Va invit sa veniti la concertele mele din luna decembrie. Haideti sa ne bucuram impreuna de sarbatori.

• 04-12-2009 – Bucuresti – Parc Cismigiu
• 05-12-2009 – Timisoara – Iulius Mall
• 06-12-2009 – Bucuresti – eveniment privat
• 07-12-2009 – Bucuresti – eveniment privat
• 08-12-2009 – Chisinau – Filarmonica nationala – ora 19.00
• 11-12-2009 – Tulcea – Mall – ora 18.00
• 11-12-2009 – Galati – Piata – ora 21.00
• 13-12-2009 – Sibiu – Targul de Craciun
• 14-12-2009 – Medias – Casa de cultura
• 15-12-2009 – Bucuresti – eveniment privat
• 19-12-2009 – Bucuresti – Parc Herastrau
• 20-12-2009 – Bucuresti – eveniment privat
• 21-12-2009 – Bucuresti – Parc Sector 3
• 22-12-2009 – Bucuresti – Parc Cismigiu – ora 21.00
• 23-12-2009 – Madrid – Open Air
• 26-12-2009 – TVR 2 – Timpul Chitarelor
• 27-12-2009 – Baia Mare – Liceul de arta

Va asteptam cu drag,
Paula.

Pentru informatii suplimentare accesati : www.paulaseling.ro, paulaseling.wordpress.com

Romani (14 : 5-9)

Unul deosebește o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui.

Cel ce ține ziua, o ține pentru Domnul; și cel ce nu ține ziua, nu o ține pentru Domnul. Și cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulțumește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și mulțumește lui Dumnezeu.

Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine.

Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem.

Căci pentru aceasta a murit și înviat Hristos, ca să stăpânească și peste morți și peste vii.

Doua locuri unde incercam sa ajung de anul trecut, am tot zis cu Irina ca sa infloreasca lalelele, copacii, sa fie vara sa fie cald, asa ca am ajuns acuma la sfarsit de toamna, la inceput de frig cu Studentiada cu Vali si Irina.  Desi m-a deranjat lipsa de informare la muzee de faza cu Studentiada, pentru 1.5 lei nu merita cearta asa ca la fel ca anul trecut s-au facut ca ploua si ca nu stiu ce-i cu Studentiada. Am avut noroc ca nu a plouat san e strice plimbarea. Ma gandesc ca e un loc foarte frumos de plimbare vara pe caldura, asa ca ne gandim sa revenim, in plus sunt si casute in renovare, asa ca o sa vedem si ceva nou.

Pentru cei ce nu au ajuns inca, sau pentru cei din alte orase, sa isi puna musai pe lista de chestii de vazut in Bucuresti Muzeul Satului. Sunt facute casute din toate colturile tarii, asa ceva ce iti poate trezi chestii din Ion de Liviu Rebreanu, sau Morometii de Marin Preda… mirosul ala de vechi asa ca la casele de la tara, de casele batranesti. Totul la locul lui, si parca taranii ar fii la camp si te astepti dintr-un moment in altul sa apara pe ulita. Au chiar si vreo doua bisericute, lacul si insula Trandafirilor parca daca tin bine minte.Cred ca vara se poate ajunge cu barcuta din Herastrau.  Ce am mai vazut interesant, mori de vant, mori de apa, piua, si alte masinarii carora le poti vedea interiorul si mecanismele, sura pentru fan, totul ca la tara si nu in miniatura, totul pe bune.

Vorbeam cu Irina si Vali ne gandeam ca ce tare ar fi sa stam o saptamana aici, sa se mute caminele ANEFS-ului aici, sa fim tot asa cum am fi pe camere, in casute si sa nu il uitam pe Mureanu administrator. Hihi, sau macar o seara sa sarim gardul sa dormim acolo, n-ar fi tare? PRO TV-ul ne paste.

Am vazut pe pliantul cu harta muzeului, ca sunt vreo 85 de casute, Irina si-a gasit din Oltenia, Vali se bucurase de casa din Buzau, numai eu nu am gasit ceva cu Constanta, doar de la Jurilovca Tulcea, desi pe pliant erau vreo 2 cel putin. Nu-i nimic inca un motiv bun sa revenim.

A doua zi am mers si la Muzeul Taranului Roman, la Victoriei acolo, o cladire impunatoare, frumos amenajat si in fata lui, cu iarba verde frumoasa. Nici aici in buricul Bucurestiului nu a ajuns vestea de Studentiada asa ca si aici am platit 1.5 lei, repet nu-i o suma, dar numai ideea in sine. Mie mi-a placut mult, Vali nu a fost asa de incantat. Mie mi-a placut, ca am vazut ceva ce imi merge direct la suflet, coatume populare. Nu numai din Romania, ci si costume din Bulgaria, Ungaria, Ucraina ,Turcia, asa ca sa putem face o comparatie. Textele de pe pereti au mai fost tari, doua exemple imi aduc aminte: “sase zile sa lucrezi si a saptea s-o pastrezi” si “Doamne Doamne si iar Doamne, Dumnezeu pare ca doarme, cu capul pe o manastire si de mine n-are stire.”

