Daca aveti pofta de ceva bun de mancare, METRO va recomanda cel mai bun gulas din Romania:

Pofta buna!!!

1 kg vepř. masa – nejlepší je z plecka, 3 větší cibule, 5 stroužků česneku, 2 čaj. lžičky gulášového koření (může být i kari), 3 čaj. lžičky sladké mleté papriky, 3 polévkové lžíce solamylu, sůl, pepř, 2 masoxy , feferonka, 0,75-1 l vody

Maso a cibuli nakrájet, smíchat ostatní suroviny, pořádně promíchat (masoxy rozpustím v malém hrníčku a pak doliju do 1 l vodu), dát vše do pekáče, je lepší do simaxové misky, přikrýt alobalem a péct na 250 st. asi 1,5 hodiny.Nedolívat vodu, nemichat, nesundávat alobal..Výborné s chlebem, těstovinama, rýží, knedlíkem.

Jedan lep dan u Brestovačkoj banji

Avgust 24, 2009

Autor: Brana Filipović

Dvojica starih kulinara i prijatelja iz Bora, Žarko Milić,  gazda kafane „Barba“ i Borko Gajić, vlasnik privatne firme „Boking“ nisu žalili truda da  spreme gulaš koji će, minule subote, zadovoljiti sve posetioce tradicionalne maifestacije „Dani Brestovačke banje“ ( trajali prvi put samo jedan dan) , ali i oraspoložiti i samog knjaza Miloša u liku jednog od glumaca-amatera, pa je ovo jelo dobilo i jedinstven naziv, gulaš „Franjo Josif“ ili „Austrougarski gulaš na srpski način“.
- Uvaženi knjaze, ovo morate probati, samo ne znam da li će Vam prijati-poklonio se kafedžija Žarko knajzu svome.
- Prvo i prvo, idem se umiti na izvoru za oči, – prozobori „Njegovo visočanstvo“.
 Na to će domišljati ugostitelj:
- Zar se  niste umili kad  već obilazite narodne sofre… Knjaz se zbuni, ode do izvora , umi se i u povratku isproba „Franjin“ gulaš koji se od ostalih razklikovao jedino po tome što je „začinjen“ pivom  koje su naši gastarbrajteri pre dan doneli iz Beča.

Sem tradiconalnih, starih vlaških jela, našlo se i više štandova domaće radinosti iz okolnih opština,  tiskali su se majstori starih zanata sa svojim rukotvorinama, čula se pesma sa brežuljka pored još nepreuređenog dvorca knjaza Aleksandra, u konaku knjaza Miloša priređene je izložba predmeta iz turskog i kasnijeg doba, slikari  su  ovekovečili lep, sunačan dan.
U banji, prodatoj pre šest godina, nije bilo puno naroda. Na putu do hotela „Srpska kruna“ prolaz  je krčilo sedam-osam džipova i mercedesa i jedan crni „jaguar“  francuske registracije.

-Došao sam iz Nikoličeva kod Zaječara da predstavim domaćinstvo namenjeno turistima. Nudim odličnu hranu, ugodan smeštaj i kupanje u seoskoj banji sa termalnim izvorima. Nedavno smo dobili autostradu  pored sela, a  moja kuća je i prvi nikočevski hotel. Turizam ovde potiče iz 1892. godine,  od prve kafane koja se  i tad zvala „Stara kafana“. Da bi se u selo dolazili ljudi iz celog sveta moramo  naučiti neke stvari, od jezika do opšte kulture. Nije sve u jelu i piću-priča Bojan Pavlović predstavljajući prvog suseda u selu, 75-godišnjeg violinistu  Petra Veličkovića .

U banji smo, u skromnom, vašarskom ambijentu, susreli i Slavinku Verhovski, predsednicu knjaževačkog Etno-centra, Udruženja za negovanje tradicije. Okuplja 40 članova, a nedavno je u radni odnos primila pet vezilja, tkalja i pletilja.
 -Finansira nas Ministarstvo omladine. Dobile smo i projekat Javnih radova za izradu dvoprežnih čarapa Timoka. Tkajemo torbice, ćilime, šalove. Posredstvom Etno-mreže obučavamo i zapošljavamo mlade. Za naše rukotvorina zainteresovani su Franzuzi i Italijani.U Knjaževcu  izrađujumo i suvenire od drveta, ikone, premete za domaćinstva- kazuje Verhovska upoznajući nas sa pletiljama, Milankom Jevtić i  Dobrilom Milenković.
Ljuba i Dušica Milenković i  Vladimir i Jelica Gulić došli su da predstave svoje kuće za odmor u Banjskom polju, udaljene od banje jedva 400 metara. Oni već tri poslednje godine ugošćavaju Ukrajince i Ruse, Francuze i Nemca. Odštampali su  ukusne prospekte, obezbedili suvenire,  postavili  svakojake đakonije.

