Pe vremea mea, FC Bayern era dependentă de Beckenbauer şi Gerd Müller. Credeţi că, fără cei doi, reuşeam să câştigăm de trei ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni şi titlul mondial cu Germania? (Uli Hoeness)

Răspunsul managerului la observaţia ziariştilor de la Die Welt, cum că echipa e dependentă de Robben şi Ribéry.

 La şase zile de la apariţia interviului în care Lahm critica multe dintre deciziile luate de conducerea clubului, imperiul a contraatacat prin vocea lui Uli Hoeness. Într-o discuţie prelungită cu reporterii cotidianului Die Zeit, mangerul lui FC Bayern şi-a expus punctul de vedere într-o manieră ba delicioasă, ba arogantă etc. Traducerea integrală o aveţi mai jos. 

Die Zeit: Domnule Hoeness, o spunem direct, chiar şi cu riscul de a vă supăra de la bun început: poate că Lahm a încălcat contractul atunci când a acordat acel interviu, dar problema e alta. În afara celor din conducerea clubului, nu există nici o persoană, simplu suporter sau specialist, care să nu spună: “Lahm are dreptate”.

Hoeness: Asta nu mă interesează. Vă spun că Lahm s-a înşelat în aproape toate privinţele.

Die Zeit: După Lahm, clubului îi lipseşte o strategie coerentă pe termen lung.

Hoeness: Ridicol! Ce credeţi d-voastră că s-ar întâmpla dacă un antrenor cunoscut ar veni la tine, iar tu i-ai zice: “Aceştia sunt jucătorii şi trebuie să joci în sistemul nostru”? Franz Beckenbauer a dat singurul răspuns corect: sistemul nu este hotărâtor, pentru că o echipă bună trebuie să poată juca în mai multe sisteme. Filosofia de joc o decide antrenorul.

Die Zeit: Există totuşi cluburi de succes care şi-au dezvoltat o anumită filosofie de joc de-a lungul timpului şi care angajează antrenori care se pliază pe acest concept.

Hoeness: Sunt chiar curios să aud la ce vă referiţi.

Die Zeit: Barcelona, de exemplu.

Hoeness: 400 de milioane de euro datorii: super filosofie!

Die Zeit: Arsenal îi încântă de ani de zile pe fani, cu unul şi acelaşi antrenor, Arsène Wenger.

Hoeness: Arsenal? Îmi puteţi spune cumva când au câştigat ultima oară un trofeu internaţional? Din câte ştiu, Wenger nu a câştigat până acum un asemenea trofeu. Nemaipomenit exemplu!

Die Zeit: Ca să fim cinstiţi, nici FC Bayern n-a mai câştigat de ceva timp un trofeu internaţional, spre deosebire de Manchester United, să zicem. Acolo, însă, antrenorul a avut timp patru ani să construiască o echipă şi un sistem.

Hoeness: United? După ce a fost cumpărată de familia Glazer are datorii de 700 milioane de euro. În plus, asta s-a întâmplat demult, antrenorul n-ar mai primi şi acum atâta timp la dispoziţie.

Die Zeit: Lahm a criticat cumpărarea extremei Arjen Robben, prin care clubul şi echipa au fost de fapt constrânse să renunţe la un 4-4-2 cunoscut în favoarea unui 4-3-3 abia exersat.

Hoeness: Asta-i o prostie, cu Robben se poate juca şi 4-4-2.

Die Zeit: Dar stă pe bancă un Mario Gomez, care a costat 30 de milioane de euro.

Hoeness: Abia de-ţi vine să crezi, nu-i aşa? Cum de-l cumperi pe Gomez, dar nu-l foloseşti? Vă spun că noi, la acest club, n-am cumpărat nici un jucător până acum, pe care să-l şi impunem în echipă. Am fost de părere că, dacă îl vom transfera, va juca. Ce s-a petrecut în realitate îi contrazice pe toţi aceia care aveau impresia că noi facem presiuni asupra antrenorului, ca să-l folosească. Ce credeaţi d-voastră, “ce presiune ar mai face Hoeness, dacă ar putea, ca să-l vadă jucând pe Gomez, un fotbalist care l-a costat 30 de milioane”?

Die Zeit: Când e vorba de întrebuinţarea jucătorilor sunteţi extrem de combativ.

