Parcă-l aud pe O’ Skorpion comentându-mi astfel visele în general şi pe ăsta în special.
Cum eu stau mai prost cu clarviziunile decât prietenul Thor, în principiu îi dau dreptate.
Dar asta nu mă împiedica să-mi spun visul meu cu revoluţia.

Se făcea că urma un comunicat important pentru ţară. Din grupul de politicieni revoluţionari care făcuseră un pas în faţă se desprinse unul cu strigătul :
“Am învins, fraţilor: manechinul a fugit. Mircea, ai lucrat prea mult. Mai lasă-ne şi pe noi. Ardem de nerăbdare să facem ceva bun pentru ţară. În primul şi în primul rând ne lăsăm de jafuri şi mârşăvii. Şi o să dăm înapoi şi tot ce am furat!
Ura !! Bombo s-a blocat în zambaccian şi nu mai poate ieşi.
Patriciu şi-a tras un glonte în casca de petrolist. Nu se ştie dacă a rezistat. Casca. Să sperăm că nu şi-a pierdut curajul din prima.
Iliescu a lăsat un bilet de adio la afişierul din institutul revoluţiei în care roagă să fie iertat.
De pe acoperişul din Primăverii Geoană strigă : ” Nu trageţi, fraţilor. Sunt un prostănac, recunosc”.
Câţiva sindicalişti mărşăluiesc scandând: parlamentul e cu noi! Parlamentul e cu noi!…