-Radio sam u Topionici i rafinaciji i umesto stana od firme dobio  sam kredit za kuću. Banja je lekovita, blizu je Borsko jezero, Zlotske pećine mame, okolina je  kao iz bajke. Zašto onda da se ne posvetim  turizmu. Umemo da se približimo ljudima, koristimo internet, nudimo kompletnu srpsku kuhinju. Ide posao, ne žalimo se- govori Ljuba nudeći negotinsko rumeno vino i pitu zeljanicu.

Dok je narod šetao po jakom suncu i razgledao izobilje narodnog umenja, kraj dvorca Karađorđevića smenjivale su se folklorne grupe i bendovi. U gornjem delu banjskog parka, direktori  kombinata bakra otvarali su, u zdanju  nekadašnjeg radničkog odmarališta  nazvanog,  još krajem pedesetih,  „Dom odmora“,  prostrani Klub RTB-a Bor.

Glavnom uredniku…

 Od Slavinke Verhovski dobili smo pismo naslovljeno „Glavnom i odgovornom uredniku“, nešto kao specijalnu razglednicu sa markom i poštanskim žigom. Kad se otvori vide se ukusni fotosi  Knjaževca, gradica na tri reke . U tekstu naslovljenom“ Poštovani uredniče“, piše i ovo: – Reportažu moramo promeniti, ovde se , sem tri provedena dana, mora još malo ostati i  više napisati… , a kao usput, spominju se vinarija „Jović“, termalni izvor „Banjica“, lokalitet Ravna, Babin zub…

Pesma o banji…

Iako ne u sklopu programa, na lokalnoj TV „Sezam“, dan  pre manifestacije , prvi put u dugoj istoriji ove stare srpske banje, promovisan je ( na izvestan  način)  spot i pesma o Brestovačkoj banji. Pesmu je otpevao i komponovao poznati borski muzičar Žarko Timotijević, a stihove je napisao novinar Brana Filipović koji je i autor dokumentarnog filma o Brestovačkoj banji.

Povestea începe în felul următor.

Am încălecat pe-un Ford Fiesta și am pornit la drum spre locul unde bradul nu e impodobit de Crăciun, ci e folosit ca lemn pentru foc. După un drum lung, dar cu destule opriri, am ajuns la familia la care urma să stăm câteva zile. Niște rude din partea prietenei mele. Comuna în care am ajuns se numește Tulgheș și se află în judeșul Harghita.

Primul lucru pe care mi l-am zis la ieșirea din mașină a fost: Răcoare! Și asta nu era de bine având în vedere că nu aveam prea multe haine groase la mine.

Zilele au trecut repede, dar pe cât de repede au trecut, pe atât de frumos a fost.

Am fost la cules de alune, bășina porcului și ciuperci vinețele(din care eu n-am mâncat). Alunele s-au dovedit a fi fake-uri, erau făcute pe vapor, în China, pentru că erau seci, goale, fără miez sau aveau viermi…. ați înțeles ideea. Și doar le-am zis să cumpărăm de la magazin în loc să urcăm un munte întreg pentru 3 alune.

În schimb, pentru mine, orășeanul, bășina porcului a fost ceva inedit. N-am văzut niciodată o bășină mai mare. Nu știți ce e bășina porcului? Păi e un fel de ciupercă, burete, care la bătrânețe se usucă și păstrează în interior un praf maroniu-verzui. Dacă o să calci pe una o să vezi de ce îi zice așa. Praful ăla va fi aruncat în aer și e frumos colorat. Aa… când sunt tinere sunt bune de mâncat! Bleah.

-Ce-ai mâncat mă la prânz? – Bășina porcului.

Pe parcursul șederii mele am aflat că ceea ce credeam eu că e un ansamblu de pensiuni era, de fapt, un ansamblu de clădiri ale sanatoriului. Multe și frumoase, cu părculeț aranjat, mai că m-aș fi mutat acolo. Dar după ce am auzit că acolo sunt internați tipii cu probleme la cap m-am răzgândit.

