The big Thanksgiving meal is over, the dishes are done and the tryptophan induced nap has been taken. Now, what?

How about turning all of that leftover turkey into something a bit more inspiring than a sandwich? Here is a simple recipe for crepes, with several ideas for fillings. Let you imagination and your leftovers lead the way……

Turkey Crepes

for the batter:

1 cup flour

pinch of salt

1 1/2 cups milk

3 eggs

vegetable oil (not olive oil!) for frying the crepes

Put all ingredients into the blender and mix until completely blended.

Let it stand in the refrigerator to thicken slightly, to become the consisitancy of heavy cream. If the batter becomes too thick, add a little more milk.

Brush  a small frying pan or crepe pan with oil and heat on the stove. Add a little batter to the hot pan, and swirl it until it is covered. You want as thin a crepe as possible. When the crepe is dry on top and the bottom is slightly brown, flip it over carelfully. Consider the first crepe or two a trial, as you figure out the correct pan temperature and the amount of batter needed. They are actually quite easy to make, once you get the hang of it!

Filling ideas:

Saute  minced garlic and mushrooms until soft and browned. Sprinkle with flour and continue to saute until vegetables are coated. Add 1 can of chicken broth and a 1/4 to 1/2 cup of heavy cream to the pan, and stir until thickened slightly.Toss in a shot of sherry if desired. Add in shredded turkey, and season liberally with salt and pepper. Top with a little shredded gruyere cheese.

Shred turkey and mix with gravy.

Shred turkey and cranberry sauce.

Saute garlic, onions and vegetables of choice (broccoli, zucchini, mushrooms etc,) Add in the shredded turkey and some shredded cheese of choice (cheddar,  gruyere or parmesean). Top with the shredded cheese before baking.

To bake:

Place filling in crepe about 1/3 of the way up from the bottom. Roll the crepe tightly but gently so it doesn’ tear.  Place in a greased oven proof pan and heat through.

Enjoy!

photo: Spencer Jones/Glasshouse Images

200mL de lait
1 œuf
levure de boulanger
1 cuillère à café de sucre
400 g de farine
1 cuillère à café de sel
70 g de beurre
2 tranches de jambon
8 cuillère à soupe de coulis de tomate
100 g de gruyère
4 champignons de paris

Mettre dans une machine à pain, le lait,l’œuf, le sucre, le sel, le beurre, la farine et la levure.lancer le programme “pâte”.( Pour ceux qui n’ont pas de machine, pétrir dix minutes au robot et laisser lever à température ambiante pendant 1h30. )

Diviser la boule en huit petits pâtons équivalents. les étaler en 8 cercles de 1 cm d’épaisseur.
mettre dessus les dés de jambon, de gruyère, de champignons arroser d’une cuillère de coulis.

Former des boules et les laisser lever 1/2H dans un four préchauffé à 55°C puis éteint.

Faire cuire 20 minutes à 180°C

This is the giant sized pot we purchased at Target for the Turkey Brine. We were making sure the turkey fit. It does — it’s in the Trader Joe’s bag.

This is the oven schedule on the computer. We made it nearly 2 weeks ago.

This is the pot with Corelyn as a reference.

Chopping the veggies we’re going to roast and the mushrooms for the stuffing.

Deviled egg mix.

The brine.

Broccoli gruyere gratin.

mmmm mmm good.

]]> http://heraldictimes.wordpress.com/2009/11/21/castle-of-the-week-chateau-de-gruyeres-switzerland/ Sun, 22 Nov 2009 06:24:57 +0000 heraldictimes http://heraldictimes.wordpress.com/2009/11/21/castle-of-the-week-chateau-de-gruyeres-switzerland/

Gruyères is 810 m above sea level, 4.5 km south-south-east of the district capital Bulle. The historical town is placed on top of an isolated hill north of the alps, in the foothills of mount Molèson . It is also the location where the Saane river (French name: Sarine) leaves the Fribourg alps. Long famous for it’s cheese it is also home to a  notable castle with wonderful  Baroque style interiors.

The Castle of Gruyères located in the Medieval town of Gruyères, Fribourg, is one of the most famous in Switzerland. The castle, constructed in the 13th century, was home to a long succession of Gruyères counts. The end of the 15th century stands out as the golden age in the history of the counts. In 1476, count Louis takes part in the Burgundy war by the Confederates’ side. Following this deed of valour, modernization works were undertaken. The adjustment of the esplanade with its chapel, the spiral staircase in the courtyard and the transformation of the main building go back to that time. Thus, the castle loses its fortress appearance to become a stately residence. The baroque interiors remind one of the time when the bailiffs sent by Fribourg lived there.

The Castle was decimated by a fire in 1493 which destroyed virtually everything but the dungeons. Michel, the last count, ran up huge debts reconstructing the living quarters in Savoyard style and then fled, leaving his creditors – the governments of Fribourg and Bern – to divide up his lands between them.

 A rich Geneva dynasty, the Bovy and Balland families, bought the castle in 1848 and supported a number of artists in residence, including the French landscape painter Corot, before the cantonal government of Fribourg assumed control in 1938. The Castle was made into a museum and opened to the public. Since 1993, a foundation ensures the conservation as well as the highlighting of the building and the art collection.

Do you know how you can make a good cheese taste even better? Let it sit out on the counter overnight. That’s what ol’ preggo brain here did last night, and the outcome wasn’t bad like I had feared. Actually, it makes sense – if all cheese are supposed to left at room temperature an hour before serving to heighten their flavors, 10 hours at room temperature must make a cheese 10 times as good, right?

Anyway, the cheese we’re talking about today is Gruyère, the Swiss cow’s-milk cheese that, to me, is Swiss cheese. Though you won’t usually find holes in Gruyère like the commodity “Swiss cheese” features, this is the quintessential Swiss cheese – sweet, nutty and rustic. And while cave-aged versions, such as the 15-month one I bought, typically have a stronger flavor, I found my piece to be pleasingly light and creamy on the tongue. If I had a loaf of crusty bread around, I could have had the entire wedge of Gruyère and bread for breakfast and be totally satisfied. Alas, I’m eating oatmeal. Yawn.

Gruyère melts well, so you’ll find it in a range of dishes, like gratins, quiches and soups. But to me, Gruyère means one thing – fondue. I’m all for trying new cheese combinations when making fondue, but the classic version features Gruyère as a main ingredient, and you can’t argue with that kind of star power. No matter how you prepare it, though, enjoy Gruyère with a light wine wine such as Riesling or a sparkling apple cider.

Come November, I eagerly hunt for cauliflowers at my farmers’ market — precious and wondrous gifts from Mother Earth.

