Nu am cerut sa ne nastem. Ne simteam perfect in pantec, fara griji, fara responsabilitati, ambitii, lupte… Cine a cerut sa aparem pe lume? Noi nu! Ne-am pomenit printre pomi, betoane, alti oameni, fara sa stim ce se intampla, de ce suntem aici si de ce acum. Am ajuns intr-un punct in care a trebuit sa ne asumam viata, sa fim responsabili pentru noi insine si nu numai. Dar cum am putea sa fim responsabili atata timp cat NU noi am cerut sa fim aici, acum? Nu prea avem cum si ni s-ar cere cam mult. Singura solutie este renasterea. Putem ALEGE sa renastem, de data asta sa ne si asumam aceasta nastere. Fiind alegerea noastra, automat devenim si responsabili. Si atunci da, sunt responsabila pentru ce va urma. Imi voi reforma o personalitate autentica 100%, fara impuritati, prejudecati si idei imprumutate. Eu voi alege daca vreau sau nu sa fiu sociabila, voi sti daca un lucru imi place sau nu, voi asculta sau nu o  anumita muzica, voi face sau nu copii, voi iubi sau nu. Si atunci DA, am sa simt ca traiesc liber. Trebuie doar sa dau hainele astea vechi jos de pe mine!

Ayé, ce matin on a eu notre première vraie gelée, on a dû gratter la voiture ce matin. -1°

Et hier, on a eu de la neige (selon moi) / des grêlons (selon MonsieurChéri).

Brrrr.

Cica e sanatos sa ne eliberam, sa fim asa cum simtim. Sa lasam totul sa iasa afara, sa defulam (verbul asta ma duce cu gandul instant la a vomita). un monstru zace in fiecare dintre noi. el se formeaza la nastere si creste odata cu noi. nu noi am cerut sa ne nastem, era perfect in pantec. e periculos sa eliberam monstrul. putem sa suportam sau nu acest adevar-monstru. societatea, familia… ne invata sa il ignoram, sa il tinem strans legat in noi, chiar daca asta inseamna sa nu traim, ci sa murim, pentru ca el roade pe dinauntru. in unele cazuri este de preferat sa il tinem inchis, pentru ca recunoasterea, iesirea lui la suprafata ar insemna foarte mult rau, de genul: pierderea prietenilor, suferinta mare pentru parinti si mai mereu raul de sine. sa privesti monstrul in fata, inseamna sa il confrunti. si daca nu castigi lupta cu el, s-a dus, mai bine il tineai inchis.

un lucru e sigur, odata procesul declansat, nu mai poti da inapoi. odata ce l-ai recunoscut in tine, nu mai poti sa te prefaci ca nu exista, nu te mai poti minti nici pe tine si nici pe ceilalti.

e rau sa fii nehotarat… il eliberezi sau nu?

acest film m-a pus pe ganduri: Recviem pentru un vis

nu ai mai trecut demult pe la mine. de obicei ma luai prin surprindere. acum stii ca te astept si astepti si tu sa nu te mai astept ca sa ma poti lovi pe la spate. lasho! iti amintesti cum ma secatuiai tu de fiecare data cand ma vizitai, cum imi mancai tu din energie, imi slabeai gandirea si simturile, cum ma lasai tu pustiita si buna de nimic. cati ani din viata mi-ai mancat! vrei sa ma ai din nou? sa ma iei in posesie? te astept! insa am mai facut un pas inainte si nu am sa te mai astept cu ura, nu! am sa ma imprietenesc cu tine. avem amandoua de castigat. stiu ca arzi de nerabdare sa ma mai arzi putin. asa ca eu nu am sa te mai astept speriata, iar tu ai sa iti manifesti maiestria din nou pe mine, dar ai sa ma anunti cand vii. promit ca am sa te las sa iti faci de cap suficient cat sa te satisfaci si suficient cat sa nu mai mor.

il a plu, et même grêlé!

la grêle: résultat sur l'herbe...

un grêlon.

un autre grêlon.

des grêlons de taille sympathique évidemment, mais somme toute raisonnables, par rapport à d’autres.

mais ça a fait un sacré raffut sur le toit et contre les vitres!

bien @ vous,

nicogé le colporteur

Un barbat adevarat este cel care se intelege cu pula lui.

