Ţii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint în care
Mi-ai arătat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu faţa-n sus spre Dumnezeu,
Lăsându-ţi capul să se culce
Pe braţul meu,
Te legănam, povară dulce.

Deasupra noastră, un castan
Cu frunze pudic răsfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,

Tinzând o ramură-n zadar
Ca să ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

Şi nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar când mi-am coborât privirea,
Un deget mic
Mi-a arătat Nemărginirea.

Un strop de-argint a lunecat,
Şi, cu paloarea-i siderală,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subţire de beteală…

Ţii minte ce fior străin
Trecu atunci, din constelaţii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicaţii?

Ce veşti din cerul depărtat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce gânduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?…

Sclipind departe, prin frunziş,
O stea smerită şi albastră
Sta singuratică, pieziş
Deasupra noastră.

Şi ca un spin,
Cu raza-i rece şi subţire,
Mi-a strecurat un gând străin
În visul meu de fericire.

Zicea: – Sub cerul vast şi mut
V-a aruncat aceeaşi soartă
Pe-un strop de lut
Ce-n învârtirea lui vă poartă.

Sărman atom sentimental!
Nu ştii tu oare
Că viaţa voastră-i colosal
De trecătoare?

Zicea: – Mă mir că te-ai gândit
Să-mi cânţi o odă.
De când poeţii s-au prostit,
Amorul nu mai e la modă.

Oricum, voi sunteţi prea mărunţi
Şi eu, prea mare…
N-ar fi mai bine să renunţi
Şi să vă duceţi la culcare?

Că nu există pe pământ
Mai venerabilă manie
Decât – sub stele jurământ
Pe veşnicie.

Şi nu există-n univers
Mai mare crimă
Decât – la coada unui vers -
Să pui o rimă…

Balada unei stele mici – George Topârceanu

De prin balcoane
Şi coridoare
 Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Şi din covor.
(Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu)

Cine-a spus că se face curăţenie generală primăvara, în special ? La noi în cartier se face şi toamna, în special, ca şi pregătire pentru întâmpinarea iernii – agitaţie mare – covoare care ţipă de durere cocoţate pe bările din parcare, altele căzute în păcatul şarpelui, prinse de mână de om …

 

Prima zi însorită de octombrie

Ultimele musculiţe se plimbă nebune, profită de soarele minunat de octombrie, şi păsările şi muştele ş-albinele şi tot
arcuşul din raza-soarelui scârţâie firele, firavele corzi de vioară ale Păianjenului, ca de obicei El e scuns, dirijează totul din locul lui special împânzit de coconi cu muşte, furnici, bâzoci- ascuns de vizitatori, admiratori ori reclamanţi.

Domnişoarele, tinerele artiste in devenire, aplaudă hilizindu-se, sfârşitul concertului- orice sfârşit e un început, şi ce? toboşarul-bâzoc zumzăie începutul
de data aceasta lucrurile par a nu fi la fel. O, dar ce vorbesc, au fost vreodată?

domniţele cu penele abea  pudrate cu unul  dintre  cele mai fine nisipuri  existente în cartier îşi fac auzită apariţia în concert, pe tonuri diferite aud ciripituri în surdină, altele îmi ţipă în timpan şi-mi doresc să-mi fi ales alt loc..mă părăseşte acest gând şi le las să se plimbe dintr-o ureche-n alta, unele mai mai tinere, neexperimentate, altele mai obosite.. din fire. Şi de le-aş fi auzit pentru prima oară aş fi zis că e doar un râgâit într-un ton feminin- dus la excelenţă

Oricum, deja e  cunoscut în rândul tuturor domniţelor, cea mai bogată leafă e la geamul meu- firimituri de pâine cu cereale, cozonac în doua culori, boabe de struguri din viţă nobilă, stafidiţi ori suculenţi, la alegere, corcoduşe din Ţara de Jos, vestită pentru bucatele sale

Celebrează. Celebrează în fiecare zi auriul boabelor de struguri, cod galben frunzelor, o rază de soare, picuri picuri cristale ce se strâng în lacuri şi mări ce inundă Ţara prafului de Jos, cod roşu frunzelor, prima albină istovită, doborâtă fără suflare, a doua, atreia a cinci mii şaptea. Celebrează