The cauliflowers grown by local farmers are not the oversized, Popeye-like grocery store variety. They are usually small in size, delicate and crispy. They come in all kinds of different colors (snow-white, orange, purple, lime-green), and shapes (the Romanesque cauliflower pictured above, with its pointy florets, always attracts lots of attention from shoppers!).

Whether they are roasted, sautéed, fried, gently boiled in milk for a luxurious purée, or braised, cauliflowers are utterly delicious. I can honestly say that I look forward to the season all year-long!

Today’s gratin is a classic French recipe, but instead of just blanching the cauliflower (as it is normally prepared), I decided to braise it in shallots and wine until perfectly tender — a step that adds a wonderful dimension to the dish and deepens the subtle flavor of the cauliflower. Once braised, I top the tender florets with a light béchamel sauce made with lots of freshly grated nutmeg. Then I sprinkle the whole thing with a little cave-aged gruyère, pop it in the oven and bake it until golden-brown and bubbly.

Needless to say, resistance is futile!

For a bit of fun, you can watch every step of this recipe in this video: Take a peek…

Cauliflower gratin with nutmeg

serves 4 to 6

For the cauliflower
1 large cauliflower (about 2 1/2 lbs) – florets trimmed from stalk and cut in 2” pieces
3 tablespoons extra virgin olive oil
1/4 teaspoon red pepper flakes
3 large shallots – peeled, halved and finely sliced
4 large garlic cloves – skinned and finely chopped
3/4 cup white wine
1/2 teaspoon sea salt
freshly ground black pepper to taste

For the béchamel
4 tablespoons unsalted butter
1/4 cup unbleached white flour
2 1/2 cups milk
1/4 teaspoon sea salt
freshly ground black pepper to taste
freshly ground nutmeg to taste (use microplane grater)

4 oz cave-aged gruyère – coarsely grated
1 medium oval or rectangular ceramic or glass baking dish; or 6–1/2 cup capacity ramequins – lightly buttered

Preheat oven to 425°F.

Step 1: Heat a large heavy-bottomed skillet over medium-high heat. Add the olive oil, red pepper flakes and shallots and sauté for 2 minutes until the shallots start to soften but not brown. Add the cauliflower and garlic, toss well and sauté for 2 additional minutes until warmed through, tossing only a couple of times. Add the wine and toss well. Then add salt and freshly ground black pepper to taste, toss again. Reduce heat to medium-low and cover pan. Braise cauliflower for 8 to 10 minutes until tender. Uncover pan and sauté at high heat for 1 to 2 minutes until all juices have evaporated. Transfer to the prepared baking dish.
Step 2: In a medium heavy-bottomed saucepan over medium-high heat, melt the butter. Whisk in the flour and cook, whisking constantly for 1 to 2 minutes until the mixture becomes foamy and the flour becomes golden, but not brown. Quickly add the milk and whisk constantly until the mixture is well blended. When the mixture starts bubbling, lower heat and slow-simmer for 6 to 8 minutes until the béchamel has thickened. Add the salt, pepper and nutmeg. Mix well and remove from heat.
Step 3: Pour the béchamel over the cauliflower and sprinkle with the cheese. Bake for 25 to 30 minutes until top is golden-brown. Remove from oven and let cool for 10 minutes before serving.
Cook’s note: The gratin can be baked, cooled and refrigerated up to 1 day or frozen up to 3 weeks. To serve, bring to room temperature and bake at 425°F for 8 to 10 minutes until hot.

© 2009 viviane bauquet farre – food & style NY LLC

I love French onion soup; could happily eat it every day, with or without the toast and cheese. This fact makes it rather strange that I’ve never tried to make it before. I don’t really know why I haven’t attempted it, guess it’s just not something I think to make for dinner (when I generally do my major cooking). I usually remember my love for it when it’s an option on the menu in front of me.

So the other day I was driving along and had a random “I really want French onion soup” moment. So… I decided to try top make it! Came out quite well if I do say so myself (and my roommate will back me up on that one). The recipe was really quite simple, if a bit time consuming. And it did smell strangely like bread, something I could not account for, but it tasted wonderful.

French Onion Soup (adapted from 1969 Betty Crocker)

I think next time I make this I’ll probably substitute a cup of red wine for some of the beef broth.

3 medium onions, thinly sliced

6 cloves garlic, minced

2 Tbs butter

6 c beef broth

Oregano

Parsley

Black pepper

In large covered pot, cook onions and garlic in butter over medium-low heat until onions caramelize, about 30 to 45 minutes.

Add broth and spices; bring to a boil. Reduce heat and simmer, covered, for at least 30 minutes.

To serve: Dish soup into oven safe bowls. Place a slice of toasted bread on top of each bowl, top with cheese (I would recommend a gruyere or parmesan) and place under a broiler for 3 to 5 minutes. Serve immediately.

This is not your blue box stovetop mac and cheese, people – it’s the real deal.  I substituted Colby for Gruyere, because I was reminded recently that I really just don’t like Gruyere.  A tiny bit, sure, but not 12 ounces in one recipe.  The colby was serviceable, but I think I would have increased the cheddar-to-colby ratio to give the whole dish more oomph.  I was pleasantly surprised that the (out of season) tomatoes tasted as good as they did.  Barefoot Contessa Family Style, p. 202

Since last week was midterms, I felt the dire need for stress-relief and some delicious COMFORT FOOD.  This dish definitely has what my roommates and I needed: pasta, cheese, and butternut squash.

Pasta with Gruyere & Butternut Squash

from EvilShenanigans

…

Ingredients
2 cups diced butternut squash
3 slices thick cut bacon, chopped
1/2 cup finely diced onion
1 clove garlic, minced
3 tablespoons flour
1 1/2 cups whole milk
1/4 teaspoon cinnamon
1/8 teaspoon fresh grated nutmeg
1/4 teaspoon ground red pepper
Salt and pepper
4 ounces grated Gruyere cheese
6 ounces of any tube shaped pasta (I used penne)
1/4 cup panko
1/4 cup grated parmesan

Directions
1. Heat the oven to 375F and spray a baking sheet with non-stick spray.  Also prepare a medium size casserole dish with non-stick spray.
2. Place the diced squash on the prepared baking sheet and roast for 45 to 55 minutes, until very tender.  Remove from the oven and set aside.
3. Prepare the pasta according to the package directions but reduce the cooking time by one minute.  Drain and set aside.
4. In a saucepan over medium heat cook the chopped bacon until very crisp.  Remove the bacon from the pan and set aside to drain.  Remove all but about two tablespoons of the rendered bacon fat.  Add the onion and garlic and cook for thirty seconds before adding the flour.  Cook the flour for one minute then slowly add the milk, whisking constantly.  Add the cinnamon, nutmeg and season with salt and pepper.  Cook until the sauce begins to bubble and starts to thicken slightly.   Turn off the heat.
5. Add the shredded cheese to the sauce in three installments, making sure the first installment is completely melted before adding the next.  Fold in the cooked pasta.
6.  Layer the butternut squash on the bottom of the prepared casserole dish.  On top of that add the pasta mixture.  Top with the panko and parmesan cheese.
7. Bake for 20 to 25 minutes, or until the past bubbles at the edges and the cheese and panko are starting to brown.
8. Cool for five minutes before serving.