Astă vară am mâncat gulaș secuiesc, la mare.
Acum, toamna, am mâncat gulaș secuiesc, la munte.
Cred că părinții mei sunt, de fapt, unguri.
Am fost cu un grup de tineri, nu oriunde, ci în metropola Șumuleu-un sat cocoțat pe un deal, români și unguri laolaltă, la un foc de tabără și un gulaș cum îl fac secuii. În fapt, chiar a fost făcut de un secui. Nu mai țin minte cum îi zicea, dar știu că m-am înțeles bine cu… Jolt- un ungur care discuta pe baza diferențelor dintre regățeni și secui.

Gulașul a ieșit fenomenal, deși a fost făcut în niște condiții în care, cu greu poate cineva să gătească. Nu aveam lumină decât de la foc și lanterne și nu aveam apă, decat o sticlă de 2 litri. Și eram 20-30 de oameni! Dar a ieșit bine. Atât de bine că am mâncat pe o buturugă. Da, direct de pe buturugă, că farfuria mea de unică folosință se topise. Am stins cu bere Harghita, normal, că oamenii ăștia știu să-și promoveze produsele interne… Ce-ar fi ca în Focșangeles, la terase și cafenele să se bea Bere Soveja sau Mărășești, marcă a județului?! Păi unde ar mai fi fița? Cocalarii cu ce ar mai ieși în evidență în fața prințeselor?

În timp ce mâncam am admirat sunetul scos de cerbii care se împerecheau, adică am auzit cum gemea femela și cum masculul striga un animalic “Yeaa, bitch!”.
Totul s-a încununat cu icre negre, cafea în 4 culori și un tort cu 3 etaje. Nu, totul s-a sfârșit printr-un foc mare de tabără. Atunci prietenei mele aproape că îi dădeau lacrimile. Da, și mie mi-a intrat scrum și tăciune in ochi, dar nu asta era cauza lacrimilor ei, ci faptul că secuii s-au pus pe tăiat brazi. Brazi de 4-5 metri erau aruncați pe foc(să facă artificii). Am calculat că s-au aruncat cam 30-40 de milioane pe foc, având în vedere cât costă în Focșani un brad de Crăciun.

Drumul înapoi spre casă a fost înduioșător, eu mergeam bine-mersi la căldură, în mașina, iar în fața noastră mergeau la lumina farurilor mașinii, 5 băieți pe biciclete. Săracii. Noroc că s-au dus la cârciumă să se încălzească.

În mini vacanța mea am mai văzut Borsecul, unde am băut apă cu gust de monedă și suc la 2 lei. Unde dracu mai găsești în țara asta suc la 2 lei? Oricum, pustiu Borsecul. Am văzut și Durăul, pustiu și Durăul. Am văzut și Izvorul Muntelui. Aia e stațiune? Pustiu și pe acolo.

În zona asta, Neamț-Harghita, toate verbele folosite duc spre unul singur “a urca”! Oriunde am fi mers trebuia să urcăm. Sau dacă nu urcam, o luam în sus. Sau o luam la deal. Sau mergeam în sus. Al dracu picioarele mele n-au înțeles și și-ar fi dorit să mai existe și coborâșiuri.

Oricum, frumoasa vacanță, ultima dinaintea plecării mele în jungla bucureșteană. Data viitoare revin cu poze. Și ce poze! Tipul la care am fost la Tulgheș are un aparat foto de vreo 35 de milioane.

Apropo, comuna asta are și site! www.Tulghes.ro

No, Servus, Tu!

More family-recipe loot I lugged back from Prague:

The large-format magazines on the bottom only run to about twenty pages, and are one-off publications.

Left:

Austrian Specialties: My Austrian uncle-in-law gave this tiny book of recipes. The real writer in the family, (with a library crammed full of books in German, Czech, and English, and hundreds of small notebooks), his contribution to my mom’s cookbook included the instructions (for spaghetti sauce), “RRRRMMMMM in a food processor.” He died of liver cancer in 2006.

Guláš: Hundreds of goulash recipes, published in 1985. Also from my mother-in-law’s collection. The back cover sports a giant ad for Znojmia vinegar–because good goulash improves with a healthy shot of vinegar. (The Znojmia brand is still around and is owned by the Czech food group Hamé, whose page notes that the first records of Znojmo pickling dates to the second half of the 16th century.)

