Gisteren was het Thanksgiving in Amerika. Traditiegetrouw verleent de president gratie aan één kalkoen. Barack Obama deed dit met de nodige humor. Hieronder kan je de volledige video bekijken van het gebeuren, maar er is ook een samenvatting.

Cateva momente si stiluri de dans diferite:D

Tango:

Vals:

Dans tiganesc:

Popularitate:

Salsa:

R&B:

Paso Doble:

Rumba:

Cha Cha:

Ce secret se ascunde de noi… Care e secretul nostru ascuns? Nu vi se intampla sa va intrebati acest lucru? Ce secret se ascunde de noi? Sau care e scopul nostru? Stim ca exista multe secrete despre omenire, despre puterea noastra, dar de ce nu cunoastem tot? De ce se ascund multe…? Credeti ca exista asa ceva, sau nu suntem noi in stare sa vedem ce se ‘ascunde’ in fata noastra? De ce faci ceea ce faci? Stii asta? De mici mergem la scoala, facultate… ajungem sa lucram, sa ne lovim de viata reala… Toate astea pentru ce? Unii ar spune ca fara iubire nu traiesti… Posibil, insa stii asta? Ne indragostim, traim din plin fiecare clipa, ne simtim impliniti, fericiti… insa tot trebuie sa ne ocupam de atributiile ‘pamantesti’. E necesar sa lucrezi pentru a aduce un ban in casa, vrem sa traim bine, sa fim fericiti…

Toti oamenii isi doresc acest lucru. Insa stim oare cum sau ce sa facem pentru a obtine in viata asta exact ce dorim? Suntem capabili sa realizam faptul ca viata asta poate fii exagerat de frumoasa pentru fiecare dintre noi?! Unii spun da altii nu. De ce raspund unii cu DA? Stii? Ce fac ei diferit fata de ceilalti pentru a trai viata pe care si-o doresc? Sunt atatia oameni care au pornit de jos si au ajuns sus. Sa fie noroc? Ce este norocul? Parerea mea este ca acest noroc ni-l cream noi insine prin propria noastra putere mentala. Ce vreau sa zic cu asta? Hmm multe Ce voi scrie in acest articol? Putin…

Enorm de multe persoane traiesc aceasta viata fara sa fie constienti ca e tocmai viata pe care ei si-au creat-o. Nu stiu care este secretul… Daca li se intampla o gramada de ghinioane, dau vina pe destin… Destinul insa nu exista! Totul este prezent, nici trecut nu mai exista… Este foarte important sa stii faptul ca trecutul tau poate deveni chiar si viitorul tau. De ce? Pentru ca tot ceea ce exista in aceasta lume, exista datorita gandurilor noastre. Totul s-a realizat prin puterea gandului, odata ce ai gandit ceva, acel gand poate sa devina realitate. Astfel daca te gandesti intens, cu o anumita implicare emotionala, la trecut, ai multe sanse sa atragi acel trecut si in prezent-viitor.

Cu siguranta multi vor nega aceasta teorie… insa aceia nu stiu defapt ca nu este vorba de o teorie… ci de o capacitate umana reala, constatata chiar. Acesta este secretul care pentru multi este ascuns… Toti putem sa avem viata pe care ne-o dorim, nu exista exceptie, ci doar oameni sceptici, pesimisti sau oameni mult prea slabi…
Cu siguranta stiti de legea gravitatiei?! Oare stiti si de legea atractiei? Aceasta lege se aplica si este activa non-stop, la fel ca si legea gravitatiei, datorita careia suntem capabili de ex. sa stam pe un scaun, fara sa plutim in jur , dar exista si riscul de a cadea de pe bloc, in cazul in care nu ne folosim corect de acea lege . La fel este si cu legea atractiei, trebuie doar sa stim cum sa ne folosim corect de ea… sa descoperim, si sa aplicam secretul nostru…
Tot ceea ce suntem noi in momentul de fata este rezultatul gandurilor noastre din trecut. Intuitia, coincidentele, telepatia… toate se intampla datorita gandurilor noastre, practic nu exista coincidenta (fara implicarea noastra mentala), ci doar un gand de-al nostru, care a fost candva trait intens in mintea noastra, insotit de o incarcare psihica, o traire emotionala, care bineinteles e posibil sa nu fi avut loc in realitate… totul s-a intamplat candva in mintea nostra, dar acel gand a fost rapid depasit/ignorat… si astfel se ajunge la o traire reala precum coincidente si multe alte trairi… vrute si nevrute…
In final e posibil sa ne amintim de gandurile care au provocat astfel de coincidente… si ce facem? Gasim ’scuze’… e coincidenta, e telepatie, e destin etc. NU! Suntem chiar noi… noi am atras doar ce am gandit.
Ideea principala care as dori sa o subliniez acum, consta in atentie, concentrare mentala.

