XV.v.705).

În Dacia meridionala, sub romani, era mentionata localitatea ”Romula”.

Aristeas din Proconnes, celebru poet si profet al lui Apollon, contemporan cu Homer, spune despre pelasgii hiporboreeni arimaspi : ” Razboinici multi si foarte puternici, avuti în herghelii, în turme si cirezi de vite ; barbati cu plete stufoase, ce fâlfâie în aer ; cei mai robusti din toti oamenii, având fiecare câte un ochi în fruntea sa cea frumoasa”. Nicolae Densusianu, ” Dacia Preistorica”.

Istoricul evreu Josephus Flavius ( sec.I d.H.) numeste”arimani” pe ” lusitani” si pe ”cantabri”. ( Jos. Flav. ” Bell. Jud.” II.c.16), iar iberii cei vechi din Peninsula Iberica îi mentioneaza ca numindu-se” romani” ( Jos. Flav, c. ” Apionem”Cart. II.4).

Arimii, vechii locuitori ai Daciei, se mai numeau  ” rumoni” si ”rumuni”, fiind cunoscut numele principelui dac ” Rumon” ( Ammmianus, Cart. XVII.c.12) si localitatea ” Sclavinum Rumunense”, astazi Slaveni, în judetul Romanati. ( N. Densusianu).

La chestionarele lui N. Densusianu, comuna Mihaesti, Muscel a raspuns : ” nu am venit de nicaieri, ci ne-am pomenit aici”. Românii din comuna Cosmesti – Galati au raspuns: ”suntem aici de la începutul lumii ” ; comunele Bordeiu – Verde- Braila  si Podeni – Prahova au raspuns : ” samânta noastra este de la uriesi”, iar comuna Drajna de Sus – Prahova au raspuns : ” românii de astazi s-au numit mai înainte ”râmni” si ”râmpleni”. Iovan Iorgovan era numit ” ficior de râmlean”. ( Teodorescu, ”  Poezii pop.” P. 419.).

Pe o veche inscriptie din muzeul Capitolin este mentionat ” Hercoles Romillianus” (Guasco ”Mus. Capitol ” I.60. nr.30).  În Dacia Ripensis exista localitatea ”Romulianum”( Aur. Victor, ” Epit.”40) si în Thracia, localitatea ” Ramlum”.

Traditiile taranilor din Bucovina si Moldova spun ca aveau ” Tara Rohmanilor”, situata la miazazi de Moldova. ( N. Densusianu, ” Chest.ist. com Bogdanesti – Tutova). Între ei, erau rohmanii anahoreti, religiosi, ” blajini”, considerati sfinti de cei din jur, aceiasi cu ” arimpheii”, la Plinius, Cart. VI.14.2.) si la Mela ” Orb. Descr. ” Cart. I.2.19). Acesti rohmani – arimphei au fost asociati cu legenda Insulei Leuce – ”Insula Fericitilor” (astazi Ostrovul Letea), insula fiind acoperita de aluviunile Dunarii). În insula Leuce se retrageau dupa moarte, sufletele eroilor si ea este ecolul  ” Insulelor Fericite” care înainte de 10000 î.H. era Atlantida.

PELASGII ÎN ITALIA

Prima civilizatie politica, sociala si religioasa, în Peninsula Italiei, a fost datorata pelasgilor coborâti de la Carpati si Dunarea de Jos, din Peninsula Haemus (Balcani), cu mii de ani înainte de caderea Troiei  1185 î.H.) pe parcursul diverselor perioade.

Traditiile grecilor si ale romanilor mentioneaza o serie lunga de migratii pelasge. Ianus, din tara hiperboreilor ( de la nord de Dunare) s-a asezat în Peninsula Italica, împreuna cu oamenii lui, erou civilizator ca si Saturn, acesta din urma refugiat în peninsula, dupa înfrângerea lui de catre fiii sai ; Typhon, din tara arimilor nordul Dunarii), urmas a lui Saturn, învins de Joe, ca si de Hercules din aceleasi locuri nordice, care a venit cu ostiri numeroase, întemeind în Peninsula Italica multe colonii agricole (Dionysios din Halicarnas Cart. I.39-42).

O parte din populatia nordului Daciei – Ausonii – Ozoni  (Osenii de astazi) din Maramures), au fost printre primii care s-au asezat în Peninsula Italica, sub conducerea lui Auson, fiul lui Atlas, Auson fiind cel dintâi care a domnit la Roma (înca neîntemeiata, dupa istoria oficiala).

Fiul lui Hercules, Latinus – Telephus, a condus triburile latinilor (prisci – batrâni) în Peninsula Italica, înaintea venirii aici a etruscilor, urmasi ai troienilor, refugiati.

Ligurii de lânga Carpati si Dunarea de Jos, au format colonii în peninsula. (Plinius, Cart.III.21.1.). O parte dintre liguri, unul dintre cele mai razboinice triburi, se numeau ” deciates” (Plinius, Cart. III.7.1.) si s-au asezat la apusul Alpilor ; cei din Alpii maritimi aveau un oras principal numit Antipolis, acestora, romanii acordându-le cetatenia. (Plinius, Cart. III.5.5), Alte triburi de provenienta carpatica, stabilite în Alpi, se numeau”montani” (tot pelasgo- arimice). (Plinius, Cart, III.24.2) si de asemeni ” belaci”(vlaci – vlahi), ” comati” sau ” capilati”, carora împaratul Nero le-a acordat, deasemenea, cetatenia romana.

O parte dintre ” ligurii- stoeni”, asezati în centrul Peninsulei Italice, au întemeiat vechiul oras numit ” Ariminiun” (Rimini). Vechea populatie rustica de pe teritoriul Liguriei se numea, în legile longobarde, ” arimani” (Du Cange”Gloss. Med.et inf.lat, ”).

Diferitele neamuri ligure din Valea Padului se mai numeau si ”romani” – (Romaioi – Arimani) (Strabon, Cart. V.I.10). O asezare de pe teritoriul ligurilor din Alpi, se numea în epoca clasica romana ”Rama”. Râul Pad (Po) se numea în epoca ligurilor Bodincus (Plinius, Cart. III.20.8.). Acesta spune ca ligurii trimiteau la Roma casul ciobanesc (”coebanum caseum”), facut mai ales din lapte de oi. (Plinius Cart. XI.9.7.1). Ligurii aveau asezari vechi, cu numele : Luna (Frontini, ”Strateg.”III.21.) si ”Alba”.

Numele vechi al Alpilor era Albia ( Strabon, Cart. IV.6.1.). În ” Vadum Sabatium”, vechii liguri aveau muntele ”Mancelus” (rom. Muncel) C.I.L.VOL.V.nr.7749.

Umbrii, deasemenea pelasgi vechi carpatici erau faimosi.

(Pliniu, Cart. III.19.1.). Ptolemeu Cl. aminteste  o populatie din Sarmatia europana, numita ”ombrones”. Umbrii roiti în Peninsula. Italica, sunt mentionati în insriptiile romane referitoare la Dacia (Cocceius Umbrianus, pontifex civitatis Paralisensium Provinciae Daciae e Aur Umbrianus” ( C.I.L.III.nr.2866 si 864). Scymnus spune ca Latinus a fost protoparintele umbrilor ( Scymnus, ”Orb. Descr.”, v.225). Cel mai important document despre limba umbrica este reprezentat prin ” Tablele de arama” numite ”engubine” (”Tabulae Inguvinae”), descoperite în anul 1444 într-o subterana din orasul Gubbio (Iguvium), care demostreaza ca umbrii aveau aceeasi origine ca si latinii (vechi) ( Breal, ” Les Tables engubines”, I.(1875).