Under Guláš lies Sváteční pečivo, a brief cookbook of special-occasion pastries. The pastries themselves are beautifully wound and braided cookies and cakes, but the real art is Ladislav Junger’s pointillist illustrations that evoke the 19th century. (My favorite is the one of a frowning cook wrestling with a ball of dough that engulfs her hand.)

Stolování: When I ask my husband about this, the first thing he says is, “You mean stolováníííííííííííííííííí?” (I’m still a long way from mastering accent marks, and forgot to drag out the last syllable.) “It’s the culture of eating.” After a ten-minute debate, we determine, via slovnik.cz, that this is actually “dining,” not “ettiquette.” Published in 1983 by the General Committee of the MONA Czech Women’s Union. Jakub declares he will now call me “Comrade Erin.”

What may (or may not) be surprising is that–from 1983–Stolování betrays none of the frugality you might expect of a country under Communist grip. Page after page, tables are spread with abundant settings: lace, damask, silver, crystal, heaps of flowers and food, and the characteristic blue-and-white Czech porcelain pattern, cibulák. In better light, I’ll post photos of the inside.

Right:

Kouzlo lidové tradice, “The Magic of Folk Traditions.” In case it’s hard to see, those are frosted cookies that spell out the title, on the cover. The preface casts a fairly wide net for the book: “Celebrations to welcome the spring, Easter pomlázkas, harvest festivals, Masopust (Shrove Tuesday) banquets, Christmas, weddings, funerals, christenings…” From gingerbread-making to egg decorating, to poppy-covered bread-dough ornaments, this is a catalogue of Czech arts and crafts. A 1980 reprint of the 1979 publication, brought to you by the same group that did Stolování.

Vaříme pro slavnostní příležitosti, “Cooking for Special Occasions.” A mix of Czech and continental recipes for appetizers, soups, salads, main dishes, and desserts. The first page lists six menus you could concoct. The Wedding Menu: Ham Rolls Stuffed with Horseradish Cream; Beef Soup with Meat Dumplings; Stuffed Chicken Breast with Potatoes and Sauce; Sliced Sirloin with Mixed Mushrooms and Rice; Green Salad; Wedding Cake; Coffee; Little Cakes; Fruit.

So. There’s a lot of material to work with. I’m beginning to shape the series, which will look at figures from both sides of the family. (Back in Colorado, my parents have promised that they’re photographing recipes from the Irish-American and Italian sides. My mom told me over the weekend that one recipe is missing that critical column on the left–you know, where the ingredient quantities go.

“But the title of the recipe is The Famous Italian Christmas Bread, so…” We finished the sentence at the same time. “Panettone, of course!”

“Yes,” my mom cautioned, “but it’s for two loaves.” Both my parents read mysteries voraciously, so it stood to reason that my mom was already on the hunt for a two-loaf panettone recipe (with the numbers column intact). That recipe is from my mom’s grandmother.

It shouldn’t be surprising: the ghost in the pantry, a composite of all these faces, and more, is both young and old.

Iata prezentăm aici doua şlagăre cântate cu ocazia Zilelor Localităţii Woodstock. Le uram succes pe viitor, le mulţumim că au participat, si ii mai asteptam cu drag! Să nu uitaţi, pentru cei interesati, avem o oferta variată de ciuperci psi, apa de foc si praf  de steluţe, toate crescute organic fară chimicale, aici la noi la ţară!

Pentru gulas cu lesedeu, mereţi dară la standurile din stanga, sau dreapta…

30 dag bravčového mäsa (rebierok), 3 dag masti, 6 dag cibule, 60 dag kyslej kapusty, 2 dag hladkej múky, červená paprika, soľ, voda, 1,5 dl kyslej smotany

Pokrájanú cibuľu zapeníme na masti, pridáme červenú papriku, soľ, umyté mäso pokrájané na kocky, ktoré popražíme, podlejeme vodou a dusíme. K poloudusenému pridáme kyslú kapustu a spolu udusíme do mäkka. Zahustíme kyslou smotanou, v ktorej sme rozmiešali múku, a spolu ešte povaríme.

Ingredientes:

300 gr de seta nameko (Pholliota nameko)

100 gr de anguriñas

100 gr de fréjoles

100 gr de salami

Ajo, aceite, sal y pimienta

Preparación:

Freír los ajos en aceite y cuando estén dorados añadir las setas nameko, las anguriñas y los fréjoles y seguir rehogando, cuando estén ya hechos, añadir el salami cortado en rodajas o taquitos y seguir removiendo hasta que esté pasadito y salpimentar al gusto.