Trebuie sa realizam faptul ca suntem conceputi in asa fel incat putem sa obtinem tot ceea ce dorim. Cum? Normal…, acum ai probleme poate, nu iti este bine, ghinion? Stiti vorba aia: ‘de ce ti-e frica nu scapi’? Ei bine asa e. Degeaba te gandesti: Doamne da sa NU se intample…. Negatia este anulata, oricum, nu conteaza cuvintele in sine pentru aceasta imensa energie inconjuratoare, din care suntem si noi creati… ce conteaza e ceea ce simtim… iar in momentul acela ce simti? Frica, ceva ceea ce nu iti doresti… Tocmai de aceea se va intampla. Acel gand infricositor este insostit de o incarcare emotionala… nu iti doresti pentru ca stii sau iti inchipui cum va fii acea situatie pentru tine… tu deja ai creat imaginea si starea… astfel se naste un impuls datorita energiei (energie care consta in orice, in fiecare gand insotit de incarcare psihica, practic tot ceea ce ne inconjoara, tot universul, tot ceea ce concepem este compus din energie), iar acest impuls energetic (sa-i zic asa) face apel la aceasta lege a atractiei… care va va raspunde cu aceeasi moneda. Precis ati auzit de vorba: ‘Dupa soare vine ploaie’. Aceasta vorba este gresita, fiind inventata pe baza rezultatelor negative, care se datoreaza pesimismului uman.

Dupa soare vine si mai mult soare! Asa trebuie sa gandim, dar totodata trebuie sa realizam ca si invers e posibil, dupa ploaie sa vina furtuna… degeaba astepti si speri la ceva mai bun, daca nu faci nimic.
Cum sa faci? Efectiv sa te folosesti de mintea ta, ai capacitatea de a respinge influentele negative, astfel poti incepe sa-ti impui o gandire pozitiva. De la gandire pzitiva pana la dorinta reala este cale lunga… De ce zic asta? Hm, nu este suficient sa gandesti pozitiv, tot ceea ce conteaza este ca acea gandire pozitiva sa te faca sa iti doresti sa simti acel gand, sa-l traiesti… dar sa nu ramana doar o dorinta. In momentul in care iti doresti ceva cu adevarat, vei simti acel lucru ca si cum ar fi real, inchizi ochii si ti-l inchipui. Astfel legea atractiei va fi apelata si va raspunde in directia dorita.

Multe ganduri negative ne impiedica in acest sens, acestea sunt prezente datorita mediului inconjurator, problemelor din viata (nu doar problemele noastre) etc. Suntem bombardati de informatii negative, la stiri, la radio, prin intermediul internetului etc, informatii care le procesam fara sa realizam. Nu ne-a invatat nimeni la scoala cum sa refuzi, cum sa respingi aceste ganduri pentru a nu ti le insusi… [...]
Astfel gandurile, si dorintele noastre reale sunt impiedicate de realitatea care ne inconjoara.
Ce putem face in privinta asta?
Sa presupunem ca iti doresti ultimul tip de Audi/BMW (whatever)… ti-o doresti din suflet, visezi de cand esti mic la o astfel de masina… dar odata ce iti doresti, realizezi ca nu ai sanse sa o achizitionezi, iti aduci aminte ca ai rate la banca, trebuie sa platesti impozite, una alta…iar venitul lunar nu iti permite.
Ei bine, acesta este un exemplu foarte des intalnit…nu? Ce facem gresit e evident… lasam ca realitatea, pesimismul sa ne omoare dorinta/visul.

