EVOLUTIA

Ne nastem, crestem, vrem viata s-o traim

Si daca nu, luptam si incercam sa supravietuim.

Pacat ca multi din noi au si uitat de unde provenim

Si ce ar trebui copiilor, nepotilor sa povestim!

Putini sunt cei care ar mai avea ceva de spus,

Sunt unii ce nu au curajul, si altii ce-au apus…

Putin a mai ramas din ce strabunii ne-au lasat,

Traditiile au disparut. Avem motiv – Ca ne-am… modernizat!?

Si zi cu zi, pe rand, ne transformam in “copilasi minune”.

Tot rand cu rand mai stergem din paginile Daciei strabune.

Ne intrebam ” De ce ar trebui rusine sa ne fie?

Ca vorba aia, noi am evoluat… si inspre bine!

Opriti progresul! Opriti modernizarea!

Caci ne-a intunecat, si nu ne mai gasim onoarea.

Si-n loc din groapa neagra, degraba sa iesim

Noi tot pe zi ce trece, in ea ne adancim…

Ce mai ramane a spune? Ca sa nu punem punct…

“Game Over” – Si propun, sa o luam de la-nceput.

Doar ca de data asta in loc de kilograme,

De gat, va sfatuiesc, (ca sa puteti iesi), legati-va baloane!

Lasă, Io,
lasă să cadă ploaie
să se facă noroi
şi aşteaptă
sapă o groapă mare
dar nu pune frunze deasupra
plângi apoi
plângi, dar singură
nu-ţi fie teamă de ce cei ce au să te întrebe
scoate toate rădăcinile putrede
şi înconjoară-te de mirosul lor
nu privi păsările nu-ţi fie frică
aruncă-te în groapă
şi pune rădăcinile înapoi,
îngroapă-le din nou în pământ
cât mai adânc
cât mai adânc

Eşti un stricător
De vise
Exagerat de orbitor
Ce ucizi cu vorbe zise
Stratul de ozon.
Printre lacrimi şi suspine
Apeşi un buton
Şi preschimbi totul în ruine.
Dar tu, stricătorule de vise
Eşti eroul amintirilor ucise.

… Sau cum sa ai grija sa nu cazi in groapa sapata de tine [pentru nevoile proprii sau ale altora].

Alaltaieri a fost Sambata. M-am trezit de dimineata sa sa primesc pachetul. Trec peste faptul ca acum trebuie sa ma duc la naiba’n praznic, tocmai la autogara din vestul orasului ca sa il ridic, pentru ca niste “tipi” de la primarie nu mai permit autocarelor sa traverseze orasul… [poate voi acoperi mai pe larg subiectul cu alta ocazie!]. In fine, ajung la autogara. Lume multa. Imi gasesc un loc pe o banca din metal. Ma asez pe ea si imi dau imediat seama de naiba mai toata lumea sta in picioare. E rece! Dupa mai bine de jumatate de ora de mers pe jos pana aici,  nu prea imi mai pasa, asa ca raman asezat. La un moment dat, apare un tip, asa mai rocker [nu ma intreba cum mi-am dat seama. I just know it!]. Se uita la mine. Ma uit si eu la el. Pare cam dezorientat. Ascultam muzica in casti, by the way. Se aseaza pe banca langa mine. Dupa in minut doua de tacere ma intreaba: “Auzi, nu stii a venit RVG-ul?” la care ii raspund: “Nu, nu cred. Stau de un sfert de ora si nu l-am vazut.” Mai trec cateva zeci de secunde, dupa care il intreb: “Da’ la ce ora trebui sa vina?“. “Pe la 12, 12 fara 5.” “Aha…” zic eu. Urmeaza cateva momente de tacere. Imi scot telefonul mobil si ma uit la ceas. E 11 si 5 minute. “Stii nush cum sa-ti zic, dar e 11 si 5…“. La care tipul, cu o expresie ce denota surprindere si frustrare in acelasi timp: “La naiba… Mi-am dat toate ceasurile din casa cu o ora inainte. Shit, it backfired!“

Interesanta ideea cu datul ceasurilor din casa inainte sau in urma. Am auzit multe cazuri de genul acesta, in care “prietenii” iti modifica cu o ora ceasurile si intarzii, sau din contra ajungi cu o ora mai devreme la servici. Nu mi s-a intamplat niciodata [asta nu e un apropo!]. Totusi nu am auzit niciodata [evident, pana acum] ca cineva sa-si fi modificat de buna voie ora exacta. Cu ce scop? Damn! Inca unul din misterele vietii…

In fine, s-a adus şi argumentul care dovedeşte veridicitatea clară a unei supoziţii.