Y ya está listo, una receta deliciosa, rápida y muy fácil de hacer.

Sencilla receta de revuelto de setas (en este caso de nameko), ¡¡¡para chuparse los dedos!!!

]]> http://bananelamicrounde.wordpress.com/2009/06/23/pula-de-cal-vs-pula-de-porc/ Tue, 23 Jun 2009 21:15:19 +0000 Banane la microunde http://bananelamicrounde.wordpress.com/2009/06/23/pula-de-cal-vs-pula-de-porc/ http://hailaplimbare.wordpress.com/2009/05/17/gulas-de-fasole/ Sun, 17 May 2009 07:19:37 +0000 boguxx http://hailaplimbare.wordpress.com/2009/05/17/gulas-de-fasole/

la Pensiunea Cetate de la Balvanyos am mancat vestitul Gulas de Fasole in pita. Delicios…Asortat cu o bere Harghita, bineinteles..

500 g srnčího masa, 60 g slaniny, 2 cibule, 1 mrkev, 1/4 celeru, 1 petržel, 5 stroužků česneku, sůl, pepř, 4 rajčata, 2 bobkové listy, 6 kuliček nového koření a pepře

Na roztavené slanině osmahneme nahrubo nakrájenou cibuli a zeleninu. Pak přidáme nakrájený česnek a na kostky nakrájené maso. Osolené a opepřené osmahneme, podlijeme vodou, přidáme koření a dusíme. K téměř měkkému masu přidáme na čtvrtky nakrájená oloupaná rajčata (nebo protlak) a ještě podusíme. Dochutíme a podáváme s brambory nebo chlebem. ©

1 kg předního dančího masa, 300 g cibule, sladká paprika, 50 g sádla, majoránka, pepř, česnek, 1 lžíce rajčatového protlaku, 1 lžíce hladké mouky, sůl, 1 paprika, kousek sterilované okurky

Maso nasekáme na kousky, opláchneme ve vlažné vodě. Větší část cibule drobně nakrájíme, osmahneme dorůžova na sádle, přidáme papriky, zpěníme, zalijeme vodou a přivedeme k varu. Přidáme maso, osolíme, okořeníme pepřem a utřeným česnekem, vmícháme rajčatový protlak a dusíme pod pokličkou. Při dušení maso občas zamícháme. Když je maso skoro měkké, šťávu zahustíme jíškou připravenou ze sádla a mouky, rozmícháme a dusíme doměkka. Nakonecí přidáme majoránku. Na talířích guláš sypeme drobně pokrájenou cibulí, okurkou a paprikou. Podáváme s houskovými knedlíky.

1 kg dančí plece s kosti, 75 g rostlinného tuku, 100 g cibule, česnek, 75 g rajčat, 50 g hladké mouky, sůl, trochu majoránky, papriky a pepře.

Oloupanou cibuli na drobno nakrájíme a osmažíme na celé dávce tuku do zlatova, zamícháme mletou papriku, zalijeme trochou vařící vody, přidáme očištěné na stejnoměrné kostky nasekané maso, pepř, majoránku, sul, krájená rajčata, třený česnek, zamícháme a dusíme přikryté pokličkou. Když Je maso napolo dušené, necháme šťávu vysmahnout do tuku, zaprášíme moukou, osmahneme, zalijeme vodou tolik, aby byla řídká šťáva, dodusíme do měkka. Měkké maso vyjmeme drátěnou naběračkou, šťávu vydusíme do zhoustnutí, až se nám počne oddělovat tuk. Pak přecedíme přes jemný cedník na dušené maso a podáváme s přílohou.

800 g dančího masa z plece, 100 g slaniny, 2 cibule, 3 lžíce sádla, 4 lžíce rajčatového protlaku, 2 lžíce hladké mouky, 1 kg brambor, 1 mrkev, 1 petržel a 1/4 celeru, 3 stroužky česneku, majoránka, pepř, sůl

Maso opláchneme vlažnou vodou a nakrájíme na menší kousky. Cibuli oloupeme, nakrájíme nadrobno a osmahneme na sádle dozlatova, přidáme rajčatový protlak, zasmahneme a zalijeme vodou. Do základu vložíme připravené kousky masa, přidáme třený česnek, sůl, pepř, majoránku, přiklopíme pokličkou a dusíme asi 1 hodinu. Téměř měkké maso vydusíme na tuk, zaprášíme moukou a po zasmahnutí zalijeme vodou. K masu přidáme oloupané na kostky krájené a propláchnuté brambory, očištěnou kořenovou zeleninu nakrájenou na nudle, přikryjeme poklicí a společně dusíme doměkka. Při podávání zdobíme porce plátky opečené slaniny. K matliarskému guláši podáváme černý chléb.

