In subsolul Romaniei mai sunt rezerve de 185 de miliarde de metri cubi gaze naturale si  74 de milioane de tone de titei, conform estimarilor Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Rezervele de carbune sunt de 755 milioane de tone, dar numai 100 de milioane sunt exploatabile industrial.

Practic Romania dispune, in conditiile extractiilor de astazi, de rezerve de petrol si gaze naturale pentru 15 ani in timp ce rezervele de carbune ar ajunge aproximativ 30 de ani

ora 12:00

1 mort si 4 raniti

O persoană a murit şi mai multe au fost rănite în urma unei explozii care s-a produs astăzi, pe strada Electronicii din sectorul 2 din Capitală.

O ţeavă de gaze a sărit în aer, iar mai mulţi pompieri au intervenit pentru a stinge incendiul, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Christian Ciocan.

Circulaţia este blocată în zona Colentina din cauza exploziei.
Revenim cu detalii

Este vorba de muncitori, care efectuau reparaţii la conducta afectată. Imediat s-au deplasat la faţa locului echipele de intervenţie, care au reuşit să stingă incendiul.

Recomandari :

Supernatural S5 Episodul 9: The Real Ghostbusters – Download subtitrare

Jessica Alba batuta la fundul gol (( video ) )

C

um te-ai simţi dacă ţi-ar intra cineva, neinvitat, în curte, nu sărind ci trecând cu maşina prin gard? S-a întâmplat duminică dimineaţă, pe la ora 3, pe strada Buciumeni din Fălticeni. Un tânăr de 21 ani din comuna Baia, în timp ce conducea un autoturism înmatriculat în Anglia, la efectuarea unei manevre la stânga a pierdut controlul asupra direcţiei, intrând în curtea unui imobil. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest rezultatul fiind de 0,57 mg/l alcool pur în aerul expirat. Tânărul a fost condus la spital unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În urma accidentului a rezultat avarierea autoturismului, avarierea instalaţiei de gaz a imobilului, a gardului şi a unui pridvor din lemn de la un imobil.

Aruncam si eu o privire pe pagina oficiala a primariei din Campulung Moldovenesc, si ghici pe ce imi cad ochii:

“Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc a câştigat Premiul de Excelenţă pentru lucrări de infrastructură în turism.”
(18 octombrie 2007)”

Pana sa apuc sa citesc toata fraza m-a apucat un ras crunt, din care abia ma mai puteam opri. Dar simpla combinare a “campulung moldovenesc” cu “infrastructura” nu da bine. N-au nicio legatura. Pur si simplu nu exista nicio legatura intre ele.

Infrastructura Campulungului Moldovenesc este de un cacat la cel mai inalt nivel. Afara de strada principala, care a fost reabilitata in perioada de alegeri (deh, trebuiau sa ia ochii prostilor cu ceva), si care a mai fost reabilitata o data recent, aproape totul e groaznic. Chiar in fata primariei drumul arata de parca a fost bombardament.

Nu mai are rost sa vorbesc de cum arata cartierul Bodea, de cum se prezinta soseaua prin fata pe la pompieri, pe la politie.. nu mai are sens.. mi-e scarba.

Avand in vedere toate acest lucruri, simpla pronuntare a ceva gen “premiu pentru infrastructura la campulung moldovenesc” e de necrezut, sau cel putin eu, cu mintea mea proasta, nu imi pot inchipui.

Intr-adevar, nu pot nega, sunt mandru si eu daca ar fi total amenajata o partie pe Rarau, sa se faca drumul, sa fie totul ok pe acolo, dar totusi nu avem alte prioritati?

Avem bani sa asfaltam Raraul si sa facem partie de schi cand soselele din centrul orasului arata mai rau ca la sat? E o chestie buna cea cu Raraul, e o initiativa buna, dar cred cu tarie ca ar trebui reevaluate prioritatile.

Si daca nu le stie careva, le propun eu: caldura, gaze, apa calda, infrastructura. Adica chestii “antice” in alte parti, dar de care noi nu beneficiem, si de care e ABSOLUTA nevoie.

Nu stiu de ce am impresia ca omului simplu, asa ca mine, i-ar pasa mai mult sa aiba caldura in calorifere la iarna decat sa fie facute partii de schi si telescaune. Tu ce crezi?

Criza gazelor naturale – o noua replica in curand?