Poezia muncii
de George Topârceanu

Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:
- Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,
Pentru ce, eu singur, să  muncesc din greu ?
La întrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:

- Pentru că eşti bou

În România să fii proprietar reprezintă marea lovitură, piaţa imobiliară fiind caşcavalul cel mare pentru români. Nimic nu poate fi mai rău decât să fii chiriaş, gândeşte românul. Şi într-adevăr în România cam aşa si este. Asta, spre deosebire de ţările civilizate, unde lucrurile stau puţin invers. Un statut protejat al chiriaşului şi o dinamică a forţei de muncă determină un procent scăzut al numărului de proprietari în ţările vestice.

Statisticile vorbesc de la sine despre cât de împroprietăriţi sunt românii comparativ cu cetăţenii altor state europene. Avem, după Albania, cel mai mare număr de proprietari din Europa, al căror procent este de 90%, iar în ţări ca Germania, Franţa sau Olanda este de 50%. Semnul cel mai grav al acestei stări de fapt îl semnifică lipsa dinamismului economic. Faptul că banii sunt îngropaţi în clădiri sau în pământ, deci, în ceva solid, sigur, şi nu sunt puşi în mişcare prin mecanisme economice arată stadiul primitiv al economiei de piaţă din România. A investi banii azi în imobiliare e ca şi cum erau puşi la păstrare pe vremuri banii la CEC. Nevoia de conservare domină iniţiativa economică, iar lipsa acesteia, dependenţa de stat şi de deciziile unei clase politice oportuniste, toate acestea dau o nesiguranţă a vieţii care este compensată de români prin creşterea numărului de proprietăţi.

O altă cauză a acestui fenomen este indicată ca fiind achiziţionarea după 1990 la preţuri ieftine a tuturor apartamentelor construite în perioada ceauşistă. Dincolo de acest dat social economic, perioada de tranziţie nu a încurajat deloc chiriaşii, aceştia nebeneficiind de o lege care să-i protejeze, ca să nu mai vorbim de chiriile uriaşe în comparaţie cu veniturile. În ceea ce priveşte tarifele comparative, cifrele reliefate de experţi vorbesc de la sine. Ce exemplu mai sugestiv poate fi găsit decât cel al tarifului plătit pentru o garsonieră în Lyon, într-o zonă medie, care ajunge la 350 de euro, iar pe aceeaşi zonă, o garsonieră în Bucureşti are un preţ de închiriere de 300 de euro, cu precizarea că salariul mediu brut al unui român este de 1.700 de lei, iar al unui francez este de 1.700 de euro.

A fi chiriaş în Occident nu reprezintă un statut de inferioritate socială ca la noi. Dimpotrivă, oameni cu joburi bune pot trăi o viaţă întreagă chiriaşi ,fiindu-le mult mai convenabil aşa. Dar acolo totul este reglementat în aşa fel, încât să existe condiţii reciproc avantajoase pentru proprietari şi chiriaşi. Este exclusă închirierea la negru, iar aportul la bugetul de stat din taxe este substanţial. Tot în ţările dezvoltate există o lege a chiriaşului care prevede că proprietarul poate mări chiria cu maximum 5%. La noi, chiriaşul este la dispoziţia proprietarului, care îşi permite să mărească aberant chiria şi să-l evacueze pe chiriaş când vrea el, mai ceva ca pe un câine. De fapt, chiriaşul este la cheremul proprietarului, ca şi angajatul la cel al patronului. Ori eşti proprietar de imobile sau de firmă, şi atunci eşti stăpân, ori eşti chiriaş sau angajat şi atunci eşti sclavul tuturor. Atâta timp cât se va păstra în România ideea că, dacă ai mai mulţi bani decât alţii, înseamnă că-ţi poţi permite libertatea de a o încălca pe a celuilalt, se vor conserva şi raporturile vicioase dintre părţi.