Bueno Feliz año nuevo 2009 a todos, como no año nuevo recetas nuevas, tendre que poner alguna nueva asi que vamos a ello sin perder mas tiempo, espero que os gusten.

Ingredientes para 2 personas:

- Lechugas varias clases 
- Queso fresco
- Gulas
- Aceite
- Ajos
- Guindillas o Cayenas
- Vinagre
- Sal  

Elaboracion:

Cogeremos en primer lugar las lechugas y seleccionaremos varias hojas de cada una de ellas, trocearemos y pondremos a remojo.

Segundo paso es escurrir las lechugas y meterlas en una ensaladera, cortaremos el queso fresco en trozos y lo añadiremos tambien detro de la ensaladera.

Tercero es poner un chorrito de aceite a calentar en una sarten con un par de dientes de ajo y unas puntas de guindilla o cayenas, una vez esten los ajos dorados se sacan y se meten las gulas se les dan unas vueltas hasta que esten hechas o calentitas y una vez acabado se meten dentro de la ensaladera con el resto de ingredientes.

Cuarto y ultimo paso aliñaremos la ensalada como siempre sal, vinagre de Modena y aceite oliva virgen, se sirve en platos y a comer sencillo rapaido y apetitoso espero que os guste.

No se como empezar para deciroslo pero me lo invente ayer y chuparte los dedos es poco yo creo que la palabra que mejor definir este plato es “EXQUISITO”.

Ingredientes para dos personas:

-4 Patatas Medianas

-4 Huevos

-1 Bandeja de Gulas

-   Aceite

-2 Ajos

Elaboracion :

Empezaremos pelando y lavando las patatas las trocearemos las escurriremos y las freiremos en aceite de oliva.

Despues sacaremos a un plato y las pondremos abajo de fondo del plato.

Freiremos 2 huevos por persona o 1 depende el hambre “yo 2″, una vez fritos sacaremos y los pondremos encima de las patatas romperemos con un cuchillo y tenedor revolviendolo todo bien.

Para terminar pondremos una sarten con aceite y unos ajos a dorar al fuego, una vez dorados los ajos, retirarlos y hacer las gulas y una vez hechas las pondremos encima de los platos con el resto de los ingredientes y rico, rico, rico.

Tambien os voy a decir que si lo quereis presentar sin roper el huevo tambien podeis os pongo otra foto con un huevo en el caso que solo quieran uno y vosotros decidireis yo prefiero asi rotos y dos queda vistoso.

Y como siempre os disgo espero que os guste, esta muuuuuuuuuuuuuuy bueno.

Poate ca suna ciudat, dar e cel mai gustos gulas pe care l-am mancat pana acum si e reteta proprie
Se iau 3 bucati praz(la mine in gradina nu s-a facut asa de urias ca cel din piata/de la market) si se taie rondele de ~4 cm. Se curata cartofii, se taie marunt ceapa si se razaluieste marunt un morcov potrivit.

Se caleste ceapa, apoi se adauga morcovul si se mai lasa putin la calit. Apoi se adauga prazul si cartofii, se toarna apa peste cat sa acopere compozitia. Se adauga 2 foi de dafin, condimente si se lasa sa fiarba. Cand scade apa se adauga 2 rosii tocate foarte marunt (mama mi le-a dat prin blender, e mai comod), se amesteca si se mai lasa la fiert cateva minute. Se adauga un varf de zahar, cat sa indulceasca putin sosul. Eu am ales sa zdrobesc cativa cartofi sa fie mai consistent sosul. Si gata Il dregi dupa cat de dulce/sarat/acru vrei sa fie. Si de servit, l-am servit cald, cu salata de varza murata. Yummi Pofta!
p.s. POze nu am ca am ramas cu acumulatorii descarcati, daca am noroc si nu il papa tata, azi mai gasesc o portie si fac poza