Surprizele rezervate de Giulgiul din Torino oameniilor de stiinta sunt departe de a se fi epuizat. La fel si controversele aparute in jurul acestei relicve considerate pe buna dreptate cea mai celebra din toate timpurile.
Cercetatoarea Barbara Frale, care studiaza de ani buni arhivele Vaticanului, si-a aprins paie in cap dupa ce a afirmat ca Giulgiul din Torino este inscriptionat in greaca, latina si aramaica iar mesajul pe care-l contine reprezinta un fel de “certificat de deces” al lui Iisus.
Barbara Frale este autoarea volumului “La Sindone di Gesu Nazareno (“Giulgiul lui Iisus Nazariteanul”), in care detaliaza rezultatele cercetarilor sale asupra controversatei panze din in tors al carei mister refuza parca sa se lase patruns. Pe langa deja celebrele amprente fata/spate ale barbatului inalt, cu par lung si barba, biciuit si crucificat, giulgiul ar contine, potrivit lui Frale, si cateva fragmente de text, aproape invizibile, care ii dovedesc autenticitatea. Cuvintele, scrise in trei limbi diferite – greaca, latina si aramaica – includ si numele lui Iisus Nazariteanul (in limba greaca). Rationamentul cercetatoarei este simplu: varianta unui fals medieval este astfel categoric exclusa, pentru ca la vremea respectiva niciun crestin – nici macar un escroc – nu ar fi mentionat numele lui Iisus fara sa faca referire la natura sa divina. “Daca am fi descoperit cuvinte precum Hristos sau Fiul lui Dumnezeu, am fi stiut din capul locului ca avem de-a face cu un fals”, explica Fale.
Practici de inhumare

Dar nu Frale este prima care a remarcat prezenta unor litere “sterse” pe panza, ci ita­lianul Piero Ugolotti, in 1979. Folosind o tehnica de prelucrare digitala a imaginii, Ugolotti a identificat existenta unor litere grecesti si latine in zona fetei. Descoperirile lui Ugolotti au fost studiate in 1997 de Andre Marion, directorul Institutului de Optica din Orsay (Paris), impreuna cu studenta Anne Laure Courage. “Cercetarea mea incepe acolo unde se termina cea a francezilor. Marion si Courage nu erau specialisti in scrieri antice, motiv pentru care nu au patruns sensul acelor cuvinte”, a declarat Frale pentru Discovery News. “Pe vremea lui Iisus, Palestina era colonie romana iar practicile evreiesti de inhumare prevedeau ca trupul unui condamant la moarte sa fie returnat familiei abia dupa ce trecea printr-o perioada de purificare care dura un an. Pana atunci, ramasitele erau lasate sa zaca intr-un mormant comun iar lintoliile in care erau invelite cadavrele erau inscriptionate (in zona fetei) pentru identificarea ulterioara a decedatului”, precizeaza Frale.
La fel ca in cazul unui puzzle, Frale a reusit reconstituirea asa-zisului certificat de deces al lui Iisus dupa ce a descifrat cele cinci fragmente in greaca, latina si aramaica (foto medalion): 1. (I)esou(s) “Iisus”; 2. Nnazarennos “Nazariteanul”;
3. (o)pse kia(tho) “coborat la caderea serii”; 4. in nece(m) “la moarte”; 5. pez(o) “Am executat”. Pe langa acestea, mai exista insa si alte cuvinte inscrise pe panza, printre care si “iber”, pe care Frale il interpreteaza ca pe o referire la Imparatul Tiberius, care domnea in vremea crucificarii lui Iisus. In viziunea cercetatoarei, varianta initiala a textului ar fi aratat cam asa: “In cel de-al 16-lea an al domniei Imparatului Tiberiu, Iisus Nazariteanul, coborat de pe cruce la asfintit ca urma a condamnarii la moarte de catre guvernatorul roman, este astfel inhumat cu obligatia de a fi predat familiei sale dupa un an de zile”. “Certificatul” se incheie cu un fel de semnatura “Am executat”.
Imaginatia, bat-o vina
Recentele descoperiri ale italiencei au fost insa categoric respinse de o serie de colegi de breasla. “Nu sunt decat rodul imaginatiei sau eroarea unui program de computer cu ajutorul caruia a fost prelucrata imaginea giulgiului… Daca intorci pe toate fetele o fotografie a giul­giului, poti observa nenumarate contraste intre partile luminoase si cele intunecate, dar cu siguranta nu vei descoperi nicio litera”, afirma cel mai vehement dintre contestatari, istoricul Antonio Lombatti, care a scris si el o carte despre giulgiu. In plus, artefacte care sa contina texte in greaca si aramaica au mai fost gasite in mormintele evreiesti din primul secol, dar niciunul in limba latina.
“Nu exista nicio dovada ca acele litere chiar exista cu adevarat. Multi au vazut urme vagi de texte. Parca nici n-ar mai fi vorba despre un giulgiu, ci despre o enciclopedie”, precizeaza si Bruno Barberis, directorul Centrului International de Studii asupra Giulgiului din Torino.
Lintoliul Domnului
Pe panza din in tors manual – a carei vechime nu a putut fi stabilita cu exactitate in ciuda datarii cu carbon 14 in 1988 sunt imprimate amprentele fata/spate ale unui barbat inalt, cu par lung si barba, biciuit si crucificat dupa cum indica petele de sange. Credinciosii crestini sunt convinsi ca este vorba despre lintoliul in care a fost invelit trupul Mantuitorului imediat ce a fost coborat de pe cruce iar imaginea lui s-a impregnat pe panza in momentul Invierii. Aflata in proprietatea Vaticanului, fragila relicva este momentan tinuta intr-o camera de protectie speciala din incinta Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul din Torino. Urmatoarea expunere publica a panzei ce masoara patru metri pe unu va avea loc, pentru prima data in ultimii sapte ani, in primavara anului viitor. Biserica Catolica nu s-a pronuntat niciodata cu privire la autenticitatea giulgiului, dar a precizat ca este simbolul palpabil al suferintei lui Hristos.