Hoeness: Ce mă enervează astăzi este faptul că oricine vorbeşte despre sisteme. În trecut mergeam la meciuri şi priveam cine câştiga. Acum fiecare îşi dă cu părerea. Cei mai mulţi dintre cei care se consideră atât de deştepţi şi-ar rupe mâna dacă ar trebui să deseneze un anumit sistem tactic.

Die Zeit: Dar Lahm încă nu şi-a rupt mâna vorbind despre tactică.

Hoeness: Lahm se înşeală în proporţie de 90% şi vă zic şi cine stă în spatele acestei poveşti. Roman Grill, impresarul său, care a lucrat şi aici în trecut, vrea să-şi impună clienţii drept căpitani, conducători de grup. Azi dimineaţă l-am întrebat pe Grill la telefon: “De ce ai spus presei că Philipp a fost de două ori, de trei ori la întâlnire cu cei din conducerea clubului? Ştii foarte bine că nu a fost aşa”. Iar el mi-a răspuns: “Cum altfel ar putea să se individualizeze?”. Acesta a fost răspunsul lui. Nu-i ruşinos?! I-am zis: “M-am lămurit, îţi doresc o zi bună”.

Die Zeit: Bine, dar Lahm îşi poate susţine de unul singur punctul de vedere, fără ajutorul impresarului.

Hoeness: Nu vă pune pe gânduri faptul că Piotr Trochowski a început să facă recent tot felul de comentarii la Hamburg? “Avem un lot prea puţin numeros” şi aşa mai departe. În mod normal el nu poate rosti două propoziţii, dar acum vorbeşte despre politica fotbalului! Ştiţi cine este impresarul lui? Roman Grill! Chiar şi portarul nostru, Michael Rensing, a început să dea săptămânal interviuri, de când îl are pe Grill impresar – şi ce prostioare spune! Şi-a anulat ultimele şanse de a deveni portarul numărul 1 la FC Bayern din cauza acestor interviuri. Nu se poate aşa aceva!

Die Zeit: Ce i-aţi fi spus lui Lahm, dacă ar fi venit cu nemulţumirile la d-voastră?

Hoeness: Am fi dezbătut problema, ne-am fi contrazis, poate. Noi vrem jucători majori! Dar Lahm nu a venit la mine.

Die Zeit: FC Bayern este unul dintre cele mai bine conduse cluburi din Germania, dacă nu cumva şi din Europa. Aţi realizat multe lucruri aici, unele de-a dreptul minunate, dar un aspect este foarte greu de înţeles: de ce schimbaţi atât de des antrenorii?

Hoeness: Nu putem băga toate cazurile în aceeaşi oală, antrenorii au eşuat din motive diferite. Klinsmann n-a avut de la bun început nici o şansă la München. Marea noastră problemă, dar şi a lui, a fost faptul că suporterii nu l-au respectat. Asupra acestui aspect m-am înşelat în totalitate. Pe de altă parte, Ottmar Hitzfeld a stat aici pentru o perioadă lungă. Vă spun că este şi visul meu să am un antrenor timp de trei, patru sau cinci ani, numai că asta este destul de greu de realizat în prezent, pentru că ar presupune să ai succes tot atâţia ani.  

Die Zeit: Uitaţi-vă la Werder Bremen, ei au reuşit să aibă succes în aceste condiţii.

Hoeness: Succes? În Bremen nu există nici un ziar de scandal. Până la urmă, cât de des a câştigat campionatul Werder? O dată. Aţi înţeles? Ştiţi când a câştigat Hamburg titlul pentru ultima oară? În 1983! Mi-am adus aminte de acest detaliu doar când l-am auzit spunând pe un taximetrist: “Doamne, de-am mai câştiga campionatul o dată!”. Şi când a fost Schalke, atât de lăudată astăzi, pentru ultima dată campioană? Acum 51 de ani!

Die Zeit: Dar Magath a câştigat de două ori eventul şi tot a trebuit să plece. Cine s-o mai înţeleagă şi p-asta?

Hoeness: Magath este un antrenor extraordinar, despre ale cărui metode se ştie, însă, că produc un anumit grad de uzură după vreo doi ani.

Die Zeit: Nu cumva problema constă în faptul că d-voastră sunteţi aici o persoană atotputernică şi că jucătorii vin direct la d-voastră dacă au o problemă, ştirbind astfel autoritatea antrenorului?