Actele ratate sunt un limbaj al inconstientului.

omul  sanatos este cel care isi traieste toate bolile cu buna stiinta.

de ce sa incercam sa scapam de boli? ce fel de oameni am fi? unii trasi la xerox, plictisitori si neinteresanti. acum ma gandesc ca ideal ar fi sa ajungem sa ne cunoastem bolile si sa invatam sa traim cu ele fara sa ne copleseasca. in nici un caz sa le eliminam, atata timp cat ele se cer traite.  de exemplu, sa ai boala ca iti place ceea ce nu ai, pai atunci nu ai decat sa te bucuri de ce nu ai din cand in cand. sau alta boala ar fi sa ai o dependenta de situatii complicate, usor periculoase. pai atunci nu iti ramane decat sa pui in scena astfel de situatii.

pentru moment am inteles ca tu trebuie sa ramai ceea ce nu am pentru ca situatia sa fie complicata, usor periculoasa.

Nous avons un grand jardin avec quelques arbres fruitiers, mais entre les maladies qu’ils ont chopées sans jamais être traités et le méchant massacre à la tronçonneuse que leur a offert le jeune proprio d’avant, on ne peut pas dire que ces arbres soient en grande forme.

On a 3 cerisiers, dont un qui ne donne pas de vraies cerises, un poirier, qui fait des petites poires dures et inmangeables, un quetschier, qui ne fait que des quetsches verreuses, et un grand prunier, qui lui par contre nous fait une super production de grosses prunes jaunes sucrées, un vrai bonheur.
On est tellement fiers de notre prunier ! L’année dernières on a croulé sous ses fruits. On en a donné des sacs entiers (au passage c’est une expression à la con, comme si on donnait des moitiés de sacs !?). On a souvent vu aussi le gros hérisson qui nous visite régulièrement s’en mettre plein la panse. Je n’ai même pas trouvé assez de pots dans mes placards pour faire toute la confiture que j’aurais voulue.

Mais evidemment, cette année y’a un hic. 
Le prunier se retrouve 1m à peine devant le nouveau mur, pile en face de l’ouverture d’une nouvelle fenêtre.
Comprendre :  pour les travaux ses racines vont gêner et ses branches aussi.
Les gars nous l’ont clairement dit : il faut le virer.
Sniff… Bouhouuuuuu… mes pruuuuunes…
Décidemment cette année c’est pas gagné pour les confitures. En mai, on s’est pris un super orage de grêle qui nous a valu une avalanche de prunes pas mûres sur la pelouse (j’en ai rempli 2 énormes sacs poubelles ramassées au rateau).
Et maintenant, voilà qu’on me dit qu’il faut couper les branches alors qu’on est à une semaine d’avoir des prunes mûres. Ah NON alors !
On coupera le stricte nécessaire pour le moment pour qu’on ait une chance de se faire quelques pots de confiture.
Et j’ai réussi à en faire une quinzaine. Non mais !
Pour l’avenir de cet arbre, par contre, il faudra qu’on essaye de le déplacer cet hiver si on veut se donner une chance de le récupérer. Opération délicate et sans garantie de réussite. On verra bien.

ma enerveaza filosofii. hai sa folosim cuvinte pompoase in fraze interminabile si intortochiate pentru a ne demonstra noua ca nu e nimeni mai tare decat noi. cu cat ceata e mai mare, cu atat filosofia e mai adanca. hai sa ne chinuim sa dam un raspuns mai complicat decat cel al interlocutorului nostru ca sa ne simtim mai importanti. ceea ce este greu de inteles, este ca filosofia nu face pula mai mare.