Cum sa remediem aceasta situatie? Intai intreaba-te exact: CE ITI DORESTI cu adevarat?? Masina?! OK. Atunci, fa abstractie de trecut, prezent, nu te mai gandi la obligatiile pe care le ai zi de zi… si incearca sa-ti inchipui urmatoarele: ai banii necesari pentru achizitie, ai cumparat masina, te urci la volan si accelerezi… te uiti atent la fiecare detaliu de pe bord, admiri fiecare particica… esti incantat, esti fericit, esti… TOTUSI CUM ESTI? CE SIMTI?
Incearca sa vizualizezi aceasta stare, incearca sa vezi copacii pe care ii depasesti cu 180km/h, ce senzatie ai? Ce culoare are masina, ce detaliu nu iti place… etc.
DECI ti-ai inchipuit, ai vazut? Pune mana si scrie exact cum si ce ai face cu acea dorinta, cum te simti, ce vezi, si cat de fericit esti in momentul asta ca ai reusit sa achizitionezi visul tau.
Este foarte important sa te poti transpune in acea stare; ca si cum ti-ai aduce aminte de o intamplare fericita din trecut, care automat iti provoaca acea stare de fericire, gratie, multumire… Esti total constient, si crezi in ea, pentru ca a fost reala, face parte din adevarul pe care il poti concepe, ‘lucru’ care ti s-a intamplat… dar si acea intamplare trecuta, a fost la randul ei atrasa de un alt gand. Asadar, incearca sa-ti inchipui si sa traiesti dorinta ta ca si cum ai stii deja cum este… descrie exact fiecare detaliu!… Nu-ti mai inchipui CUM sa faci ca sa ajungi sa ai ceea ce iti doresti. CUM sa depasesti obstacolele, CUM sa… CUM iti va raspunde universul prin intermediul legii atractiei, nu este problema ta, fii sigur(a) ca va alege cea mai simpla cale, depinde doar de tine, cum gandesti, cum iti inchipui, cand iti inchipui/peste cat timp (ceea ce vezi deja mental)… si ce faci in privinta asta… take a simple step… fa ceva care sa-ti provoace un bine, o satisfactie… just a step, but put urself into this step… feel it… si trebuie sa fii pregatit, sa stii sa primesti… Never give up!
“You must have unwavering faith and devout gratitude…”
“Whether u think u can or u can’t either way u are right… all power is from within and is therefore under our own control…”

In momentul in care scrii sau desenezi/pictezi sau creezi ceva, capacitatea noastra de a ne concentra este mult mai mare, altfel spus – concentrarea este mult mai intensa, astfel sunt mai mari sansele ca legea atractiei sa-ti raspunda mult mai precis (satisfacandu-ti cerintele).
Trebuie sa invatam sa fim multumiti atunci cand ne este bine, si nu invers… Multi oameni se roaga in momente grele… acest lucru nu este altceva decat… recunoasterea situatiei grele in care te afli, crezi ca faci un lucru pozitiv, benefic, insa nu-ti dai seama ca in acel moment tu atragi practic tot acea stare din moment ce recunosti, simti, vizualizezi starea actuala in care te afli. Ar trebui sa ne rugam si sa exprimam multumirea noastra in momentul in care ne este bine; este mult mai simplu sa vizualizam starea reala, care in acest caz este una pozitiva, si asa vom atrage tot o stare de bine (stare, materiale, situatii, oameni etc.)
Multi se vor intreba precis… ‘OK, si ce fac daca vreau sa… ?’, sau ‘Cum fac sa….’etc.
Poate intr-un alt articol voi dezbate mai multe aspecte…
Acum ar trebui sa stim ce secret se ascunde de noi… sa ne fie clar faptul ca totul depinde de noi insine… iar dupa ce se va ‘procesa’ aceasta informatie… se va putea trece la pasul urmator… aplicarea corecta…[...]