Dar cum românul s-a născut poet şi mai nou şi proprietar, imnul vesel al chiriaşilor de pretutindeni, “Balada chiriaşului grăbit” al lui George Topârceanu, nu mai consolează pe nimeni prin umorul şi pofta de viaţă prinse în versurile: “Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul şi plec…!” Din păcate, în zilele noastre, parodia ar fi una tristă, scriindu-se mai degrabă balada chiriaşului oropsit, care s-a obişnuit acum să audă proprietarul spunându-i: să fii sănătos, chiriaşule, dar ia-ţi geamantanul şi pleacă…

http://www.crisana.ro/stiri/politica-1/balada-chiriasului-oropsit-84146.html

Unitati de cazare afiliate Cheque Vacances (plata cu tichetele de vacanta) din Iasi

Agentiile de turism afiliate Cheque Vacances (plata cu tichete de vacanta) din Iasi

Judet situat in nord-estul Romaniei, cu un relief dominat de campie si o retea hidrografica reprezentata prin raurile Siret, Prut si Jijia. In partea de sud a judetului se afla Podisul Central Moldovenesc, iar in nord Campia Moldovei. Judetul Iasi are in componenta doua municipii (Iasi si Pascani), trei orase (Targu Frumos, Harlau, Podu Iloaiei) si 92 de comune.

Iasi, municipiu, N 47.1709275 E 27.5626373

Resedinta judetului Iasi.

Cunoastere:

Obeliscul cu lei (1834-1841)

Bojdeuca lui Ion Creanga, deschisa ca muzeu din 1918

Palatul Roznovanu, construit de Iordache Roznaveanu, stil neoclasic vienez (1832)

Casa Pogor

Crucea lui Ferentz

Institutul de Anatomie

Catedrala Mitropolitana

Manastirea Bucium, poarta hramul Duminica Tuturor Sfintilor Atonului (sec XIX)

Manastirea Cetatuia, ctitor Duca-Voda (1668-1672)

Manastirea Frumoasa, ctitor Hatmanul Balica (sec XVI)

Manastirea Galata, ctitor Petre Schiopul (1579-1584)

Manastirea Golia, ctitor Vasile Lupu, decorata in stil Renascentist tarziu (1650-1660)

Manastirea “Podgoria Copou”

Manastirea “Sf. Trei Ierarhi”, ctitor Vasile Lupu, decor gotic si renascentist (1641)

Manastirea Vladiceni

Biserica “Sf. Nicolae Domnesc”, ctitor Stefan cel Mare (1491-1492)

Biserica Barboi

Biserica “Sf. Apostoli Petru si Pavel”

Biserica “Sf. Sava”, ctitor Enache Caradja (1625)

Biserica “Sf. Spiridon”, ctitor Stefan Bosie, stil neogotic cu influente rusesti (1747-1752)

Biserica Barnovschi, ctitor Miron Barnovski-Movila (1627)

Biserica Armeneasca

Biserica Lipoveneasca (sec XIX)

Biserica Catolica Veche

Parcul Copou

Gradina Botanica din Iasi, contine plante tropicale, cactusi, orhidee, plante carnivore (1963)

Parcul Expozitiei

Palatul Culturii

Teatrul National

Casa Dosoftei (sec XVII)

Biblioteca Centrala Universitara

Muzeul Literaturii romane

Muzeul Teatrului (1976)

Muzeul etnografic al Moldovei

Muzeul de Istorie a Moldovei

Muzeul de Arta

Muzeul Unirii

Muzeul Mihai Eminescu

Filarmonica din Iasi

Universitatea de Arte din Iasi

Muzeul Mihail Kogalniceanu

Casa memoriala Mihail Sadoveanu

Casa memoriala George Toparceanu

Casa memoriala Otilia Cazimir

Casa memoriala Mihai Codreanu

Casa memoriala Petru Poni-Radu Cernatescu

Ateneul Tatarasi, ridicat la inceputul secolului XX

Pascani, municipiu, N 47.2506887 E 26.7242432

Cunoastere:
Muzeul Municipal Pascani

Casa Cantacuzino-Pascani, monument istoric (sec XVII)

Biserica “Sf. Voievod” (1664)

Targu Frumos, oras, N 47.2157205 E 27.0110893

Cunoastere:

Biserica “Cuvioasa Paraschiva”