exista mai multe feluri de filosofii si daca as incerca sa le categorisesc probabil ca nu as face altceva decat sa ma inscriu intr-una din categorii ) so,

mai bine te-ai fute, decat sa filosofezi

Cum te-ai trezit tu asa de insuportabila? Esti irascibila, enervanta, isterica. Vrei ca el sa gandeasca si sa vorbeasca doar ce vrei tu, sa ii placa doar ce iti place tie si sa te urasca asa cum te urasti chiar tu.  Cine crezi ca te poate suporta asa? Dar poate asta e si ideea, sa nu te suporte nimeni. E un joc pervers aici. Vrei sa te placa, dar nu il lasi sa se apropie. Vrei sa te iubeasca el pentru ca tu nu poti sa te iubesti singura. Nu crezi ca ii ceri ceva imposibil? Atata timp cat tu nu te iubesti, cum ai putea sa simti iubirea lui? Esti blocata. De ce te urasti atat? Si totusi exista atata delicatete in sufletul tau. De ce nu o expui, de ce o tii atat de ascunsa. Nimeni nu e dispus sa sape atat de mult. Ai sa ramai singura si intrigata de faptul ca nu a vrut nimeni sa te descopere. De cate ori vrei sa iti repet? Nu exista nici Dumnezeu, nici Mos Craciun, existi tu!

The last of the saints de glace served his revenge cold today.  A hailstorm hit Le Maffay around 5pm, wiping out the spinach crop and disarming a few tomatoes.  The butterfly lavender plumb fell over, and the strawberries were pounded into mush, or worse yet, down into the horse manure that has been their fertilizer these past few months.  Gather ye strawberries while ye may.

Before:

After:

But the green caravan is now gone, trailered out with Emilie and Romain and Pierre-Yves’s help this evening.  Here it was this morning around daybreak.  Now it is no more.

Cand incepi sa fii tu insuti, multi te cam parasesc…

Nu ai decat sa ii lasi sa plece. Faptul ca rezisti si fara ei insa nu inseamna ca nu e dureros. Nu iti ramane decat sa te obisnuiesti cu golul si sa mergi asa taras. Ai sa te obisnuiesti pana la urma. 

Este ca si cum oamenii care pot fi ei insisi, isi atrag singuratatea. Cei care nu pot fi ei insisi si implicit care nu isi pot asuma singuratatea, cauta sa se agate de altii. Si uite asa se nasc ‘prieteniile’… nevoia de celalalt poarta multe haine.

Deci ma bucur ca ati plecat. Ma bucur ca pe tine1 nu te lasa sotul sa ma mai vezi si tu il asculti cu sfintenie fara sa ai un cuvant de spus, ma bucur ca tu2 nu vrei sa ma mai vezi pentru ca iti trezesc constiinta propriului tau eu de cacat, ma bucur ca tu3 amani mereu sa ne vedem pentru ca nu stii ce sa vorbesti cu mine… ma bucur ca am ramas singura cu propriul meu eu.

Citesc o carte care imi place foarte mult. Se numeste “Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie” si evident, este  despre oameni cu probleme si cum s-au “vindecat” ei. Autorul, Irvin Yalom,  este chiar psihoterapeutul care a tratat aceste cazuri si in Romania nu e chiar cunoscut, dar un psihoterapeut roman i-a facut un blog, aici.

M-am gandit sa pun cateva citate din carte, dar toata carte mi se pare scrisa numai in citate, ar fi prea mult de scris. Imi trec totusi prin cap acum doua citate mici, legate intre ele:

Sa nu ii iei niciodata unui om ceva pe care nu ai cu ce sa il inlocuiesti

Unii oameni au cate o problema, care le determina personalitatea, care ii ajuta sa creeze, sa simta…. Niciodata renuntarea la aceasta problema nu va fi o intamplare fericita pentru om, atata timp cat el nu are alte optiuni, cat nu are cu ce sa inlocuiasca, chiar daca problema lui este ceva patologic.  Uneori tot ceea ce avem mai de pret este boala pe care o purtam.

