Ta tema morda sicer ne spada med smešne, je pa to gotovo film vsakega voznika pred zimo – največkrat ni smešen zaradi cene.

November se bliža, zima tudi, in letos sem se odločil za dobre zimske gume, sledil pa sem testom AMZS-ja in ADAC-a – ista reč.

Odločil sem se za te zimske gume, pričel pa se je lov za najcenejšimi. Obrnil sem pol eBaya, Bolho, vse največje in manjše spletne trgovce, povprašal dilerje itd., na koncu je odločitev padla. V zadnjem hipu sem našel še kodo za popust v enaa.com (UDOBJE, prime pa tudi:  5768668978 do 31. 11.) in dobil najboljši dil za zimske gume Goodyer UltraGrip 7+.

Upam, da je ta zapis komu pomagal pri ugodnem nakupu gum

Letos je prišel mraz zgodaj, toda vseeno sam še nisem pomislil na menjavo. Pa je priletel mail  z letošnjo ponudbo. Letos že tretjič kupujem gume preko spleta. Zimske gume drugič. Tisto, kar me je najbolj pritegnilo, je to, da so poskrbeli za nekaj »malenkosti«, ki so me v preteklosti motile.

Najtežje mi je bilo lani it k vulkanizerju z novimi drugje kupljenimi gumami. Kaj naj mu pa rečem? Da sem jih kupil preko spleta? Tako in tako vem, da bi mi vulkanizer hitro zatrdil, da bi jih pri njemu lahko kupil še ceneje (ja, to pa res rad verjamem, da so vulkanizerji dobrotniki) ali pa bi me, če bi bil nekoliko bolj trde sorte, poslal na splet še montirat. Tako sem vsakič nekaj mencal, da sem gume dobil, da so mi jih podarili, … No ja, saj mu je bilo jasno, da sem jih kupil drugje, kjer so bile cenejše. 

Na EnaA.com so letos poskrbeli za montažo in brezplačen prevzem gum, s čemer prihraniš tudi pri stroških dostave, žal samo v Ljubljani. In če želiš, ti jih tam tudi montirajo. Pazi, s 5% popustom! Poleg tega ti pri nakupi pri njih rabljene gume brezplačno prevzamejo in ekološko uničijo.

Fajn se mi je zdelo ,da sem si lahko tam mirne vesti (saj sem kupil pri njih!) pred menjavo ogledal še platišča in druge pnevmatike ter pogovoril s serviserji. Ni panike, izbral sem odlične zimske gume, tako da dve ali tri naslednje zime ne bom imel težav.

V avtocentru je bilo na razpolago kar šest montažnih linij, delavnice pa so opremljene z najsodobnejšimi napravami. Prepričan sem, da tudi 15. novembra ne bo treba dolgo čakati, čeprav ne bo ravno tako ekspresno kot je bilo pri mojem obisku.

Ja, seveda so bile poleg vsega na EnaA.com gume takoj dobavljive in cenejše! Imajo tudi moto gume.

…while i burst into a flames.

Od zadnje objave je preteklo kar nekaj vode, pa ne zato, ker se ne bi dogajalo kaj posebnega, ampak zato, ker se toliko, da še pisat nimam časa.  Od prevračanja z avtomobilom na streho, slikanja krvavih scen na Jesenicah, do obiska policijske postaje zaradi računalniškega “hekanja”, nabijanja Incubusov v avtu celo noč, slikanja treninga posebne enote, zajbancije z airsoftom, odfukanih momentov v Down Townu.. slikanja s frendi itd…

Naj slike povedo svoje, jest sem že spet zaspan

“Come as you are”

(par frendovih fotk)

“go go go!”

(link do ostalih iz treninga posebne enote)

“Blue, prepare for entry”

“oh shit now i’m fucked”

Hvala vsem za sodelovanje!