Este important sa ne mentinem totusi in campul realitatii… Exista riscul sa depasim granita realitatii si sa patrundem in dimensunea SF-ului… Deci grija mare! Putem sa ne dorim si sa simtim orice, insa trebuie sa facem diferenta intre realitate si imaginatie… Nu tot ceea ce simti… e 100% si real… aici se ascunde secretul… Mintea iti poate juca feste, iar pentru a intelege mai exact unde anume gresim in momentul in care presupunem ca noi am atras oarecum intamplari negative/nefavorabile, tine-ti cont de urmatorul fragment:

“It’s not that we should not dare to dream, risk, and commit to great, even improbable things. It’s crucial, though, to see how, when we don’t reach our goals, sometimes it’s because we can’t. But we often then interpret failure and lack of perfect fulfillment as a negative read-out on our character and our skills at magnetic attraction. And that’s neither wise nor true…”

Livia

Si fiindca tot mi-am propus sa fiu un `blogher` model care `bloghereste` dupa toate rigorile artei mentionate, nu mai las pe maine ce pot face azi si va aduc in atentiune o fotografie de la Peles:

Cum comentati?

Un baiat: Leul asta parca ar avea o minge.

Eu: Da, cred ca s-or fi gandit sa nu se plictiseasca atata amar de vreme.

Sculptorul: Este un accesoriu care-i da o alura mai gratioasa, prin faptul ca este reprezentat in miscare, si nu cu toate patru picioarele pe pamant.

O fata: Ba eu sunt sigura ca vine de pe stadion, nu vedeti ce murdar e? O fi impaiat?

Un domn in varsta: Nuuu, fetito, cum sa fie impaiat, dumneata nu vezi ca e o sculptura de marmura?

O fata: He He! Stiam si eu ca nu e impaiat, dar am zis numai asa, ca am citit despre un actor, ca atunci cand i-a murit cainele i-a parut asa de rau incat tatal lui i-a propus sa-l impaieze pe bietul animal defunct, ca asa o sa-l aiba mereu aproape, si arata asa de rau impaiat de ziceai ca e un monstru.

Eu: Macar Alan Alda n-a incercat sa-l resusciteze, precum baietelul din `Frankenweenie`.

O fata: Mda… noroc ca nu era pasionat de fizica.

Bookfest Maniac: Va invit la Bookfest!

Eu: Dar nu s-a incheiat? Ei, nu-i nimic… pe orice blog respectabil trebuie sa scrie ceva despre Bookfest.

Istoricul: Domnule, dar nu prea are legatura imaginea cu Richard…

Eu: Nu, mai degraba cu Dorothy, doar ca asta e un leu plin curaj, daca s-a aruncat in primul articol propriu-zis.

păpuşa mea de porţelan are ochi de mărgele negre la amiază,
de mure uscate noaptea,
şi de coacăze necoapte la asfinţit.
poartă cizme cu platformă,
mănuşi din dantelă
şi îşi toarnă nopţile, rând pe rând, în pahare cu gin şi limes.
păpuşa mea de porţelan adoră teatrul dramatic,
inundă cu lacrimi,
transpiraţie şi cioburi de cuarţ
străzile lungi de megalopolis
când vede îndrăgostiţi.
zâmbeşte mat, insignifiant,
gândeşte în filosofia lui Sartre şi
scrie versuri despre viaţa întârziată de la mansardă.