Operatia de interpretare a visului se incheiase cu succes, dar pacientul era mort.

Aici este vorba despre un om care nu voia sa accepte realitate. In ciuda faptului ca avea aproape 70 ani, el continua sa isi ascunda varsta si sa se comporte ca un barbat in putere pentru ca ii era greu sa accepte apropierea iminenta a mortii. Aceasta frica il determina sa agate femei, sa se comporte si sa vorbeasca ca un pusti… La fel si la sedintele de terapie incerca sa para prin tot ce spunea mult mai tanar decat era de fapt. Pana cand a avut un vis foarte evident la adresa negarii lui. Analizarea lui l-a determinat sa isi accepte varsta. Pacientul devine “mort” pentru ca, in momentul in care a acceptat realitatea, a devenit… doar un batranel. As generaliza citatul asa: Vindecarea se terminase cu succes, dar pacientul era mort.

sa te controlezi ca sa fii dezinvolt

am venit la tine pentru vizita obisnuita de 45 de minute. de obicei esti acolo, imi deschizi usa, dar acum in locul tau erau mami si sora mea. stateau in bucatarie si incercau sa ma linisteasca spunandu-mi ca o sa ajungi din clipa in clipa. m-am asezat pe canapea, le auzeam cum vorbeau diverse in bucatarie, dandu-mi impresia ca totul este sub control. soneria a sunat in sfarsit, dar nu erai tu, ci proprietara apartamentului. tu inchiriasei acolo pentru intalnirile noastre. proprietara era o tanara blonda, aranjata, vesela si superficiala. se hotarase sa renoveze apartamentul pentru a se muta in el, ceea ce insemna ca tu va trebui sa te muti. m-am speriat, posibila mea insanatosire parea amenintata.

blonda a inceput sa explice cum vrea sa renoveze. a inceput din bucatarie si a ajuns in sufragerie, acolo unde eu inca te asteptam. se pare ca acolo a existat mereu o usa pe care eu nu o stiam, fiind acoperita cu o draperie. prin usa aia, blonda ne-a ghidat intr-un fel de beci intunecat, care semana foarte mult cu crama din casa unde am copilarit. acolo era o cusca mare din sarma plina cu porumbei. m-am dus mai aproape incercand sa ii eliberez.

ingrozita am observat ca in cusca jumatate de porumbei erau morti, iar ceilalti calcau peste ei si chiar se hraneau cu ei. asta fusese modalitatea de supravietuire. a fost de acord sa ii eliberez, oricum pentru ea nu conta daca sunt inchisi sau liberi. se pare ca porumbeii stiau bine pe unde sa iasa. geamul era chiar cel din sufragerie, geamul pe care am privit atatea ore si care m-a ghidat spre atatea ganduri. dar ce vedeam acum dincolo de el era altceva decat vazusem pana atunci.

cand l-am deschis, am putut sa admir o frumoasa pajiste inverzita si mai departe o padure. era mirific. porumbeii au zburat pe geam, dar nu s-au indepartat, au ramas pe pajiste ca un fel de martori, ca si cum exista o legatura mutuala intre noi. m-a impresionat ca desi fusesera inchisi de atata timp, acum nu erau nauciti de eliberarea lor, de parca acceptau si bune si rele cu aceeasi resemnare, fara sa lase emotiile puternice sa ii doboare.