Sursa: Ziua

Barbara Frale, unul dintre cercetatorii acreditati de Vatican cu studierea Giulgiului din Torino, sustine ca a descoperit fragmente de text aproape invizibile pe misteriosul artefact crestin, fragmente ce dovedesc, in opinia sa, autenticitatea Giulgiului.

Frale afirma ca textele sunt in limbile greaca, latina si aramaica si ca ele includ chiar si numele “Iisus Nazariteanul”, o dovada clara ca Giulgiul din Torino nu este un fals medieval. Frale este convinsa ca, in Evul Mediu, nimeni nu ar fi mentionat numele lui Iisus fara a face referire la natura sa divina, nici chiar un farsor incercat. Mai mult, textele ar fi fost scrise pe un pergament care a fost lasat pe fata Mantuitorului pentru a putea fi identificat mai usor de catre cei apropiati, dupa coborarea Sa de pe Cruce.

“Am lasat in urma orice sentiment religios si am incercat sa fiu cat se poate de obiectiva. Atunci cand am efectuat studiul, a facut-o ca si cand as fi documentat executia unui om dintr-o anume epoca”, declara aceeasi barbara Frale.

Evident, scepticii care sunt convinsi ca Giulgiul este o creatie medievale, aparuta intre secolul XIII si secolul XIV, afirma ca Barbara Frale a vazut in urmele de pe artefact ceea ce a dorit sa vada.

Din cauza fragilitatii sale, Giulgiul este tinut intr-o camera speciala de la Vatican si este aratat arareori publicului si chiar cercetatorilor, astfel ca dovada afirmatiilor Barbarei Frale va trebui sa astepte pana la noi verificari.

Sursa:Descopera.ro

Giulgiul din Torino, considerat cea mai valoroasa dovada a trecerii lui Hristos pe Pamant, va fi expus public in primavara anului viitor, pentru prima data in ultimii sapte ani, precizeaza Consiliul Episcopal Italian, citat de presa din peninsula.
Credinciosii catolici si nu numai sunt incredintati ca panza respectiva este lintoliul in care a fost invelit trupul Mantuitorului imediat ce a fost coborat de pe cruce. Actualul papa, Benedict al XVI-lea, nu a comentat niciodata auten­ticitatea giulgiului, dar Vaticanul a anuntat ca Suveranul Pontif va merge la Torino, la inceputul luni mai pentru a-l vedea. Giulgiul va putea fi admirat incepand cu 10 aprilie si pana pe 23 mai, perioada in care mai mult ca sigur sute de mii de pelerini sau simpli curiosi vor trece pragul Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul din Torino, unde este tinuta celebra relicva. Pe panza din in tors manual – a carui vechime nu a putut fi stabilita cu exactitate in ciuda datarii cu carbon-14 in 1988 – sunt imprimate amprentele fata/spate ale unui barbat inalt, cu par lung si barba, biciuit si crucificat dupa cum indica petele de sange (savantii au confirmat auten­ticitatea acestora). Este prima data cang giulgiul este expus public de la controversata restaurarea din 2002, aprig criticata de comunitatea savantilor care inca spera sa-i patrunda tainele. Venerat si contestat deopotriva, Giulgiul din Torino ramane unul din cele mai mari mistere din toate timpurile, cercetatorii fiind pana in prezent incapabili sa explice cum a fost posibila imprimarea imaginii respective pe panza.