Istoricul Zenodot spunea ca ”umbri” ar fi numele vechi al sabinilor (Dionysius din Halicarnas, Cart. II. 49).

Astfel, pelasgii carpatici au ocupat succesiv, sub diferite denumiri (ale multiplelor triburi si conducatori), pe parcursul a mii de ani, toate regiunile Peninsulei Italice, de la Alpi pâna la extremitatile de sud ale peninsulei : Istria, Liguria, Venetia, Umbria, Etruria, teritoiul sabinilor, Latiu, Campania, Apulia, Iapygia, Lucania, Brutiu si insulele Corsica, Sardinia si Sicilia.

Aceste populatii care fundamenteaza cea dintâi viata politica, sociala, si religioasa a Peninsulei Italice, unele mai razboinice si mai faimoase, altele mai pasnice si muncitoare, precum si ” aborigenii” , ligurii, istrii, venetii, umbrii, tursenii (etruscii), sabinii, latinii, ramnii, oenotrii, peucetii, iapygii, siculii, sicanii, apartiuneau, dupa cele mai vechi traditii grecesti si romane, marelui neam pelasg. ( Nicolae Densusianu” Dacia Preistorica”).

PELASGII ÎN GALIA

Înaintede a se face cunoscuti celtii în Europa, întreg teritoriul Galiei era locuit de numeroase triburi, având aceeasi limba, legi, moravuri, credinte si erau de neam pelasg.

În Galia meridionala, între Alpi si Marea Mediterana, Pirinei, Oceanul Atlantic si Loire, locuiau aceste triburi.

Alte triburi ligure au trecut, în timpuri preistorice,din Alpi, spre câmpiile Galiei, extinzând dominatia lor, în epoca anteceltica, peste întreg teritoriul Galiei.(Arbois de Jubainville, mare istoric francez, ” Apres les Iberes, avant les celtes, ils ( les Lygures) ont domine dans le pays, qu’on plus tard appelle Gaule” ; ” Les premieres habitants”. I.p.382.).

La Eratostene (sec.III î.H.), întreaga Peninsula Iberica poarta numele de ”Liguria”, iar Marea Mediterana, în partile de sud ale Galiei, era numita la autorii greci ” Liytihon pelayos”( Strabon, Cart. II.4.4. ; 5.19 ; La Ptolemeau Cart. III.1.), iar la autorii romani ” Ligusticum mare”.  (Columellae R.R. Cart VIII.2. ; Pliniu Cart. II 46.4.). Loire se numea Liger (râul ligurilor). Aquitania, provincia cea mai însemnata a Galiei, întinsa de la Liger pâna la Pirinei, se numea la început Aremorica ( Pliniu IV.31.1.) ”Aquitania Aremorica antea dicta”.; La Iulius Caesar – ” Armorica” ( Bell. Gall. ” Cart. VII.75.).Ligurii erau mentionati în legile longobarzilor ca ” arimani”.

Pâna târziu în Evul mediu, în partile meridionale ale Galiei se vorbea” lingua romana” – cu o vechime îndepartata. În Evul Mediu, pe teritoriul meridional al Galiei se vorbea limba rustica – prisca- vulgara romana (mult mai veche decât romana – latina clasica) si se numea ” Langue d’ Oc”.

Unul dintre triburile ligure care trecusera din Galia peste Pirinei, apare în iscriptiile romane ale Hispaniei cu numele de ”longeidoci” ( longei daci) populatie cândva foarte extinsa în Galia meridionala, mai ales în regiunile locuite de ” volci”, si care a dat numele teritoriului ” Langue d’Oc”.

Unul dintre triburile care ocupau teritoriul Aquitaniei (vechea Aremorica) se numea ”datii”(dacii).

A se vedea pe harta lui Ptolemeu C1., DACIA, mentionata cu majuscule si DATIA ( singura denumire în afara de EUROPA scrisa cu majuscule. (Pliniu, Cart. IV.109) Ptolemeu C1. ”Graphia” I.206).

In epoca anteceltica, pe întreg teritoriul Galiei se vorbea aceeasi limba latina rustica ( prisca). În partile de nord ale Galiei, însa, în urma contactului cu celtii si germanicii, care îsi realizasera dialectele lor, au aparut mai multe dialecte.

În apropiere de ” datii”, în partile sudice, spre Toulouse, exista asezarea ”Sarmati” (Tabula Peutingeriana, Segm.II.1.2.).

O   alta  grupa de daci, numiti de geografii greci ”deciates” sau ”deciani”,locuiau lânga Alpi maritimi. Deciatii formau un trib razboinic si iubitor de liberate.

Ei au angajat primele lupte cu romanii în Galia si Pliniu cel Batrân îi numara printre cele mai faimoase popoare ligurice.( Pliniu, Cart. III.7.1.).

Pe lânga coastele Mediteranei, pâna la Pirinei, locuiau ” Volcae Arecomicii”   (Volcae Aremorici).

Romanii, pâna în timpul lui Augustus, numeau coastele meridionale ale Galiei  ” Provincia romana”. Volcii aremorici se bucurau de autonomie, chiar si în timpul dominatiei romane. Se administrau singuri, dupa legi proprii, nesupusi guvernarii romane a provinciei. Strabon, Cart. IV.6.4.).

Tot din perioada anteceltica existau denumirile topogafice: Ardelay, Arlelles, Ardelu, Ardeuil, Ardillats, Ardilleux, Ardillieres purtate pâna astazi de unele comune de pe teritoriul meridional al Frantei. ( Junin, ” Dict.d.communes de France”, 1851.p.19), O comuna cu numele ”Ardauli” se afla si în Sardinia. (pr. Cagliari = Oristono).

În partile de apus ale Alpilor, se exploatau minele pe teritoriul Galliei meridionale, unul din cele mai importante centre miniere fiind ” Rhoda” (denumire de origine pelasga), de la care deriva numele Rhodanului (Ronului). În apropiere era localitatea ”Boxs” (ani)= carbunari, rom. bocsa=carbunarie) (C.I.L.vol.XII.nr.1783).

O alta localitate, mai la sud, aparea în geografiile vechi ca ”Taruscon” (Tarascon) ( Strabon, Cart.IV.1.12.). In aceeasi regiune muntoasa a Alpilor, lânga ” deciati”, traia tribul ” albioeci” (Strabon, Cart.IV.6.4.), iar dincolo de Rhon, lânga  ” Volcae Arecomici”, erau ”helvii”.

În regiunile metalifere cele mai bogate din Ardeal ( România) exista localitatile : Ruda, Rodna ( cu mine celebre de argint, numite în Evul Mediu ” Rhodana”, Bocsa, Bocsani, Trascau, Albac, Ilva Mare (lânga Rodna).