]]> http://textosdocoelho.wordpress.com/2008/10/24/a-fada-dos-tres-beijos-gume-destino-so-seguir-o-perfume/ Fri, 24 Oct 2008 03:29:42 +0000 Rafael Coelhoo'Clock http://textosdocoelho.wordpress.com/2008/10/24/a-fada-dos-tres-beijos-gume-destino-so-seguir-o-perfume/

A FADA DOS TRÊS BEIJOS

(Gume, Destino: só seguir o perfume)

A chuva era séria – melancolia

De sempre, como faca de um gume,

Dos meus passos se indo, já se via

O destino: só seguir o perfume.

Na rua os carros eram bichos da selva,

Pedestres iam como plantas tremidas,

Aos moradores zombavam grosserias,

Aos comerciantes, as granas gemidas.

Rodam, rodam, cantam vozes, buzinas

Rodeavam em mim imagens da rua

E aos passos – e ao destino perfume – surtos,

Sussurros e suspiros partiam da chuva.

Nós somos pessoas – ardentes no sol,

Apertados uns aos outros, num vagão,

E as gotas de chuva nos vinham nos braços

Limpar o sujismundo da imensidão.

A buzina avisa da rua o despejo,

E, duma fossa discreta, nascia,

Do lodo-mar da cidade, uma fada,

Dos lábios dela um beijo se ouvia.

“Nós somos vozes – e ruído no ouvido,

Por isso flor e não dor” ela me disse.

Uma criança sã chorava no parque,

E a fada voava, faltava sandice.

Eu me disse: “Que falta de sandice!” –

A fada me veio, me beijou em ardor,

E à sombra, toldo, caro guarda-chuva,

Meu lábio tosco de beijo e dor.

Me doeu o coração como uma geada,

Nem longos trabalhos que amos comandam,

O beijo descora os risos e choros,

Os dias da gente por nojo descontam.

Assim nesse beijo de aventuras,

De visões etéreas, meus olhos errei,

Podia salvar a dor, professar ternura,

Mas aos sonhos, nem uma taça brindei.

“Pobre pessoa! Foge àquilo que o beijo

Da dor te consola, venha comigo,

Apenas me siga, esqueça teu destino,

Não te lembres que grande é o castigo.”

Clareada de branco – a fada dizia-me,

Seu rostinho-leite cheirou meu seio,

E o aroma saía de minhas questões,

Eram curiosidades de muito anseio. 

Nem uma palavra aos mistérios dados,

A fada em espasmo diz-me então:

“Que vale o medo de ver a verdade

Se brotam dúvidas no coração?”

Ela não esperou que eu respondesse,

Deixou-me úmido num pranto do ar,

Correm segundos – a fada beijou-me

Em juras infindas me veio rasgar.

Via céus, via mundos, via além deste mundo

Beijo sorrateiro que me engana,

Que a minha mente invade em dor;

Fada, por que não voltas à tua lama?

“Triste pessoa! Foge àquilo que a deixa

Em amor que amola, venha comigo,

Resta o último, mais o terceiro beijo,

Nunca te lembrarás do chão ou do mito.”

Peguei-a pelo pescoço, impaciente,

Somente pros olhos deixou lembranças,

Apertei com força, por fim a matei,

À fossa, a fada volve à lambança.

Nós somos pessoas – fardei o devaneio,

Fui notado por um menino, no chão,

Que via a sandice cortar, em meus braços,

A minha cabeça voando com o avião.

Na rua o meu ônibus vinha ligeiro,

Agitei minhas mãos, num gesto tremido,

Aos outros passageiros troquei lisonjeiras,

Sem assento, fico de pé, aperto sofrido.

A chuva continuava – melancolia

Como sempre, já faca de dois gumes,

Dos meus passos se indo, já se via

O destino: só seguir o perfume.

La Gugesti, nu! La Ramnic (Ramnicu Sarat, BZ), nu! La Focsani (VN), nu! La… Tecuci (GL), nu! La Comanesti (BC)… n-am ajuns!