Monumentul Eroilor

Muzeul Ion Neculce

Harlau, oras, N 47.4321517 E 26.9031143

Cunoastere:
Biserica “Sf. Gheorghe”, construita de Petru Rares

Ruinele Cetatii Domnesti ridicate de Stefan cel Mare

Muzeul Orasului

Distractie:

Satul de vacanta Parcovaci

Andrieseni, comuna, N 47.5280974 E 27.2922707

Cunoastere:
Biserica de lemn “Sf. Nicolae” din satul Epureni

Manastirea Soldana

Siturile arheologice din Andrieseni

Biserica “Sf. Parascheva” din Glavanesti

Distractie:

Oborul comunal

Aroneanu, comuna, N 47.2032429 E 27.6067543

Cunoastere:
Biserica “Sf. Nicolae”, monument istoric

Distractie:

Baza nautica de agrement Dorobant

Ziua comunei (octombrie)

Birnova, comuna, N 47.0772534 E 27.6256371

Cunoastere:
Manastirea Birnova, ctitori Miron Barnovschi-Movila si Eustatie Dabija (sec XVII)

Rezervatia dendrologica “Ion Inculet”

Biserica “Sf. Ioan Botezatorul”, ctitorita de Ion Inculet

Casa memoriala Ion Inculet

Natura:

Rezervatia naturala “Grigore Cobalcescu” (de interes national)

Distractie:

Posibilitati de turism religios, agroturism si turism ecologic

Zone de agrement

Braesti, comuna, N 47.1552877 E 27.0773506

Cunoastere:

Biserica din lemn “Adormirea Maicii Domnului”, sat Cristesti (1600)

Biserica “Sf. Constantin si Elena”

Biserica “Sf. Arhangheli Mihail si Gavril”

Butea, comuna, N 47.072694 E 26.9338417

Cunoastere:

Castelul medieval Sturza

Manastirea Miclauseni

Biserica Romano-Catolica “Sf. Treime”

Manastirea Butea

Distractie:

Ziua satului (iunie)

Zilele scolii (mai)

Ceplenita, comuna, N 47.3630134 E 27.009201

Cunoastere:
Biserica “Sf. Voievozi” din Zlodnica

Podul de Piatra, construit pe vremea lui Stefan cel Mare

Beciu, Zlodnica, din vremea lui Stefan cel Mare

Conacul lui Iordache Cantacuzino (1838)

Ciohorani, comuna, N 47.1364905 E 26.6895676

Cunoastere:
Biserica ortodoxa (1808)

Odihna:

Posibilitati de agrement

Natura:

Copac centenar (par din anul 1600)

Zona forestiera

Ciurea, comuna, N 47.0567914 E 27.5717354

Cunoastere:

Manastirea Hlincea (monument istoric)

Distractie:

Serbarile Ciurii (iunie)

Cotnari, comuna, N 47.3504542 E 26.9734955

Cunoastere:

Biserica Domneasca “Sf. Parascheva”, ctitor Stefan cel Mare

Ruinele Academiei Romane “Despot Voda”

Cetatea traco-getica Catalina

Beciurile Domnesti

Podul ctitorit de Stefan cel Mare

Combinatul de vinificatie Cotnari

Castelul Vladoianu din satul Carjoaia

Distractie:

Sarbatorile Cotnarilor (octombrie)

Cozmesti, comuna, N 46.8733358 E 27.9866409

Cunoastere:

Cabana de vanatoare

Natura:

Masiv de padure de peste 3000 ha (populat cu porci mistreti, iepuri, capre)

Cucuteni, comuna, N 47.2562815 E 26.9360733

Cunoastere:
Vestigii ale culturii Cucuteni, neolitic (Dealul Cetatuiei)

Casa familiei Cantacuzino

Muzeu Arheologic (contine mormantul cu tezaur de aur traco-dacic)

Biserica “Schimbarea la Fata” (1777)

Biserica “Sf. Voievozi” (1804)

Natura:

Izvoare sulfatate

Statiunea balneoclimaterica Baiceni

Dagata, comuna, N 46.9196691 E 27.1968269

Cunoastere:
Biserica de Lemn din satul Manastirea

Schitul calugaresc din zona “Cetatea”