Foto

ultimul
trandafir cu spini diabolici,
corsicani
cu legământ veşnic
înmuiat în sânge,
scris cu peniţă de aur
în parfum de lavandă.
ultimul,
trandafir cu spini diabolici
creşte dintr-o mare
moartă,
ea-l aşteaptă
mânată de soartă
cu pielea udă,
cu umerii goi,
cu buzele roşii,
parcă sedată
şi cu tălpile vârâte-n nisip.
ultimul
trandafir cu spini diabolici,
cu petale incolore,
otrăviţi şi cronici.

Foto

cercei curcubeici
în urechi franţuzeşti de copile intime,
silfide
şi cu părul negru-albăstrui dat pe spate.
cercei curcubeici,
perechi cu linii frânte
cu cercuri ca nişte boabe de ploaie,
mărunte
se închid şi se deschid
în urechi franţuzeşti,
cască gura însetaţi
după un sărut sărat de copile intime.
cercei curcubeici
în ritm alert,
în bătăi de ceas ies din urechi albe
şi cad pe-un cufăr lângă trei salbe.

cercei curcubeici
din hârtie gri şi din plastic,
din praf de amoniac,
din piele de cerb,
din sârme albastre,
din argint
şi din var.
cercei curcubeici
purtaţi de fete intime
în rochii transparente, pudice,
cu cingătoare şi pantofi fragili.

Foto

      Serile trecute am vorbit cu Clau..si atunci m-a lovit brusc realitatea..Nu mai stim sa fim femei, doamnelor! Ne impartim in doua clase foarte bine definite: mimoze si “barbate”, dupa cum spunea Clau:)  Am uitat ce inseamna sa mai fim feminine, sensibile, da, chiar si neajutorate! Ne-am masculinizat atat de mult..si ma intreb de ce..Poate din cauza presiunii societatii..pentru a demonstra ca si noi suntem capabile sa ocupam anumite posturi..poate din nevoie..pentru ca am ramas singure pe lume de la o varsta frageda..sau cu un copil ce depinde de noi, in mod clar..Dar hai sa pastram acea nota de feminitate! Hai sa nu o dizolvam!

     La o adica, cea care sta pe santier..chiar mai este femeie..? Chiar se mai simte femeie? Sau pur si simplu sufera in tacere si se consuma in interiorul ei? (o astfel de poveste am vazut pe Pro Tv, unde o femeie ofiter suferea in tacere pt masculinizarea pe care a adoptat-o de multi ani incoace, cum si-a pierdut feminitatea, cum o durea asta si parerea celorlalti despre asta). Nu vreau sa intelegeti ca nu le admir sau ca nu constientizez ca multe dintre noi ne-am transformat astfel din nevoie, nicidecum din placere..dar..poate..doar poate..am mers putin cam prea departe..

     Asa ca oricat de dure si de puternice am fi, sa nu uitam totusi ca suntem femei..sa ne permitem sa fim si femei..pentru ca ce e mai frumos decat sa fi femeie?! Haideti sa dam din nou sens termenului..sa il intregim din nou..si macar o parte din lumea asta ipocrita si in special noi vom sti ca a fi femeie inseamna sa fi frumoasa si puternica!

     Si daca stam bine sa ne gandim..barbatii chiar nu vor alti barbati langa ei..vor niste femei de care sa se bucure, care sa le dea ocazia de a le face sa se simte in siguranta, de a avea grija de ele..Asa ca haideti sa le dam sansa de a fi barbati..Pentru ca pana la urma vom obosi sa indeplinim acest dublu rol si vom claca..sau pur si simplu nu ne vom mai bucura de micile placeri pe care ni le ofera viata..Am ajuns intr-o situatie atat de deplorabila, incat confundam 2 termeni total diferiti: pitipoanca si femeie! NU, doamnelor si domnilor, pitipoanca nu este echivalent cu femeie! Ca sa fi femeie (in cateva cuvinte,in opinia mea) inseamna sa fi feminina, cocheta, sic, cu suficient sex-apeal incat sa starnesti, dar fara a fi vulgara…puternica, desteapta si hoata, astfel incat sa stii cand trebuie sa fi slaba.