Vali se astepta la ceva asemanator cu Muzeul Satului, cu casute, asa ca sa nu plece dezamagit de tot am vazut si o casuta in reconstructie, o bisericuta, si iar niste utilaje foarte foarte mari, mori de vant etc.

Altceva tare de tot a fost o faza cu o usa, inchisa pe care scria ca din spatele usii incepe timpul. Asa ca ne-am uitat unul la altul si am intrat. J O camaruta draguta foc, viu colorata pe pereti, cu chestii despre calendar si despre zilele, sezoanele anului… foarte interesanta idee.

Ce nu mi-a placut aici a fost sistemul de informare, cum in alte muzee vezi sub obiectul afisat ce e cu el, aici vedeai o cifra a carei semnificatie o gaseai in cel mai bun caz intre 20 de mii de foi plastifiate…interesanta ideea, dar s-au complicat degeaba, puteau sa lase ceva mai detaliat pe foi dar sa lase pe pereti si in vitrine semnificatiile.

In rest, nu am profitat cu nimic de Studentiada ca anul trecut, de fapt asta putea fi cu orice alta ocazie. Numai ca vom continua si cu alte muzee din Bucuresti.

Zilele trecute am fost in parcul Herastrau pentru 2 ore de plimbat in aer liber cu biclele de ”La Pedale” (www.greenrevolution.ro). Vineri, inainte ca vremea sa se raceasca, am mers cu cateva prietene pentru a profita de zilele frumoase de toamna si de bike sharing-ul oferit de Green Revolution: bicle gratis, inchiriate pentru maxim 2 ore, pe baza buletinului si a unui contract de predare-primire, completat pe loc. Initiativa are loc de mai bine de o luna, in fiecare zi, intai fiind in parcul Kiseleff – cu 120 de biciclete pe 3 marimi si apoi extinzandu-se in Herastrau – cu 75 de biciclete. Frumoasa initiativa, mai ales pentru cei care nu au bicicleta sau au, dar parcurile mari sunt destul de departe, cum este si cazul meu. Herastrau este un parc in care ai unde sa te plimbi, chiar daca esti expert sau avansat in mersul pe bicicleta.

Mai nou, in Herastrau s-a facut o pista nou-nouta de 1700 m. Acest lucru a fost realizat de catre Petrom, in urma „Crosului Generatiilor” de anul trecut. Petrom s-a angajat sa faca atatia metri de pista cati participanti au fost la acest eveniment. Foarte frumoasa initiativa si cu rezultate vizibile si utile: o initiativa sportiva a sprijinit o alta. Mie imi plac foarte mult aleile mari si drepte ale Herastraului, avand in vedere ca nu merg de mult timp cu bicla, dar ma descurc, mai nou, si la intoarceri bruste Cu ocazia asta, voiam sa incurajez oamenii care, desi poate au 20-25 de ani, nu stiu sa mearga pe bicla, dar isi doresc sa invete. Am destule prietene care ar dori sa invete, dar intampina teama aceea fireasca de la inceput. Eu una am invatat cu ajutorul prietenului meu, care a avut rabdare si m-a ghidat in fiecare pas, iar acum sunt fericita ca pot merge pe bicla, este un „sport” super fain.

Acum, revenind la centrul „La Pedale” – sunt curioasa daca va mai functiona si in anotimpul rece. Imi place initiativa, este de laudat ca au reusit sa dea posibilitatea bucurestenilor de a se plimba gratis si pentru faptul ca incurajeaza mersul pe bicicleta. Parcul Herstrau este plin de biciclete verzi de toate marimile, vin tati cu copilasi, grupuri de tineri sau adulti. Cererea mare duce insa si la un mic dezavantaj, acela ca uneori trebuie sa se astepte venirea bicicletelor, chiar si jumatate de ora, o ora. Echipa de la inchirieri este ok, cu mici exceptii si comentarii malitioase din partea lor. Ma bucura, insa ca mai nou sunt tot felul de evenimente care sprijina mersul pe bicicleta si avantajele acestuia.

LE: In curand se intentioneaza deschiderea unui al 3-lea centru “La Pedale” in parcul Bazilescu.

Nu toți pensionarii sunt triști din cauza neajunsurilor de zi cu zi, indexărilor prea mici date de Guvern sau lipsei medicamentelor compensate. Există o categorie de bunici care, deși se află în al optulea deceniu de existență, gustă din plin viața. Inițiativa Primăriei de a aduce fanfara să cânte în fiecare sâmbătă și duminică la estrada din parcul Herăstrău este o mană cerească pentru mulți bucureșteni, care găsesc aici o modalitate de petrecere a timpului liber gratuită, numai bună pe timp de criză. Viorel Popa de 78 de ani nu pierde niciun spectacol. De cum apar instrumentiștii se instalează și el în fața foișorului, îmbrăcat ”la țol festiv”, alb, încins cu o banderolă tricoloră. Omul a fost pe vremuri membru în ansamblul de dansuri al armatei, iar lucrul ăsta nu se poate uita cu una cu două. La primele acorduri de vals-boston sau charleston bătrânul își începe reprezentația, face piruete năstrușnice dovedind o mobilitate de invidiat, chiar și de către oameni cu patruzeci de ani mai tineri. „Nu pot trăi fără dans, dom`le, spune pensionarul. Am fost și în Cișmigiu și am dansat pe muzică lăutărească veche, iar acum am venit aici. Simt că mă eliberez de toate gândurile negre și asta mă face extraordinar de fericit. Este cel mai bun medicament. Dansez pentru mine și pentru sănătatea mea!”

