Asa mi se pare aceasta muzica.

http://www.artquotes.net/ – imagine preluata

Bacie, Doamnie, gura mea…

Nicoleta Voica – Doina…

Dor… s-au spus multe despre dor si se vor tot spune, dar, cum tresare doina romanului, dorul, ramane noua, Unic, pecete neamului romanesc, ingemanare a Sacrului, frumusetilor, buchetului de sentimente de tot felul si, poate ca, mai ales, Secretul Sufletului sufletelor Lupilor, Taine a caror curgere vibreaza prin cantec, deasupra tuturor hulelor surazandu-se a aripa, cum lacrima sloboade-n descatusarea ei usurand suspin ori patimi, sau dureri necuvantate, spre. iarasi maine… Dorul isi spala intr-u limpezirea umbrelor, fiece zbatere, framantare si hodina. tihna * spovedaniei * prin doinire… si doinirea Devine dorului imbratisarea tacerilor vorbitoare cu clipocirile graitoare, intr-u Senin pe Cerul Sufletelor noastre…

Sibilla

http://kirov.picof.net/ – imagine preluata

haiku

Dor -

revarsarea Tainelor peste toate

cele ce stim, credeam ca stim si

totusi, doinite raman

diamante intinderilor nemasurate…

Sibilla

http://satinephoto.files.wordpress.com/ – imagine preluata

Achim Nica – Saraca copilarie…

Saraca copilarie, c-o fost si n-o sa mai fie,
Am fost tinerel copil mai, si-acum mi-s un om batrin mai,
Saraca tineretea mea, mai, nu stiu ce-am facut ea, mai.
Ca la targ nu am vindut-o, nici la birt nu am beut-o.

Tot am vrust si-acum as vrea mai, s-opresc tineretea mea, mai,
Am incercat si n-am putut, mai, si-am lasat-o de-o trecut, mai.
Daoas banii si-as cheltui, mai, copil tiner de-as mai fi, mai,
Pai copil vreme putina, parca numa-o saptamina.
Si-as da lumea asta toata, sa mai fiu tiner odata.

http://www.cantecedechef.ro/cantece/s/SaracaCopilarie_AchimNica.html

Imbratisarea doinei cu dorul…:

Există trei elemente reprezentative pentru spiritualitatea românească, fără echivalenţă în cultura altor popoare: colinda, doina şi dorul.

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.

Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta.

Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie.

Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide, în care trăieşte poporul român.

………………………………………………………….

„Cântecul de dor şi jale” e cântat de român când e singur. Cântarea lui în cor e pentru spectacol, nu din pornirea spontană de a da glas dorului real.

Neamţul nu cântă când e singur. Pentru el, cântarea e un lucru organizat, un cor, o chestiune ritmic-estetică şi de distracţie. El cântă solo, în cor, pentru acelaşi efect armonic estetic. Rusul cântă şi singur, cântă şi în cor, cu toţi, sau solo. Când cântă în cor, cu toţi, sau solo, urmăreşte efectul armoniei şi al puterii care depăşeşte persoana. Căci solo-ul lui e depersonalizat prin încadrarea precisă în ordinea armoniei. Grecul şi reprezentanţii popoarelor mediteraneene cântă când sunt singuri, dar cântecele acestea n-au în ele nostalgia dureroasă a dorului, ci sunt prea declamatorice ca să exprime acea nostalgie.

În cor, românul nu cântă solo, ci cântă cu toţii, dar într-un mod că se aude vocea fiecăruia fără să se piardă armonia. Românii cântă pe rând, când cântă împreună, dar nu solo, adică acompaniat de cor. Cântă împreună pentru bucuria de a fi împreună, fără să se piardă într-o armonie impersonală. Umanul e mai mult decât armonia impersonală. Sau cântă pe rând pentru a se remarca fiecare, modulând fiecare într-un chip propriu o cântare comună. Românul e personal în cântecul dorului şi în cântecul executat în comun, sau pe rând, dar persoana este legată de celelalte persoane.

Dorul românesc stă în legătură cu personalismul comunitar al poporului nostru, şi poate cu al popoarelor din Estul şi Sud-estul Europei, părtaşe la aceeaşi spiritualitate traco şi slavo-bizantină.

Din lucrarea „Reflecţii despre spiritualitatea poporului român”

http://spiritromanesc.go.ro/Despre%20Dor%20si%20Cantec.html

Constantin Brăiloiu, vorbind tinerimii interbelice despre poporul nostru spunea:

„Numai prin cultura noastră ţărănească vom însemna şi noi ceva în lumea asta mare. Cu armele Occidentului nu vom bate niciodată Occidentul şi va trece multă vreme până vom înceta a mai fi o caricatură sau, în cel mai bun caz, o copie fără importanţă a Apusului.”

Martin Opitz, demnitar german şi om de cultură umblat prin lume, spunea la 1620:

„Când aud un cântec românesc, îmi vine să cred că muzica e anume creată pentru român şi românul pentru muzică.”

Pentru românul de odinioară muzica se împletea cu însăşi viaţa şi avea valoare sacră. Atunci când el cânta, o făcea din toată fiinţa, nu minţea.

* Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.”  ( Grigore Lese )

Niciodată nu vom fi cunoscuţi cine suntem cu adevărat noi românii până nu vom demonstra în lume ce înseamnă dorul, ce înseamnă doina, adică o muzică fără acompaniament. Consider că cel mai reprezentativ cântec este „horea de unul singur”, pe care omul o horeşte în intimitate, căci întotdeauna actul folcloric se petrece în intimitate. Dacă ne gândim că neamul românesc a fost atât de încercat în decursul istoriei, cred că aceste „hori de unul singur”, sunt cele mai potrivite căci vorbesc de înstrăinare, de jale.” -spune Grigore Leşe.

Grigore Lese – Nu gandeasca tat omu\’

Cântecul este oglinda sufletului. Cum e omul aşa-i şi cântecul.

„Nu gândească tăt omu’
C-a trăi cât pământu’
Ş-a face ce-i ie gându’
A trăi o zâ, vo două
Şi s-a duce ca ş-o rouă
A trăi vo două tri,
Ca ş-o rouă s-a topi.”

http://spiritromanesc.go.ro/Grigore%20Lese.html

ILEANA SARAROIU – OMUL DE CE IMBATRANESTE

http://poze.interactiuni.ro/ – imagine preluata

Se urla frangerile frante-n miez de vant rasfrant de  soapte… Sunt toate multe cate-au fost ori sunt si fi-vor candva, dor, departe… La sanul ei, cu sete nesecata-nturnarile deloc nu-mi dor, mereu izvor… m-adap cu totdeauna pofta, intristari le trec prin furci, sa pot apoi, sa ma ridic, pasesc incet si, iar sunt aripa, sursul aripei a zbor… Copilaria toamnelor se murmura cum susur din lumina legamant… ramas-am eu si cumva doinelor, cumintea liniste , de ploile-aramii purtata cine stie unde, prea curand…

Sibilla

http://www.rufeleinpublic.ro – imagini preluate

Dragostile nu-s curate…

*… dragostile nu-s curate,

ca traiesc pana la moarte…

………………………………………………………

s-atatea ganduri ma bat,

de nu stiu ce sa mai fac,

m-as lua, m-as duce-n lume,

dragostile-s dupa mine… *

De ceva vreme, doinesc, ascult doine, scriu si lucrez cu Marco-mpreuna, si-om tot doini… Doinele Marianei Draghicescu, vi le darui voua, cu drag :

Mariana Draghicescu – doina – Frica mi-e ca mor ca maine…

Mariana Draghicescu – doina – Toata lumea are-un dor…

Mariana Draghicescu Neagra noaptea-ntunecoasa…

Mariana Draghicescu Trandafir de pe campie..

http://www.hopa.ro – imagine preluata

Bacie, Doamnie, gura mea – doina

bacie, Doamnie gura mea,

sa nu mai poata tuca…

las-o numa sa doineasca,

nimanui sa nu-i lipseasca…

c-o iubit s-o tot tucat,

gura mea, fara pacat…

n-o doinit s-o capatat,

pa sinie n-o meritat, ma….

arz-o focu dragostea,

io da ea m-oi departa…

si da vinie dupa minie,

n-oi mai cregie, ca nu-i binie, ma…

bacie, Doamnie gura mea,

sa doineasca lacrima…

ramana nesarutata,

au, cui n-o merita,visata…

s-o janduie pana moare,

c-o pierdut-o, n-o mai are, ma…

si d-augie doina mea,

planga-mi numili si gura…

io din drum nu m-oi opri,

s-oi pleca sa nu mai stii…

bagita de doru meu,

il port eu, tie ti-i greu, ma…

bacie, Doamnie gura mea,

sa-si doineasca pacima…

arza-l focu da tucat,

da el io m-am lepadat, ma…

ma fa, Doamnie, floare-n stanca,

doru sa nu ma ajunga…

Sibilla – ( doina in grai banatan )

http://api.ning.com – imagine preluata

Dorul este heraldul inefabilului românesc.   ( Vasile Ghica )

Dor mi-a fost de dumneavoastră, ca unui zid de o fereastră.   ( Adrian Paunescu )

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.   ( Jorge Luis Borges )

* Mi-e dor sa nu-mi mai fie dor… *… si-atunci, doinesc…

Sibilla

informatii preluate de pe sursele precizate

citate preluate de pe www.citapedia.ro

Doine – trilulilu

imagini preluate de pe google.ro

]]> http://daurel.wordpress.com/2009/09/16/scrisori-cu-muzica/ Wed, 16 Sep 2009 21:12:22 +0000 daurel http://daurel.wordpress.com/2009/09/16/scrisori-cu-muzica/

De cate ori primesc plicuri, imi revin in memorie emotii de demult. Acele emotii dureaza  cateva secunde, deoarece plicurile din ziua de azi contin, mai in toate zilele,  facturi si publicitate. Multe plicuri le aruncam fara sa le deschidem… Plicurile cu scrisori adevarate sunt scrise de mana. Azi am primit asemenea scrisoare. Ceva, totusi, nu era in stilul clasic: lipsea expeditorul  de pe plic. Am avut o presimtire de veste neplacuta. N-am recunoscut scrisul, deci am citit direct finalul celor patru pagini: reprosuri cu scuze de deranj, “dar tot este bine ca stie dupa 40 de ani  “ cine sunt eu! Este vorba de un cadru didactic din tinutul meu natal. Iata povestea: la ultimul Craciun i-am laudat, cu sinceritate, talentul cu care canta colinzile. Mi le trimisese insotite de  o scrisoare  in care promitea ca va continua sa-si  inregistreze si productiile proprii. Nici nu mai stiu ce i-am raspuns. Cu o luna in urma, am primit, tot prin scrisoare, CD-uri de la cadrul didactic amintit. Mi-a scris ca nu sunt colinzi, deci nu m-am grabit sa le ascult. Nici nu le puteam asculta pe calculatorul meu…Eu sunt inginer, iar la muzica nu ma pricep nici cat Grigore Lese, cel de la institutia culturala lui Patapievici (tot un fel de inginer!).  In scrisoarea de azi lasa sa se inteleaga ca sunt arogant, deoarece nu mi-am spus parerea despre opera  si care ar fi drumul spre lansare nationala. Toata ziua m-am perpelit. Oricum maine imi cer scuze…Dar langa scuze trebuie sa mai adaug ceva. Ceva socant: spun ca renunt la ortodoxie si trec la o secta; la mormoni, despre care a postat Oana-romanciera.

Ia mai du-te şi te spală, băi, ” clasă politică ”  !

Grigore Lese – Cand imi vine dor de duca :

Ce e mai grav, să fii prost sau, să faci pe prostul până când … cine ştie…. ? Se spune că : ” să faci pe prostul la momentul potrivit e cea mai mare înţelepciune ” ( Cicero ), să faci pe deşteptul că tot e plină lumea de deştepţi şi-atât  şi,…  să-ţi şi iese,  ce-o fi… ? Să stăpâneşti arta de-a face pe prostul să disimulezi, să fii convins de faptul că te ridici deasupra multora şi să convingi, altă poveste şi… poate că-n toate există un rost anume, poate că totuşi există mai ales Ceva, dincolo de tot şi toate şi, deasupra de praful de nouri… Să fii TU însuţi, asumându-ţi riscul de-a fii pus de vrei de nu vrei în situaţii de-a da nasul şi cu proştii şi cu deştepţii şi cu disimularea şi cu manipularea şi cu, numai Doamne, Doamne mai ştie cu ce, cu cine, cu câte… sunt încercări, provocări, teatru, meschinării servite sau servile…. sau… ?

Una peste alta, ne confruntăm uneori, alţii deseori, alţii niciodată, cu… dorul de ducă : ” şi-aşa-mi vine câte-un gând, să plec pe păduri cântând ”… Şi ce ne ţine totuşi în picioare şi ce ridică sufletele îngenunchiate să constate  că ” e păcat să te târăşti dacă poţi să mergi ”… ce ne face să ne scuturăm de sentimentele renunţării, să renunţăm la renunţare, să nădăjduim , să sperăm, să ne înfruntăm… e o Cheie, să te poţi înfrunta pe tine mai întâi şi mai apoi pe ceilalţi, nu-i aşa ? Poate că :

”Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis. ”….

Făpturica sibilină zice aşa : laudele pe nimeni nu ridică de sunt aduse de dragul de-a atrage atenţia asupra ce de fapt… nu e… la fel , suduielile nu coboară pe nimeni când sunt revărsate doar de dragul de-a epata în ceea ce nu e dar, ar vrea să fie ceea ce nu e… e, aşa-i că e cum e şi ceea ce e şi ceea ce nu e ? D-aia şi proştii şi deştepţii de umplu lumea sfârşesc prin a se sfâşia … cum altfel decât, între ei şi nimeni nu căştigă nimic din astea…

Mi-s tare, tare dragi mie legendele, pildele, baladele, elegiile… una din ele, îmi ţine sufletului de cald şi, reuşeşte mereu să mă zâmbească zâmbet… :

Baladă

Ramas bun, de-acum, fratan de cruce.
Vei porni spre tara ta de lut.
Eu prin sabiile zarii mă voi duce,
Vanturi mari să-mi iasa la rascruce,
să-mi dea apa lor amara de baut.

Daca intr-o zi o să se vada
vultur de argint pe cer lucind,
scoate-ti straiul tau de nun din lada,
pune-ti zarile la coapsa ca o spada
si să vii la nunta-mi de zapada,
în dumineca mea alba de argint.

Pajuri negre insa de-or să sboare,
să-ntelegi ca ochii mi-au furat
să mi-i duca-n stele rotitoare,
si ca fruntea mea, rapita-n ghiare,
peste varfuri de paduri tot mai rasare,
ca un ciob de luna-nsangerat.

( Radu Gyr )

Şi, ca să nu mă dezic de mine, că mi se duse buhul de turbo-zbuciumată-sibilină, iar eu nu contrazic pe nima-n lume când e vorba de… ” Ciute ”, celor ce se-ncumetă să pătrundă şi să doinească deasupra colbului, celor pentru care încrâncenarea vie din piatră fi-va mereu aripă, celor ce admit cu bună credinţă că : ” adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul ” ( Eminescu ) şi, aşa cum atât de limpede şi binevenit ne-a dăruit colegul şi prietenul nostru Apocryphus ( fain Om ) cu :

”Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern…”

vă dărui la rându-mi, aşa cum  pe mine m-aş dărui… spre cugetare… :

TEMELIA

Atâta muncă fără preget!
Încet-încet, de-atâţia ani,
De jos, din temelia stâncii,
casmaua smulge bolovani,
Şi macaraua suie-n muche,
şi dalta-n feluri îi ciopleşte,
La rând ciocanul îi aşează,
frumos mistria-i rostuieşte;
Şi — lucru vrednic de mirare
din răsărit până-n apus! —
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nalţă şi tot creşte:
Pe cât jos se scobeşte stânca,
pe-atât se-mpodobeşte sus…
…Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfală,
Şi-i opera desăvârşită —
e gat-a unui secol fală!…
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-adâncă
Şi ridicat din greu pe scripet…
Dar blocul ultim nu-i sus încă,
Şi, din afund, din măruntaie,
răcneşte stânca: „Nu mai pot”
„Proptele iute! Merg de râpă!
mă surp cu fala-vă cu tot!”
Morala

Ades, visând prea vesel,
ai deşteptare tristă…
„Să nu te rezemi, Doamne,
decât pe ce rezistă!”
(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)

Sursa :

http://art-zone.ro/

Băi ” clasă politică ” mioritică… arhitectonica mămicuţei ei de paranghelie pe trupul ţărişoarei şi Doar cu gândul la ciolan şi… atât… iar fusăşi şi prinsă şi la vedere cu brăcinarii-n vine…. Prostituţie a politichiei şi pretenţii de politicieni şi-atât de mulţi din ei, Doamnieeee … şi-atât de puţine-s florile de colţ şi rara avis… apăi să ne mai întrebăm de ce nu răsare nimic de unde nu-i… că de unde nu-i nici Doamne, Doamne nu poate face bici din rahatul de-şi zice cu neobrăzare ” clasă politică ”….

Să nu fim ipocriţi şi să ne lepădăm , să ţinem la distanţă ipocrizia de noi… să recunoaştem : nu poţi pune cu sila tichie de mărgăritare pe chelia niciunui bou şi… să ne rădicăm din amorţiri şi adormire începând prin a cugeta des şi profund la… : vânzătorii de iluzii, cumpărătorii de iluzii… la cine suntem, încotro ne-ndreptăm şi spre ce, până când şi cât ă să mai bălăcărim care pe unde pozând cu toţii în ” analişti ” şi cu asta…. cu asta ce ? Nu va lupta nimeni în locul nostru, nimeni…

Eu una nu sunt membru al niciunui partid pentru că… ei bine, niciunul nu mă merită… claro ! Măi dragă bobor, au nu vedeţi că stima de sine, încredere-n forţele noastre, visele, ni le zdruncină aceşti cameleoni de toate coloraturile … ? Se impune să facem ceva, altfel… ne vom merita soarta  şi eu zic că Altul e Destinul nostru, nu acela de miei duşi cu lingurica şi fofilica la sacrificiu… ei păcălici, noi păcăliţi… zic că se poate ŞI altfel, important e să ne dorim suficient de mult şi… ne vom ridica !

Da de ce să nu se ducă pe pustii , ei, neghiobii şi mizerabilii ce nu ne merită ?…

Să ascultăm mai ales tăcerile… tăcerile ce spun atât de multe… şi-apoi să ne-amintim că, dacă ne-am unii, am reuşi… ascult Doine azi, nu că mi-ar ţine de rouă, de hrană, de oază, de … ci, pentru că sunt motivaţii să mă mobilizeze să păstrez frumuseţi nepieritoare, pentru că la fel ca mine şi copilul meu are dreptul la şanse, la legende, la balade, la Eminescu, la vise, la aripi… Nimeni nu ne poate lua Demnitatea, nici măcar ei… cei atât de bine descrişi de el… Caragiale, mai trist de actual ca oricând…

Ia mai du-te şi te … spală, politică mioritică… nu mă meriţi, pe mine român, pui de Dac Liber ! Voi, ” politicienii ” de azi, nu ne meritaţi pe noi, sunteţi atât de… murdari… ” curat murdar ” peisajul şi teatrul ieftin ce-l oferiţi ! Halal politicieni, jalnici !

Sibilla

P.S. mă teleportez la citit, scris, balade… e nedem să mai poposească ” privirea-mi ” sibilină pe chipurile cameleonice, fie că e vorba de zăusul încornorat ori Jioana, ori alţi şi alţii şi… alţii… azi, am scuipat scârbele şi… merg mai departe, merit ! Să rămână ei în balegă, nu noi , căci noi iubim florile de colţ, nu şobolănimea… iartă-mă Zami, Tu, mă ştii !

P.P.S. ” Cineva ” a …”  sinucis ” mass-media cărăşeană… ” succesuri ” şi … previzibil, băi, hăştia… cameleoni dă Caraş… previzibili… laşilor în slujba şi sluş la picioarele unul Laş !

În aşteptarea Învierii …

Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.  ( Grigore Leşe )

Toaca :

Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii.   ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

“Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege…

Iar vînzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este!

Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te Învăţătorule! Şi L-a sărutat.” (MATEI 26,47-50)

Priceasna :

Rugăciune din Grădina Ghetsimani :

“Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume…

Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una…

Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem…”(IOAN 17, 17-23)

Sfânta şi Marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor este plină de semnificaţii legate de suferinţele Mântuitorului, motiv pentru care Biserica a rânduit citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor Domnului la Denia din această seară şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii.

Sibilla

video – youtube

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe www.crisana.ro

vorba lui dan: lese culege catece de la tarani morti. abia astept concertul de duminica.

Grigore Lese

Bregovic e cel mai mare nume muzical (din zona mai pop) care a avut onoarea să cânte la Oradea în deceniile recente. Uriah Heep, Alphaville sau dubioşii Boney M nu se pun, că au ajuns aici cu o întârziere şi mai mare, de vreo 20-30 de ani faţă de momentele lor de glorie (deşi moda asta e un fenomen tâmpit, că doar nu se schimbă trecutul astfel încât ceea ce a fost bun să nu mai fie bun).

Marele eveniment de la Oradea nu e menţionat pe site-ul lui Bregovic în agenda turneului său. Accesul la concert a fost moca, iar Bregovic a cântat în aer liber, într-un aer foarte rece şi umed, acompaniat de varianta economică a grupului său The Wedding and Funeral Band. Occidentalii şi elevaţii orădeni au savurat din plin, cu dănţuială şi chirăituri, balcanismele prin care Bregovic s-a făcut remarcat de mult, când erau noi şi în vogă tragicomediile groteşti, cu ţigani sau fără, ale lui Kusturica. Pitorescul lor, cvasi-exotic pentru plictisiţii occidentali, s-a potrivit cu lumea sonoră eclectică („world music”, „fusion”, nu contează) pe care a compilat-o Bregovic dintr-un spaţiu el însuşi compozit şi cu multiple influenţe: Iugoslavia, Balcanii în general.

Adică o parte consistentă a vechiului Imperiu Otoman. Fiindcă influenţa cea mai importantă asupra muzicii din Balcani n-au avut-o ţiganii, care în general se adaptează mai mult sau mai puţin la mediul muzical în care ajung şi a căror muzică autentică e destul de diferită de Bregovic şi alţii ca el, ci turcii, care au ocupat Balcanii sute de ani. Influenţa turcească e evidentă în muzica grecească, sârbească şi, într-o măsură mai mică, bulgărească şi românească: în gamele folosite, în melodii, în ritmuri, în ornamentaţie. Muzica autentică şi veche din sud-estul Europei e de o cu totul altă factură (de ex. Grigore Leşe sau formidabilele ansambluri vocale bulgăreşti), de asemenea muzica de petrecere de calitate (gen Gabi Luncă sau Fărâmiţă Lambru).
Urmaşii muzicali ai turciţilor, grosiera muzică de petrecere bănăţeană provenită pe vremea comunismului din cea sârbească (şi care a născut stupidul „etno” de azi), cvasi-clandestina formaţie Azur şi alţi kitsch-oşi care cântau pe la nunţi, dar li se scoteau deja discuri, precum şi aşa-zisele manele ce proliferează azi, promovate de mass-media şi case de producţie de la nivelul de lăutari la cel de superstaruri exclusive, nu sunt muzică ţigănească, după cum se oripilează pretinşi elitişti, ci parţial turcească. De la un cunoscător de talia lui Johnny Răducanu am afla că la origine, cu sute de ani în urmă (şi până în tinereţea lui interbelică brăileană), maneaua era un gen de muzică instrumentală turcească.

Dar manelele sunt „câh”, Bregovic e cool, că aşa a decretat nu ştiu cine, iar snobii atât aşteaptă. Sigur că el n-are nici o vină, profită de acest curent, cântă, se simte bine pe scenă (ceea ce e destul de rar la alţii), inclusiv în kitsch şi cu veşnicele lui tube groteşti, şi produce în general aceleaşi muzici pentru beţie, destul de asemănătoare melodic şi armonic cu manelele. Aşa că să nu vă mai aud, culţilor şi rafinaţilor care vă extaziaţi la Bregovic şi alţi turciţi, cu balcanismele, miticii şi Ardealul occidental şi civilizat. De altfel, şi în cluburile orădene se pun manele.

(Jurnal bihorean, 24 sept. 2008)

Şi nu zic deloc la mişto. Emisiunea de ieri a lui Victor, Vorbe grele, a fost cu adevărat una de colecţie. Cu Grigore Leşe invitat, moroşan de-al meu, care m-a lăsat de multe ori cu nodul în gât când l-am ascultat cântând, privilegii maxime, din suflet pentru doar câţiva oameni, la anumite întâlniri prieteneşti.

Grigore Leşe este un om cât o istorie. Extrem de dificil, cu un caracter puternic, un om cu o misiune. Pe scurt, un personaj fabulos.

Mi-am adus şi eu contribuţia în emisiune. Pentru că Victor a fost îndeajuns de dus cu pluta să îi adreseze lui Grigore două mesaje din partea mea. Vă recomand să ascultaţi horea de mai jos de pe final de emisiune. Şi apoi să comentaţi…

Dupa modelul lui Costi care v-a povestit cum e pe la Roma, am zis sa va povestesc si eu cum e prin Madrid…sau cel putin asa cum se vede prin ochii mei. Ca sa fim bine intelesi de la inceput, de mine nu s-a rugat Iuli sa scriu, dar l-am amenintat ca daca nu ma lasa ii rup picioarele la fotbal cand ne intoarcem in tara. Stiu ca asta e un “blog fani”, doar ca eu astazi sunt cam depresiv asa ca va anunt de la inceput: “Atentie, acest post poate contine expresii…triste”, ca alea vulgare sunt sigur ca o sa le cenzureze Iuli, ca asa face tot timpul (ai fi putut si tu sa le lasi asa si sa pui la intrare pe blog un semn de ala cu +18).

Sunt sigur ca acum trei sferturi din “fluxul cititorilor” (aia pe care ii stiu eu) stati cu sufletul la gura sa va spun cat de bune is spanioloaicele, ca in rest vi se rupe de ce am facut eu pe aici. Asa ca, va anunt cu profunda tristete ca nu-s cine stie ce. Daca ies la o plimbare pe aici din 30 de femei, abia daca intorc capul dupa una. Acum, nu stiu, poate sunt eu prea pretentios. NU, nu sunt, mai ales ca acum, dupa cum spuneam si cu alta ocazie, ma aflu intr-o perioada de “profund post, piosenie si curatire sufleteasca”, care presupune lipsa de orice fel de placeri carnale sau dorinte de desfrau, ceea ce spune multe despre cat au coborat pretentiile mele.

*Precizare pentru Mihai: Nu Mihai, nu am “luat-o pe calea cea dreapta” in timpul cat am stat aici, doar ca m-am gandit ca poate sunt si cititoare ale blogului, unele din ele chiar mai emotive, si nu puteam sa zic asa direct ca nu am prins nici o spanioaloaica pe aici, si sunt cam n*****t asa de ceva vreme. Si stai linistit, cu prima ocazie cand o sa prind una….”ii dau sa zaca”*, am incheiat precizarea.
*O alta precizare: Iau in calcul si improbabilul caz in care exista si cititoare fidele ale blogului, care ar fi putut sa creada dupa primele randuri scrise de mine ca poate sunt “simpatic” asa (improbabil ca nu cred ca s-ar putea intampla asa ceva, doar dupa cateva randuri scrise), dar s-au razgandit dupa precizarea anterioara. Daca acum credeti despre mine ca sunt oarecum vulgar, cam nesimtit asa si putin misogin, si nu cum v-ati imaginat initial: sensibil, atent, afectuos si “cu suflet pur” (vorba lu’ radu)…aveti perfecta dreptate. Daca nu sunteti totusi convinse pe deplin, va pot furniza unele numere de telefon ale unor domnisoare care va pot confirma cu tarie acest lucru…dar asta e o alta poveste*, am incheiat si precizarea asta.

Si acum sa va povestesc ce am facut eu pe aici. Banuiesc ca multi o sa sara peste partea asta (Ioana, Mihai si Iuli, voi trebuie sa cititi si partea asta, ca o sa va intreb pe urma pe mess din ce am scris si tre’ sa stiti ca sa para ca v-a interesat). In principiu, am stat mai mult prin casa, si am facut activitatile mele preferate:am mancat si am dormit.
Noi (eu si narcis) o ducem ceva mai greu aici decat ceilalti colegi. Noi nu trebuie sa mergem la scoala, sa stam prin vreun laborator ceva, noi stam si “lucram” acasa si doar cand avem ceva de intrebat ne intalnim cu proful nostru.
Nu injurati acum, sa stiti ca e obositor, Fritz doarme in fiecare zi pana la 3 dupa-amiaza. Ca va spuneam de proful nostru.
Asta e un prof pe gustul meu. Nici nu stiu cu cine sa-l compar, cred ca e un fel de Johny asa (ca parca si asta e putin chel, doar ca are cioc).
In caz ca nu stiti cine e Johny, intrebati-i pe “chitzi”. Pana acum ne-am intalnit cu el doar o data.
El nu intreaba de noi ca in mod sigur nu are nici un chef sa stam pe capul lui, iar noi nu-l cautam ca nu facem nimic toata ziua si nu avem ce sa-l intrebam. Mai rau o sa fie cand chiar o sa trebuiasca sa aratam ce am facut noi pe aici.

Altceva…am cunoscut doua tipe aici, romance amandoua. De fapt, pe una dintre ele o stiam oarecum dinainte. Oricum, faza cea mai tare a fost ca dupa ce ne-am intalnit prima oara, am zis ca mai vorbim la telefon, ne mai vedem, bla, bla, bla, toate chestiile alea politicoase, si la doua zile dupa, ma plictiseam eu prin casa si am zis sa ies la o plimbare.
Si, la cat de mare e Madridul asta, cu cine credeti ca m-am intalnit eu…cu singurele doua persoane care le cunosteam aici, cele doua gagici. Unii au zis ca asta ar fi un semn, doar ca eu sunt mai sceptic asa.
Adica, nu pot sa zic ca nu m-am distrat atunci, am fost la un film (in spaniola bineinteles), la care am ras o gramada, si nu prea era o comedie, am fost si la un suc. Temerile mele se bazeaza pe faptul ca eu nu o sa am parte de “conjuncturi d’alea belea” cum au avut alti prieteni de-ai mei cu anumite domnisoare (nu o sa spun cine e persoana in cauza, sau ce a facut el cu respectiva, ca domnisoara nu mai era sigur, pentru ca pe urma o sa stie toata lumea ca e vorba de mihai).

Si in incheiere…m-am gandit eu ca ar fi o idee buna sa va stric putin ziua. Dupa cum va spuneam si la inceput, astazi cred ca am o depresie. Mi-am dat eu seama ca mie nu prea imi place aici in Madrid. Adica, ma asteptam sa ajung aici si sa fie ceva extraordinar, sa imi placa atat de mult incat sa nu prea am timp sa ma gandesc la…casa(prietenii stiu de ce).
Faza e ca nu prea s-a intamplat asa. De fapt, mi-e dor de casa, mi-e dor de academie, mi-e dor sa mai iesim la un fotbal, sa mai cante cineva la dusuri sau sa strige radu de la geam: “Cocoa le f**e pe toate alea de anul I”, si de toti de pe acolo
(sper sa nu se supere ca nu ii amintesc dar ar fi prea multi si ar trebui sa incep si eu inca un blog).
Mi-e dor de Mihai, si in caz ca citeste si vreo reprezentanta a sexului frumos blogul asta(sau daca sunt si reprezentante ale sexului salbatic, sau ale sexului fara obligatii, sau ale sexului total sunt acceptate si ele) el e cel mai atent, afectuos, sensibil, dotat, bun la pat barbat de care am auzit…si din fericire pentru amandoi, am crezut fara sa incerc si eu, lucru pe care nu vi-l sugerez si voua(ce spui Mihai? eu zic ca am fost destul de subtil, nu cred ca s-a prins nimeni ca am vorbit mai devreme pe mess:
“Mihai: fii subtil sau nu chiar asa subtil si zi ceva de bine si de mine”). Mi-e dor si de Ioana sa se uite urat la mine (asa se uita ea, ca de fapt nu are nimic cu mine, chiar ma place…asa, in felul ei). Mi-e dor si de…nu mai conteaza.

Mai bine sa va arat un videoclip la care ma uit cand mi se face dor de casa, poate o sa vi se faca si voua dor de casa mea. Si cu ocazia asta, o sa vedeti si de unde am eu poza la mess cu cea mai dragutza fata (Iuli stie).

AICI PUI VIDEOCLIPUL…
Asta e linkul: http://youtube.com/watch?v=79U6hwRJPZo