Hoeness: În nici un caz! Eu sunt doar cel care îi ajută pe toţi. Întrebaţi-l pe Jupp Heynckes unde s-a simţit cel mai bine în ultimii 20 de ani: în cele cinci săptămâni petrecute la noi!

Die Zeit: Nu vin jucătorii des la d-voastră, ca să se plângă din cauza antrenorului sau a metodelor sale?

Hoeness: În nici un caz! De când a sosit Van Gaal n-am mai discutat aşa ceva cu nici un jucător. De cinci luni.

Die Zeit: Vă interesează ce fel de om este un anumit antrenor, înainte de a-l angaja?

Hoeness: Normal. Este exact ca la transferurile fotbaliştilor. Se poate întâmpla, totuşi, să se schimbe după ce ajung la noi.

Die Zeit: Îţi schimbă München-ul personalitatea?

Hoeness: Da, presiunea ţi-o schimbă! Van Gaal mi-a spus că aşa ceva încă nu i se întâmplase.

Die Zeit: Îl cunoaştem pe Van Gaal mai ales prin imaginea pe care o are în presă: un om care nu numai că-i lasă pe jucători pe banca de rezerve, dar uneori îi distruge de-a dreptul, un om care le pretinde fiicelor sale să i se adreseze cu “D-voastră”, lucru pe care l-a recunoscut chiar într-un interviu, chestii care nu pot reprezenta un câştig pentru o echipă!

Hoeness: Dar acelaşi om a făcut dintr-o echipă de pluton campioana Olandei şi a jucat o finală de Liga Campionilor cu Barcelona. Van Gaal este un specialist recunoscut. Am ştiut că va pretinde disciplină. Dacă ajunge prea departe în anumite privinţe, aceasta este o întrebare la care va trebui să răspundem.

Die Zeit: Poate că tonul său se potrivea la Barcelona, dar nu e indicat la FC Bayern.

Hoeness: Quod esset demonstrandum! Vom vedea la final dacă a funcţionat. Am motive să sper că toţi cei de aici se vor adapta situaţiei. Dacă nu se vor potrivi, atunci sigur că va fi o problemă.

Die Zeit: Aţi fost şi jucător: ce poate face cu adevărat un antrenor?

Hoeness: Un antrenor trebuie să aprecieze corect calităţile jucătorilor. Marele talent constă în a face ca toate calităţile să se potrivească, ca fiecare jucător să se dezvolte la maximum, pentru a fi valoros în echipă. Nu întotdeauna trebuie să trimiţi pe teren cele mai bune individualităţi, ci pe acei jucători ale căror calităţi se potrivesc cel mai bine, pentru a forma cea mai bună echipă. Aceasta este arta unui antrenor.

Die Zeit: Este posibil ca un antrenor să fie slab, dar echipa să câştige, deoarece jucătorii sunt buni?

Hoeness: Da, am cunoscut asemenea cazuri, dar în prezent nu mai există.

Die Zeit: Daţi-ne un exemplu.

Hoeness: Echipele din anii ‘70 erau atât de puternice, încât nu aveau nevoie de antrenori. Nu cred că echipa naţională care a câştigat titlul european în 1972 şi care avea jucători precum Beckenbauer, Netzer, Overath, Breitner şi – cu voia d-voastră – Hoeness putea fi influenţată decisiv de antrenorul de atunci, Helmut Schön. Noi stabileam totul. La un moment dat frâiele au fost preluate de Beckenbauer. Dar, în felul său, Helmut Schön a fost antrenorul potrivit la momentul potrivit. A fost un catalizator, a reuşit să menţină armonia între jucători cu personalităţi foarte puternice. Când jucam 5 contra 2 şi Beckenbauer sau Netzer, de exemplu, nu aveau chef să intre la mijloc, Helmut Schön zicea: “Atunci intru eu”. Înainte ca asta să se întâmple, se sacrifica Berti Vogts şi intra la mijloc. Şi uite aşa se rezolva problema. 

Die Zeit: Dar Schön nu ţinea prea multe discursuri despre 4-4-2?

Hoeness: Nu, normal că nu.

Die Zeit: Între timp a apărut un nou tip de antrenor, diferit de mai vechii săi colegi. Consideraţi acest lucru ca fiind un progres?