ai aparut intr-un final, eu m-am intins cuminte pe canapea, iar tu te-ai asezat pe un scaun langa, astfel incat sa te pot vedea. am evitat sa te privesc, probabil pentru ca imi doream atat de mult. iti auzeam rasuflarea nervoasa, mai aveai putin si explodai. mi-ai zis: “vii aici de un an si jumatate si inca nu ma poti privi”. te-am privit putin, mai mult pentru ca mi-o cereai. iti curgeau lacrimile pe obraji, iti puteam citi o mare suferinta pe fatza. mi-am retras privirea controlandu-ma perfect, tu ai inceput sa plangi in hohote cu zgomot si ai sarit pe aceeasi fereastra pe care s-au elibrat si porumbeii.

pe seara blonda a dat o petrecere in cinstea faptului ca urma sa se mute in acel apartament. nu ma puteam integra printre petrecareti, gandul meu era la tine. priveam spre padure gandindu-ma ca esti pe undeva pe acolo. ezitam intre a ma chinui sa ma integrez si a veni sa te caut, eventual sa te salvez. am ales sa te caut. am intrat in padure si pentru ca nu eram sigura ca e bine ce fac, am renuntat destul de usor si am pornit inapoi spre petrecere.

sora mea, care mereu gaseste ceea ce cauta si nu renunta pana cand nu termina ceva, m-a strigat spunandu-mi ca tu erai acolo, sa ma intorc. te-am vazut alergand spre mine cu un cutit in mana si urland ca o sa ma omori. prima tentativa a fost sa fug, dar, dandu-mi seama ca nu am catre ce, am stat pe loc. atunci imi era indiferent daca ma omori sau nu, plus ca te iubeam exagerat, deci nu era nici o problema daca muream de mana ta. insa tu ai renuntat, vazand ca nu ripostez.

 acum te puteam privi si eu.

noi oamenii, sau macar unii dintre noi, avem obiceiul de a exagera, de a hiperboliza. asta este o boala placuta pentru ca iti provoci emotii mai puternice, traiesti mai intens, dar doar in interiorul tau. astfel se incurajeaza si trairea iluzorie, in vis, in inchipuire.
cel mai usor se exagereaza cand vine vorba de iubire. “este iubirea vietii mele”, “fara el/ea nu pot trai”, “este totul pentru mine” sunt de fapt dovezi de slabiciune, Eul tau nu este suficient de puternic si cere disperat ajutor, cere sa se agate de cineva sau de ceva. se complace in aceasta situatie pentru avantajele pe care le aduce victimizarea. pe cand situatia este mult mai simpla, nu exista iubiri atat de mari, le putem spune altfel: nevroze, nevoia de dependenta, nevoia de a suferi, nevoia de victimizare, nevoia de a atrage atentia, dar nu le putem numi iubiri. iubirea e simpla: exista atractie reciproca. iti doresti sa fii cu celalalt. daca se poate, e bine, totul urmeaza sa curga de la sine. daca nu se poate, te impaci cu gandul si mergi mai departe. dar se pare ca e foarte provocator si dulce sa ramai intepenit in boala.

dar daca toata lumea ar gandi asa, nu ar mai exista mai mult de jumatate din formele de arta, poezii de exemplu. iubirile neimplinite au adus muza multor artisti si nu numai. sentimentul de dor este una dintre cele mai mari materii prime a artistilor.

ce ar fi sa ne savuram iubirea, mai degraba decat sa o idealizam? sa astepti marea iubire sau sa plangi iar si iar iubirea neimplinita este ca si cum te-ai abtine sa ejaculezi ca sa nu iti uzezi pula. nu faci decat sa te pregatesti de moarte, fara sa iti dai seama. viata inseamna aici si acum.

let’s start a war / start a nuclear war

viata ce-o urasc e ura ce-o traiesc…

te urasc, nu am loc de tine, te urasc, nu ma lasi sa ma misc, nu ma lasi sa rad, nu ma lasi sa plang, nu ma lasi sa respir… tu si toate pretentiile tale. mori!

vrei bani? ia bani… pt mine nu inseamna mare lucru, ma pis pe ei. ia bani si plateste-i pe toti fata de care te simti dator. ca si cum asa ai rezolva problema indatorarii.