Un alt personaj, apropiat de vârstă cu primul, este scriitorul George Chirilă. Acesta ține într-o mână un baston de promenadă și în alta un volum publicat și dansează de rupe pământul. „Am două volume în lucru la editura X, zice omul de litere. Aștept să mi le publice. Dar nu sunt bani.” Prea multe nu ne poate spune, pentru că altfel ar pierde un pasaj din „Dansul lebedelor”, iar pentru el este cel mai important obiectiv al zilei. E un lebădoi pe cinste. (Răzvan Mateescu)

Inca de prima oara cand am fost in Bucuresti, impresia pe care mi-a lasat-o orasul a fost de distanta. Distanta intre locurile din oras in care trebuia sa ajung, distanta intre oameni. Oamenii… imi pareau atat de departe unul de altul, desi stateau toti adunati pe scaune de metrou. Imi pareau diferiti, atat de diferiti intre ei! Intr-un oras mic, oamenii se amesteca, seamana, au aceleasi gesturi. E senzatia unui mediu familiar. In Bucuresti, oamenii par ca traiesc izolati de cei din jur, fiecare in lumea lui, cu ziduri facute din paginile ziarului/cartii citite, din castile adancite in urechi. Iar orasul?… hmm… prima impresie a fost ca la intrare trebuia afisat mare: ‘Bine ati venit in Bucuresti! Scuzati dezordinea, suntem in constructie.’

Pe mine ma atrage necunoscutul mai mult decat orice, dar necunoscutul Bucuresti, la prima intalnire, nu m-a atras, ba din contra, m-a respins. Dar de atunci, au tot fost drumuri la Bucuresti, vizite scurte, de o zi-doua, care au facut lucrurile sa se aseze. Am inceput sa vad si eu – uneori – orasul in acea lumina boema care emana din articolele Simonei (careia, apropo, ii spun un ‘La multi ani’ intarziat. )

Iar week-end-ul asta, un Bucuresti gri si amortit, un Herastrau sub ploaie, nenumarate drumuri cu metroul, adidasi uzi si esarfa stransa in jurul gatului – m-au facut sa simt (poate doar putin din) farmecul sau. Duminica cred ca m-am indragostit putin de strazile Bucurestiului (pentru ca strazile sunt lucrul cel mai frumos dintr-un oras, cred eu). Bine, poate o contributie a avut-o si faptul ca m-am plimbat cu iubirea de mana.

P.S.1 ‘Fotografiile’ aste au o poveste!!…

P.S.2 ‘Cat la sanse suta de ploaie?’

Tot felul de… miscari de trupe si trupuri 

Am trecut astazi din intamplare prin parcul Herastrau unde cu surprindere am constatat ca si in Romanica noastra au inceput cat de cat sa se mai miste lucrurile in bine. Adica este prima oara cand am vazut intr-un lac dintr-un parc bucurestean peste, mult peste la suprafata apei. Si nu numai. Am vazut si lebede, gaste,rate,  pauni si alte “pasarele” care isi aveau spatiile lor delimitate si amenajate. Am ramas placut surprins. Mai avem mult pana la atmosfera dintr-un parc occidental dar, dupa cum am vazut, suntem pe drumul bun. :O)

Datorita faptului ca a venit mama in vizita am reusit sa iesim putin sa mai cunoastem bucurestiul!Am fost in Cismigiu in urma cu 3 zile!Mi-a lasat o impresie foarte buna.L-am simtit cochet,tineresc,vechi,nou…un amestec de gusturi.Mie mi-a placut enorm,iar zona in care este amplasat m-a facut sa ma gandesc la vechiul Bucuresti,la Micul Paris si la promenade.Ieri am fost in Herastrau!Sotului meu si mamei le-au polacut mai mult herastraul…intr-adevar e mai mare dar sunt 2 lucruri diferite,nu cred ca sunt comparabile…Nu am apucat sa vizitez Muzeul Satului pentru ca juniorul vroia sa alerge si sa zburde iar la muzeu nu prea e de mers cu un copil zburdalnic si energic ca al meu.Astept urmatoarea vizita a mamei sa ma pot duce sa vizionez cate un muzeu.Sincer…abia astept…!!!

Click pe imagini pentru mărire

Dupa o saptamana de stat mai mut in casa din cauza unei raceli (nu foarte grava) azi tati a avut ideea sa ne scoata in Herastrau la o repriza intensa de role.

A fost bine, soare, cald, frumos.
Maine, gradinita

Un album de toamna.. asa imi place sa cred.