Sursa:Ziua

Un om de stiinta italian sustine ca a realizat o copie fidela a giulgiului din Torino, un experiment care dovedeste ca panza pe care unii crestini o venereaza drept vesmantul de inmormantare al lui Iisus Hristos este un fals medieval.

Asemenea unui negativ fotografic, giulgiul poarta pe el imaginea unui barbat despre care multi sustin ca ar fi Hristos. Panza ilustreaza perspectiva din fata si din spate a unui barbat cu barba si par lung, cu mainile incrucisate pe piept si rani insangerate la incheieturile de la maini si picioare si la solduri.

“Am demonstrat ca este posibil sa reproducem cu fidelitate giulgiul, folosind exclusiv tehnici medievale” sustine cercetatorul Luigi Garlaschelli, profesor de chimie organica la Universitatea din Pavia, care va prezenta rezultatele experimentului sau in cadrul unei conferinte ce va avea loc la sfarsitul acestei saptamani.

Trei datari cu carbon s-au facut, in 1988, asupra giulgiului, la Oxford, Zurich si Tucson (in Arizona), si toate au atestat ca artefactul ar data intre 1260 si 1390, provocand controverse si vii dezbateri. Inca de dinainte de aparitia rezultatelor, numerosi istorici afirmasera sceptici ca giulgiul este o inselaciune realizata pentru a atrage pelerini, pelerinajul fiind pentru unii clerici si negustori o afacere extrem de profitabila in Evul Mediu. Cu toate acestea, oamenii de stiinta nu au putut produce niciodata o teorie incontestabila despre cum a putut fi realizat giulgiul.

Garlaschelli sustine ca a reprodus giulgiul in intregime, folosind tehnologii accesibile in Evul Mediu: a infasurat un voluntar in panza, apoi l-a uns cu un colorant care continea urme de acid. Pentru fata a folosit o masca. Colorantul a fost apoi invechit artificial prin incalzirea panzei intr-un cuptor si spalarea acesteia cu apa rece, procedeu repetat de cateva ori si care a indepartat pigmentul de pe suprafata panzei, dar a lasat o imagine difuza, in doua tonuri, precum cea de pe giulgiu. Garlaschelli crede ca medievalii nu au folosit o procedura atat de complicata, ci ca, pur si simplu, colorantul original s-a pierdut de-a lungul timpului.

Pentru a-si perfectiona copia giulgiului, profesorul italian a adaugat urme de sange, a perforat cateva gauri si a ars in unele parti giulgiu. Pentru obtinerea efectului final, copia a fost din nou udata cu apa, iar apoi lasata la uscat.

Biserica Catolica care, practic, detine giulgiu, are o pozitie oficiala foarte ambigua fata de aceasta relicva: nu sustine ca aceasta ar fi autentica, nici ca ar fi un obiect ce trebuie venerat de credinciosi, dar ca este un memento foarte puternic al patimilor lui Hristos. In prezent, giulgiul se afla inchis la Catedrala din Torino, in Italia si este foarte rar expus publicului. Ultima prezentare de acest fel a fost facuta in 2000, iar giulgiul va fi aratat din nou de abia anul urmator.

Cercetatorul italian care sustine ca reproducerea sa demonstreaza indubitabil ca giulgiul este un fals, spune ca se asteapta ca descoperirea sa sa fie contestata. “Daca unii oameni au refuzat sa creada datarile cu carbon realizata de cele mai bune laboratoare din lume, cu siguranta nu ma vor crede pe mine” spune Luigi Garlaschelli. Acuratetea testelor din 1988 a fost pusa la indoiala de unii credinciosi care au afirmat ca restaurarile repetate care s-au facut giulgiului in secolele trecute au contaminat rezultatele.
sursa:descopera.ro

Promite’mi adevărul
Şi tot ce îţi doreşti şi tu
Va fi al tău.
Promit.

- Iubita mea înlanţuită…
- Mi’ai ridicat sforile… şi mi le’ai daruit. Mi’ai dăruit, într’un fel… libertatea.
- Cearceaf…
- Giulgiu.
- …alb, strans pe lângă tine… Sfori da!
- Nu mă sufocă, nu mă sufoci nici tu… Nu dori…

- Ce ochi cărunţi şi’mbătrâniţi ai…
- Şi când ţi’am spus că sunt bătrână… Am obosit…
- Ştiu…
- Vreau să mă opresc. La tine…
- Eşti ultima femeie de calitate din viaţa mea...
- Şi tu mi’eşti ultimul… şi primul, ştii.