(serves 4)

Enjoy!

…

_k

We set out to make grilled cheese and then wanted soup. The soup shifted from canned to homemade, so I tried my hand at a tomato soup.

Tomato and Vegetable Soup w/Thyme

• 1 medium onion
• 4 cloves of garlic
• 1 leek
• 2 red potatoes
• 1 carrot
• 1 stalk of celery
• about 4 cups of vegetable stock
• 28oz can of crushed tomato (pureed tomato would be better)
• Thyme, salt, and pepper to taste

Grilled Panccetta and Gruyere Cheese

• 2 slices of Sourdough bread(buttered)
• 2 slices of Panccetta
• as much gruyere as you like

*Special Note: Worcestershire Sauce would have been perfect but we didn’t have any

Chez moi, un bon petit plat se prépare souvent en fonction des restes du frigo… Ayant quelques tranches de bacon à terminer (cf le fameux Croque Mon Homme), me voilà donc lancée à la découverte du chou Romanesco. En gratin.
Gruyère, bacon et tout ce qui va bien : le tout gratiné au four comme tout gratin hivernal qui se respecte.

Un must pour les soirées glaciales !

Ingrédients pour 2 :
- 1/2 chou Romanesco.
- 3 oeufs
- 4 tranches de bacon
- 80 g de conté râpé
- 20 cl de lait
- 3 cuill à soupe de crème légère
- quelques herbes de Provence
- Sel et poivre

La recette
Lavez tout d’abord le chou et coupez le en morceaux. Dans une grande casserole d’eau bouillante salée, mettez-le ensuite à cuire jusqu’à ce qu’il soit fondant. Pendant ce temps, battez les oeufs avec le lait, la crème, les herbes de Provence, le sel et le poivre.
Une fois le chou bien tendre, égouttez-le et mettez-le dans un plat à gratin. Versez dessus le mélange aux oeufs, ciselez les tranches de bacon (à l’aide de ciseaux c’est beaucoup plus facile) et saupoudrez de fromage râpé. Enfournez une vingtaine de minutes.
Le dessus commence à dorer et à gratiner ? C’est prêt, servez bien chaud avec (pourquoi pas) une salade verte et un bon verre de vin rouge…

I love soup.  Soup and bread are my absolute favorite things to make.  My Daddy taught me how to do both when I was a little girl.  Soup, for me, is the epitome of love and comfort.  It got a tiny bit chilly-er, so I felt the need for soup.  When making this soup, be really choosy about your broth.  You want super-flavorful, low-sodium stock.  I like the ones that come in boxes.

French Onion Soup with Grilled Gruyere Toasts

Soup:

-Onions, sliced (I used 4 regular yellow onions and 1 big red one…you can use any you feel like using, so long as you have about 4 lbs altogether)
-3 tbsps unsalted butter (yes, it matters)
-1 tbsp extra virgin olive oil
-1 can of low-sodium chicken broth (14 oz can)
-3 cans of low-sodium beef broth (14 oz cans)
-1/2 c apple juice (I love the Simply Apple stuff)
-1/2 c white wine (drinking wine…not cooking wine)
-1/2 tsp dried thyme
-kosher salt and fresh cracked pepper to taste
-1 tbsp Worchestire (sp?) sauce
-1 tbsp flour

Find a fairly large pot (heavier, the better).  Melt oil and butter on low setting.  Slice onions while you’re waiting for it to melt.  Dump all your onions into your pot.  Season with thyme, salt, pepper, and Worsch. sauce.  Leave it alone for a while.  No need to stir.  It will sort of sweat and will release a lot of liquid.  Let the liquid cook off…don’t stir.  When you can see that the onions are reduced by a bunch and your liquid is gone, then stir.  Your onions should be caramelizing or about to go there.  You will see brown bits.  Add flour and stir.  Let cook until the onions turn a deep mahogany color.  Add your apple juice and wine, scraping any pan bits.  Let reduce by at least half till kinda syrupy.  Add your broth.  Simmer for a few hours.  (It will reduce by at least half and be much richer looking).  Adjust seasonings.

Grilled Gruyere Toasts

Preheat your oven to 350.  I made my own French bread, but store-bought works fine, too.  You just want your slices to be fairly small and thin.  Butter one side of your bread pretty generously with unsalted butter.  Place them butter-side down on a baking sheet.  Put a slice of gruyere on each slice of bread.  It’s good if they overhang a bit because the cheese will crisp up into cheese-y cracker things.  Bake for about 15 minutes.  You’ll smell them.

When out, stick a couple in a big bowl of your soup.  So, so good.

Le dimanche est le moment ou jamais de mettre à contribution culinaire mon Cher-et tendre (et le votre par la même occasion)… A l’occasion de ce brunch dominical, voici donc sa recette fétiche : une variante du croque-monsieur au bacon, rebaptisée par mes propres soins Le Croque Mon Homme.

Messieurs, prenez-en donc de la graine. Faire la cuisine, c’est pas si compliqué… et ça nous fait tellement plaisir !

Les ingrédients pour 2 :
- 4 tranches de pain de mie aux céréales.
- 4 tranches de Bacon
- 70 g de conté râpé
- 2 oeufs
- du beurre
- Sel & poivre

La recette (à réserver aux hommes !)
Même les handicapés de la casserole n’auront pas d’excuse : cette recette est simple comme bonjour !
Allumez tout d’abord votre four à 200°C. Dans une poêle, faites chauffer un peu de beurre et mettez à griller les tranches de bacon. Pendant ce temps là faites griller vos tranches de pain à l’aide d’un grille pain. Beurrez les légèrement et déposez 2 tranches de bacon sur chaque tranche de pain. Saupoudrez avec le conté râpé (ou du gruyère).
Dans la poele, cassez 2 oeufs et faites les revenir jusqu’à ce que le blanc soit bien cuit. Ajoutez sur vos tartines et refermez votre Croque Mon Homme avec une deuxième tranche de pain grillée.  Enfournez 5 à 10 minutes pour que le fromage fonde. Servez chaud chaud chaud ! Génial pour un brunch en amoureux !