     Si pentru ca am amintit de barbati mai devreme..ghiciti ce?Asa cum voi va doriti femei, asa ne dorim si noi barbati langa noi, nu niste papa-lapte! Ati uitat sa fiti barbati..mai rau..mi-e teama ca o parte dintre voi nu ati stiut niciodata ce inseamna sa fi barbat! Nu stiti ce inseamna sa cuceriti! Strategia voastra se rezuma la o masina, niste ochelari de soare de fitze..si cam atat, din pacate..Apoi va plangeti ca sunt numai parasute pe lumea asta, pentru ca voi nu ati intalnit nici o femeie..in adevaratul sens al cuvantului. Pai..ce femeie care se respecta ar umbla cu unii care au aceasta conceptie? In plus..voi asociati acest cuvant doar cu un decolteu de vampa si o fusta scurta!

     Unde sunt vremurile, doamnelor, cand barbatul iti deschidea usa, te ajuta sa te imbraci (acum nu stie nici macar sa te dezbrace) sau iti lua paltonul cu o gratie extraordinara, se ridica de pe scaun cand intrai sau ieseai din incapere..cand mergeati pe strada statea el in exterior, pentru a-si proteja ”domnita”..Mmm..ce vremuri..

      Ati observat ca acum dragii nostri barbati nu sunt in stare sa plateasca nota de plata sau sa daruiasca mici-repet fetelor-mici atentii, decat parasutelor? Hmm..de ce oare? De ce unor obiecte incearca sa apara drept barbati, dar in fata unor femei nu-s in stare? Hmm..poate pentru ca in fata unor femei adevaratese simt intimidati..sau..isi dau seama ca nu-s barbati..Ziceam si eu:)

     Unde sunt vremurile cand barbatii se duelau pentru onoarea noastra?Off..Unde sunt vremurile cand se faceau declaratii de dragoste..nu se scriau sms-uri..? Unde sunt vremurile cand stiam ca noi, femeile, sa ne imbracam cu gust..? Si unde sunt barbatii care stiau sa aprecieze asta?

     Ganditi-va putin, oameni buni! Meditati putin…si poate asa vom vedea mai multe femei pe strada si mai multi barbati..si vom scapa de carpe si animale..

     Nu ar fi frumos?

      Vise….

P.S.: La un minut dupa postarea textului am inceput sa primesc palme de la tipi..so..stiu ca am atins un punct sensibil, dar..poate, inainte sa va atacati..ar trebui sa meditati 2 min!:P

mircea baniciu-acum niste ani

suspect
prin motive incestuoase
introspect
violent
cu sete-n sânge
imperfect
cu graţie surâzând
dar
indiferent
cu voce de criminal
şi ochi care ucid

indiscret
fantomatic
prin abuz de sărut
portret de ucigaş
dramatic
cu idei
şi practic
cu gură din plastic
inelastică
afişand dinţii
crăpaţi
cu zig-zaguri
pe alocuri
sparţi
suspect
tardiv
dar
criminal decent.

In fiecare zi ating un apogeu al frustrarii, ma uit la mine cum arat de cateva luni si parca mi-a inlocuit cineva oglinda, reusesc sa disting in fiecare zi ceea ce nu credeam ca voi ajunge vreodata. Lipsit de viata si de scop. S-au intepenit toate rotile si tot mecanismul este ancrasat, ma innec sistematic in propriile-mi ganduri de izbavire..

Universul imi sta pe loc in miscare. Gafaie in virtutea secundelor ce trec si care alimenteaza continuu letargia, moartea clinica a spiritului unui calator caruia i s-au insailat cararile.

Evident ca nu se va termina aici, este doar o perioada ce-mi inoportuneaza existenta pentru ceva vreme. Vreme prea indelungata insa, care mi-a scos tot zerul cel plin de mercur pe care il alergam in vene.
M-am potolit artificial si nu in urma unei maturizari, uh, mda.. asta este grav si nu prea, avand in vedere ca is constient, pot cuteza a trage speranta ca nu-s pierdut total.