Acum 8 luni, in plina criza a gazelor naturale din iarna 2008/2009, am fost intrebat de The Money Channel despre ce-ar trebui sa invatam din conflictul ruso-ucrainian pe tema gazelor naturale. Articolul a aparut la o emisiune de stiri pe canalul TV respectiv si a fost publicat pe internet la http://www.money.ro/markets/alexandru-ionescu-se-impune-o-analiza-reala-a-proiectelor-centralelor-ce-folosesc-gaze.html.

Mi-am adus aminte de aceasta tema citind astazi despre dezastrul din 17 august 2009 intamplat la centrala hidroelectrica Sayano-Shushenskaya din sudul Siberiei, cea mai mare centrala hidroelectrica din Rusia, avand o capacitate de productie instalata de 6400 MW .  Ziarele rusesti scriu la aceasta ora “For years, the Kremlin was urged by independent experts and even its own ministries to invest some of its oil-and-gas billions to update Soviet-era infrastructure. But a lack of expertise combined with government apathy means that not only Russian power plants but dangerous roads, decaying utilities, aging transport fleets and creaking buildings continue to take victims as they fall further into disrepair.” (www.comcast.net/articles/news-world/20090820/EU.Russia.Power.Plant)

Ce face diferenta intre momentul cand se stia ce este de facut pentru a preintampina un risc major, iminent si momentul cand riscul s-a produs si nu au fost luate masurile necesare despre care se stiau ca sunt necesare? 

Miercuri, 19 august 2009, am fost invitat de IRE la o masa rotunda sa sustin o prezentare despre accesul la retelele electrice. Dupa ce am prezentat o corelare intre crizele economice si lucrarile de investii efectuate in infrastructura energetica, concluziile din prezentarea mea au parut indraznete raspunzand la intrebarea “Cat de importanta este dezvoltarea retelei electrice?”

Puteti vedea prezentarea mea la http://www.poweradvisors.ro/files/15_prezentare-masa-rotunda-ire-19-august-2009.pdf

In opinia mea, criza gazelor naturale continua sa fie o amenintare, se stie ca orice proces evolueaza in “valuri” pana la stabilizarea sa. O noua replica vine de obicei in alta forma si mult mai puternica.

             Energia este problema cheie a cresterii bunei stari a natiunilor. Multe tari au din aceasta cauza un minister al energiei, pentru a desfasura o politica coerenta, interna si externa. Se stie ca rezervele cunoscute de petrol pe plan mondial sunt suficiente, la nivelul actual de consum, doar pana in 2040, iar cele de gaze naturale – pana in 2070. Se prognozeaza totodata ca pana in anul 2030 cresterea consumului de energie va fi cu 50% mai mare decat in 2003. In ce priveste tarile UE, dependenta acestora de importul din afara zonei se va accentua, de la 50% in prezent, la cca. 70% la orizontul 2030.

            In 1911, cand Winston Churchill a fost numit prim lord al amiralitatii, el si-a dat seama ca pe vasele flotei britanice, cazanele nu mai trebuie alimentate cu carbune, ci cu petrol. El a luptat contra cartelului carbunelui ca sef al marinei, apoi in parlament si a avut castig de cauza. Dar de unde sa ia Marea Britanie petrolul? Caci descoperirea titeiului in Marea Nordului a avut loc abia in anii 1960. Churchill a elaborat atunci o strategie energetica, care a servit tarii sale timp  de cincizeci de ani. „Nu trebuie sa fim depandenti de nici un stat, de nici un tip de energie, de nici un procedeu, de nici o cale de transport. Siguranta pe care ne-o da petrolul sta in diversificarea surselor lui“. El nu dorea sa fie subordonat lui Royal Dutch Shell, care pe atunci in Europa juca rolul pe care il are acum Gazprom. Si a reusit sa obtina in parlament milioanele de lire pentru a salva Anglo-Persian Oil Company, prin care Marea Britanie a capatat acces la campurile petrolifere din zona Golfului. Iar asta a ajutat Anglia nu numai in primul si al doilea razboi mondial, ci i-a permis ca in  anii 1920 sa puna in subordinea sa  aproape toate tarile din Orientul Apropiat.