Hoeness: În ceea ce mă priveşte, cred că lucrul simplu se dovedeşte la sfârşit şi cel mai bun. Nu sutele de mii de analize computerizate şi detaliate până la extrem! Jupp Heynckes face asta ca pe timpuri, cu un marker negru, unul roşu şi altul albastru - şi deocamdată are şanse puncte avans cu Leverkusen în faţa noastră! Am spus o dată, glumind, că “după Microsoft, FC Bayern este cea mai inovativă companie”.

Die Zeit: Atunci, care sunt invenţiile cu adevărat de ajutor?

Hoeness: Să o duci pe FC Bayern în generaţia următoare, aceasta este invenţia de durată! Când eram tânăr aveam încasări de 12 milioane de mărci şi datorii de 7 milioane de mărci. Normal, atunci mă gândeam la un singur lucru: echipa, echipa, echipa. Mă ocupam doar de jucători şi transferuri. Acum, însă, am devenit o prăvălie cu vânzări de 300 milioane de euro. Am construit un stadion de 340 milioane de euro, pe care cred că-l vom plăti integral în maximum zece ani. FC Bayern este cel mai sănătos club din lume, din punct de vedere financiar. Pentru mine, acest lucru este la fel de important ca şi câştigarea campionatului. Văd totul în ansamblu. Nu mă ghidez după principiul “Cum stau la sfârşitul sezonului?”, ci după altul: “Cum este integrat acest club în societate?”. Suporterul lui FC Bayern poate fi mândru de clubul său, nu doar de echipa care joacă sâmbătă pe teren. Din păcate, aceasta este învinsă prea des. Pentru FC Bayern, locul doi este deja o catastrofă.

Die Zeit: Cine-o spune?

Hoeness: În nici un caz Uli Hoeness. Să fii în situaţia de a cumpăra un jucător ca Arjen Robben pentru 20 milioane de euro cu banii jos, nu dând fuga la bancă, aceasta face parte din filosofia mea. Putem face şi alte lucruri, numai că eu nu le fac. Mai bine mă baţi decât să-mi vând tezaurul cel mai de preţ şi să scap nevătămat. Această imagine a lui FC Bayern, de personaj negativ, care îi bate pe toţi, corespunde probabil prejudecăţilor unora şi aţâţă presa. Când stăm de vorbă cu fancluburile – nucleul dur al suporterilor noştri – imaginea noastră este cu totul alta. Şi ei vor ca echipa să câştige, dar sunt mult mai liniştiţi. Când trebuie să faci faţă zilnic atcurilor presei…

Die Zeit: Ce s-ar întâmpla, dacă aţi ignora ce spune presa?

Hoeness: Un om normal nu poate îndura asta pe termen lung. O înduri numai când eşti sigur de decizia ta, în privinţa unui antrenor, de exemplu. În cazurile lui Magath şi Klinsmann n-am mai fost aşa de siguri, la un moment dat.

Die Zeit: Nu vă faceţi griji că măriţi presiunea prin declaraţii ca cea de acum două săptămâni: ”Până la Crăciun vom fi iar pe primul loc”?

Hoeness: Am spus-o ca ajutor pentru antrenor şi echipă. Am vrut să arăt că am încredere în ei.

Die Zeit: Aşadar, presa pune această presiune asupra echipei?

Hoeness: Nu poţi fi mereu primul, asta trebuie să accepte lumea. Înainte de a-i cumpăra pe Toni şi Ribéry eram pe locul patru. Atunci a publicat ziarul Bild, pe o pagină întreagă, un facsimil cu presupusa mea demisie, şi a adăugat: “Uli Hoeness semnează în colţul din dreapta, jos”. E o nebunie! Şi când vorbim astăzi despre presă, vorbim şi despre internet. 98% dintre oameni se uită toată ziua la ecranele telefoanelor lor mobile, la cele ale computerelor lor şi sunt mereu asaltaţi cu tot felul de sondaje, de genul ”Are Lahm dreptate sau nu?”, “L-aţi cumpăra sau nu pe Van der Vaart?”. Oamenii devin confuzi astfel.

Die Zeit: Există vreun jucător, antrenor sau manager care a reuşit să învingă ziarul Bild după ce s-a hotărât să-i declare război?

Hoeness: Eu am încercat mereu.

Die Zeit: Şi aţi reuşit?