“Un politist a ramas cu masina intr-o groapa dintr-o intersectie din Timisoara.
Un politist a intrat cu roata intr-o groapa dintr-o intersectie din Timisoara si masina i-a ramas blocata pe loc.
Angajatii companiei de apa, Aquatim, au sapat groapa miercuri ca sa repare o teava, apoi au pus pamantul la loc iar joi urma sa fie turnat asfalt peste ea, anunta RealitateaTV.
Politistul nu a putut evita groapa din cauza aglomeratiei de la ora de varf si a ramas cu roata intepenita.
Angajatii Aquatim l-au ajutat sa isi scoata masina din groapa facuta de ei.
Politistul nu va da in judecata firma si isi va repara singur masina. “

Preluată de aici

Acum s-a demonstrat. Sunt proşti de dau în gropi!

La capitolul “Traim in Romania si asta ne ocupa toate zilele”, am avut astazi doua placeri, cauzate de o scurta stire si un filmulet din Bucuresti-ul nostru cel de toate zilele (disponbil aici: http://www.videonews.ro/action/viewvideo/24423/Dimitrie-Racovita-strada-care-inghite-masini/):

1. Sa ma amuz de seriozitatea si capacitatea romanului de a face, pana si lucrurile simple, scump si prost. Deci o strada a cedat pentru ca a stat o masina de teren pe ea (f tare!), dar cand te uiti prin gaura observi ca este vorba de un strat foarte subtire care se afla sub asfalt (nu cred ca era din fibra de carbon ca sa fie subtire si rezistent), iar muncitorul care doreste sa remedieze situatia vrea sa astupe groapa astfel formata astfel “spune-el sa aduca niste nisip” (f tare!). Totusi, este de remarcat ca strada era proaspat reconditionata (banuiesc ca este vorba numai despre aspectul extern – un fel de operatie estetica atat de specifica Dambovitei).

2. Bucuria si mai mare a fost sa-l recunosc pentru 2 secunde in filmulet pe unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am cunoscut si care m-au “crescut” la finalul liceului si caruia ii datorez apetitul meu pentru fizica din primii ani de facultate  (si pe care il salut pe aceasta ocazie, desi probabil nu o sa vada niciodata aceasta pagina). Revederea unor astfel de oameni imi da un pic de forta pentru a merge inainte, indiferent de porcariile care se intampla in jur.

CZB: Ai cântat la Metropol?

AG.Weinberger: Am fost un ‘session man’… ştiam că Metropol este singura mea şansă la vremea respectivă să intru în show business pe plan naţional. M-am folosit pe deplin de această oportunitate…

…

CZB: Succesul Metropol?

AG.Weinberger: Eu cred că a avut un foarte mare succes naţional… mai mult de atât nu se putea atinge în acele vremuri de o trupă de rock din Oradea formată din băieţi maghiari. Nu uita că Sălile de Sport şi Casele de Cultură au fost arhipline în fiecare zonă a ţării.

…

CZB: Primul club de blues din România s-a înfiinţat la Oradea în ianuarie 1990. Se numea Jump Inn.

AG.Weinberger: Pur şi simplu era un lucru firesc să existe un loc unde se cânta pe viu. A fost deschis între 1990 şi 1993 (1993 fiind anul când m-am mutat la Bucureşti). Am fost prin preajmă şi am dat o mână de ajutor covingându-l pe bunul meu prieten Sandu Chirilă să ne lase să cântăm cu o anume regularitate în micul bar care funcţiona în incinta unei săli de sport. Este vorba de celebrul ‘Groapa’. Acolo intrau cel mult 30 de persoane, dar după o vreme – văzând interesul in creştere, ne-am mutat în sala de sport (unde încăpeau 70).

…

CZB: Programul muzical?

AG.Weinberger: Săptămânal erau concerte … cântau doar orădeni pe atunci: Florian Chelu, Dutka Andras, Joe Balogh, Miki Orban, Ţuţu Frunză, Trendler Jozska (dacă am uitat pe cineva îmi cer iertare)…

…

CZB: L-a preluat altcineva sau s-a desfiinţat?

AG.Weinberger: Nu era nimic de preluat. Nu era un club în sensul cunoscut, ci mai degrabă era o nevoie de a noastră să cântăm undeva. Groapa a mai funcţionat şi după ce am plecat eu – poate şi azi se mai fac acolo antrenamente…

…

CZB: În 90 erau mai mulţi consumatori de jazz şi blues?