            O strategie energetica consta in acordarea cu curaj de guvern a prioritatii energiei fata de alte probleme importante, avand ca tel asigurarea pe durata a aprovizionarii economiei cu cel mai avantajos combustibil. Din criza petrolului din 1973 tarile vest-europene au tras concluzia ca au nevoie de surse proprii de titei. Miliarde de dolari au fost bagati in prospectarea si exploatarea titeiului si gazelor din Marea Nordului. Franta si Germania, care nu aveau o portie suficienta acolo, au desvoltat atunci energia nucleara, pentru a sparge monopolul energiei seicilor arabi. La randul ei, China si-a deschis in mod sistematic in ultimii 15 ani surse de aprovizionare cu materii prime in toate partile globului, mai ales in zona Golfului, in Africa si in Asia centrala.

            Cand URSS s-a prabusit, concernele occidentale stiau deja ca in Marea Caspica zac mari cantitati de titei, ce necesita pentru exploatare capitaluri importante. Dar cei ce doreau sa investeasca bani aveau nevoie de cai de transport sigure ale cantitatilor extrase. S-au proiectat trasee de conducte prin tarile desprinse din trunchiul URSS, unele s-au si construit, dar problema nu este rezolvata pana astazi. Zilele trecute la Baku zece tari din UE, SUA, precum si Georgia si Azerbaidjan, au semnat un document privind extractia si transportul titeiului si gazelor din Marea Caspica. Dar documentul nu a fost semnat de principalele tari riverane : Rusia, Iran, Kazahstan si Turkmenistan. A aparut recent un nou Eldorado : Arctica. Sub grosul strat de ghiata ce acopera polul nord US Geological Survey banuieste ca se ascund un sfert din rezervele totale de titei ale globului, dar alti geologi contesta acest lucru. In mod paradoxal tocmai incalzirea climei datorita arderii hidrocarburilor, a dus la topirea partiala a  calotei glaciala, facand ca zone odinioara inaccesibile sa devina exploatabile. Rusii, dupa ce anul trecut au plantat, cu un submarin, un drapel la polul nord geografic, pretind ca masivul muntos Lomonosov, o creasta submarina lunga de 2.000 Km., ar fi prelungirea naturala a muntilor siberieni si deci ar apartine Rusiei. Dar canadienii, danezii si norvegienii nu recunosc aceasta luare in posesiune. Nimeni nu stie insa daca aceasta cearta internationala merita a fi dusa, caci doar rusii si norvegienii au descoperit ceva titei in Marea Barents, iar un conflict militar pentru titeiul inca nescos din fundul arcticii este putin probabil.

            Rusia insa are si alte planuri, printre care Europa. De mai multi ani Moscova priveste cu invidie la diverse intreprinderi europene ce cumpara gaz rusesc si apoi il revand la preturi mai mari. Alexei Miller, seful Gazpromului, a spus inca acum 6 ani ca nu are nevoie de intermediari si poate face singur distribuirea gazului, desi in Rusia se inchid unele exploatari. Derek Brower scrie in Petroleum Economist ca „deschiderea de noi platforme de extragere a gazului ar costa in urmatorii zece ani cca. 70 miliarde dolari“. Suma e enorma si de aceea rusii invita concernele europene sa ia parte la finantare, iar acestea se grabesc sa accepte. Companiei franceze Total i s-a permis sa foreze in Marea Barents, iar concernelor germane E.on si BASF li s-a cedat exploatarea unor campuri petrolifere in Siberia. Dar pentru asta Gazprom cere sa i se faciliteze intrarea pe piata europeana. Nici vorba deci de riscul ca rusii sa inchida la un moment dat robinetul de gaz spre Europa. Ei in fond traiesc tot mai bine din exportul de gaz. Numai ca Gazprom ar dori sa devina furnizor incepand de la extractie, apoi la pipeline si pana la firma de desfacere pe piata europeana. Iata ceeace poate fi pe drept numita o adevarata strategie energetica.