Deleni, comuna, N 47.485657 E 26.8507576

Cunoastere:

Ansamblul conacului Cantacuzino Deleanu

Ansamblul curtii boieresti Crupenschi din satul Feredeni

Ansamblul Polizu Micsunesti din satul Maxut

Parcul dendrologic “Curtea de Piatra”

Parcul Poiana

Manastirea Lacuri din codrii Delenilor, ctitor Iordache Cantacuzino (1724)

Hanul din Deleni

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Feredeni (sec XVII)

Castelul Ghica (1730)

Natura:

Codri seculari

Peisaj natural deosebit

Odihna:

Zona de agrement cu muzeul satesc

Distractie:

Ziua comunei Deleni (septembrie)

Dolhesti, comuna, N 46.8767389 E 27.8961754

Cunoastere:
Manastirea “Buna Vestire” din Bradicesti, 1692

Sit arheologic

Distractie:

Sarbatorile Crasnei (iulie)

Dumesti, comuna, 47.173378 E 27.3480606

Cunoastere:

Biserica din lemn de la Pausesti (sec XV)

Santier arheologic Hoisesti

Natura:
Rezervatia naturala “Valea Ilenii”

Golaesti, comuna N 47.2348393 E 27.6946449

Cunoastere:
Casa memoriala Ionel Teodoreanu

Natura:
Rezervatia naturala Bran

Distractie:
Ziua localitatii (octombrie)

Grajduri, comuna, N 46.972405 E 27.5358582

Cunoastere:
Poiana cu Schit, rezervatie naturala (1460)

Ruinele Manastirii “Poiana cu Cetate”

Tabara internationala de sculptura (peste 150 de piese)

Natura:

Peste 60% din suparafata comunei o reprezinta zona impadurita

Distractie:

Ziua comunei (septembrie)

Ziua eroilor

Gropnita, comuna, N 47.3596414 E 27.2539902

Cunoastere:
Biserica Gropnita

Biserica Malaesti

Distractie:

Pescuit sportiv

Odihna:

Numeroase locuri de agrement

Turism rural

Helesteni, comuna, N 47.1995107 E 26.8715286

Cunoastere:

Tumuli funerari

Biserici construite la 1860 (monumente istorice)

Distractie:
Ziua comunei (august)

Targ (in fiecare zi de miercuri)

Horlesti, comuna, N 47.1200229 E 27.3705482

Cunoastere:
Biserica din Bogdanesti (placa de altar dateaza din anul 1500)

Biserica romano-catolica

Natura:
Paduri seculare din foioase

Peisaj natural deosebit

Distractie:

Pescuit sportiv

Ziua localitatii (mai)

Odihna:

Posibilitati de agroturism/turism rural

Ipatele, comuna, N 46.917968 E 27.435522

Cunoastere:
Biserica “Sf. Nicolae”

Biserica “Mihail si Gavril” din Cuza-Voda

Biserica “Sf. Nicolae”

Lungani, comuna, N 47.1909957 E 27.1812057

Cunoastere:

Parcul dendrologic din Goesti

Madirjac, comuna, N 47.0531659 E 27.2612

Cunoastere:

Biserica din lemn

Natura:

Paduri seculare de foioase

Peisaj natural de o frumusete deosebita

Odihna:

Posibilitati de agroturism/turism rural

Mircesti, comuna, N 47.066848 E 26.850071

Cunoastere:

Casa memoriala Vasile Alecsandri

Mausoleul lui Vasile Alecsandri, stil moldovenesc (1925-1927)

Biserica “Sf. Voievozi”

Biserica “Adormirii Maicii Domnului” (sec XIX)

Natura:
Lunca Mircesti (rezervatie naturala)

Mironeasa, comuna, N 46.9708823 E 27.4323463

Cunoastere:
Biserica din lemn (sec XIX)

Manastirea Hadambu (1659)

Natura:

Peisaje naturale de o frumusete deosebita

Distractie:

Ziua comunei (august)

Miroslava, comuna, N 47.1471158 E 27.5291634

Cunoastere:

Muzeul Dimitrie Anghel din Cornesti

Rezervatia arheologica Dealul Barca

Biserica de lemn “Sf. Nicolae” (1806)