Legate de limba aremorica-pelasga, erau si localitatile : Alba, Boxsani, Piscenae, Raurica, Rhoda, Ursulae, Vadum Sabatium (în rom. Vadul Sapat), Vesuna ; fluviile : Arauris, Argenteus amnis, Varus ; muntii : Albia ( Strabon, Cart. IV,6.1.) Gaura (”Itin. Hierosol. ” p. 555), Mancelus (Muncel), Matrona, Stura (Plinius, Cart.III.204), Vesulus ( muntele din care izvoreste râul Pad (Po). (Plinius, Cart.III.20.3.).

Un trib din Aquitania, stabilit lânga râul Oltis (azi Lot), apare cu numele de ”cocosates”. Omonime, pe teritoriul locuit de români : Alba, Bocsani, Pesteana, Ruda, Ursoaie, Gaura, Muncel, Stura, Cocosati si Vesul. Arauris este acelasi cuvânt cu românescul Râuri.

Vechile populatii ale Galliei spuneau ”marga” pamântului calcaros si lutos (Pliniu, Cart. XVII.4.1), folosit la îngrasarea araturilor, acelasi cuvânt fiind folosit si de români. Pentru legume, în Gallia aveau cuvântul ”legumina”-”legaria”(Varo R.R.Cart.I.32.).

Pe o inscriptie descoperita pe teritoriul volcilor arecomici, scrisa cu litere pelasge, apare cuvântul ”dede” = dedit (dedicat) (Monin, ” Monuments d’ancienns idiomes gaulois”, Paris, 1861.p.17). Toate aceste cuvinte apartin aceluiasi dialect arhaic, pe care-l mai vorbeste si astazi (cu unele transformari), poporul român de la Carpati.

În concluzie, originea geografica a celor mai multor triburi de pe teritoriul Galiei meridionale (Franta), provine de la muntii si sesurile Daciei vechi.

PENINSULA IBERICA

Înainte de ” liguri ”, alt trib pelasg important locuia pe teritoriul Galiei meridionale, începând de la Rhon ti pâna la Pirinei, ” Iberii ” .

Intervenind invazia celtilor, o parte dintre ligurii de la Alpi si de la Rhon, împinsi de celti, ocupa locurile iberilor din Gallia meridionala si îi alunga pe acestia dincolo de Pirinei, în Peninsula Iberica. Iberii din partile de apus ale Europei formau si acelasi popor cu iberii de lânga Caucazul asiatic. (Apolodor fragm.123 si 161) dupa el, iberii de lânga Caucaz ar fi fost un popor emigrat din Iberia, de la Pirinei.(cf. Varro, la Plinius, Cart.III.3.3).

Despre iberii de la Caucaz, Tacitus scrie în ” Analele” sale : ” Iberii si albanii (din partile de rasarit ale Marii Negre), locuiesc tinuturi muntoase si s-au obisnuit cu greutatile si cu suferintele. Ambele ramuri erau pelasge. Si vechile genealogii etnice considerau pe iberii de apus drept frati buni  cu locuitorii primi ai Italiei. (Isidor, ”Orig.”Cart.IX.2. ; 26-29: ”Filii igitur Iahpet…Iuvan a quo Iones…Tubala quo Iberi qui et Hispani; licet quidam ex eo et Italas suspicentur. ”

În timpurile romane, numele iberilor din Peninsula Iberica disparusera aproape total.

Când legiunile romane patrund pentru prima oara pe pamântul Hispaniei, aceasta era ocupata de populatii de pastori, agricultori si mineri din vechea familie a pelasgilor iberici.

Noi serii de migratii erau formate din triburile si gintile : Albocenses, Ambirodaci, Ablaidaci, Avlaidaci, Arevaci, Argeli, Aurienses, Barbarium, Berones, Bibali, Bursaonenses, Calnici, Comanesciqi, Cosetani, Dagences, Deciani, Ergavicenses, Gruii, Ilergetes, Ilaraugatae, Ossigi, Indigetes,Lacetani, (Letani), Longeidaci, Lunarii, Peleondones, Orientes (Aurienses), Turdetani, Turduli, Tarragonenses, Vaccaei, Vascones, Virvesci, si Vloqi (Vlachi-Vlohi -Valahi).

Între toate aceste triburi, cei mai importanti, ca numar si stare sociala, erau turdetanii. Erau stabiliti în partile meridionale ale Peninsulei Iberice, în regiunile de astazi ale Sevilliei si Granadei. Turdetanii se ocupau mai ales cu exploatarea minelor de aur, de argint, de fier si de staniu. (Strabon, Cart.III.2.3.) si formau acelasi popor cu turdulii-” Turdulii veters” din Lusitania (Portugalia) ( Plinius, Cart.IV.35.1).

Turdetanii, spune Strabon, sunt cei mai învatati dintre toti hispanii. Ei se folosesc de gramatica : au o descriere a traditiilor proprii, istorice; au poeme si legi scrise în versuri vechi, dupa cum spun ei, de 6000 de ani (Strabon Cart.III 1.6). Dupa nume, moravuri, ocupatii si particularitatile idiomului lor, turdetanii se dovedesc a fi din rasaritul Europei, de la Carpati. (În cazul în care erau urmasi directi ai supravietuitorilor Atlantidei, s-au refugiat în timpul glaciatiei Wurm, în  Spatiul Carpatic. M.AL.Orescu). Urme ale vechilor lor locuinte si ecouri ale numelui lor se afla si astazi în Transilvania si Ungaria (pe atunci Pannonia dacica).

Turda (ungureste Torda) este unul dintre cele mai vechi orase ale Transilvaniei. (În jurul Turdei s-au gasit obiecte din epoca de piatra.

Situata lânga poalele muntilor auriferi ai Transilvaniei si pe malurile râului Arges (Aureus), Turda a fost timp de trei secole( XIV-XVII) capitala legislativa a Transilvaniei”, desigur pe baza unei vechi traditii istorice. Turdetanii se mai numeau ” turdi” si ”turtulani” (St. Byzantinul ”Toirditania”.

În Peninsula Iberica exista si o regiune numita ” Turta”.(Turtam regionem dicit Cato apud Charisium”, 2.p.190 (Mullerus, ” Ptolomaei ” Geogr, ”I.107).

De aceleasi origini se leaga si numele altor localitati carpatice. Doua sate de pe valea Muresului se numesc ”Turdas”, unul lânga Orastie si altul aproape de Aiud, Orastie fiind una dintre cele mai importante asezari neolitice din Transilvania. (Goos, ”Chronikd.arch. Funde Siebenburgens ”p. 56-59).

Un al treilea sat ”Turda” se afla pe Valea Somesului, în nordul Transilvaniei. Alte trei sate cu numele ” Turda” sunt în comitatele Bihor, Beches si Zapolti. Alt sat ”Tordat” (comuna Iaurin), ” Tordacs” (comuna Alba Regala), ”Turdanisch”(Carintia), toate indicând directiile migratiilor turzilor ( turdetanilor) peste Pannonia, catre Alpi si Pirinei. Patronimul ”Turda” este raspândit pe Valea Ariesului (Transilvania).

În nordul Peninsulei Iberice, cele mai celebre mine figurau, în epoca romana, sub numele de ” Metalla Alboc” (ensia), în Transilvania(comuna Albac) cu locuitori mineri la mine de aur. Din aceste locuri izvoreste râul Aries.