pentru ce vrei sa fiu cuminte? pentru ce vrei sa nu ii deranjez pe ceilalti? imi reprosezi ca sunt isterica, nevrotica, nebuna… dar nu din cauza ta sunt asa? nu tu m-ai determinat sa imi abtin, retin, refulez placerile? nu a dus asta la o nevroza cat casa care ma imobilizeaza acum?? si pentru ce? pentru ca ceilalti sa fie fericiti. ca si cum fericirea lor este si fericirea mea… prostii. fericirea mea este compromisa oricum. esti multumit? sunt pe jumatate leguma. dar si daca imi revin, nu imi iau eu revansa? nu te dobor eu pe tine cu ura ce chiar tu ai construit-o in mine?

fiecare zi e la fel. e bine? esti multumit? nu mai pot sa simt placeri, nu imi mai permit. e bine? bucura-te, ai reusit, vipera ce esti.

supraeul pulii!

cand ai realizat ca nu faci nimic altceva decat sa astepti, iar asteptarea nu face decat sa te manance pe interior, nu iti ramane decat sa astepti…

cum ar veni, cand ai devenit constient ca esti pe moarte, nu iti ramane decat sa mori.

dupa ce stai legat zeci de ani, daca ti se dezleaza mainile, te vei comporta ca si cum le-ai avea inca legate. chiar daca ai multe de recuperat, tot inert ramai. chiar daca sufletul tau urla sa te misti, corpul tot inert ramane.

Luna amara – Luni de fiere

undeva candva
dar nu aici
din pamant ochii ai sa-i ridici
undeva candva
dar nu acum
ai sa fii mai bun, vei avea un drum
stai in tine
si-ti doresti sa intalnesti
pe cineva cineva in care poti sa crezi
fara sa te vinzi, fara sa te pierzi

undeva candva
lumea se-ntampla
dar nu stiai ca era a ta
undeva candva
ai uitat sa simti, ai stiut sa minti, si nu-i
asa?
stai in tine
si iti doresti sa intalnesti
pe cineva candva in care poti sa crezi
fara sa te vinzi, fara sa te pierzi

undeva candva
lumea se-ntampla
dar nu stiai ca era a ta
undeva candva
ai uitat sa simti, ai stiut sa minti, si nu-i
asa?
stai in tine
si iti doresti sa intalnesti
pe cineva candva in care poti sa crezi
fara sa te vinzi, fara sa te pierzi

nu mai stiu, nu mai stiu, nu mai
nu mai stiu, nu mai stiu
daca as fugi, as mai fi...
nu mai stiu, nu mai stiu, nu mai
nu mai stiu, nu mai stiu
daca as fugi, as mai fi eu?...

ai niste maini foarte frumoase, un glas deosebit, calm, cald, trist si jucaus. te misti lent si gratios. nu vorbesti niciodata mai mult decat e nevoie, poate doar mai putin. XBoss imi porunceste sa iti ating mainile, sa vorbesc cu tine, sa vad cine esti si ce e cu tine. Eu il cert si il refuz, si drept urmare imi vine sa sparg ceva, sa imi smulg parul din cap, sa ma zgarii pe ochi, sa ma dau cu capul de pereti. imi pun mainile in cap, ti le pui si tu, imi ascund privirea, ti-o ascunzi si tu, zambesc, zambesti si tu, sunt trista, esti si tu, cant si canti si tu… si cu toate astea noi nu stim nimic unul despre celalalt. nici macar nu stiu daca esti o iluzie sau nu. esti?

e foarte greu sa distingi iubirea de boala, sa stii care iubire e bolnavicioasa si care nu

cea mai dulce iubire este cea in boala, atunci cand nu exista limite, cand esti una cu celalalt, cand te identifici si te confuzi cu celalalt.