]]> http://clquipopotte.wordpress.com/2009/11/03/d-3/ Tue, 03 Nov 2009 21:21:50 +0000 clquipopotte http://clquipopotte.wordpress.com/2009/11/03/d-3/

Il n’y avait pas de raison que je sois la dernière à réussir un risotto …

Je sais qu ‘il y a des accros , des pros … et moi , alors ,  je me suis mis au boulot !

Risotto courgette – bacon

pour 2 affamés

• 1 verre de riz risotto ( Carnerolli ou Arborio )
• 1 verre de vin blanc
• 1 oignon
• 2 gousses d’aïl
• 100 gr de bacon
• 1 belle courgette
• 2 CS de créme fraiche allégée
• 60 gr de gruyère
• 2 bouillons cube

Le mieux , c’est d’avoir un reste de bouillon , si non…

Préparer un litre de bouillon ( un litre d’eau + 2 bouillons cube ).

Dans une sauteuse faire blondir l’oignon et l’aïl finement émincés .

Ajouter le bacon coupé en petits dés .

Incorporer le verre de riz , remuer 3 minutes , le riz doit devenir translucide .

Ajouter le vin blanc , jusqu’a évaporation .

Ajouter une louche de bouillon , mélanger attendre l’évaporation pour ajouter à nouveau du bouillon … Et ainsi de suite , jusqu’a cuisson du riz ( une 20 aine de minutes … )

Ajouter à la fin la créme fraiche et le gruyère , mélanger .

Laisser reposer à couvert 3 minutes …

C’est prêt !

Vous dire que mes précédents éssais de risottos n’avaient  impréssionné personne , mon Ours a décliné l’invitation à la dernière minute …

Seule juge … J’ai trouvé ça drôlement bon ! En plus il m’en reste pour un midi , au boulot !

Pour les cop’s Weight watchers compter 6,5 points / personne

A panade is, by definition, a variety of things, but for the purposes of this recipe it is a savory soup made with breadcrumbs and broth. This onion panade is much like French onion soup except it is also much like a casserole. There is a lot more bread and the dish is layered like a lasagne.

Ingredients and mise en place

• 5 medium white onions
• 1 loaf day-old, stale French baguette, sliced and laid out on a pan to fully dry it
• 5 tbsp. softened butter
• Approximately 6 cups chicken stock (not broth, stock)
• 5 oz. shredded gruyere cheese
• 3 oz. shredded parmesan cheese
• 1/2 cup white wine
• 2 tsp. kosher salt
• 1 tbsp. chopped fresh parsley (optional)

Also, be sure to preheat your oven to 350 degrees.

Carmelize the onions

Cut the onions in half, lengthwise, and slice them very thin.

Onions halved and thinly sliced

I picked up this kitchen scoop at Sur la Table for just a few dollars. It is a great little tool to have around the house. When I worked as a pizza cook at Pizza Hut (when I was 15), they had this type of scoop and it was handy then too.

Kitchen scoop

Heat the butter in the pan, over medium-high heat. Once the butter is sizzling, place the sliced onions in the pan. Stir them until all of the onions are coated with the butter, then salt them and then stir them a few more times. Cover them with a piece of parchment paper.

Onions just starting to cook

Onions covered in parchment paper, cooking over medium-high heat

The parchment paper is a very important trick. I think it is better than a lid, because no matter what temperature you are using, if you put a lid on the dish, eventually it will heat up a lot inside and you’re ultimately using high heat. But with the parchment paper, you’re covering the food without the issues of the lid. To learn a ton of fabulous tips like this, I highly recommend any of The Cook Street’s classes.

It will take about 40 minutes to carmelize the onions. For most of this time, you’re cooking them over medium-high heat and stirring them very occasionally. If the onions burn (get black) then you have to start all over; they are not salvagable if they burn. So watch them closely. But resist the urge to stir them a lot too.

Prepare the chicken stock, bread and cheese

While the onions are carmelizing, heat the chicken stock over low heat until it simmers. Ladle some of the stock over the bread. Be generous — be sure to cover all the bread.

Ladling broth on the bread

Then, shred the gruyere and parmesan cheese. Gruyere cheese is from a specific area of Switzerland. It is heavenly delicious, with a very notable flavor that doesn’t overwhelm a dish.

I also love parrano cheese, from The Netherlands but marketed as an Italian cheese, and think that would put a really interesting twist on this recipe. Parrano is a type of gouda that is so delicious. We go to Whole Foods in the Belmar area in Denver metro, and they often have free samples of parrano. If you stumble upon free samples, take a handful. Paranno is also good just sliced up with fig jam and hunks of fresh French baguette. I would still mix parmesan into the parrano.

For this dish, I used 5 oz. of gruyere and 3 oz. of permesan, and I think I’d use this same ratio if I was using parrano.

Gruyere and parmesan -- oh how I love cheese

Finish carmelizing the onions then deglaze the pan

After about 40 minutes of cooking the onions at medium-high heat, stirring occasionally, they will get close to being finished.

Onions starting to carmelize

Continue to cook them until they are carmelized. Once they are nearly finished, turn down the heat and finish them off, then remove them from the pan.

The carmelized onions are nearly finished

After you remove the onions, pour the white wine into the pan to deglaze it.

Deglazing the pan

I think deglazing is nice because it gets all those tasty bits off the bottom of the pan. Once the alcohol cooks down, pour this in with the onions and give them a stir.

Prepare the panade layers

This recipe can be made in a 9 by 13 inch pan. Tonight, I opted for my souffle pan because I thought it would look prettier. It did! Start with a layer of bread.

Start with a layer of bread

Top the bread with a layer of the carmelized onions and then top that with shredded cheese.

First layer of the panade

Add two more layers. Before you add the final cheese on the top of the panade, pour the remainder of the hot chicken stock over the dish.

Panade ready to go into the oven

Bake the panade in the 350 degree oven for about an hour. It will rise a bit, the way a souffle rises. Here is the final dish! Delicious. Top it with chopped fresh parsley if you wish. We enjoyed it all by itself with a little pinot grigio.

The final panade -- delicious!

Pizzas really are so much fun to make at home, and there are so many different kinds to suit your mood. This particular recipe came from Real Simple and the moment we tasted it, we knew it was a winner.

I was a bit unsure about the thyme, since I don’t typically think of it as a pizza herb like basil or oregano, but it really works. Don’t forget the cornmeal on the bottom of the pan – gives the pizza that crunchy bottom of the crust you get at restaurants.