Chiar asa de complicat e sa-ti iei o amarata de “guma” prin partile astea? Se pare ca da!

Chiar nu s-a gandit nimeni la un “biznis” cu trebuincioase pentru moto?! Avem zeci de motoristi prin Vrancea, cel putin doua cluburi moto prin Focsani, si n-avem de unde ne lua pneuri la motoare? Incredibil…

Un alt prieten si-a comandat cauciucul spate de pe internet. A cheltuit aproape 300 Ron, sec!

Astept sugestii si indicatii. Poate ne ajuta cineva!?

Alaltăieri am rămas fără suc. Mama nu era acasă. Nu ştiu ce minune cerească s`a produs, dar eu mi`am adunat toate forţele şi am învins lenea. Astfel am făcut o scurta plimbare până la magazin să cumpăr Pepsi Twist. N`am avut prea mult de mers, căci eu doar trec strada şi`s în piaţă , acolo unde sunt o gramadă de alimentare.

Era cam 1 p.m sau ceva în genul. Nu mai reţin exact. Oricum, eram somnoroasă. În acele momente nu se prea poate povesti cu mine pentru că`s morocănoasă şi e foarte probabil ca interlocutoul meu să audă “ Taci odată ? ” sau „ Îmi dai pace ? ”

Cum vă spuneam, m`am dus să cumpăr suc. În spatele meu am văzut un copil de până`n 7 ani. În orice caz, se vedea pe el că înca nu a fost torturat de machiavelicele metode ale învăţământului. Bosumflată cum eram, am iuţit pasul . Îmi doream să ajung cât mai repede acasă, să beau suc şi să scap de soarele orbitor care mă urmarea. Brusc, aud un murmur în spatele meu. Mi`era prea lene să mă întorc, aşa că am tot mers, fără să`i dau prea mare importanţă piciului din spatele meu, căci am mai paţit să’mi zică un puşti „ce buna eşti…” şi mâinile să`i fugă undeva spre partea mea dorsală. Totuşi, m`am întors în momentul în care l`am auzit cum repeta el incetuţ “Tatăl Nostru care eşti în Ceruri, Sfiinţească`se numele Tău, Vie împărăţia Ta, Facă`se voia Ta ..” [se presupune că ar trebui să ştiţi voi continuarea rugăciunii].

Am făcut o întoarcere de 180 de grade, încât şi copilul s`a speriat. Mai, mai că ne`am ciocnit. Eu am făcut nişte ochi maaaari şi`l priveam admirativ. Atunci mi`a zis mie însămi “ uite , mă, că mai sunt şi copii care îşi folosesc într`un mod util timpul liber ”. Şi încă ce copil…un preşcolar prost îmbrăcat ce se vedea că nu mai făcuse baie de câteva zile. N`am apucat să`i zic nimic, el ţâşnind ca din puşca pe lângă mine. Am ramas privindu`l îndeluuung.

Tot atunci mi`am amintit de Georgică, un fost prieten din copilarie, mai mic ca mine cu vreo 5-6 ani. Copilul ăsta era fenomenal. Avea el ceva deficienţe de vorbire şi`ţi era mai mare dragul să auzi cum stâlceşte el cuvintele. În urma cu câţiva ani, apăruseră şi pe piaţa românească gumele Winterfresh. Monica, mama copilului, a ieşit pe balcon de la etajul 3 şi l`a strigat. Urma să`l trimită până`n piaţă [ piaţa`i la vreo 20-30 de m de blocul nostru] să cumpere gume. I`a silabisit numele lor şi Georgica a repetat una-una până la magazin însă, în momentul când i`a venit rândul să`l servească vânzătoarea, s`a blocat şi a uitat ce mama dracu` trebuia să zică. Suparat că a batut drumul degeaba şi că a trebuit să zică „stop joc”, a trântit un scurt „ să-mi bag pula ” . Vânzătoarea a rămas mirată, Georgică având pe atunci vreo 5 ani.