AG.Weinberger: Lumea nu a fost altfel niciodată…  am mai făcut două serii de concerte lunare la Teatrul din Oradea: Jazz D’elite si Blues Party, care au funcţionat cu sălile arhipline. Dacă este ofertă pe măsură, publicul vine cu drag.

Ca fiecare om de pe planeta, am plecat cu mult entuziasm in concediu. Imi listasem traseul pe care aveam de gand sa il parcurg, analizasem  si planuisem totul pentru un concediu perfect.

In aceste conditii am plecat din Cluj- Napoca, am poposit la Hunedoara sa vizitam castelul Corvinilor. Foarte frumos castelul, ingrijit, cu niste persoane costumate in personaje de epoca, se bateau pe acolo. A  fost foarte frumos.

Dar destinatia pentru prima noastra zi de concediu era Parang. Asa ca am ajuns in cele din urma in Petrosani. Am gresit nitel drumul si in loc sa ajungem in statiune am pornit catre Voineasa. Drumul era ingrozitor. Nu am mai vazut de mult un drum asa plin de gropi. Nici sa nu va ganditi sa mergeti vreo data de la Petrosani la Voineasa pe calea scurta. Am incetinit sa trec peste o groapa destul de mare, si o masina Dacia, care venea din spate, cu un oltean la volan, s-a gandit ca stopul de frana s-a aprins degeaba, nu ca as vrea sa incetinesc, si ne-a ajutat cu un sut in fund sa trecem mai repede peste groapa respectiva. Si uite-asa in prima noastra zi de concediu am vizitat si sediul politiei rutiere din Petrosani.

E lesne de inteles ca o data cu sutul in fund ne-a disparut tot cheful de concediu. Daca decidem totusi sa mai stam in concediu putin, oricum ne schimbam traseul. Nu pot fi folosite soselele de aici fara nervi tociti si bucse uzate.

Mare  grija la olteni. Nu stiu ce inseamna stopul pe frana.

Să se-aleagă deşertul din gîndurile pentru care ai trăit nu e cel mai rău lucru care ţi s-ar putea întîmpla. Rataţilor existenţial nu li se oferă de obicei privilegiul vreunui neant în care să fie privaţi de simţire şi de conştiinţă, ci blestemul gropii unde creaturile pămîntului îi devorează de vii ca pe nişte cadavre în devenire. În goliciunea lor sînt supuşi umilinţei supreme: aceea de a fi la dispoziţia hienelor care fac din restul lor fragil de vitalitate un festin pentru a-şi potoli setea de viaţă. Tot ceea ce au urît mai mult în viaţă se lipeşte lubric de ei pînă la cangrenarea tuturor ţesuturilor care le sînt chip şi asemănare cu gîndurile pentru care au trăit.

Osînda la un hău înseamnă că nu mai pot vedea lumina decît ca pe un punct neputincios în existenţa lor, nu ca pe un fir care să îi tragă înapoi către ceea ce au crezut că pot deveni. Cei care au trăit în abstract, judecînd şi simţind după principiile absolutului primesc în bătaie de batjocoră palma relativului peste ochi şi gustul oţetit de ură al acesteia. Sînt siluiţi cu superioritate şi de obicei fără a mai putea crîcni decît prin combustii interioare multiple. Cum se mai sufocă marii visătorii cînd cad! Ce privelişte să-i vezi agonizînd sub talpa celor care aplaudă hulpav căderea din sine! Atît le e de mare bucuria celor care îi torturează, încît le simţi bătuta din bocanci de pe rănile tale pînă la măduva oaselor. Cît au încercat ei să te tragă în jos şi n-au reuşit! Dar tu le-ai oferit cadoul propriei neputinţe şi ratării căzîndu-le în braţele dispoziţiei lor de a dispune de tine.

***

Ce legitimitate au să trăiască după principiile absolutului cei care nu se pot împotrivi siluirii la care îi condamnă relativul? Nu mai degrabă s-ar preschimba în hiene?

(Undeva in Balcani ) Cluj-Napoca, Romania, acum cateva zile. Ma indrept spre casa ca tot omul dupa o zi de lucru. Cu masina. Cand ajung pe una dintre strazile cele mai circulate din oras constat cu dezamagire ca e o coada de vreo cateva sute de metri. Ma pregatesc pentru o repriza de avansat ca melcul pe parcursul urmatoarei jumatati de ora. Ma resemenz gandindu-ma ca am prins un trafic destul de liber in ultimele zile. Era inevitabil sa nu revina aglomeratia. S-a mai intors lumea din concediu.