HAM, GRUYERE AND SHALLOT PIZZA
Serves 6

cornmeal for the pan
1 pound pizza dough, thawed if frozen
2 tablespoons olive oil
2 shallots, cut into thin rings and separated
12 sprigs fresh thyme
kosher salt and black pepper
1/2 pound thinly sliced deli ham
1/2 cup grated Gruyere or Swiss cheese (2 ounces)

Heat oven to 425º F. Sprinkle a rimmed baking sheet with the cornmeal. Shape the dough into a 14-inch circle (or rectangle on jelly roll pan) and place on the prepared baking sheet.

Brush the dough with 1 tablespoon of the oil and bake until puffed and golden, 15 to 20 minutes.

Meanwhile, in a medium bowl, toss the shallots, thyme, the remaining tablespoon of oil, and ¼ teaspoon each salt and pepper.

Top the partially cooked dough with the ham, shallot mixture, and cheese. Bake until the crust is crisp and the cheese has melted, 12 to 15 minutes.

Branza Brie

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă moale, coaja pudrată, comestibilă şi interior cremos, cu savoare dulce şi bogată. Originară din Franţa, este considerată una dintre cele mai bune sortimente de brânză din lume. Este monitorizată fiecare etapă a producţiei, incepand de la coagularea cazeinei din lapte, la sărare, uscare, tratare şi până la maturarea în pivniţe reci sau în peşteri cu multă umiditate. Se obţine din lapte integral sau degresat, are o coajă subţire, pudrată în ruginiu sau bej. Maturată perfect, interiorul galben şi cremos se umflă sau picură, dar nu curge când este tăiată. Are o savoare plină şi bogată. Brânza Brie este perisablă şi trece repede din faza de maturare la supramaturare. Este bine cunoscută încă din secolul al VIII-lea, fiind produsă într-o regiune din Franţa care astăzi se numeşte Seine-et-Marne, la sud-est de Paris. Actualmente, este produsă în alte regiuni ale Franţei, în S.U.A. şi în alte ţări.

Branza Camembert

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă semi-moale, coajă albă, comestibilă, cu interior gălbui şi cremos şi aromă ce variază de la dulce la picant, în funcţie de gradul de maturare. Este originară din regiunea Normandia, din Franţa. După coagulare şi scurgere, brânza este sărată şi suprafaţa este tratată cu o cultură specială de ciuperci şi bacterii. Cu cât brânza Camembert se învecheşte, cu atât această cultură înaintează mai încet spre interior, dându-i aroma şi consistenţa caracteristică. Când este perfect maturată, interiorul devine galben cremos, tartinabil, şi tinde să se umfle când brânza este tăiată. Aroma este delicată şi bogată. Supramaturată, adică maturată mai mult, capătă o consistenţă lichidă sau semi-lichidă, curge, este amară şi miroase a amoniac. Brânza maturată suficient este presată în cutii rotunde, de lemn, cu formă şi mărime standard. Denumirea i-a fost dată de Napoleon al III-lea, după numele primului oraş în care a gustat-o. Producerea ei este reglementată de guvernul francez şi monitorizată prin sistemul A.O.C. Appellation d’Origine Contrôlée), Controlul / Protecţia Denumirilor de Origine, asemenea multor brânzeturi faimoase. Este produsă acum şi în Germania, Danemarca şi S.U.A. Producerea unor sortimente de brânză Camembert, făcute în Normandia din lapte crud, nepasteurizat este autorizată de guvernul francez. Totuşi, datorită reglementărilor privind siguranţa produselor alimentare, care interzice achiziţionarea de brânzeturi din lapte neprelucrat şi care au fost maturate mai puţin de 60 de zile, acest sortiment este interzis să se importe din S.U.A. şi din alte ţări.

Branza Cantal

Este o brânză care se obţine din lapte de vacă, în Cantal din provincia Auvergne, Franţa.

Branza Cheddar

Este o brânză care se obţine din lapte de vacă, cu pastă tare, cu aromă ce variază de la uşoară la intensă şi culoare de la alb la portocaliu strălucitor. Este brânza cu cea mai mare producţie şi cea mai consumată în lume. Brânza odată închegată, este tăiată, amestecată, făcută grămadă şi fărâmiţată în particule fine, procedeu ce îi conferă textura şi aroma sa unică. Forma tradiţională de tobă, este numită cheddar. Denumirea aceasta provine de la oraşul Cheddar din Somerset (Anglia), unde a fost produsă pentru prima dată. În secolul al XVI-lea, brânza Cheddar a încântat turiştii care au vizitat Cheddar Gorge, un canion spectaculos din apropiere. Turiştii au început să cumpere brânză Cheddar pentru a o consuma la întoarcerea acasă. De atunci, brânza Cheddar s-a răspândit peste tot în lume. Statul Wisconsin este astăzi cel mai mare producător mondial.

Branza Cheshire

Legenda spune că romanilor le plăcea atât de mult brânza de Cheshire încât au construit un zid în jurul oraşului Chester pentru a proteja industria brânzei din acest oraş. Este un tip de brânză cu pastă moale, sfărâmicioasă, care de obicei are culoarea albă dar poate fi şi roşie sau mai rar, cu vinişoare bleu. Brânza albă şi cea roşie au un gust uşor sărat şi o textură puţin sfărâmicioasă. Se combină cu fructe proaspete în salate, supe sau sosuri pentru paste făinoase. Se poate prepara amestecând-o cu brânză dulce, cubuleţe de castraveţi, usturoi pisat, mentă tocată şi se serveşte cu legume proaspete. Brânza bleu are o aromă mai pronunţată şi mai bogată. Este ideală pentru tartine sau ca dres în salate. Toate aceste trei sortimente sunt excelente pentru gustări simple (pâine cu brânză şi bere, brânză topită şi bere), pentru plăcinte cu brânză, rösti (preparat cu brânză roşie, cartofi, ceapă, şuncă şi condimente), sau sunt un excelent adaos la tarte sau alte prăjituri cu fructe.

Branza Edam

Este o brânză cu pastă moale, de origine olandeză ( Edam, oraş în vestul Olandei, lângă Amsterdam), cu o textură uşor asemănătoare cauciucului, modelată sub formă de sferă îmbrăcată în ceară de culoare roşie.