Atât eu, cât şi vânzătoarea din vremurile alea, am fost uimite de nişte copiluţi. Spre deosebire de ea, mie mi`ar plăcea tare mult să mă uimească în fiecare zi câte un copil auzindu`l cum îşi zice el rugaciunile în plina zi şi, mai ales, cu „voce tare”.

De atunci, mă tot gândesc la copilul ăla. Îmi pare rau că nu am apucat să vorbesc cu el. Nu stiu ce i`aş fi zis, dar aş fi vrut să`i vorbesc. Tot gândindu`mă la el, azi noapte am avut un vis puţin cam ciudat în care s`au întâmplat urmatoarele ..

Eram într`o şcoală străină. Ţin minte că fugeam ca lunatica pe coridoare , până ce m`a prins de umeri un profesor. Mă cam strângea şi nu era deloc confortabil. Mă ţintuia cu privirea şi se uita la mine cu ochii lui maaari. Nu părea să vrea a`mi da drumul prea curând. Mi`a spus „ Alexandra, tu vii cu mine! ”. La faza „cu mine” m`am panicat.Unde mă duce ăsta? Ce`i trebuie? De ce eu? Şi ala bala d`astea. După, am văzut că a mai luat vreo 4 copii. Ăia se presupuneau a fi colegii mei, dar eu nu i`am recunsocut in vis. N`am avut de ales şi toti ne`am lăsat conduşi de profu` ăla spre o sală de clasă. Acolo, sfioşi, am intrat şi mare ne`a fost mirarea când am văzut vreo 4-5 copii ce sufereau de sindromul Down. În pofida acestei boli, ei păreau foarte energici. Parcă acum vad cum o fetiţă a zâmbit când ne`a vazut. Am trecut prin dreptul fiecăruia şi i`am examint. NU m`am holbat, pentru că ştiu că nu`i frumos şi nici mie nu`mi place. Privirea mi’a fost captată de un baieţel cu nişte ochi negri. Erau cei mai mari ochi de copil pe care`i văzusem până atunci. Ruşinos, baieţelul m`a poftit să iau loc lângă el şi să`mi arate el pe calculator nu ştiu ce constelaţii. Erau ai dracu` de deştepţi micuţii omuleţi; un fel de pui de einşteini. M`am împrietenit foarte repede cu el şi am cerut să`mi fie dat în grijă. Astfel, ne petreceam mult timp împreună. L`am scos şi afară , dar a trebuit să`l plimb într`un cărucior acoperit pentru că doctoriţa mi`a spus că nu are voie să stea descoperit în lumina soarelui. Mie mi s`a părut o adevarată porcărie şi, văzându`l cât de bucuros e când vede lumina, l`am lăsat să se comporte ca un copil normal. Era fascinant să`l vezi cum ridică manuţele lui micuţe înspre cer şi se juca cu razele de soare .

Visul s`a terminat brusc, la fel cum a început. Tot ce mai reţin e că am împins căruciorul şi acesta a prins aripi, zburând de lânga mine. Nici macăr nu ştiu cum îl chema pe baieţelul din vis. Dar asta nu contează. Ce e important a fost expresia feţei sale din ultimele secunde ale visului. Copilul radia de bucurie şi eu eram fericită observându`l…

Şi TU ? ţi`ai spus rugăciunile ? ai fost fericit/ă în ultimul timp?

Dacă nu, nu`ţi face griji ; niciodată nu`i prea târziu.

Por entre o riso sarcástico

Da impiedosa

Morte

Oiço um grito

Lancinante

De uma criança

Inocente

Definhando

Agonizante.

Sobre o gume cúmplice do silêncio

Da ganância  

Da arrogância

Da gula

Oiço estrondosas

Gargalhadas envoltas

Num manto impregnado

Em grossas camadas

De pouca-vergonha.