Hoeness: Cred că da.

Die Zeit: Acum ne păreţi a fi precum Edmund Stoiber. Şi el a avut merite uriaşe, pe care lumea nu le-a mai apreciat cum ar fi trebuit la final.

Hoeness: Nu sunt genul care să se plângă.

Die Zeit: Dar faceţi nişte constatări.

Hoeness: Dar, dar mă feresc de generalizări, pentru că nu toţi gândesc la fel. Cred că majoritatea fanilor noştri vede lucrurile aşa cum le văd şi eu. Numai că pe diverse forumuri, pe internet, există oameni care îşi manifestă frustrarea la adăpostul anonimatului şi care pot influenţa opinia publică. Totuşi, nu cred că lumea le va da dreptate la sfârşit.

Die Zeit: Pentru că tot vorbim de principii de conducere: în urmă cu câţiva ani, aţi fi crezut că CSU va scădea la la un procentaj de peste 60% la numai 43%?

Hoeness: Pe atunci n-ar fi fost posibil aşa ceva, dar după ce am văzut că s-au întâmplat anumite lucuri, această scădere nu mă mai miră.

Die Zeit: Înseamnă că succesul depinde oarecum şi de continuitatea la nivel individual?

Hoeness: Da, dar şi de cât de corect apreciază lumea o anumită situaţie.

Die Zeit: N-au început problemele CSU încă de când acest partid se afla la apogeul puterii?

Hoeness: Nu. I-am spus lui Edmund Stoiber, al cărui prieten sunt: “Cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o, şi pe care eu vreau să o evit, este aceea că nu ai căutat din vreme oameni tineri, care să-ţi urmeze”. El nu şi-a găsit succesorul potrivit când ar fi trebuit. Beckstein nu putea fi urmaşul unei asemenea figuri legendare precum Stoiber.

Die Zeit: D-voastră v-aţi propus să vă creşteţi personal succesorul?

Hoeness: Dacă mă vor lăsa să o fac.

Die Zeit: Încă nu putem recunoaşte pe nimeni de calibrul d-voastră. Cât timp vă acordaţi?

Hoeness: Este un proces care durează între trei şi cinci ani.

Die Zeit: De acum înainte?

Hoeness: Da.

Die Zeit: Persoanele pe care le vizaţi sunt deja la club?

Hoeness: Christian Nerlinger este una dintre ele. Vor veni şi altele.

Die Zeit: Dacă Hoeness cel de azi l-ar întâlni pe Hoeness cel din tinereţe, ce sfat i-ar da?

Hoeness: Că astăzi nimeni nu mai poate sta într-o funcţie vreme de 30 de ani. Timpul acesta a trecut, eu sunt ultimul de genul ăsta.

Dovada celui mai umilitor eşec suferit acasă în Bundesliga.

Pentru că tot suntem supăraţi, pentru că azi începe o nouă etapă din Bundesliga şi pentru că jucăm mâine cu Schalke 04 e timpul să ne amintim de cea mai drastică înfrângere suferită pe teren propriu în campionat. 

Pe 9 octombrie 1976, la doar cinci luni de la al treilea triumf consecutiv în Cupa Campionilor Europeni, FC Bayern pierdea cu un neverosimil 0:7, în faţa propriilor suporteri, meciul de campionat cu “albaştrii”. Rezultatul a fost cu atât mai şocant, cu cât aliniaserăm nouă dintre cei unsprezece titulari care o învingeau pe Saint-Etienne în finala C1. Într-o partidă în care nu ne-a ieşit nimic, s-au aşezat pe coji de nucă inclusiv marii Sepp Maier, Beckenbauer, Schwarzenbeck, Uli Hoeness, Rummenigge şi Gerd Müller.  Asta da umilinţă, nu ce-am trăit noi marţi seară cu Bordeaux!