Branza Emmental (Branza elvetiana)

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă tare, cu interiorul de culore galben pal, conţinând găuri mari şi având o savoare dulceagă, de alune. Este produsă în numeroase ţări, inclusiv în S.U.A., folosindu-se un procedeu originar din valea râului Emma, în Elveţia, datând încă din anul 50 e.n. Una dintre cele mai faimoase varietăţi de brânză elveţiană este produsă în Norvegia şi se numeşte brânză Jarlsberg. În pofida popularităţii sale, fiind produsă pe scară largă, brânza Emmental este printre cele mai dificil de obţinut. Se prezintă sub formă de roţi mari, cântărind între 9 şi 91 kg. Acestea se înmoaie în saramură pentru a se inhiba creşterea bacteriilor precum şi uscarea excesivă. Este maturată la temperaturi cuprinse între 22-27° C, timp de 3-6 luni. Se folosesc trei culturi diferite de bacterii, una dintre ele servind la formarea găurilor, prin producerea unor pungi inofensive de bioxid de carbon în cursul procesului de tratare. Deoarece fiecare dintre cele trei bacterii joacă un rol diferit în procestul de tratare al brânzei elveţiene, dozarea lor trebuie făcută cu grijă pentru a asigura o balanţă echilibrată a acidităţii, aromei şi frecvenţei golurilor în produsul final.

Branza Feta

Este o brânză cu pasta moale, proaspătă, albă şi sfărâmicioasă. Este cea mai faimoasă dintre brânzeturile greceşti, avându-şi originea cu secole în urmă, când ciobanii făceau brânză din laptele de oaie şi de capră. Astăzi, este produsă pe scară largă din lapte de vacă, în S.U.A., Franţa, Gemania, Danemarca, Italia şi Israel. Pentru a putea fi conservată mai mult timp decât cea proaspătă, brânza Feta este scursă, tăiată (“feta” înseamnă “felie” sau “bucată” în limba greacă), sărată şi aşezată în butoaie cu saramură unde este ţinută timp de 1-6 luni. În S.U.A., Feta este aromată cu plante, înainte de a fi ambalată. Aroma sa intensă şi sărată precum şi textura sfărâmicioasă face ca aceasta să fie folosită în salatele combinate. Adesea este tăiată în cuburi şi servită cu pâine şi măsline. Se utilizează foarte mult în bucătăria grecească.

Branza Gorgonzola

Este o brânză cu pastă semi-moale, cu interiorul de culoarea fildeşului, străbătut de vinişoare verzi şi cu aromă înţepătoare, picantă. Este una dintre cele mai vechi şi mai fine sortimente de brânză. Produsă în Italia începând cu secolul al IX-lea, a fost denumită după oraşul Gorgonzola de lângă Milano, unde a apărut prima dată. Astăzi, producătorii şi distribuitorii acestui sortiment de brânză sunt controlaţi strict prin D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), o agenţie guvernamentală italiană care autorizează producătorii ce îndeplinesc standardele de înaltă calitate cerute de sortimentul monitorizat, să poarte numele original. Gorgonzola este produsă şi de S.U.A. şi de alte ţări. Procedeul special de obţinere a acestui sortiment de brânză constă în alternarea straturilor de brânză preparată din laptele muls dimineaţa şi din laptele muls seara. Pudra de ciuperci de cultură presărată între straturi duce la apariţia unor vinişoare marmorate, caracteristice. Brânza parcurge trei stadii de tratare care durează cel puţin 90 de zile. O varietate a acesteia este “Dolce Gorgonzola” care este maturată 3 luni, capătă o textură mai moale şi o aromă mai delicată faţă de Gorgonzola care este maturată până la 1 an. Se prezintă sub formă de roată care este tăiată în jumătate, pe orizontală.

Branza Gouda

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu o textură cremoasă, interiorul de culoare galbenă, perforat cu găurele şi o aromă dulce, de alune, care se intensifică în timp. Este denumită după un oraş de lângă Rotterdam (Olanda), unde a fost obţinută în Evul mediu, în secolele V-XV. În secolul al XIII-lea, a fost exportată în alte ţări europene. Caracteristicile sale sunt forma de sferă turtită (este presată în matriţe cu această formă) şi învelişul cerat (se îmbracă în ceară pentru a o proteja şi conserva îm timpul depozitării şi al expedierii. Brânza denumită “Baby Gouda”este îmbrăcată în ceară roşie şi învelită în celofan.

Branza Grana

Este un sortiment de brânză asemănător parmezanului.

Branza Gruyere

Este un sortiment de brânză elveţiană, cu pastă tare, conţinând, câteodată, găuri şi având o savoare dulceagă, de alune. Se fabrică în Elveţia (Gruyère, oraş elveţian), în Franţa: în munţii Jura şi Vosgi. Este folosită adesea la gratinarea diverselor preparate.

Branza Mascarpone

Sortiment de brânză italiană, foarte grasă, nesărată, bogată în zer, cu textură tartinabilă, asemănătoare unei creme de brânză.

Branza Mozzarella

Originară din provinciile italiene, Latium (Lazio) şi Campania, această brânză proaspătă din pastă presată, conţine cca. 40-45% materii grase şi are o savoare dulce, uşor acrişoară. La început, adevărata Mozzarella era preparată din lapte de bivoliţă, dar astăzi aceasta este mai rară, fiind în general făcută din lapte de vacă. Se comercializează atât preambalată cât şi în vrac. Brânza preambalată se prezintă sub formă de sfere, de mărimea pumnului sau sub formă de burduf. Pasta sa elastică este foarte umedă şi de aceea, pentru a putea fi păstrată o zi sau două se înveleşte ermetic într-o bucată de folie de plastic şi se ţine la frigider. Pentru o conservare mai indelungată, se pune într-un borcan şi se acoperă cu apă sărată.

Branza Pecorino

Brânză italiană, din lapte de oaie. Vezi brânza Romano.

Branza Ricotta

Brânză italiană, proaspătă, albă, dulce, cu o consistenţă cremoasă, făcută din zer şi utilizată mai ales la gătit. A fost obţinută mai întâi în Roma, din zer de lapte de oaie sau din zerul rămas după preparea brânzei Romano. Astăzi, se prepară în Lombardia, din zer de lapte de oaie şi de capră, iar uneori din zerul de lapte de vacă sau de bivoliţă. Se face nu numai în Europa ci şi în S.U.A., mai ales în Wisconsin şi New-York. Pentru prepararea acestui tip de brânză , zerul dulce rămas de la prepararea altor brânzeturi este încălzit a doua oară cu substanţe coagulante, astfel că proteinele rămase coagulează, obţinându-se o brânză asemănătoare urdei.