Biserica “Sf. Voievozi” (1769)

Biserica din Cornesti (1833)

Biserica “Nasterea Maicii Domnului” (1811)

Casa Sturza (sec XIX)

Biserica de lemn “Sf. Gheorghe”

Natura:
Rezervatia floricola “Valea lui David”

Padurea seculara “Valea Ursului” din Uricani

Parcul dendrologic Miroslava

Distractie:

Zilele satelor Uricani si Cornesti (august)

Miroslovesti, comuna, N 47.157739 E 26.6514587

Cunoastere:
Biserica din lemn cu hramul “Sf. Parascheva”

Mosna, comuna, N 46.921545 E 27.9583168

Cunoastere:
Cetatea dacica “Cetatuia” (sec II i.Hr)

Biserica “Sf. Voievozi” (sec XVII)

Urme de lucrari cucutiene

Natura:

Raul Mosna

Izlazul Vlascuta

Izlazul Recea

Movileni, comuna, N 47.3279445 E 27.3578453

Natura:
Zona umeda Larga Jijia, supranumita “Mica Delta”

Distractie:

Ziua comunei (septembrie)

Plugari, comuna, N 47.4898329 E 27.1309519

Cunoastere:

Muzeul din satul Borosoaia

Natura:

Raul Miletin

Raul lui Vasile

Odihna:

Posibilitati de agrement

Popesti, comuna

Cunoastere:

Biserica de zid “Sf. Voievozi” (1776)

Biserica de lemn “Sf. Treime” (1700)

Conacul familiei Cantacuzino, stil neo-clasic (sec XVIII)

Conacul familiei Sturza (casa parinteasca)

Popricani, comuna, N 47.291223 E 27.5118256

Cunoastere:

Biserica “Sf. Nicolae” (sec XIX)

Natura:

Rezervatia naturala “Teiva Visina”

Odihna:

Posibilitati de agroturism si turism ecologic

Prisacani, comuna, N 47.0783055 E 27.8841591

Cunoastere:
Biserica “Sf. Voievozi”, ctitor Veniamin Coastache (1797)

Biserica de lemn “Sf. Nicolae” din Moreni (1830)

Probota, comuna, N 47.3734772 E 27.5025558

Natura:

Rezervatia naturala Bolatau Prut

Iazuri

Distractie:
Pescuit sportiv

Roscani, comuna, N 47.5349357 E 26.5484619

Cunoastere:
Biserica din lemn “Sf. Voievozi” din satul Radeni

Natura:
Rezervatia de carpinita

Distractie:

Ziua localitatii (octombrie)

Ruginoasa, comuna, N 47.25232 E 26.8353081

Cunoastere:

Palatul-muzeu “Alexandru Ioan Cuza”, stil neogotic (1811)

Biserica Domneasca

Distractie:

Ziua comunei (ianuarie)

Hora satului (octombrie)

Scheia, comuna, N 46.9303376 E 27.5066757

Cunoastere:
Biserica din lemn “Sf. Gheorghe”, construita de Vasile Lupu

Movilele din timpul lui Stefan cel Mare din satele Scheia si Frenciugi

Carierele de piatra

Natura:
Rezervatie naturala de peste 10.000 m²

Scobinti, comuna, N 47.3968386 E 26.9075775

Cunoastere:
Biserica cu hramul “Nasterea Domnului”, sat Zagovia

Biserica cu hramul “Buna Vestire”, sat Badeni

Manastirea Sangeap-Basaraba (in constructie)

Distractie:
Ziua comunei (august)

Sinesti, comuna, N 47.1214246 E 27.1733093

Cunoastere:

Cabana de vanatoare Gheorghitoaia

Tarcul de crestere a porcului mistret

Biserica Sinesti

Natura:

Iazul Sinesti

Rezervatia de stejari

Stolniceni Prajescu, comuna, N 47.1976445 E 26.7457008

Cunoastere:

Biserica din lemn “Adormirea Maicii Domnului”, sat Stolniceni Prajescu (1733)

Biserica cu hramul “Sf. Gheorghe”

Strunga, comuna, N 47.1734947 E 26.9578743

Statiune balneoclimaterica cu izvoare sulfuroase, bicarbonate, magneziene, calcice si sodice recomandate pentru afectiunile aparatului locomotor, nervos periferic si pentru afectiuni digestive.