FC BAYERN – SCHALKE 04 0:7 (0:2)

Au marcat: Fischer 11, 46, 67 şi 82, Kremers 44, Dubski 64, Abramzik 74

FC Bayern: Sepp Maier – Horsmann, Beckenbauer, Schwarzenbeck (46 Arbinger), Weiss – Dürnberger, Kapellmann, Künkel (46 Seneca), Uli Hoeness – K.-H. Rummenigge, Gerd Müller. Antrenor: Dettmar Cramer

Schalke 04: Maric – Thiele, Fichtel, Rüssmann, Sobieray – Lütkebohmert, Dubski (81 Bruns), Bongartz, Abramzik - Fischer, Kremers (51 Gede). Antrenor: Friedel Rausch

Data: 9 octombrie 1976; Competiţie: Bundesliga (etapa a 9-a); Arbitru: Günter Linn; Stadion: Olympiastadion; Spectatori: 50.000

Robben può rilanciare il Bayern

Louis van Gaal e la sua squadra stanno attraversando un periodo turbolento. “Senza Ribéry e Robben ci manca creatività in attacco,” si è rammaricato l’allenatore dopo la pesante sconfitta interna per 0-2 contro il Bordeaux. L’instancabile funambolo francese resterà fuori ancora un po’, ma Robben mercoledì ha dimostrato che si sta riprendendo bene dall’operazione al ginocchio. L’inserimento del 25enne dopo l’intervallo ha avuto un impatto immediato sul potenziale offensivo del gruppo.

”Puoi sempre aggiungere un grande impeto quando hai Robben come arma da inserire dalla panchina,” aveva detto Uli Hoeness prima dell’impegno di metà settimana. E questo grande impeto c’è stato tutto, col giocatore sfortunato a non veder concretizzarsi il suo spunto migliore allorché al 62’ la sua conclusione angolata ha fatto la barba al palo. Ma non è stata questa l’unica occasione in cui Robben ha dimostrato di essere in grado di fare la differenza. Ogni volta che l’asso olandese è sceso palla al piede lungo la fascia destra, la difesa del Bordeaux è andata in apprensione. In questo modo Robben ha creato spazio per i propri compagni, anche se l’altra sera la palla semplicemente non ha voluto entrare.

“E’ ancora dura per me,” ha detto Robben subito dopo. “Non sono ancora completamente guarito. Ho bisogno di più allenamento e più tempo.” L’attaccante si era fatto male a un ginocchio nel corso della partita di Champions League giocata ai primi di ottobre contro la Juventus ed è stato costretto a farsi operare. Appena quattro settimane dopo, era già in grado di giocare 45 minuti contro il Bordeaux.

Velocissimo recupero

E’ un recupero davvero sorprendente rispetto alla norma. “E’ un miracolo che sia rientrato dopo sole tre settimane dall’intervento,” aveva considerato van Gaal alla vigilia della partita di Bundesliga contro l’Eintracht Francoforte una decina di giorni fa. Robben aveva giocato una mezz’ora in quell’occasione, segnando il gol dell’1-1 grazie alla sua terza rete stagionale e lanciando i suoi verso il 2-1 finale.

Van Gaal l’aveva poi fatto riposare in occasione delle trasferte di Coppa di Germania in casa sempre dell’Eintracht e di campionato sul campo dello Stoccarda, lo scorso fine settimana. “Dobbiamo essere prudenti con lui,” ha detto il tecnico, che è contento che il giocatore non voglia rischiare una ricaduta. Il Bayern avrà bisogno della classe di Robben nel proseguo della stagione dato che continua a essere in lizza sui tre fronti della Bundesliga, della Coppa di Germania e, almeno per altre due partite, della Champions League. “So che il Club è in una situazione difficile e voglio aiutare la squadra,” ha detto Robben, cui piacerebbe coronare la sua prima stagione a Monaco con un trofeo. Forse la stella olandese riuscirà a giocare più di un tempo sabato quando lo Schalke arriverà all’Allianz Arena.

servizio del sito ufficiale del Bayern

http://www.fcbayern.t-home.de/en/news/news/2009/21307.php?fcb_sid=e2a26a2f805cb2a63ed6f49b13d2fd99

Hoeneß: “Es kann doch zum Beispiel nicht sein, dass jetzt, wo es keine Qualifikationsspiele mehr gibt, so alberne Länderspiele gegen Chile und Ägypten stattfinden. Die sollen die Bundesliga in Ruhe spielen lassen und aufhören mit ihrer Testerei.”  via

Da es ja auch so alberne Spiele wie FC Bayern München gegen Schalke 04 oder Bochum gegen Bielefeld gibt, muss sich Uli wohl oder übel auch mit Test-Länderspielen abfinden. Verständlich, dass er kritisiert, wenn der Staat in seinen Geschäftsbereich eingreift, aber wenn er da gleichberechtigt sein möchte, können wir ihm mal die Gemeinnützigkeit absprechen. Dem FC Bayern, nicht Herrn Hoeness.