Branza Romano

Este un sortiment de brânză cu pastă foarte tare, cu gust picant şi sărat, cu un interior granulos de culoare galben pal, care se închide cu timpul. Obţinută mai întâi în Italia, din lapte de oaie, actualmente se produce din lapte de capră şi vacă, atât în Italia cât şi în S.U.A. Brânza Romano originală se numeşte Pecorino Romano, deoarece a fost produsă mai întâi la Roma, din lapte de oaie (“pecora”, înseamnă “oaie” în italiană). Este probabil cel mai vechi sortiment de brânză italiană, fiind la fel de importantă în sudul Italiei, aşa cum este Parmezanul în nordul Italiei. Producerea ei se afla sub supravegherea D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), o agenţie guvernamentală italiană de protecţie a denumirii de origine. Astfel, Pecorino Romano poate fi produsă numai între lunile octombrie şi iunie şi trebuie maturată cel puţin 8 luni.

Branza Roquefort

Este probabil brânza cu cea mai veche şi mai bogată istorie. Pliniu cel Bătrân o cita în lucrarea sa “Istoria naturală”, iar Charlemagne a gustat-o la mânăstirea din Vabres. În 1411, Charles al VI-lea, a acordat locuitorilor localităţii omonime “monopolul maturării acestui sortiment de brânză, aşa cum este practicată din timpuri imemoriale”. Parlamentul din Toulouse îi conferea în 1665 o denumire originară, protejând-o de imitaţii “pentru ca să fie la adăpost de contrafaceri, să se numească Roquefort, sub pedeapsa de o mie de livre amendă “. Este o pastă obţinută exclusiv din lapte de oaie, crud şi integral, în care se introduce un mucegai verde, numit Penicillium roqueforti care îi conferă aromă, savoare şi onctuozitate în decursul mai multor luni de maturare. Brânza este apoi transportată în peşterile de calcar din Combalou, aproape de oraşul Roquefort, unde se lasă la maturat timp de 3 până la 9 luni. Pe măsură ce brânza se învecheşte, mucegaiul introdus în pastă creează vinişoare verzi-albăstrui, conferindu-i o aromă intensă şi o textură cremoasă. Se prezintă sub formă de roţi. Pentru a se obţine o astfel de roată sunt necesari cca. 4,5 l lapte. Laptele se obţine în 18 departamente muntoase din sud, dar maturarea rămâne specialitatea localităţii Roquefort-sur- Soulzon din Aveyron. Natura a aranjat bine lucrurile, tăind în calcar falii, crevase şi caverne, cu un microclimat atât de particular încât acest tip de brânză nu poate “înflori” în nici un fel de pivniţă amenajată. Vara, ca şi iarna, temperatura se situează între 6-8° C, iar umiditatea este constantă. Un fenomen unic în lume. Este produsă din decembrie până în iulie, maturată în peşteri timp de peste patru luni şi păstrată în camere reci .

Parmezanul: o branza regala

Adevăratul parmezan, Parmigiano-Reggiano, originar din Parma (Italia) este considerat unul dintre cele mai fine sortimente de brânzeturi din lume. Actualmente, este produs numai în câteva regiuni ale Italiei printre care Bologna, Mantua (Mantova), Modena, Parma şi Reggio nell’ Emilia. Originea, producerea şi calitatea sa finală sunt foarte strict şi riguros controlate de legislaţia italiană, prin sistemul D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), asemenea vinurilor. Astfel, sortimentul de brânză care poartă numele Parmigiano-Reggiano poate fi produs numai între lunile aprilie şi noiembrie, din lapte parţial degresat, obţinut de la vacile hrănite cu iarbă. Este sortimentul cel mai bogat în calciu dintre toate brânzeturile. Cunoscut încă de pe vremea romanilor care îl consumau ras, acest autentic rege al brânzeturilor italiene este fabricat şi astăzi ca acum 7-8 secole, în mod artizanal şi complet natural. Se prezintă sub formă de roţi cu margini uşor bombate, fiecare cântărind între 30-40 kg. Pasta parmezanului este de culoare galben-pai sau galben-auriu. Este moale, fragil, de consistenţă granuloasă, şi se desface în solzi fini. Aroma sa este inimitabilă, delicată, savuroasă şi fructată. Maturarea parmezanului nu trebuie să fie mai mică de 14 luni, dar în general durează circa 2 ani. Cel mai bun Parmigiano se numeşte “Stravecchio” şi are vârste de peste 3 ani, unii producători lăsându-l să se învechească 10 ani. Cu cât se învecheşte mai mult, culoarea şi aroma se intensifică iar textura se întăreşte. De aceea, parmezanul maturat este un sortiment de brânză cu miezul foarte tare, de culoare gălbuie a paiului, având o coajă subţire şi comestibilă. Experţii producători de brânzeturi apreciază calitatea roţilor de parmezan bătându-le uşor cu un ciocănel. Cele al căror sunet este incert se comercializează sub formă de răzătură de parmezan. În schimb, când acestea nu prezintă nici un defect, sunt marcate cu fierul cald cu o inscripţie caracteristică, gravată şi marcată cu puncte pe tot talonul roţii: Parmigiano-Reggiano, aşa cum sunt semnate operele de artă. În Italia se vinde de obicei în bucăţi tăiate din roţile de parmezan. Aroma sa intensă, complexă şi uşor sărată îl face un adaos savuros pentru supe, salate şi paste făinoase. Alte varietăţi de parmezan sunt produse în masă în Argentina şi în S.U.A., în special în Wisconsin, dar şi în New-York. Parmezanul american este de obicei maturat timp de 10-14 luni, adesea ras şi ambalat pentru vânzare.

1.11.09

Vieli greyerzer finde, alles in ihrem land gieng dr bach abe. Alles wo früener no öppis gulte het. Jetz vor allem sit bekannt worde isch, dass s chalet des colombettes verchauft werde söll.

Das isch wege dem schlimm, well das chalet e so öppis wies rütli vom grezerz isch. Vo dört, vo les colombettes si nämlig die senne cho, wo s lied, wo s lied  lioba vonene singt. die senne vo les colomettes sin aso sozage d ur-greyerzer. Aber jetzt gots nit numme um die matte sondern au no ums chalet. Wo eigentlich e hotel gsi isch. Und dört het dr abbé joseph bovet s lied là-haut sur la montagne komponiert.

Das alles söll jetz nüt me wert si, got dr bach ab, wird verchauft und zwar ane usländer, e engländer.

E engländer wo wie d greyerzer seit, es gieng alles dr bach ab. Numme meint er nit sgreyerz sondern england. Und drum chiem er ins greyerz, wo dwelt nämlig no in ornig sig.