- Tâmple mov.
- Uneori eşti atât de ermetic, iubesc modul tău de a mă provoca să îţi “ghicesc” emoţiile… Mă înveţi să văd nu doar un drum, ci tot… Şi’apoi s’aleg…
- Nu fac nimic, eu ţi’arăt, să ştii… nu pot să tac, să fug sau să profit. Te vreau a mea, aşa cum eşti, nu cum vor ei defapt.
- Şi mă mulez pe rolul tău… şi te mulezi pe’al meu… Şi simt, simt tot ce îţi trecea atunci prin cap, de ce plângeai, de ce m’urai… mureai…
- Am vrut să vezi că pot fi tu, că pot lupta cu mine tot la fel… Şi da, e greu, iubirea mea… Aş vrea să fug, să mint, să plec…
- Şi totuşi stai. Voi sta şi eu şi îţi voi da ce ţi’am promis. Îţi dau deja. Doar taci… Răbdare al meu grai. Căci tu eşti vocea mea…

- Te iubesc atât de mult încât îmi uit viaţa…

În nopţile emoţiilor noastre.
Acolo strălucim noi…

[Sforile sunt doar în mâna mea acum.]

[poza: click! click!]

…că tot am intrat în sfera religioasă acum de sărbători, mi-am adus aminte de un articol pe care l-am citit într-un ziar acum vreo 4 ani.

Era vorba despre nişte cercetători americani care, în urma unor lungi calcule, căutări etc etc ar fi găsit giulgiul lui Iisus. Acest giulgiu avea pe el imprimat forma corpului unui om care purta o coroană de spini atunci când a fost înmormântat – asta au zis ei. Ce li s-a părut ciudat a fost că, atunci când au incercat să îl dateze utilizând radiocarbon, acesta nu a ilustrat nici un rezultat. Astfel, ei au tras concluzia că acel giurgiu fie este un fals foarte bun, fie, din cauza puterilor divine ale celui care a fost înfăşurat în el, acest tip de test a devenit nul.

Personal, mi se pare trasă de păr toată treaba, mai ales că au declarat că au stabilit grupa sangvină a individului: AB, şi că au reuşit chiar să extragă în nu ştiu ce fel o mostră de ADN.

Acum… dacă toată povestioara asta ar fi adevărată (deşi puţin porbabil), imaginaţi-vă cum ar fi ca acei cercetători să incerce să cloneze pe cel care a fost infăşurat in acel giulgiu. Prin absurb, să presupunem că este adevărat, ce s-ar intâmpla? Am avea fiecare dintre noi un Iisus personal, la borcan, făcător de minuni, pe care L-am ţine pe raftul de la bucătărie şi la care unii dintre noi ar merge ca să-i repare unghia ruptă sau să invie un apropiat…..

Poate imaginaţia mea a mers un pic cam departe in chestia asta, dar nu e tocmai ceva ce pot să controlez.

În orice caz… un singur lucru mai am de adăugat la articolul ăsta:

‚,Mult va avea fiul meu de suferit când oamenii vor încerca să-l creeze intr-un trup fără suflet’’ – Fecioara Maria

Jack. toate drepturile rezervate

înapoi la prima pagină

         A sosit cu un sfert de ceas neacademic în urmă, total neaşteptat, deşi ar trebui să răspundă la nelămuriri de când Lumea… Are picioarele umflate de la mersul pe jos şi transpiraţia încă nu i s-a uscat pe la tâmple!Infinit mai puţin decât o Opera Magna, ceva asemănător comercialului evocat de Dan Brown, un bestseller internaţional oferit de Săptămâna Financiară: CONFRERIA SFÂNTULUI GIULGIU, Julia Navarro…o lectură de vacanţă, dar care poate orienta, chiar şi în direcţia greşită!

“Timp de 750 de ani, două organizaţii secrete au purtat o luptă aprigă. Acum, adevărul iese la lumină…”

“Pentru Fermin şi Alex… pentru că, uneori, visele devin realitate.” Pentru că tocmai dedicaţia autoarei poate fi cel mai mare adevăr într-un ocean de neadevăruri prost interpretate. Şi pentru că Realitatea însăşi, nu e nici cel mai bun, nici cel mai logic aspect, ci doar ceva ce s-a adaptat percepţiei colective!

        Misterul “se dezleagă abia în ultimele pagini ale cărţii…” şi atunci nu mai e necesar să cauţi vreo altă explicaţie!

        Citiţi inteligent! Dar, totuşi, citiţi ceva…
Clip video – Giulgiul din Torino ( Arhiva Moravu’ de Vest)