Spre surprinderea mea coloana s-a miscat destul de repede. Dupa 5 minute am ajuns in dreptul “problemei” care bloca traficul. Un taxi a dat cu roata intr-o groapa si nu reusit sa mai plece de-acolo. Chiar se intampla. Pe una dintre cele mai circulate strazi din oras era o imensitate de groapa din care omul nu a putut sa mai plece. Triunghi in fata, triunghi in spate si circulatia stramtorata la o banda.

De multe ori am evitat acea groapa si ma gandeam ca e doar o problema de timp pana cand cineva va da cu roata  si nu va mai pleca de acolo. Am vazut-o de cand era uite-atatica… Mai ca m-am atasat de ea . Ba cateodata cand incetineam ca sa am grija sa o evit cu atentie se trezea cate un jmecher cu bmw-ul (generc vorbind) in spate care sa claxoneze sau sa faca flash-uri (de la inteligenta sclipitoare) ca, na, el se grabea si mie imi placea sa merg cu 10 la ora…

Bineinteles ca a doua zi groapa era astupata. Chiar pot spune ca nu am vazut peticeala mai buna in tot orasul. Mai erau inca vreo 3 gropi in urmatoarea suta de metri, nu la fel de mari bineinteles. Si acestea erau la fel de bine reparate. Treaba de oameni responsabili.

Putem zice ca avem o reteta de succes pentru repararea strazilor. Dam fiecare in cate-o groapa si in vreo saptamana nu mai avem strazi naspa in oras. E pacat ca intr-un oras asa de mare cum e Cluj-Napoca trebuie sa dai in gropi (la propriu) ca sa determini Primaria sa isi faca treaba la timp.

De incheiere ce sa zic. Parca imi e dor de groapa cea mare din asfalt. A ramas un gol in mine de cand a disparut. Ma facea sa fiu mai vigilent .  Dar pe de alta parte, decat un gol in sosea mai bine un gol in mine …

Iata ce se intampla la o aruncatura de bat de Palatul Cotroceni, peste drum de ambasada Moldvei:

S-a surpat strada sub masina.

Nush ce constata politaiul ala...

Uite cat de mare e groapa, in comparatie cu gura de canal din stanga.

Nu cred ca a fost prea placut pentru el, dar e amuzant .

sursa: sallymankus.com

Păşesc pe frunzele

din palma

ta,

iar tu-mi

foşneşti secrete

spuse-n doi.

Îmi plec urechea

la şoapte vechi,

închei turul oceanului.

Încerc sa sap

o gaura în mare

apoi s-o umplu

cu iubire, pământ

şi uitare.

Privesc spre ea

şi aud frunzele din

palme.

Mi-e frig

fara foşnetul tău,

Mi-e cald

în palmele tale.

sursa: flickr.com

80% din PET-uri ajung la groapa de gunoi,

si daca sunt pline cu aer ocupa foarte mult loc la

TRANSPORT si IN GROAPA DE GUNOI

O masina de gunoi nu poate compacta o sticla din PET care rezista si la 16 atm. Asa ca practic transporta AER iar in groapa de gunoi se produce efectul de burete (bule de aer care ocupa foarte mult volum)

(presate la  20 tone)

Solutia pe strada sau unde nu exista Colectarea Selectiva:

SCOATE CAPACUL

Se pare ca in urma furtunii de acum cateva zile, un bloc nou ANL a ramas fara acoperis.
Stiti care a fost raspunsul directorului ANL (parca el era)in fata primarului Neculai Ontanu?
Raspunsul a fost ca langa bloc se afla fundatia unui mall aflat in constructie. Din aceasta cauza vantul care era deja puternic s-a transformat intr-un soi de vartej care a smuls acoperisul. A folosit se pare si tot felul de termeni sofisticati ca sa explice chestia asta. Problema e ca nu se aplica.

Cred ca adevaratul motiv pentru care au ramas fara acoperis este acela ca nu au facut ce trebuie, ca nu si-au dat interesul. S-or fi furat si materiale, nu stiu, cert este ca dupa ce ca fac atat de dificila obtinerea unei locuinte, nici macar nu au decenta de a o construi cum trebuie.

Nu ma mai agit. Ramane la stadiul de stire.