So far, so good.  The Husband has not balked at having several meatless meals a week.  And for the carnivore menus, I’m trying to decrease the meat portion, and increase the veggies.

I’ve been experimenting with more herbs (lots of Thyme used this week…does anyone know of a really good way to help fresh herbs last longer?) and trying new things.

Tonight’s dinner:  Gruyere Quiche with Carmelized Onions, and Kale with Potatoes and Baby Bella Mushrooms. When I was searching for a quiche recipe, so many of them called for heavy cream or half and half.  We’re trying to eat healthier, so I was happy to find several that used milk.  The one I decided to try was from Rita at Pink Bites. [http://www.pinkbites.com/]

[He loved the quiche and took seconds. He ate the Kale but stated he wasn’t a fan of Kale.  One out of two isn’t bad!  At least he didn’t ask “where’s the beef?”]

Gruyere Quiche with Carmelized Onions

1 ready made pie dough (you can make your own, but store bought works fine for me)
2 TBS unsalted butter
1 TBS of fresh thyme, finely chopped
1 large onion, thinly sliced
3 large eggs, lightly beaten
3/4 cup of milk (anything but fat free)
1 cup of shredded gruyere cheese (about 3 oz equals 1 cup shredded)
salt and pepper to taste

Preheat oven to 375 degrees.

Bring the pie dough to room temperature.  Gently unroll into your pie plate (preferably glass).   Prick the bottom of the dough with a fork and return to the refrigerator for about 30 minutes.

Cover pie crust with aluminum foil and top it with dried beans (I used dried peas). Bake about 25 minutes, removing the foil and beans for the final 10 minutes. Remove from oven and allow to cool.

While the pie crust is baking, melt the butter over medium-low heat. Add the onions and thyme and cook, stirring frequently, until onions are browned, about 20 minutes. Season with salt and pepper, set aside.

Blend together the eggs and the milk.  Add salt and pepper to taste.

Spread 1/2 the cheese on the bottom of the pie crust, add the onions on top and cover with the remaining cheese. Pour on the egg mixture. Bake it until golden brown, about 40 minutes.

This soup was….hmmm. I am kind of on the fence with this one. The broth was VERY salty (although not too salty to eat, ’cause I had two bowls full!). But it was a little strong. And then Toby said that some of the mushrooms had a weird texture, almost like “cartilage”. Eww! I do like the whole IDEA of this soup, though, so I think if I made it again I would either add more water or less stock, and then maybe JUST do the onions, or possibly use maybe button mushrooms. With this we enjoyed a salad. Yeah, I think I will give it another chance.

rating: 7.3

French Onion and Wild Mushroom Soup
(from the magazine “Every Day with Rachael Ray”

* 4 tablespoons butter
* 2 tablespoons extra-virgin olive oil (EVOO)
* 3 large onions, thinly sliced
* 1 bay leaf
* 1 1/2 teaspoons ground thyme
* Salt and pepper
* One 32-ounce container (4 cups) chicken or beef broth (I used vegetarian  Chicken stock)
* One 1-ounce package mixed dried wild mushrooms
* 1/4 to 1/3 cup dry sherry (eyeball it)
* 4 thick slices crusty bread
* 1 large clove garlic, halved
* 1/2 pound gruyère cheese, shredded

1. In a heavy soup pot, melt the butter with the EVOO, 2 turns of the pan, over medium-high heat. Stir in the onions, bay leaf and thyme; season with salt and pepper. Cook until the onions are softened and browned, 25 minutes.
2.Meanwhile, in a large saucepan, bring the chicken broth, mushrooms and 2 cups water to a boil. Lower the heat and simmer for 15 minutes. Using a slotted spoon, remove the mushrooms and slice.
3.Preheat the broiler. Pour the sherry into the onions and cook over medium heat, scraping up any browned bits. Stir in the mushrooms and hot broth.
4.Toast the bread under the broiler, rub with the garlic and top with the cheese. Broil until melted. Ladle the soup into bowls and serve with the toasts.

En lämplig uppföljning till föregående inlägg om den ihåliga schweizerosten är givetvis ostparadoxen. På franska benämns den ofta av någon paradoxal anledning  paradoxe du gruyère trots att gruyèreosten inte har några hål. Mitt försök till översättning blir som följer:

Ju mer ost desto mer hål. Ju mer hål desto mindre ost.

Slutsats: ju mer ost desto mindre ost.

Efter visst funderande så har tanken slagit mig att benämningen paradoxe du gruyère kanske beror på följande: En schweizerost har hål, gruyère är en schweizisk ost, alltså har gruyèreost hål!

Den grekiske filosofen Aristoteles (384 f.Kr. – 322 f.Kr.) studerade bland annat vetenskapen logik. Från Aristoteles studier kommer begreppet syllogism vilket innebär att dra en slutsats av två förutsättningar. Ovanstående slutsatser är exempel på två olika slags syllogismer, giltig respektive ogiltig. Ostparadoxen är en giltig syllogism medan min slutsats om gruyèreosten är ett exempel på en ogiltig dito (som tur är).

Pour un croque-monsieur original et sucré-salé, je vous conseille d’y ajouter une tranche d’ananas à l’intérieur. Rien de compliqué : pendant la préparation de vos croque-monsieur, glissez, entre les 2 tranches de pain de mie, une rondelle d’ananas. Puis faîtes les chauffer dans votre appareil à croque-monsieur ou dans votre four.

Humm ! Un régal et un petit bout de soleil dans votre assiette par le froid de cet hiver.

Dans ce plat, la seule petite touche sucrée se situe dans la vinaigrette. Un régal subtil !

Ingrédients

1 fond de tarte brisée

1 paquet de lardons

4 œufs

1 petit pot de crème fraîche

1 paquet de gruyère

1 chèvre

1 salade (toujours une préférence pour la mâche !)

vinaigrette

sirop de grenadine

Préchauffez votre four à 180°.

Dans un saladier, mélangez les œufs, les lardons, la crème fraîche (la moitié du pot seulement : restons raisonnables !), le gruyère et le chèvre émietté.

Dans un plat adapté, placez la pâte brisée et versez le mélange obtenu précédemment.

Enfournez le plat dans le four pendant 30 min.

Peu de temps avant la fin de la cuisson, mettez la salade dans un saladier. Arrosez de vinaigrette et de sirop de grenadine.

Et voilà, une belle quiche accompagnée de salade et vinaigrette à la grenadine ! Bon appétit

Astuce économique

Et s’il vous en reste [(8) Don't panic !], c’est tout aussi bon froid pour le lendemain. A couper en petits cubes pour l’apéritif ou à emporter le midi sur votre lieu de travail.