Ne vad calare, spintecand vantul potrivnic inaintarii in viteza, asfalt lasat in urma kilometri intregi, succesiuni uitate la numar ale astrilor pe cer..

Administratori ai Harului, nu ai muncii

Exista 3 domenii, sa le zicem spirituale.

Lucrurile de sus.

Primul este realitatea duhovniceasca a lucrurilor ceresti “care nu se clatina”. Acestea sunt lucrurile de sus. Capul acestor lucruri este Domnul Isus. De asemenea tot de lucrurile de sus tine Adunarea, plinatatea Lui, purtatoarea Gloriei Harului, Insusi Trupul sau Spiritual, Insusi tot El, Domnul Isus. Omul launtric este “din cer”, este real, atat de real incat din cauza lui Dumnezeu va invia si “ambalajul” in ziua de apoi. Virtutile, roada Duhului sunt tot de sus.

Lucrurile de jos.
Al doilea domeniu care ne este greu sa-l denumim spiritual este domeniul carnii, domeniul “lucrurilor de acum”, lucruri care sunt umbra celor viitoare, imaginea celor adevarate. Este un templu in cer, a existat o imagine a lui pe pamant. Imparatia cerurilor se aseamana cu “o samanta”, “un pom” etc. lucruri pamantesti. Ni se cere sa “privim cum cresc crinii”, “sa ne uitam la pasarile cerului”, sa intelegem in cele vizibile umbrele realitatilor nevazute. Acestea sunt lucrurile de pe pamant. Acestea sunt umbre, doar imagini ale celor de sus, ca o ciorna, o schita sau un cofraj. Vor fi desfiintate, clatinate, pentru a ramane lucrurile care nu se clatina.

Lucrurile adancului(de mai jos)

Al treilea domeniu este cel al lucrurilor de mai jos, imaginea imaginii sau umbra umbrei. “Sa nu-ti faci chip cioplit” este tocmai o opreliste pentru ca din moment ce tot suntem inselati “privind cele care se vad” facute totusi de Dumnezeu sa nu devenim si mai inselati privind imaginile acestora facute de om. Sa nu trecem de la privitul la umbre la “privitul” la imaginile umbrelor. In acest domeniu al imaginii si imaginatiei Diavolul castiga biruinte colosale. Este adancul spiritual, lumea lucrurilor facute, lucrate, trudite de om. Mai ales in domeniul imaginii si imaginatiei, filmelor, reclamelor, clipurilor, oamenii prin asimilarea acestor lucruri sunt automat inrobiti de manuitorii dibaci si cunoscatori ai acestor mecanisme diabolice de subjugare prin stimularea dorintelor si aprecierilor. De asemea prin carti, romane, filosofii injghebate de oameni, concluziile acestor acte ale imaginatiei(zise creatii), eroii laudati, sfarsitul dorit creaza un sistem de coordonate spirituale monstruos de fals si de inselator. Dar si in domeniu religios imaginatia oamenilor este debordanta.

Existand aceste 3 domenii, desigur toti oamenii il vad bine cu ochii carnii doar domeniul carnii, naturalul, firescul, vazutul. De aici ni se cere sa “privim in sus” la Domnul Isus, sa”ne gandim la lucrurile de sus” sa avem directia mintii, cugetarii si nazuintii spre cele duhovnicesti, reale, permanente( sau vesnice). Daca ar sti oamenii cursul valutar al harului s-ar grabi sa primeasca acum de gratis samanta virtutilor eterne, sa le semene in inimi in vederea rodirii pentru “a-si aduna pe viitor o buna temelie”, sau “sa-si stranga comori in ceruri” care vor fi pretuite la o infinit mai mare valoare atunci cand vor fi Glorificate impreuna cu noi si cu El..

Tragedie mare este ca oamenii in general considera iluzoriu si abstract tocmai spiritualul, realitatea, ignorand-o de aceea.