cred ca atunci cand sentimentele nu sunt reciproce, este vorba mai degraba de boala. daca sunt reciproce, as vrea sa ii spun iubire, desi poate fi vorba de boala. atunci poate fi o iubire bolnavicioasa sau una sanatoasa. in ambele cazuri, exista o potrivire si o dezvoltare intr-o relatie.

iubirea bolnavicioasa este ceva de genul sado maso, cand iti face rau si iti place in acelasi timp pentru ca asa poti, pentru ca nu iti permiti sa fii fericit, pentru ca esti dependent de durere…

iubirea sanatoasa nu prea stiu ce e, nici macar nu stiu daca exista. cred ca depinde cum alegi si cum esti capabil sa ii spui, iubire sau boala. de aici pleaca totul.

masina grumaz schimbat anulat terasa nori zglobiu autistic schimb de mame problema mea mancare cacat anomalie scoica brutal scateie scoica spaima stare de veghe strambatura sofisticat alarmant alambicat orator scuipat amnezie bucurie ceas ceasornicar guma de sters malformatie suita perplex calarie morfina anulat maniat uitat vierme

“Hold me tight, let me go” este un documentar tot din cadrul festivalului de documentare “Gandeste cu capul tau”. 

Este vorba despre o scoala speciala pentru copii cu tulburari emotionale. Documentarul s-a filmat timp de 1 an si sunt prezentate 4 cazuri. Toti sunt niste copii hiperactivi, foarte inteligenti care devin foarte furiosi, agresivi in anumite momente.

Mi-a atras atentia mai ales agresivitatea, ca manifestare a durerii. Mi-ar placea sa imi pot explica psihologic aceasta legatura, durere – agresivitate. O sa caut. La polul opus sunt copiii care se inchid foarte tare in ei, cand simt durere. Cred ca este mai sanatos sa manifesti durerea, fie chiar si agresiv, altfel ea se transforma in frustrare care te roade pe dinauntru. Nici cu agresivitatea nu e usor, atata timp ca nu exista cineva care sa ofere sprijin adecvat. 

In Romania nu exista astfel de scoli, desi ar fi mare nevoie. Personalul din film nu este unul specializat, in sensul ca nu e nevoie sa aiba studii. Au fost alesi si instruiti. Alesi pentru ca nu poate oricine sa faca ce fac ei acolo, ci doar persoanele care sunt foarte rezistente la stres si la frustrare. 

In general, toate problemele de acest gen pornesc de la parinti. Cred ca ar fi utila o instruire in paralel a parintilor, asa ca in film. In Romania a incercat ceva de genul asta Irina Petrea in scoli, dar parinti nu au inteles importanta acestui proiect, asa ca nu au participat… ce? sa le spuna lor cineva cum sa isi creasca copiii??? 

In film exista replici foarte interesante ale acestor 4 copii. Cel mai mult mi-a placut cand unul dintre ei este tinut de maini de supraveghetor in momentul de furie. Supraveghetorul incearca sa il faca sa vorbeasca despre ceea ce simte, despre ce l-a determinat sa fie agresiv. Copilul de opune, tipa la el, ii spune sa taca dracului din gura. Supraveghetorul ii spune ca nu vor termina decat dupa ce copilul ii va raspunde la intrebarea ce anume l-a facut sa devina agresiv. Si copilul raspunde “Cu cateva cuvinte pot schimba lumea, hah?!”

despre film

trailer:

alte linkuri despre film:

http://hotdocsaudience.bside.com/2008/films/holdmetightletmego_hotdocs2008

http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&videoid=33223159

Despre furia si agresivitatea la copii:

http://www.sfatulmedicului.ro/articole/Psihiatrie/Ajuta-ti_copilul_sa_scape_de_furie_1370.htm

http://www.suntmamica.ro/Accesele-de-furie-(istericalele).html

http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/990-5-modalitati-de-a-stapani-furia-copilului-tau–educatie.html