Între populatiile hispanice locuitoare la poalele Pirineilor, cei mai vigurosi, iubitori de libertate si mai bine organizati sub aspect militar erau ”pelendones”. (Pliniu Cart.III.4.10 ; Ptolemeau Cart. II.6.53. si 55). Erau stabiliti lânga izvoarele râului Darius (Duero) si au purtat lupte contra romanilor, împreuna cu vecinii lor,  ” arevacii”. Numantia, centrul puternic de aparare, a fost distrus de romani în anul 133 î.H.

Peledonii din Peninsula Iberica erau acelasi popor cu ”peledonii” Daciei. (Tabula Peutingeriana Segm. VII.4.). Localitatea Pelendona este mentionata în Tabula Peutingeriana, localitate aflata în Dacia Malvensis, pe drumul spre Amuria (Gura Motrului), catre Romula (Resca).

În apropierea peledonilor hispanici se afla orasul ”Uxama”, mentionat de inscriptiile romane, vechii lui locuitori fiind originari din rasaritul Europei, de pe teritoriul Sarmatilor. Uxama era un oras înconjurat cu ziduri sarmatice, iar locuitorii lui aveau obiceiuri sarmate. (Silii Italici, ”Pun. ”Cart. III.v.384 si urm.  ”Sarmaticos adtollens Uxama muros”, ” Uxama Argelae” (Ptolemeu Cart.II.c.6.55).

Pe o incriptie latina din Lusitania se mentioneaza o femeie”Cornelia”…Uxame (n) sis Argelorum” (din Uxama Argelae). (C.I.L. voII.nr.4306.).

Uxamenii îl venerau pe Hercules (C.I.L.vol. Iip.387). Wolff, în articolul ” Die Landesnamen Siebenburgens” spune :  ” Das rumanische Ardial-Ardeal ist der uralte Lansname Dakiens…und das magyarische ”Erdel” ist eine blosse Nachbildung des Ardeal”. (Koresp.-Blatt.d.hereines f.sieb. Landeskunde,X.50.).

Acesti locuitori din Uxama aveau numele personale cu terminatia ”o” : Arraedo, Atto, Crastuno, Dacilico, Eburaneo, Magulio, Ranto, Urcico, numiri de ginti sau triburi date catunelor : Calnici, Coronici, Coronesti, Comenesciqi. (C.I.L.vol II, p. 387). Pe teritoriul apusean al Tarii Românesti, nume de catune si comune : Câlnic, Cornesti, Corobesti, Comanesti, satul Erghevita, omonim cu Ercavia ( Ergavicenses, Ergevicenses din Tarraconia C.I.L.vol. Iip.387).

Triburile hispanice emigrasera de pe teritoriul Olteniei de astazi.

În afara de Numantia, renumita capitala a pelendonilor în Hispania Tarragonense, era si  ”Sagunt”, pe tarmul M. Mediterane, locuitorii având traditia ca strabunii lor au emigrat în timpuri îndepartate, din rasaritul Europei, din ”Ardea” din nordul Istrului (Dunarea), de care aminteste în istoria lui si Alexandru cel Mare. (Strabon Cart.VIII.5.9.) : aceeasi Ardea din care îsi trageau originea locuitorii din Uxana Argelae (Argelum) –Uxena – Uxana.

Ausonii (osenii maramureseni), ”Ausonia Saguntus”, la Titus (XXI.7.14.), ca si ausonii din Apulia (Italia) al caror stramos era Atlas (reprezentat ca sustinând globul pamântesc, pe un vas din Apulia si pe o oglida etrusca de la Vulci. (Daremberg ” Dic.d.ant.v.Atlas”).

(Aceasta metafora cu Atlas vrea sa spuna ca acest erou învatat detinea cunoasterea lumii; tot o metafora reprezinta si lupoaica etrusca, initial fara cei doi gemeni, Romulus si Remus, apoi acestia fiind adaugati la romani, care stiau prea bine ca ”mama-obârstie” era lupoaica- lupul daco – getic, din care au descins celelalte popoare pelasgo-latine si Eturia si Roma.) (M.AL.Orescu).

Triburile liguro-dace trecusera prin regiunile Alpilor si ale Galiei meridionale, în Peninsula Iberica. ”Longeidocii” din Peninsula Iberica apartineau populatiei numeroase a volcilor din Galia meridionala (volci-volhi-vlahi), unde denumirea geografica de Languedocia – Langue-d’oc este cunoscuta, numindu-se Languedocia pâna în Evul Mediu.

Couneidoqii au denumit muntele Caunus din regiune pelendonilor ; arronidaccii erau tot daci-arimi.(C.I.L. vol. II. Nr.2697).

Este clar ca pe teritoriul Peninsulei Iberice exista o veche populatie de origine daco-getica si illirica (înruditi), fapt dovedit de orasul ” Deciana”, la poalele Pirineilor; patronimele: Decianus, Davus, Docius, din inscriptiile hispane si tribul ” dagences” (dagenses), ”dagae” fiind numele dacilor orientali de pe Tabula Peutingeriana.

În poemul epic german ” Rabenschlacht”, este mentionat Tubal, stramosul legendar al populatiilor prime hispanice, sub numele de ” Tibalt von Siebenburgen (Transilvania). (Grimm, ”D.Heldensage”, 104, 212).

Aceeasi provenienta si origine geografica aveau triburile ” iler-getes” (ilarangatae). (Plinius si Titus – ” Ilergetes” la Strabon si Ptolemeu – ” Ilergetae” ; la Hecateu ” Ilaraugatae” fram.15) si ”misgetes”.

Doua orase din Peninsula Iberica, unul din Baetica, altul din Tarraconia, aveau numele” Iluro”. Al treilea oras ”Iluro”, era dincolo de Pirinei, în Aquitania, cu o populatie din Illyria – ” Ilercaones”( la Titus), ” Hercaonenses” (la Caesar), Illurgavonenses : Caunii, (la geografii greci). Chaones erau în vechime unul din principalele popoare. Ilercaonii, un trib emigrat, de illirocaoni si în apropiere de ei, Muntele Caunus, din care izvora râul Durius. Înruditii cu caonii erau ” couneidogii” (caunodacii).

O moneda ”barbara” din regiunile inferioare ale Dunarii a purtat inscriptia ” COVNV”, o alta ” COVNVS”. (Arhiv.d.Ver.f. sieben Landskunde”, H.F.XIV.85).

De la Dunarea de Jos (de la cataracte la varsare) erau si ”indigetes” (sindi-getae) si misgetes (myso-getae);  Illergetii si indigetii erau vecini, sub si poalele Pirineilor, ca nationalitate omogena. În luptele lor cu romanii, au avut aceeasi istorie si soarta. Orasul principal al indigenilor se numea Deciana. ( Ptolemeau Cart.II,6,72); Ravennas ”Deciana” si ”Diciana”).

Si Tarranconi, tarraconenses, tarcani proveniti din Carpati. Sate cu numele ”Tarkanz” ( Tarcaia), în comitatele : Bihor, Heves, Zemplion, Borsod si dincolo de Dunare, si în comitatele : Iaurin si Tolna. (Lipszkz ”Re,.loc. Hungarie” p.672).

A mai existat o alta ginta pelasga, în Hispania, numita” Vloqi = Vlaci.

Pe o inscriptie de mormânt din Tarraconia, descoperita în apropiere de Madrid, este mentionat un ” Britto”, fiul lui Daticus, din ginta vlaquilor. (C.I.L.vol II.nr.6311).