Cunoastere:

Biserica de lemn Fedeleseni

Biserica Habasesti

Vestigii ale culturii Cucuteni descoperite pe Dealul Holm

Biserica “Sf. Gheorghe” din Habasesti (1762)

Natura:

Iazuri

Odihna:

Zona de agrement

Distractie:

Ziua Eroilor

Tatarusi, comuna, N 47.3464998 E 26.5850258

Cunoastere:

Manastirea Probota (ctitorie a lui Petru Rares)

Biserica “Sf. Nicolae” (monument istoric)

Monumentul Eroilor din parcul Pompierilor

Bustul lui Alexandru Vasiliu Tatarusi

Muzeul Satului

Curtea Zmeilor

Fantanita cu trei cruci

Tomesti, comuna, N 47.1304179 E 27.7020264

Cunoastere:

Manastirea Vladiceni (1415)

Tibanesti, comuna, N 46.9079429 E 27.3363876

Cunoastere:

Conacul Petre P. Carp (sec XVIII)

Valea Seaca, comuna, N 47.2801607 E 26.6653633

Cunoastere:

Schitul “Sf. Gheorghe” (in constructie)

Natura:

Rezervatia naturala “Dusan”

Padurea Valea Seaca

Odihna:

Posibilitati de agroturism/turism rural

Victoria, comuna, N 47.2948318 E 27.5902749

Cunoastere:
Monumentul Eroilor Stanca-Roznovanu

Biserica cu hramul “Sf. Nicolae”, sat Luceni

Arii protejate (situl Teiva si situl Padurea Medeleni)

Distractie:

Ziua comunei

Voinesti, comuna, N 47.0743307 E 27.4308014

Cunoastere:

Schitul Manastirea Stavnic

Biserica ctitorita de familia Negruzzi

Odihna:

Zona turistica cu un minunat peisaj natural si cu posibilitati de agroturism/turism rural

Distractie:

Ziua localitatii (august)

Dumesti, comuna, N 47.1726779 E 27.3477173

Cunoastere:
Biserica din lemn de la Pausesti (sec XV)

Santier arheologic Hoisesti

Natura:
Rezervatia naturala “Valea Ilenii”

Rapsodii de primavara

I
Sus, prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai de toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?

II
Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.

Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.

De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.
Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.

Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.

Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe – si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.

Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.

III
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici…
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni,
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De amat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.

Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii…

Primavara, unde esti?

Broastele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mişcată în treacăt de zefiri,
Nălţa mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subţiri.

Şi broaştele semeţe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălţime, privindu-şi faţa-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac.

Se ridicau departe prelungi bătăi din palme
Şi note-adânci de flaut ieşeau de jos, din stuh.
Părea că lapidează tăcerea nopţii calme
O grindină de note zvârlite în văzduh.

Şi cum deasupra apei s-amestecau întruna
Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
Că toate laolaltă apostrofează luna.
Că fiecare broască se ceartă cu o stea.

Erau ocări în larma lunaticei orchestre
Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
Spuneau Nemărginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn şi monoton…

Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,
Sub cerul vast al nopţii cu ele-am retrăit
O noapte luminoasă din era terţiară.
Nefericit şi singur ca primul troglodit.

de George Topârceanu

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mânjite,
Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frăţioare,
- Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă…
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund şi frez
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbindu-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân’la urmă, tot nu scap,
- Ne găteşte de paradă,
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stradă…
- Ce ruşine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omlet’!
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru…
- Şi eu unul violet…
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac!…

La Pasti – George Toparceanu

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
“- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua…”
“- Suntem fierte!”
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
“- Pan’ la urma tot nu scap”
“- Ne gateste de parada”
“- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada”
“- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet”
“- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru”
“- Si eu unul violet”
“- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!”

Astăzi în sufragerie, Dormitau pe-o farfurie

Necăjite şi mânjite, Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat

- Ce vă este frăţioare? Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă, Staţi gătite în haină nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte, n-aţi fi ouă.