Privirea ochilor nostri launtrici, intelegand prin asta modelarea viziunii noastre se cere a fi fixata pe Domnul Isus, pe felul sau de a fi, pe felul Sau de gandire, pe virtutile Lui.

Imparatia lui Dumnezeu nu seamana cu o republica, sau cu o fabrica, sau cu un SRL, noi suntem administratori ai harului, nu ai trudei. Ce sa caute in adunare(in slujbele duhovnicesti), presedinti, secretari, casieri, comitete, dirijori, carturari cu dr. dr., cand adunarea este un loc de manifestare al Harului nu al Muncii trudite a bietului om firesc.

[color=#FF0040]Harul este gratis, vine de sus, poarta mireasma gradinilor inchise batute de vant, a fost raspandit peste noi din Hristos, prin alipirea noastra de El s-a deschis un izvor din inima noastra si izvorasc virtutile duhului. Harul se administreaza prin cele 4 staruinti: invatatura(cuvantul), Legatura frateasca(dragostea), frangerea painii si rugaciunea.

Truda bietului om vine de jos, ani grei de teologie, fara har si fara bucurie, scoli muzicale pentru a produce chinuiti de talent, organizari imaginate si meticulos regizate, semnificatii si traditii, mititei cocotati si prestigii sforaite, lucruri care sunt atat de diferite de Hristos pe cat e de mare diferenta intre o mumie putreda si uscata(dar lucrata bine si pictata detaliat) si un inger diafan. Aproape toata reprezentatia religioasa de azi e umpluta de imaginatie si de efort care polarizeaza privirea asupra omului, privirea in jos la truda lui, la felul cum a “interpretat” sau a regizat, cuvantul simplu al lui Hristos fiind lepadat de acesti obisnuiti ai privitului la superficial. De dragul multimii si al banilor. Fratii hutteriti scriau acum cateva sute de ani(citez aproximativ din memorie):”este mult mai folositor ca un grup mic sa invete temeinic trairea si practica crestina decat ca o mare multime sa fie fie invatata superficial cu o invatatura eronata.”

A administra Har inseamna Cuvant, cuvant de intelepciune, de rabdare, de dragoste, de rascumparare, de neprihanire, etc pentru ca “Hristos a fost facut pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare.” Aceasta taina este mare si o pricepem greu . Un singur aspect al ei imi permit sa-l amintesc aici. Lucreaza pe principiul turnarii. “Strange vase goale si sa nu fie putine.” Vase goale? E plina lumea. O inima plina clocotitoare, debordand cuvinte arzatoare care dau “har celor ce le aud” face mai mult decat 10 diplome la umplerea vaselor goale.

Parasirea Simplitatii si adevarului care este in Hristos Isus a fost viclenia cu care Sarpele a amagit pe multi din cei ce s-au dedat la privit adesea la cele de jos(lucrurile pamantesti) si indelungat la cele de mai jos(imagini si imaginatii omenesti, romane, filme, “programe” religioase regizate) si nu la cele de sus.[/color]

O, ce orbie intra ne-ncetat,

prin ochii care vad mai bine

in lumea stapanita de pacat,

ce fuge, Doamne, de la Tine!

O, ce surzire e-n urechea cea

ce-n lume-aude tot mai bine,

dar pentru Adevarul Tau e grea

si fuge Doamne de la Tine!

O, ce ne-nduplecate rataciri

se nasc in mintea care tine

stiinta lumii de nelegiuiri,

si fuge Doamne de la Tine.

Dar ce ferice este pentru cel

ce prin credinta intra bine

in adapostul sangelui de Miel

-Isus, e una-ntreg in Tine!

Fara Tine, fara Tine,

Doamne nu-i lumina

nu-i nici viata nu-i nici bine,

nici frumsete, nici hodina.

Harul vesnic de la Tine,

pentru cel ce crede, vine.

(N.Moldoveanu, Cantarile Harului 8/49)