            Dar tara noastra? Acum doi ani guvernul a aprobat documentul „Politica energetica a Romaniei in perioada 2006-2009 – Energie sigura, accesibila si curata“. Acest material, desi cu date statistice ce se opresc la nivelul 2005, contine informatii interesante. Aflam de pilda ca Romania dispune de resurse cantitativ reduse de energie primara (titei, gaze, carbune, minereu de uraniu), dar ar avea un potential destul de mare de resurse regenerabile, in special in domeniul hidroenergetic, necesitand insa mari investitii. Productia de titei, care in 1976 era de 14,7 mln. tone, a scazut in 2005 la 5,2 mln. tone, cea de gaze s-a redus si ea la 12,9 mld. m.c. in 2005, facand ca perioada in care mai putem fi asigurati cu aceste doua surse energetice sa scada la 14 ani. Structura consumului de energie primara al Romaniei era in 2005 urmatoarea: 36% – gaze naturale; 25% – petrol; 22,5% – carbune; 16% – altele, pe total consumul pe locuitor fiind de cca. doua ori mai redus decat in celelalte tari ale UE. Se pun sperante in acest document in construirea unor mari conducte (Nabucco s.a. ) care se stie ca nu au iesit din faza de proiect. Se mai arata ca o buna parte, atat din conductele de transport al petrolului si gazelor, cat si din echipamentele centralelor termo- si hidroelectrice, sunt invechite sau uzate.

            Parcurgand acest document de strategie energetica, esti surprins ca in el nu se vorbeste nici un cuvant de prezenta in Romania a unor importante concerne straine ce au achizitionat atat cea mai mare parte din unitatile de productie si distributie a energiei electrice, cat si a celor de extractie si distributie a petrolului si gazelor. Situatia este prezentata ca si cum statul, adica  Ministerul Economiei si Comertului care la noi se ocupa, printre altele, si de problemele energiei, ar fi – ca pe vremea socialismului – unicul factor ce dispune de viitorul acestei ramuri esentiale. Nu se spune nimic daca aceste firme straine, carora li s-a incredintat viitorul energetic al tarii, si-au luat vre-un angajament de respectare a prevederilor optimiste de crestere a productiei si de extindere si modernizare a retelei de distributie a energiei in Romania. In documentul respectiv se arata in schimb ca, desi pana in 2005 doar 70% din sectorul energetic era liberalizat (adica privatizat), acest procent va spori pana in anul 2009 la 100%. Intre timp insa a survenit criza financiara, urmata de recesiunea economiei reale, iar mai toate tarile economiei de piata simt ca participarea statului e indispensabila pentru salvarea din dificultati a unor intregi ramuri industriale. Oare cand vom auzi ca, pentru garantarea independentei energetice a tarii, se impune renationalizarea catorva unitati energetice cheie ? Mi se pare ca viitorul guvern ar trebui sa revizuiasca grabnic actuala politica energetica. 

De această dată, nu vă voi povesti despre cum este Madridul (şi este superb ca atmosferă, credeţi-mă), ci despre câteva concluzii simple, la care au ajuns participanţii de la conferinţa internaţională de marketing pentru utilităţi la care am luat parte:

1. Clientul (de energie) trebuie tratat, ca eforturi comerciale, în funcţie de aşteptările lui, de competiţie şi de valoarea pentru companie (raportul cost-beneficii adus de un consumator).

2. Un client care nu îşi schimbă furnizorul de energie nu este în mod sigur un client fidel, ci poate că pentru el produsul energie nu este prioritar ca alegere sau nu are momentan încredere în alte opţiuni. Aceasta nu înseamnă că este un client păstrat permanent: aşteptările lui se pot modifica, nu neapărat în funcţie de oferta concurenţei, ci în raport cu schimbările din alte industrii, care îi pot modifica percepţia despre consum în general.

De aceea, o companie de energie trebuie să aibă obiective de retenţie a clienţilor (uneori, în marketing, exagerăm cu termenul de “fidelizare”), oferte utile, simple de înţeles pentru a seduce consumatorii (existenţi şi potenţiali) şi, cel mai important, să vândă mai mult decât energie: idei.

De la 01iulie 2008 cele 2 companii cer scumpirea pretului la gaze. Ce intelegem din asta la prima lectura: practic fiindca ei ameninta ca daca ANRE nu da curs acestei solicitari, incepand cu acea data companiile in discutie vor proceda la debransarea … datornicilor. Asta inseamna ad-literam ca in conditiile in care nu se majoreaza preturile cu 18% companiile in cauza vor inregistra pierderi importante. Asta inseamna ca scumpirea cu procentele dorite de cele doua companii acopera si pierderile produse de neachitarea facturilor de catre rai platnici? Adica noi acoperim prin valoarea facturii si facturile datornicilor, astfel incat cele doua companii de distributie a gazelor sa fie profitabile? Voi cum vedeti lucrurile astea?