Acestia erau populatii pelasge, stabilite si în Elada, Thracia, Illyria, Scythia. Populatiile razboinice din nordul Peninsulei aveau obiceiuri comune cu cele ale galilor, scythilor si thracilor. ( Strabon ” Geografia” Cart. III.4.17).

Un promontoriu al Hispaniei de nord se numea, în geografie veche, ” Scythicum”(Mela, Orb. Descr. Cart.III.1.).

”Concanii”, care formau în Cantabria un trib independent, erau massageti (scythi) (Silius Ital. 1..III.v.360-61.) Cantabrii foloseau fluierului pastoral si trâmbita, la hotare, pana noaptea, târziu (Strabon, Cart.III.3.7.). ”Callacii” din apusul Pirineilor, aveau  jocuri cu strigaturi în versuri, petreceri sociale (Sillius Ital. Cart. III.v. 345 si urm). Femeile hispane purtau haine brodate cu flori si valuri pe cap (marame) (Strabon Cart. III.3.7. ; 4.17.).

Vechile populatii hispanice aveau aceeasi limba latina-vulgara-prisca (batrâna), ulterior corupta de cuvinte celtice, grecesti si microasiatice. Limba turdetanilor, în timpul lui Strabon (sec.I.î.H) era aproape o latina italica. (Strabon ”Geogr.Cart . III.2.15.).”

Tacitus mentioneza în”Analele istoriei” ca în timpul lui Tiberiu,  un taran din Tarraconis (tara conilor) vorbise în fata tribunalului roman, în limba parintilor sai ” Sermone patrio”..

Titus relateaza doua covorbiri avute în anul 209 î.H., de catre Scipio Africanul, în Hispania : una, cu sotia lui Mandonius, un frate al regelui ilergetilor si alta, cu un principe celtibar, Allucius, a carui logodnica, de o frumusete extraordinara, a fost adusa la Scipio. Titus Cart.XXXVI.c.49-50), conversatii purtate fara interpret.

La triburile hispanice existau localitatile : Alba, Argenteola, Arsa, Arsi, Baniana, Banienses, Blanda, Blandae, Ceresus, Ceret, Lancia Plumbarii, Plumbaria, ins. Rhoda (Rhoda), Turbula, Urson, Ursoane,Vesperies ; muntii Argenteus mons, Cuncus promont. (Plinius Cart.IV.35.4 ; Strabon Cart .III.1.4), Lunarium promont fluvii : Alba, Florius, Pisoraca ( C.I.L.vol.II nr. 4883).

Terminologia metalurgica a triburilor hispanice,  reflectata în nume de asezari :  Argentcola, Argenteus mons (munte), Baniana( în Turdetania), Banienses (în Lusitania) ( tit.nr.760), (Bania, la românii din Transilvania (banie, baie), locul unde se extrag metalele. În Lusitania era si râul Baenis ( Srabon III.3-4). Alta asezare a Hispaniei, Baenae avea denumirea de Valebanae ti pe teritoriul Galliei (Ausonii din Transilvania (osenii), primii asezati si în Peninsula Italica).

Denumirea ” alutatium” semnifica ” aur aflat pe suprafata pamântului”(adus de aluviuni”. (Plinius XXXIII.21.) (aurum inventum) : ”aleutia” – minele în care se folosea apa pentru spalarea si alegerea aurului din substante de alta natura : aceleasi cuvinte au existat odata si în Dacia (Pliniu Cart. XXXIV.47.), ca dovada, numele Oltului – Alutus, în care odata se spala aurul cel mai bun ”balucem ” (balux s. baluca)- ” graunte mai mici de aur din nisipul râurilor” – rom. ”beuta”= pietricica alba, adusa de curentul apelor; ” palacras (palacra) ” bucati mai mari de aur masiv”.(Plinius Cart. XXXIII.c.21).

Un sanctuar dedicat ” Lunii luminatoare” (Strabon Cart.III.1.9.) al Dianei sau Luna, cu epitetul de” Lucifera”, la Cicero (N.D.III.17).Un sanctuar era dedicat de catre locuitorii din Hispania meridianala, numindu-se ” Lucem dubian” (duvian = divina( în dialect hispan.

Scrierea limbii hispanice a populatiilor din Tarrasconia (C.I.L.vol.II.nr. 4424, 4318) era aceeasi cu vechea scriere a Daciei, ale carei nume s-au pastrat pâna astazi la plutasii români de pe malurile Bistritei, si Dacia fiind mostenitoarea civilizatiei (si scrierii) atlante, descoperita de M.AL.Orescu în pestera Altamira-Spania.(2008).

În timpul lui Pliniu cel Batrân, 50 de orase ale Hispaniei aveau cetatenie romana – ” jus Latii antigui” sau  ”veteris”.( Pliniu Cart. III.3.1.) 4.1. ;IV.35.-5), iar în anul 75 d.H., împaratul Vespasian a acordat cetatenie romana întregii Hispanii. (Pliniu Cart.III.4.15).

Peninsula Iberica avea o populatie de origine latina (prisca), preexistenta cuceririi romane. În concluzie, pelasgii emigranti în mare parte de la Carpati, au fost cei care au readus civilizatia (atlanta) în Galia meridionala si în Hispania.

cs. dr. Michaela Al. Orescu

The kundalini rises in the yogi by means of asana, mudra, and pranayam. The yogi penetrates each plexus (chakra) one after the other and unites Shakti with Shiva. Streams of nectar flow constantly from that sweet communion. The yogi drinks it and becomes liberated. But if one chants the Maha-mantra without a break, one will not need any yoga. Mother Kundalini will arise on hearing the Name. Chant the Name both day and night. All austerities come with folded hands and place flower-offerings at the feet of the chanter of the Name. Don’t listen to, look at, or think of anything else. Lose yourself in the Name and be blessed. Day after day your life wears off. Chant the Name at all times.

This pretty gaura is the only thing I can find in the garden worth photographing at the moment.

The tomatoes, raspberries and strawberry plants are all looking distinctly sorry for themselves, and the garden is generally in need of a bit of TLC.

There’s something about living in a first floor flat which makes it difficult to get into the garden sometimes.  Clearly in reality this is just laziness, but having to descend a staircase, wander through downstairs neighbour’s garden and then pause on the threshold of the garden checking for cunningly spun spider webs at eye height puts me off going down there as often as I should.  This is really rubbish of me, because I spent the first three years of my life in London wishing I had a garden of any description, so to now abandon the poor thing is really just inexcusable.

Wilb, on the other hand, seems to spend more and more time in the garden.  Mostly sitting on top of the compost heap, partly I think because it has a nice bit of carpet on top of it, and partly because it is probably pumping out heat as it decomposes all my grass cuttings etc…

Self-berating aside, I also think I might adopt Gill’s brilliant no-internet-Tuesdays rule.  Not that I spend a lot of time doing anything on the internet, but it does seem to hoover up a lot of my time, despite my not actually doing anything on it.  That would surely leave more time for gardening, and making cakes for my new cake stand.

It is the most ludicrous thing in the world, but cakes look amazing in it, and this entirely justifies the impulse buy last time I was in IKEA (of all places.)

Oare criza ne-a facut sa ajungem pana la a folosi si refolosi ciorapii pana fac gauri in talpi si chiar mai mult?

Sau anul acesta moda a impus sandalele?

Pink has never been my favorite color, in fact it is pretty much at the bottom of my list, but somehow it seems to have worked its way into my life despite my protestations. My daughter discovered it in preschool, it was like a social virus running from one girl to the next. Now, thankfully, she seems to be moving on to other colors, but in the meantime she still has pink clothes that fit and I’m not going to just toss them out because purple is the new pink.

In the garden, I love the soft whitish-pink of cherry blossoms, although my current garden does not have any. My mom gave me a ton of echinacea, which goes by Purple Coneflower but the purple has always looked more pink to me. Or maybe you could use the term “pinky-purple,” which my 2 yr. old niece taught me recently when she was visiting.

Although the pink of this Gaura is a little on the Pepto-Bismol side for my taste, it has bloomed its head off for months with almost no supplemental water and zero fertilizer in crummy parking strip soil, despite being a new addition in the spring. Its full name is Gaura lindheimeri ‘Passionate Rainbow’ and the purple leaves that it started out with have not been quite as apparent as I had hoped.

Every year, I say I will be more ruthless about ripping out the tall aster seedlings that reseed with wild abandon, but then I’m glad of them when summer begins its freefall into September and many of the other blooming plants start to give up. This is another pinky-purple one, and this blossom was the first to open of the many that will linger well into the fall.

Are there any colors that have crept into your garden (and your heart) despite initial resistance?

In toate reprezentarile pe care le avem despre ingeri, ei par oameni, mai exact vedem imagini antropomorfe. In sufletul lor, ei sunt mai mult decat oameni pentru ca sunt foarte marinimosi si au puteri supranaturale, dar totusi, cat de oameni sunt ei de fapt? Oare ingerii au fund? Daca da are acesta o gaura? Daca da intra sau iese ceva de pe-acolo?

The four Mondays of the month of Shravan are special days for worshiping Mahadev or Shivji.  Young Brijwasi girls are fasting to get good husbands, while others pray for Mahadev´s blessings to attain prema for Sri Gaura-Govinda.

In Vrindavan last night, Mahadev´s temples were decorated with lights and phool bangla (flower bungalow).  In the late afternoon, under auspiciously cloudy skies I set out to see Bankhandeswar Mahadev.

Bankhandeswar Mahadev Mandir

Sanatana Gosvami used to go for regular parikrama of Goverdhan and take darshan of Chakleswar Mahadev.  As he aged he became too thin and weak to walk the long distance to Goverdhan and back.  Then Mahadev appeared to Sanatan Gosvami in a vision telling him not to visit him at Goverdhan, but instead to come to Bankhandi in Vrindavan where Mahadev would manifest himself especially for him.

Bankhandi Mahadev

I also took darshan at a few other temples, and even made it out to see Sri Gopeswar Mahadev.

Mahakaleswar Mahadev in Sakhi Vesh

Reteswar Mahadev with young devotee (Retiya Bazaar)

Gopeswar Mahadev

Corpul, casa, oraşul, galaxia. Îţi faci planuri de cucerire a sistemului nervos şi a contului bancar. Bravo, continuă. Mănâncă la masă, cântă la pian, vorbeşte la telefon. Nu sunt motive de îngrijorare. Plăteşte-ţi la timp facturile şi toată povestea. Acuma vorbeşte-mi despre pierdere ca despre unul întors cu spatele. Hai să ciocnim. Să ne certăm cu eu tu el ea noi voi ei ele. Azi se moare aici, mâine se moare dincolo, nu te gândi la prostii. 1+1 ş-un briceag din ăla mişto e tot ce-ţi trebuie. Ca-n povestea cu şarpele. Care poveste cu şarpele? Oricare. Eşti idiot. Da, doamnă, Madame Bovary c’est moi! Dar nu-i aşa; totul se pierde, te uiţi degeaba la cât a mai rămas. Corpul, casa, oraşul, galaxia şi, într-un fel ceva mai complicat, madame bovary însăşi se duc toate pe apa sâmbetei. Încotro încotro încotro încotro încotro încotro încotro? Nu văd nicio gaură. Păi, ieşi afară. A, bine.

Ploaia.Ma cheama.
Scaunul ma tine legat de el cu o fala nevazuta.Tentaculele sale invizible mi-au legat fin gleznele si talia,lasandu-mi inca mainile libere.Pulsul de caldura si de furie accelereaza,un glas continuu.Ezotricele dorinte-si croiesc un drum nestavilit in mintea-mi,iesind la suprafata si impunandu-si punctele de vedere.Senzatia de furnicaturi este si ea prezenta.Nu stiu de ce,dar in acel crud moment m-am gandit la cei pe care i-am facut fericiti,atat cat am putut si vrut,pret de cateva secunde.Un val de ceata-mi cuprinde ochii dornici de somn,o ameteala ma izbeste pana-n moalele capului,dar in pofida tuturor acestor lucruri ma zbat-incerc- si dau sa ma ridic.Nu pot.Sunt tintuit aici.Mai stau.Incerc sa nu adorm.Literele asternute vertiginos cu zile-n urma pe niste oarecare foi parca danseaza,rad de mine.Nu stiu ce se-ntampla,dar ma-nfurii si mai tare cand vad ca-s neputincios in fata unor litere voluptoase,arogante si needucate.
Lingurita se-ndoaie,se topeste parca,far-o sursa de topire totusi,si devine un cerc de argint-acum,rostogolindu-se implacabil pe langa tastatura prafuita.

Incerc din nou sa ma ridic,in timp ce fulgerele-mi alina vicisitudinea.Un film de fulgere ruleaza-n premiera luna aceasta,iar eu nu pot ajunge,tintuit fiind aici.Soundtrack-ul de tunet se aude Dolby Digital,simtindu-i vibratia sub talpile batatorite pe podeaua uda,ce-ascunde mult prea multe secrete adunate de-a lungul vietii casei.
Pasiunea pe care o am asupra acestor filme rare-mi omoara furnicaturile extremitatilor si parca ma mai trezeste din ameteala,determinandu-ma sa ma zvarcolesc precum un criminal pe scaunul electric,plus spume la gura.
Oripilat,observ o gaura-n continua dispersie in spatele monitorului.Vad,incremenit,cum grupuri de opt picioare ies vertiginos si se-ntind,impinsi parca, de o forta nevazuta pe peretele crapat de vreme.Ma privesc.Se-ndreapt-acum vertiginos spre mine.Se suie pe calendar,coborand apoi spre pixuri,urcand pe cartea de langa mine..ajung pe tastatura..Timpul parca se dilata dintr-odata.Vad in fata ochilor o teama de care am vrut mereu sa scap,de-a lungul acestor ani.Nu-i invinovatesc,dar nu stiu ce doresc.De ce eu?De ce acum?Ce-mi fac?
Simt ca ma sufoc,ei sunt tot mai multi.Ma gadila,aproape lesin.Tot ce-mi doresc e sa beau un pahar cu apa,sunt deshidratat,sa privesc odata filmu’ acela!
Au ochi rosii,ce par sa cunoasca multe,ce par a ma-nvinovati de ceva.De ce sunt tintuit aici,fara mila,infruntandu-mi una dintre temeri?Poate ca-i mai bine.Asa mai scap de una.
Nu pot controla nimic,parca si gandurile-mi joaca feste.Mainile-mi sunt tinute de ceea ce nu vad.Simt!Simt cu greutate apasatoare o vina,simt c-am facut multe lucruri nu tocmai bune,cu rezultate dezastruoase asupra asa-zisei candidei vieti a celorlalti.
Au intrat deja-n gura,deschizandu-mi buzele cu o maiestrie de care nu-i credeam in stare.M-au acoperit.Dar nu renunt.Dar nu pot tipa.Nu observasem ca-mi fusesera absorbite cuvintele de vid,socat fiind de creaturile negre.Ceva ma-nteapa,o durere se resimte la nivelul cerebelului,tremuriciul inceteaza.Adorm instantaneu,izbindu-mi scafarlia de tastatura-martor-mut al evenimentului,propulsand cateva creaturi la o distanta de circa 30 de cm.

Ceva suna.Ce naiba?Realizez ca-i mobilul.Incerc sa deschid ochii,desi simt intepaturi puternice-n spatele globilor oculari.Ii deschid,totusi.Constat ca e seara,lampa e inca aprisa,cu un galben de chihlimbar,emanand caldura puternica.Adormisem pe tastatura.Imi verific atent corpul,sa vad daca exista urme de muscaturi,ceva.Nimic.

-Oare pot sa ma ridic?

Lingurita nu mai era cerc de argint,literele nu mai dansau.Insa durerea pricinuita de imensul cos de pe nas era acolo.Constat ca ma pot ridica de pe scaun la fel ca-ntotdeauna.Ce cosmar!
In timp de mama striga ca e mancarea gata si ma face din nou un lenes imputit,ma spal pe fata livida.Mi-e totusi teama sa ma privesc in oglinda.De ce-as face-o?Stiu ca-s o persoana oribila,ce-a comis fapte inavuabile si,deci,pline de dispret.Totusi,o fac.Hmm,nimic special.Respir usurat.Imi curat ochii.Dar observ ca ceva ma jeneaza.Ceva pe interior..Ma apropii mai mult de oglinda stropita pe alocuri cu pasta de dinti,si studiez problema.-Oribil!Nu!WTF??!Pe interiorul pleoapei inferioare se afla un mic,negru tatuaj al unui reprezentant in miniatura al speciei arahnidelor.
Maica-mea striga,merg resemnat,bantuit de ganduri sinucigase.Ce voi face?Ce s-a-ntamplat?.La urma urmei,e doar un tatuaj,nu cred ca face nimic rau.Dar simt ca ceva s-a schimbat in mine,ma simt mai rau,am o pofta de a vatama oameni,de tortura.
Si vad ca filmul mult asteptat incepe!Dar ridic cutitul de macelarie si..

sursa: sallymankus.com

Păşesc pe frunzele

din palma

ta,

iar tu-mi

foşneşti secrete

spuse-n doi.

Îmi plec urechea

la şoapte vechi,

închei turul oceanului.

Încerc sa sap

o gaura în mare

apoi s-o umplu

cu iubire, pământ

şi uitare.

Privesc spre ea

şi aud frunzele din

palme.

Mi-e frig

fara foşnetul tău,

Mi-e cald

în palmele tale.

sursa: flickr.com

Gerrit Blank, de 14 ani, mergea spre şcoală când a văzut o imensă minge de foc îndreptându-se către el,  din cer.

"La început, am văzut doar o minge uriaşă de foc, iar apoi am simţit o durere  în mână (…) Iar apoi s-a auzit un zgomot imens, ca un tunet", a spus Gerrit.

Meteoritul a lovit pământul lăsând o gaură de 30 de centimetri diametru, iar băiatul are o cicatrice de 7,5 centimetri pe mână.

"Zgomotul a fost atât de puternic încât ore întregi nu am auzit bine. M-a lovit cu atâta putere încât m-a trântit la pământ", a explicat el.

Oamenii de ştiinţă studiază acum meteoritul de mărimea unui bob de mazăre, care a căzut în zona Essen, Germania.

"Mie îmi place foarte mult fizica, iar profesorii mei au descoperit că acest fragment de meteorit are proprietăţi magnetice", a spus Gerrit.

Expertul Ansgar Korte, director al Observatorului german Walter Hohmann, a afirmat: "Este un meteorit adevărat, deci este foarte valoros pentru colecţionari şi pentru oamenii de ştiinţă".

Şansele de a fi lovit de un meteorit sunt de 1 la 100 de milioane, a explicat el.
"Mulţi meteoriţi nu ajung până la nivelul pământului, pentru că se evaporă în aer. Iar dintre cei care intră în atmosferă, 6 din 7 ajung în apă", a spus el.

Singurul exemplu cunoscut al unui om care a supravieţuit după ce a fost lovit de aloros,meteorit a avut loc în Alabama, SUA, în noiembrie 1954, când un fragment de meteorit, de mărimea unui grapefruit a lovit acoperişul unei case, a ricoşat în mobilă şi a aterizat pe corpul unei femei care dormea.

Sursa: Central European News

[Later edit. NOTĂ: Nu pe toţi, bre! Pentru cine nu mă ştie deloc şi intră aici prima oară, gândiţi un pic înainte de a începe să comentaţi. Nu a înnebunit lupu’ brusc şi a început să scrie despre bărbaţi şi cum le-ar scoate ochii, doar aşa din senin.]

Lăsând la o parte restul de posturi romantico-melancolico-pseudo-misandrice scrise într-o stare mai mult sau mai puţin avansată de îndrăgosteală, sau la PMS, sau pur şi simplu pentru propriul amuzament [sincer, e amuzant sa găseşti asemănări între bărbaţi şi gândaci], uneori chiar îmi vine să le sparg faţa. Aşa… să iau cana sau mouse-ul, sau o lingură, sau o gutuie şi să dau până începe să curgă substanţă cerebrală. Sincer, dar mă abţin. Vă urăsc, că sunteţi nişte idioţi şi nişte căcaţi pe voi. De la ecşi care încă sunt obsedaţi de persoana mea, la idioţi care nici nu mă cunosc şi devin un fel de stalkeri, la cei care mă judecă şi mă etichetează, fie după modul în care arăt, fie după subiectele abordate, dar nu se obosesc să citească ce scriu, la bărbaţi pur şi simplu retardaţi şi răi, adică ăia de-s proşti şi săracii nu ştiu altfel [deşi nici asta nu-i o scuză]. Cred că fac eu ceva greşit, poate mi-o caut cu lumânarea şi nu-mi dau seama…

Sincer, la toţi, dar la toţi [LE: din cei menţionaţi mai sus, că despre ei e vorba! Cu restul n-am treabă azi...] vă doresc [pick one!] bube-n fund şi mâini scurte să nu vă puteţi scărpina, să vi se înnegrească un testicol, aşa din senin, şi cu timpul să se atrofieze, să se necrozeze şi să se cazeifice; veşnice deranjamente intestinale [diaree masivă, acidă şi explozivă, care să apară fix când nu vă doriţi, dinaia de la care mirosul să vi se impregneze în piele, păr şi haine pentru mai multe zile], disfuncţii erectile [să vi se scoale când nu vreţi – în biserică, la diverse manifestări publice, când vă atinge prietenul cel mai bun; şi să rămână flască fix când nu vă aşteptaţi, şi nici citratul de sildenafil să nu vă ajute, NICIODATĂ] şi să vă crape internetul odată la 5 minute pentru câte juma’ de oră. Cred că e suficient, sau? Ah nu… că mai am: şi nu, nu-mi doresc să ajungeţi vreodată la spital pe mâna mea, pentru că eu nu discriminez oamenii [<-punct], dar vă doresc să ajungeţi pe mâna vre-unei studente de-a lui Branea, sau pe cea a diverşilor colegi care au trecut prin facultate plătindu-şi examenele sau folosindu-şi gura sau limba pe diversele zone anatomice ale profesorilor, unde nici soarele nu bate, şi dacă tot suntem în domeniu, să faceţi cunoştinţă cândva cu colegi de-ai mei care tranşează oameni vii şi nu-s chirurgi.

Da, cam atât, slăbuţ, ştiu, dar lăsăm restul pe altă dată. Nu e dedicat întregii specii, e după cum am specificat, dedicat câtorva exemplare.

Later edit

Acest post a început să se coacă de ceva vreme, nu e ceva de moment, se datorează tuturor idioţilor care m-au enervat până acum [în special în ultimele luni, mi-a scăzut toleranţa la prostie], de la ecşii penibili care nu acceptă că-s proşti şi n-au ce discuta cu mine, la cocalari care mă fluieră şi mă abordează pe stradă la modul agresiv, la exhibiţionişti, la cei lipsiţi de bun simţ care nu ştiu, dar nici nu vor să înveţe cum să comunice, la cei care mă judecă şi îşi fac o părere despre mine [fie ea extrem de bună, fie extrem de proastă] fără să mă cunoască de fapt, la stalkeri şi hateri. Ultimele două categorii au fost ultima picătură. Am defulat, asta e.

Şi dragul meu David, ai vrea tu [şi nu numai tu] să mă refer doar la tine şi să fii mai mult de un minut în centrul Universului meu. Din nefericire eşti în aceeaşi găleată cu rahat cu restul specimenelor retardate care m-au călcat pe nervi în vre-un moment al existenţei lor penibile de gândac scârbos. Împreună sunteţi un organism mononeuronal magnific. Vă doresc succesuri nebănuite în drumul către evoluţie.

[Later later edit: Sunt o urâtă, obeză, proastă, vacă frustrată, nefrecventabilă. Un om normal şi inteligent, fără probleme cu greutatea nu ar putea avea vreodată asemenea gânduri, cum dracu’! Ah da, şi sunt bărbat! Şoc! Acum că am stabilit asta, putem trece la alt subiect, fără să deviem offtopic? Nu de alta, dar m-am plictisit sa tot dau “delete” la injuraturi din partea celor ce nu ma cunosc. Nu vă place, nu citiţi mai departe, nu mă supăr, pe bune! Puteţi să vă expuneţi părerea aici, chiar dacă e diferită de a mea, şi fără insulte.]

Contact:

www.ginnygaura.com

yoohoogoo@yahoo.com

Artist Statement:

Ginny Gaura is a lifelong resident of the Chicago area. After successful careers as a graphic designer and photographer, she returned to her major in graduate school, painting. Also an accomplished writer, she is a published poet and the author of an upcoming book on spiritual guidance entitled “Look Within”.  She is one of the Gallery 44 artists whose art studios are located on the second floor of 50 E Galena Blvd in downtown Aurora.

Education:

BFA, Northern Illinois University, DeKalb, IL

Major: Illustration with Graphic Design and Photography

Graduate Work, Northern Illinois University, DeKalb, IL

Major: Painting

Associations:

Member of the Chicago Artists Coalition

Current Exhibition:

Water Street Gallery

160 W Wilson

Batavia, Illinois

Previous Art Exhibitions

November 22, 2008, Gallery 44

Fall Open House of Studio Artists

Aurora, Illinois

September 26 – 28, 2008, Chicago Arts District

38th Annual Pilsen East Artists’ Open House

Chicago, Illinois

August 7 – September 7, 2008, Fusion Gallery

Small Works Show

Collingswood, New Jersey

April 24 – 28, 2008, Merchandise Mart

The Artist Project

Part of Artropolis, in conjuntion with Art Chicago

Chicago, Illinois

November 2007, Gallery 44

Fall Open House of Studio Artists

Aurora, Illinois

August 25 – September 2007, Art House

A Million Little Pictures Show – Volume II

Decatur, Georgia

July 21 – August 29, 2007, Norris Gallery

Gallery 44 Artists Show

St Charles, Illinois

April 13 – July 2007, River Breeze Gallery

Peace Show

Aurora, Illinois

May 25 – June 2007, Art House

A Million Little Pictures Show – Volume I

Decatur, Georgia

April – May 2007, High Risk Gallery

All Good Things Show

Chicago, Illinois

January 2007, Morpho Gallery

Emerging Artists Show

Chicago, Illinois

November 2006, Gallery 44

Fall Open House of Studio Artists

Aurora, Illinois

April 2005, Art Around the Fox

Annual Artists’ Open Studio Event of Fox Valley

Aurora, Illinois

November 2004, Gallery 44

Fall Open House of Studio Artists

Aurora, Illinois

April 2004, Art Around the Fox

Annual Artists’ Open Studio Event of Fox Valley

Aurora, Illinois

November 2003, Olcott Gallery

Solo Show

Theosophical Society of America

Wheaton, Illinois

April 2003, Art Around the Fox

Annual Artists’ Open Studio Event of Fox Valley

Aurora, Illinois

November 2002, Gallery 44

Fall Open House of Studio Artists

Aurora, Illinois

April 2002, Art Around the Fox

Annual Artists’ Open Studio Event of Fox Valley

Aurora, Illinois
Medium: Painting: Oils, acrylics, and watercolors (I am submitting my newest works with this application)

Description: For me, the process of painting is a journey. It is traversed with prior knowledge, experimentation and discovery. There are times when everything comes together in a piece and it is a success, but there are also times when nothing is working and the painting must be put aside and sometimes finished months or years later, looking nothing at all like the original. That is the glory of life, the unexpected serendipitous event, the mistake that helps us grow, the moment where a decision must be met. This is life with all its mystery and through it I approach my art.

My innate curiosity leads me to experiment with new techniques and media. Constantly challenging myself to create new ideas, I’m always pushing my art to the next level. Never content with creating conventional artwork, I seek out new ideas, allowing me to grow and discover. If used as such, art can be a process of self-discovery and trans-formation.

When beginning a piece, I usually have no preconceived notions of the finished work. There might be a idea of general form or colors I choose to use but is the process that fascinates me, the ever-changing creation which grows as I paint. In my Dreamscape Series, which is composed of mostly oil paintings and some acrylics, I experiment with color, mixing paint directly upon the canvas rather than the traditional palette. I am not always satisfied with the result, so sometimes I paint over them, producing new works which many times incorporate the written word.

I often take photographs of surface images like brick walls and cracked pavement and experiment with surface forms through mixed media pieces. Due to circumstances, I have begun painting small watercolors because of their size and portability. In them I draw on top of the paintings with ink to create pieces that resemble stain glass works.

I feel compelled to work in the realm of abstraction and non-representation. A regular meditation practitioner, I am inspired by shifting consciousness which gives rise to patterns, shapes and ideas, forever changing into something different. I aspire to make the unseen seen, to make aware in the viewer that which is often overlooked.