- Suntem fierte, Zise un ou rotund şi frez, lângă pasca cu orez.

Şi schimbându-şi brusc alura, toate au început cu gura.

- Pân’ la urmă, tot nu scap, ne găteşte de paradă

Ne ciocneşte cap în cap şi ne aruncă coaja-n stradă.

Ce ruşine, ce dezastru, preferam să fiu omlet!

Eu, de m-ar fi dat la cloşcă, aş fi scos un pui albastru!

Şi eu unul violet! Eu mai bine-ar fi să tac,

Aşa galben sunt că-mi vine, să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac! (La Paşti, George Topârceanu)

Am terminat şi eu ouăle, de-acum mă pregătesc de Înviere. Paşte fericit şi însorit la toţi cititorii mei!

de George Topârceanu
Audio: Grădina Poveştilor

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

de George Topârceanu

Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii)
Stau gata să se-nalţe din tulpini
Spre cerul primăverii…
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Şi cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, uşoare,
Cu toate că-i o vreme aşa de schimbătoare.
Ah, fetele – şi mai ales cucoanele
Când vine primăvara
Sunt dulci şi colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaştri tare,
Şi gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical…
Un mic vârtej, copil al Nefiinţei,
De-a curmezişul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-şi prindă coada galbenă cu dinţii.
Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un şir subţire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer…

de George Topârceanu

I
Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngeraşi
Cu alai
De toporaşi.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le laşi?

II
Se-nalţă abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperişuri veştede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorţite se deschid
Să intre-n casă soarele şi vântul.
De prin balcoane
Şi coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Şi din covor.
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creştet, vălul subţirel de floare.
Că s-a trezit aşa de dimineaţă
Cu ramuri albe — şi se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.
Un nor sihastru
Şi-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.

III
Soare crud în liliac,
Zbor subţire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele şi urzici…
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri şi poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Laşi în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălţi albastre şi-nsorite
De omăt topit abia,
Şi pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
Şi porneşti departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Aşternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Îţi îndreaptă an cu an
Pasul tainic şi te mint
Spre ţinutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te opreşti
Şi doar pasul tău uşor,
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărăteşti
Peste albele stihii…
Primăvară, unde eşti?

Muzica Mircea Baniciu
Versuri de George Topârceanu

Locuinţa mea de vară
E la ţară…
Acolo era să mor
De urât şi de-ntristare
Beat de soare
Şi pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viaţa ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.

Nu exista berărie,
Nici regie…
Doar un hoţ de cârciumar
Care are marfa proastă
Şi-o nevastă
Ce se ţine c-un jândar’.

Când te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, mişcând domol din coadă,
Spre livadă
Ale satului cirezi.

Şi te poartă sub escortă
O cohortă
De ţânţari subţiri la glas,
Înzestraţi la cap cu-o sculă
Minusculă,
Cu pretenţie de nas…

Când se ia câte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Şi-l întreabă fără noimă:
“CE-AI CU NOI, MĂ?
PENTRU CE SĂ DĂM CU VAR?”

Ale satului mari fete
Fără ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Nişte fapte
Care m-au scandalizat!)

Dar în zori încep cocoşii
Păcătoşii,
Că să facă iar scandal,
Să te sături de viaţa
Şi dulceaţa
Traiului patriarhal!

De-aia zic eu, prin urmare,
Vorbă mare:
Că de-acuma, să mă tai,
Nu-mi mai treb’e altă cură
În natură
Să mă duceţi cu alai!

Meargă pictorii la ţară
Ca să piară
De căldură şi de praf!
Mie daţi-mi străzi pavate,
Măturate,
Daţi-mi cinematograf!

Daţi-mi, daţi-mi strada-ngustă
Unde gustă
Omul viaţa mai din plin,
Cu trăsuri, femei cochete
Şi cu fete
Încălţate cel puţin!

de George Topârceanu

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, – plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, – te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel – a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură…

de George Topârceanu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică…

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului…

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
“Ce ne facem, fetelor?…”

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură…

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
“Uf, ce lume, soro dragă!”
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!…

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia…
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă…