Un video foarte amuzant facut de Vlad Grigorescu ca reclama pentru ‘The Mental Show”, spectacolul lui de mentalism. Vald Grigorescu, nu numai ca e foarte amuzant, dar mai este si un foarte bun mentalist. Pentru cei care sunteti din Bucuresti nu pierdeti ocazia sa mergeti la spectacolul lui.

Inca o poanta de a lui Vlad:

Stiam eu ca explicatia data de Derren Brown nu era cea adevarata...

Mergeti la blogul lui Vlad Grigorescu.

+în numărul 10 al Yareah Magazine

Yareah magazine

Arta Populara Romaneasca: Tapiserie de Ana Maria Popa

Literatura: Daniel D Marin (http://danieldmarin.wordpress.com) si Ofelia Prodan

Arta: Bogdan Ater (http://ro.wordpress.com/tag/bogdan-ater/)

http://www.yareah.com

Martin Cid, scriitor si directorul revistei Yareah

George Bernard Shaw spunea că nimeni nu poate fi specialist pur, fără a fi idiot în sensul strict al cuvântului. Afirmaţia, cu toată plasticitatea ei, este discutabilă, dar ofertantă în perspectiva unui viitor subiect. Un alt aspect al problemei este cel referitor la impostura în materie de specialişti, aspect care a ieşit la iveală în urma ultimelor licitaţii cu obiecte de artă. Nu ştim ce părere ar fi avut Bernard Shaw despre această problemă, dar credem că se impune cu necesitate existenţa unor specialişti în materie de… specialişti. Eventual o facultate de experţi…

Căldura insuportabilă a verii menţine, se pare, în actualitate “problema spinoasă a nudurilor” despre care am scris cu ceva timp în urmă în SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ. Spun aceasta pentru că, în urma acelui articol, subsemnatul am fost “certat” pe un site de artă de un “semnatar” anonim, în următorii termeni: “Ceea ce nu ştie, sau trece în mod  vinovat cu vederea domnul Manega, este faptul că lucrarea de la Goldart este un fals. De ce? Pentru că originalul se află într-una dintre cele mai cunoscute colecţii din ţară, colecţia domnului dr. Ştefan Chicoş. Mai mult, această colecţie este expusă la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi. Mi se pare jenantă această dezinformare din partea unui jurnalist de investigaţii!”.

Cine dezinformează?

La scurtă vreme, am primit la redacţie un mail, de data asta semnat, şi încă de un specialist în artă contemporană, după cum se declară. Specialistul se numeşte Maria Valentina Iancu şi este curator la departamentul de artă românească modernă al Muzeului Naţional de Artă. Iată ce-mi scrie doamna sau domnişoara curator: “Ca jurnalist de investigaţie, a face nişte afirmaţii în necunoştiinţă de cauză poate se cheamă dezinformare! Dar, în mod normal, înainte să faci o analiză, documentezi puţin problema. Şi de data asta problema este cât se poate de clară. Ca specialist în arta românească modernă, deşi nu am văzut lucrarea pusă în vânzare de Goldart, pot să vă spun că este vorba de un fals. De ce? Pentru că aceeaşi lucrare se afla într-o binecunoscută colecţie din Galaţi, mai precis cea a d-lui dr. Ştefan Chicoş. <Nud culcat> este una dintre piesele cele mai importante ale colecţiei şi a fost expusă acum câteva luni la Muzeul de Artă din Galaţi”. În finalul scrisorii, specialista în artă contemporană mă iartă pentru incompetenţa profesională, cu condiţia să repar greşala: “Bineînţeles, greşelile poate sunt admisibile şi totdeauna pot fi reparate. Vă consider un jurnalist de calitate, sigurul specializat în ultimii ani în piaţa de artă, de aceea consider că ar trebui să vă reparaţi greşeala (ezit deocamdată să o numesc gafă) şi să fiţi puţin mai atent pe viitor. Nu vă mai avântaţi în subiecte pe care nu le stăpâniţi. În afară de faptul că dezinformaţi necunoscătorii, vă scade credibilitatea!”

Pricina supărării

Mă fac că nu observ identitatea de topică şi retorică a celor două texte, vocabularul şi argumentaţiile comune, şi accept, ca ipoteză de lucru, că e vorba de doi oameni care sunt solidari în aceeaşi prostie. Şi dacă e prostie trebuie, nu-i aşa? – s-o demonstrăm şi s-o corectăm. Cele “două” persoane fac referire la următorul comentariu al subsemnatului, apărut în SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ din 27 iulie:  “<Nud culcat>” al lui Camil Ressu, de pildă, era chiar o capodoperă, mult mai aşezată în stil şi mai reprezentativă - după părerea cunoscătorilor – decât <Aişe> de la Artmark, care avea trimiteri evidente către pictura lui Dominique Ingres. Şi totuşi <Aişe> s-a vândut la Artmark cu 160.000 euro, iar <Nud culcat> nu a fost licitat de nimeni, deşi oferta era aproape un chilipir: 23.600 euro. E adevărat, <Aişe> avea în spate reputaţia celei mai scumpe lucrări vândute în perioada interbelică, faptul că a fost cea mai scumpă achiziţie a lui Iosif Dona, mai scumpă chiar decât Pissaro şi decât Cezanne-ul lui Zambaccian, la care se adaugă expunerea permanentă la Muzeul Naţional de Artă şi prezenţa în zecile de antologii de pictură românească etc. Pe de altă parte, <Nud culcat> era o lucrare perfectă, cu o certitudine a autenticităţii aproape fără echivoc. Şi totuşi, nu s-a apropiat nimeni de ea, în ciuda preţului prietenos, uşor sub cota de piaţă a artistului, care se situează în jurul sumei de 30.000 euro… Explicaţii, în contextul prezentat, nu există”.

“Ca specialist în arta contemporană…”

Doamnă/domnişoară curator, deşi eu nu sunt decât un simplu jurnalist care scrie despre ceea ce vede şi înţelege din dinamica cifrelor pe piaţa de artă, îmi permit să mă adresez dumneavoastră cu aceleaşi cuvinte cu care aţi binevoit să mă onoraţi: “nu vă mai avântaţi în subiecte pe care nu le stăpâniţi. În afară de faptul că dezinformaţi necunoscătorii, vă scade credibilitatea”. Păi cum îşi permite un specialist în arta contemporană să spună că un tablou este fals, dacă nu l-a văzut? Vă mai citez o dată: “Ca specialist în arta românească modernă, deşi nu am văzut lucrarea pusă în vânzare de Goldart, pot să vă spun că este vorba de un fals. De ce? Pentru că aceeaşi lucrare se află într-o binecunoscută colecţie din Galaţi, mai precis cea a d-lui dr. Ştefan Chicoş“. Se poate, doamnă/domnişoară curator, să vă susţineţi afirmaţia categorică doar pe o simplă deducţie? Sigur sunteţi specialist?

Care-i falsul?

În altă ordine de idei, n-aţi observat că tablourile sunt diferite? După părerea mea (şi a altor nespecialişti), un falsificator încearcă să facă un tablou identic cu originalul, nu o variantă a aceluiaşi tablou. Variante fac autorii originali. Asta din cultura mea generală… Cât priveşte documentarea subsemnatului în abordarea unui subiect, nu vă faceţi griji. Bunăoară, în cazul variantelor de care spuneam, informaţiile noastre “pe surse” ne-au relevat faptul că reluarea aceluiaşi motiv în mai multe lucrări ale unui artist este o practică obişnuita şi veche în arta universală. În 2004, de pildă, la New York, casa Christie’s a vândut cu 20 de milioane de dolari un tablou de Monet reprezentând sediul Parlamentului londonez. Acest tablou era una dintre cele 19 variante ale aceluiaşi peisaj, realizate de acelaşi artist. Sau: ştiaţi că Leonardo da Vinci a pictat-o pe Mona Lisa în mai multe variante, inclusiv una nud (iarăşi nud, vara e de vină…) şi că la începutul lunii iunie, anul curent, aceasta din urmă a fost expusă pentru prima dată la Museo Ideale din Toscana? Portretul a aparţinut unchiului lui Napoleon, cardinalul Joseph Fesch (1763-1839) şi a fost ascuns în peretele de lemn al bibliotecii personale a acestuia, unde a fost uitat timp de peste un secol. Fesch achiziţionase „Portretul Mona Lisei, amanta lui Francis I, de Leonardo da Vinci” de la Rospigliosi, un influent membru al aristocraţiei romane, şi a rămas în posesia sa până la moarte. Pictura a fost cumpărată apoi de Napoleon al III-lea, pentru ca, în final, să ajungă în muzeul particular al contelui Giuseppe Primoli, descendent al lui Luciano Bonaparte, unul dintre fraţii lui Napoleon. Conform raţionamentului de specialist al doamnei/domnişoarei curator de la MNAR, unul dintre aceste tablouri este neapărat fals. Care?…

Duplicate româneşti

În privinţa artei româneşti, clasice şi contemporane, situaţia este la fel de concludentă. Ştiţi câte “Care cu boi” a pictat Grigorescu? Sute! Care, dintre cele realizate cu mâna lui, este fals? Sau, mai încoace: Nicolae Dărăscu, Tonitza, Pallady, Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, Băncila, Jean Alexandru Steriadi şi mulţi alţii, fie din dorinţa de a repeta o formă plastică reuşită, fie din alte motive, au procedat identitc, reluând cu exactitate motivele sau schimbând detalii mai mult sau mai puţin importante. Iar în cadrul recentei expoziţii “Nicoale Dărăscu – magician al culorii”, de la Muzeul Naţional Cotroceni, unele “Veneţii”  sau “Balcicuri” ale sale nu diferă decât în amănunte. Două exemple din această expoziţie atrag în mod special atenţia: tabloul “Case din Iaşi” aparţinând Muzeului de Artă din Timişoara seamănă izbitor cu “Case vechi din Tulcea” de la Muzeul Municipiului  Bucureşti.  Ele au fost intitulate mai tarziu, de persoane care ignorau evidenţa fundalului identic. Un alt exemplu este “Peisajul cu case din Tulcea”, de la Muzeul de Artă din Craiova, care are un “duplicat” pe aceeaşi simeză, în “Peisaj cu case” de la Muzeul Bruckenthal. Diferenţa dintre ele constă în prezenţa discretă a unui măgar în cea de-a doua. Primul este datat 1916, cel de-al doilea 1918. Autorul a repetat primul tablou la interval de doi ani, probabil ca urmare  a unei comenzi.

Recurs la poveste

Acestea fiind spuse, eu nu cred, doamnă/domnişoară curator, că sunteţi specialist. Sunteţi doar posesor de diplomă, ceea ce v-a permis să obţineţi un post la MNAR. De altfel, impostura devine aici un fel de circumstanţă atenuantă pentru că, din corelarea unor detalii evidente, pare că susţineţi cauza cuiva. O faceţi însă la modul la care am relatat deja, ceea ce mă legitimează să vă adresez, în final (parafrazând o replică din “Povestea porcului” de Ion Creangă), următoarele cuvinte: dacă v-a învăţat cineva, rău v-a învăţat, iar de-aţi făcut-o din capul dumneavoastră, rău cap aţi avut!

Pavel Şuşară: “Trebuie dată în judecată!”

Pentru clarificare acestei (pseudo)neînţelegeri, am cerut şi părerea unui specialist, în persoana criticului de artă Pavel Şuşară. Iată ce ne-a răspuns: “Am primit şi eu textul acelei calomnii, pe Info Cultural. Este extrem de gravă lansarea unor asemenea declaraţii, indiferent cine le face, pentru că ele vădesc o profundă necunoaştere a fenomenului de artă în general şi a artei româneşti în speţă. Căci, dacă pui sub semnul îndoielii o lucrare ca <Nud culcat> al lui Ressu, de la Goldart, a cărei originalitate este atât de notorie, toată piaţa de artă e afectată. Persoana care a făcut aceasta trebuie dată în judecată de cei prejudiciaţi şi trebuie cerute despăgubiri consistente, iar eu voi sprijini acest demers din toate punctele de vedere, cu expertiză, mărturie directă în proces etc. Pentru că este inadmisibil ca oricine are acces la un mijloc de informare să-şi dea cu părerea şi să compromită eforturi profesionale şi financiare de zeci de ani. Dacă rămân nesancţionate această minciună şi această calomnie, se va crea un precedent extrem de periculos, iar prejudiciile de imagine şi de credibilitate vor fi incalculabile”.

Romanian Global News

Revista spaniola de arta si literatura « Yareah organizeaza cel de al treilea eveniment consecutiv dedicat marilor personalitati culturale romanesti, vineri, 31 Iulie 2009, la orele 20, in Espacio Niram din Madrid, transmite Romanian Global News citand Defeses Fine Arts.

Astfel, dialogul critic isi propune sa investigheze în aceasta saptamana asemanarile si deosebirile dintre artistii plastici Nicolae Grigorescu si Pierre Auguste Renoir.

Istoricul de arta Isabel del Rio, impreuna cu Martin Cid scriitor si directorul revistei Yareah, vor dezbate pictura romaneasca asezand-o in context european, alaturi de artistii plastici Romeo Niram si Jaime Hernandez de la Torre care vor avea sarcina de a-si prezenta propria viziune asupra trasaturilor artelor plastice specifice  tarii fiecaruia, Romania si, respectiv, Spania.

In cuvintele scriitorului Martin Cid, un mare iubitor de arta si literatura romana: Nicolae Grigorescu este un nume complet necunoscut in lumea artei europene occidentale, insa am ramas profund impresionat de opera sa. Dorim sa aducem in fata publicului spaniol marii necunoscuti ai culturii romane, printr-un mod de prezentare dinamic, in oglinda, cu proiectii din opera artistica  a cate doi mari artisti, pentru ca toata lumea sa poata vedea valoarea operei lor. Pentru un spaniol, aceasta alaturare a cunoscutului Renoir langa un necunoscut, Grigorescu, poate parea bizara, chiar scandaloasa, dar suntem convinsi, noi toti cei de la revista Yareah ca, dupa dezbatere, ne vor da dreptate si cei mai inversunati spectatori. Avem in vedere un ciclu intreg de evenimente de acest gen, in colaborare cu artistul roman Romeo Niram,  deoarece sunt foarte multe nume romanesti care credem ca trebuie promovate intr-un mod interesant si atragator pentru publicul spaniol care doreste ceva inedit si interactiv.

Spania este ţara picturii dar poate avea multe de câştigat si din cunoaşterea mai bună a artei româneşti.

In continuarea seratei culturale, va avea loc inaugurarea expozitiei de pictura Ziua si noaptea lui Eminescu, a artistei plastice Isabel del Rio, bazata pe cartea scriitorului Martin Cid Eminescu si cele 7 pacate.

Impartita in 7 capitole, cartea este construita sub forma unui  dialog intre Mihai Eminescu si multe alte personalitati literare universale ca Cervantes, Holderlin, Saramago, Jorge Luis Borges, Sfanta Teresa, James Joyce

PNL:
Adi Maxim și cu Carmen Tănăsescu vor să plece. Au avut o discuție cu George Scripcaru, dar acesta îi ține în stand-by. Așteaptă alegerile să vadă cine iese președinte ca să sară în barca învingătrilor. Lui Puchianu, pentru că nu a avut rezultate la municipiu, i s-a cerut să bage mai mulți bani în partid ca să poată rămâne.

PSD:
Lui Razvan Popa i se caută înlocuitor. Niță vrea să aducă pe cineva cu o imagine mai bună și … gratis.

PDL:
Sorin Grigorescu va fi zburat cu prima ocazie din toate comisiile și comitetele partidului (postul a fost scris vineri, la data la care va apărea s-ar putea să fi zburat deja omul).

Maria Nacu de Nicolae Grigoresc, Muzeul National de Arta al Romaniei, Bucuresti (click pe poza pt marime mare)

Revin dupa o perioada lunga de absenta din motive f. intemeiate, trecand in revista ultimul an recent incheiat, 2008, cu bune si rele, mai multe bune decat rele, chiar daca inspre final a venit ca o umbra peste noi criza economica… cu toate acestea pot spune ca anul 2008 per ansamblu a fost bun, iar ecourile avute de la alti artisti mi-au confirmat ideile, piata de arta romaneasca a mers ascendent.
Dar reluand, recitind anumite linkuri salvate anul trecut mi se par relevante urmatoarele, pe care va invit sa le cititi, unul foarte pertinent si anume: “Pretul si cota sau lungul drum al artei catre piata”, un interviu cu scriitorul Tudor Octavian, de Miron Manega aparut in Saptamana finaciara. Chiar daca a fost scris in 2006, ramane foarte actual in esenta…Si un al doilea intitulat: “Licitaţia anului: peste 570.000 de euro încasări, numai pe tablouri” de acelasi autor, dar la finele anului trecut…

In continuarea postului precedent as dori sa le spun celor ce vor ajunge la Coltea cam la ce poate oferi spitalul. Trebuie retinut ca o sa va aflati intr-una dintre cele mai vechi institutii de medicina din tara, asa ca sa nu va speriati de conditiile existente in spital. Exista saloane separate pentru barbati si pentru femei si din experienta personala as spune ca la femei este mult mai bine, mirosul din salon fiind mult mai acceptabil.

Referitor la cadrele didactice asistenti universitari foarte buni sunt si doamna doctor Caruntu (mama dr. Caruntu de la fiziologie), doamna doctor Homentcovschi Corina. De cealalta parte a baricadei se afla dr.Grigorescu Alexandra, ale carei competente profesionale nu le pot comenta insa capacitatea didactica a dansei lasa mult de dorit. Cei care o sa aiba nesansa de a fii studentii dr.Grigorescu o sa fie tratati initial cu un interes debordant din partea acesteia, iar pe parcurs intarzierile, lipsa prezentarilor cazurilor clinice, a examenelor obiective o sa devina o rutina. Un limbaj neadecvat, o conduita medicala si didactica deplorabila fac din doctorita Grigorescu un cadru universitar de foarte slaba calitate. In categoria “de ocolit” l-as mai include si pe dr. Spataru, despre care e posibil sa auziti numai laude si excelente profesionale, insa ca si cadru didactic practica o maniera de superioritate cu studentii, intrebarile sale rareori au un raspuns care sa i se para corect.

In timpului anului o sa fie permanenta prezenta medicilor rezidenti, tineri, dornici si ei sa invete ca si studentii, insa un pic mai mult experimentati. Asa ca va recomand din tot sufletul sa intrebati rezidentii cand nu stiti ceva, ca o sa primiti atat informatii teoretice cat si exemple obiective. O pot da exemplu pe doamna doctor Irina Calangea, super desteapta si dornica sa arate si celorlalti.

Va urez bafta la Coltea, insa sa retineti ca oricat de bun ar fi asistentul de grupa, semio trebuie invatata de unul singur. Nu este un sfat original, insa este cel mai bun pe care il pot da.

Inf. Grigorescu
Primit. Lt. maj. Grigore R.
I.P.M.P.
30.06.1987

Notă informativă

Sursa informează că ec. Mănăstireanu Dănuţ se luptă zilele aceste pentru a-şi face transferul serviciului la Coop. Prestaţiunea Iaşi, unde are nişte cunoştinţe apropiate. [1]
Din informaţiile sursei ar fi primit aprobarea scrisă de la tov. XXXXX pentru transfer.
În prezent este foarte pasiv în lucrări şi când i se solicită o relaţie de serviciu este foarte zeflemitor în expresii.
De menţionat că acesta este sursa de aprovizionare cu medicamente străine pentru contabilul XXXXX care se poartă cu acesta foarte frumos şi-i îngăduie anumite gafe pe care le face. [2]
Nu participă la nici-o acţiune făcută de întreprindere spunând că „nu serveşte aşa ceva”. [3]
Aceasta este informarea sursei.
Grigorescu

Notă:
Nota a fost dată conform sarcinilor şi instructajului făcut de ofiţer.
Numitul Mănăstireanu Dănuţ este lucrat prin dosar de urmărire informativă de Serviciul I.
Nota va fi exploatată la Serviciul I.
Lt. maj. [...]

Comentarii

1. După plecarea din ţară a delegaţiei care a pledat pentru eliberarea din închisoare a prietenului meu, Costică Sfatcu, presiunile Securităţii asupra mea s-au intensificat. Leontina Luca, Directoarea Întreprinderii de prelucrare a maselor plastice din Iaşi, la care lucram, mă invitase ritos cu câteva luni înainte să „plec pe uşa din faţă, ca să nu fiu dat afară pe uşa din dos”. Şi a adăugat: „fii sigur că nu-ţi vom da ocazia să prezinţi aceasta drept persecuţie religioasă. Nimeni nu-i perfect. Vom găsi noi ceva în plan profesional de care să te acuzăm.” Am refuzat să fac lucrul acesta, dar apoi am început să am îndoieli. La îndemnul Securităţii, conducerea întreprinderii îmi interzicea să mai călătoresc în interes de serviciu („ca să nu iau legătura cu alţi sectanţi”), deşi slujba mea implica în mod regulat asemenea călătorii. În principiu, se pregăteau să mă acuze din incompetenţă profesională şi nu eram pregătit să accept acest lucru. În aceste condiţii, am încercat să găsesc o slujbă de economist la Cooperativa Prestaţiunea, unde lucra prietenul meu Costel Ghica. Din păcate aceasta nu s-a mai întâmplat. Câteva luni mai târziu însă, când lucrurile se complicaseră şi mai mult, am plecat tot acolo, dar ca muncitor necalificat la atelierul de monumente funerare condus de prietenul Costel Ghica.

2. După cum se vede, până şi o faptă bună, cum era ajutorul dezinteresat oferit unui om bolnav era privit cu suspiciune.

3. Desigur, nu mai serveam de mult participări la primirile triumfale făcute „tovarăşului” şi consoartei lui.

Nu vreau sa va scriu in seara aceasta despre celebra pictura a nu mai putin celebrului Nicolae Grigorescu ci tot despre ceea ce ni se mai intampla. Astfel, nu este nici o zi lasata de la Dumnezeu fara ca superperformantii nostri guvernanti condusi de lacomia dupa bani sa nu mai nascoceasca cate o surpriza. Astfel primesc pe e-mail de la site-urile de specialitate legislativa la care sunt abonat, informatia prin care ni se prezinta “Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica inca o data, potrivit Ordinului nr. 91/2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 116 din 14.02.2008″. Deschid scarbit link-ul ( oricum nu ma asteptam la ceva favorabil contribuabililor), pe care va invit sa-l cititi si dumneavoastra. SURPRIZA. Se mareste baza de impozitare incluzandu-se: ” In plus fata de ceea ce se prevedea in actele normative anterioare, acum venituri in bani se considera a fi si urmatoarele:

* cadourile in bani oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sau cu orice alta ocazie;
* ajutoarele, asimilate prestatiilor sociale, acordate de catre angajator salariatilor sau altor persoane, datorita producerii unor evenimente sociale sau familiale, peste limita cheltuielilor sociale deductibile fiscal;
* sumele primite de catre diverse persoane fizice, altele decat cele autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activitati independente, ca urmare a desfasurarii unor activitati profesionale (cum ar fi cele din domeniul asigurarilor, marketingului, publicitatii, imobiliar etc.);
* sumele primite in baza unor conventii civile de prestari de servicii sau contracte de colaborare;
* sumele acordate, potrivit legii, contractului colectiv de munca sau contractului individual de munca, in cazul incetarii raporturilor de munca, incetarii raporturilor de serviciu ale functionarilor publici, a mandatului sau a calitatii de membru cooperator, ca urmare a concedierilor individuale ori colective, indiferent de denumirea, cuantumul si durata acordarii acestora;
* indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese in cadrul persoanelor juridice fara scop lucrativ (sindicate, asociatii, fundatii);
* drepturile de solda lunara si alte drepturi acordate soldatilor si gradatilor voluntari;
* orice alte venituri in bani care, conform prevederilor legale, nu sunt exceptate de la plata contributiei de asigurari sociale.”

Si uite asa ajung si la titlul pe care m-am gandit sa-l dau scrierii din aceasta seara. Vad Romania asemeni unui “car” tras de 6 – 7 milioane de boi – astia suntem noi care mai producem cate ceva prin tara asta. In car stau impopotonati guvernul condus de premierul incompetent si ministrii alesi pe “spranceana”, presedintele si politicienii de la stanga pana la dreapta(care stanga, care dreapta) nu se mai stie. In spatele lor , mai feriti privirilor stau ei nimeni altii, decat -functionarii publici. Acum insa avem o “problema”; zi de zi, calatorii din car sunt tot mai grei iar boii sunt mai infometati, mai slabi, costelivi – le numeri coastele – vai mama lor si zilnic mai crapa cate unul, astfel incat celor care suprevietuiesc le vine tot mai greu in ziua urmatoare.

Care va sa zica impozitam tot sau aproape tot. Bai nenorocitilor, bai talharilor, mai HOTILOR adica daca anul trecut de exemplu am cumparat pentru angajate o ciocolata de 2 lei si o floare de 8 martie, sau doua portocale, un kiwi, o ciocolata, niste napolitane, si un pachet de biscuiti care in total faceau aproximativ 4,7 pe copil al angajatilor de mos Craciun, si cu chiu cu vai am reusit sa le dam o prima amarata de Craciun in medie de 45 lei de persoana, veniti voi acuma si cereti sa mai va dam si voua 29% ( 9.5% angajatul si 19.5% angajatorul). Bai retardatilor, sunteti rusinea Europei cu pretentiile voastre hapsane. Daca va platea cineva si nu gaseati o metoda mai buna de a capata ura si dispretul nostru. Voi sunteti adevarati hoti din buzunarele noastre. In societate avem angajate si vreo 12-13 amarate care fac naveta si pentru care am convenit ca functie de posibilitati sa le decontam jumatate din abonamente; cum adica? Acum veniti voi lacomi si nesatui si cereti impozitare si pe aceste sume? Spuneti ca sunt pentru pensii…. Cu ceva timp in urma distinsul finantist Vosganian ne facea teoria consumului in sensul ca odata cu cresterea consumui creste TVA-ul si deci nu or sa fie probleme cu maririle de pensii. Bai mate fripte, coate goale ati pupat in c… pe unii si pe altii si va-ti v-ati “facut” ministri si cu incompetenta voastra ne duceti la capatul rabdarii.

Nici sa mori nu mai poti in tara ta. Daca mori e mai rau; ajutorul de deces se impoziteaza si el. Va doresc domnilor guvernanti “sa traiti bine!” si sa fiti nemuritori fiindca altfel vi se va impozita ajutorul de deces……….

Later addendum. Apropo, copii pana la varsta de 18 ani beneficiaza de alocatie. Fiindca suma pe care cu “generozitate” le-ati acordat-o este “imensa” nu v-ati gandit? Poate sa o impozitati si pe ia…………….