è anche il Bayern dei giovani

“Capiamo di più del nostro valore dopo aver giocato con avversari di rango,” ha detto Holger Badstuber appena fuori dalla Sala Stampa dell’Allianz Arena (al termine dell’incontro di Champions League con la Juventus, NdT). “E continueremo su questa strada,” ha aggiunto il ventenne. Ovviamente, Badstuber si riferiva al Bayern nel suo complesso, ma se anche avesse preso in considerazione solo se stesso e Thomas Müller l’affermazione sarebbe stata ugualmente appropriata.

La partita contro la Juventus è stata la seconda giocata da Badstuber in Champions League e la terza da Müller, nonché la prima per entrambi contro un avversario di rango che appartiene all’élite europea. La coppia di ragazzi ha affrontato l’impegno con evidente maturità e la loro prestazione è stata pressoché perfetta. Adesso, entrambi sanno un po’ quanto valgono.

Badstuber e Müller non si sono ancora dimostrati in grado di competere ai più alti livelli, ma sono molto vicini a poter dare un aiuto consistente. Entrambi sono dei debuttanti nel calcio che conta ma danno già l’impressione di sentirsi a proprio agio tra campioni quali Ribery, Buffon e Camoranesi.

Müller onorato

Entrambi hanno giocato nelle sette partite di Bundesliga e nelle due di Champions League disputate finora (mercoledì scorso, NdT). Tutti e due si sono dimostrati decisamente bravi. Müller è risultato primo nel prestigioso sondaggio del periodico Kicker da cui è emerso il Giocatore del Mese di settembre in Bundesliga, aggiudicandosi un notevolissimo 56% dei voti, ben staccato dal secondo, Jefferson Farfan dello Schalke 04, che è stato indicato dal 21% degl’interpellati. “Non posso davvero lamentarmi di come stanno andando le cose in questo momento,” ha commentato Müller, che sta diventando famoso per i suoi colpi di testa.

Uli Hoeness ammette che la nuova stella ha due qualità eccezionali: “Non ha incertezze e sa leggere il gioco all’istante.” L’attaccante, al momento impegnato prevalentemente come centrocampista offensivo, ha già segnato due gol sia in campionato che in Champions League, ma sta coi piedi ben piantati per terra. “Quando penso che alcuni giocatori riescono al massimo ad arrivare fin qui, penso che sia meraviglioso quel che è successo. Ma mi ci sto abituando dopo un anno passato a contatto del gruppo.”

Badstuber soddisfatto

Il difensore centrale Badstuber non gioca per far gol ma per evitare che ne facciano, il che suggerisce che più gioca più può migliorare. Con van Gaal, i difensori centrali devono saper iniziare e sostenere le azioni di contrattacco. La cosa più importante però è che aiutino a non subire gol contro i grandissimi attaccanti che ci sono in Bundesliga e in Europa. Nelle ultime sette uscite (prima dello 0-0 di oggi col Colonia, NdT), il Bayern ha subito soltanto tre gol.

“Devi sempre stare attento a un attaccante come Trezeguet. Può tirare fuori un gol dal nulla, ma ammetto che ci siamo comportati bene difendendo su di lui,” ha riflettuto Badstuber dopo l’incontro di metà settimana. Far bene è decisamente una caratteristica sia sua che di Müller.

servizio del sito ufficiale del Bayern

http://www.fcbayern.t-home.de/en/news/news/2009/20963.php

Hoeness, una vita al Bayern

Sabato il Bayern ha fatto visita all’Amburgo con l’intenzione di raggiungere il secondo posto nella classifica di Bundesliga, ma dopo aver perso per 1-0 contro i capoclassifica ha finito per scivolare in sesta posizione. “Entrambe le squadre hanno giocato bene. Se fosse finita in parità tutti sarebbero stati contenti,” ha commentato un po’ contrariato Uli Hoeness. L’allenatore Louis van Gaal è stato d’accordo con queste parole di disappunto: “Ci siamo mossi per bene ma non abbiamo sfruttato le occasioni create. Questo è stato il problema.”

Reazioni ad Amburgo-Bayern:

Uli Hoeness: “All’Amburgo è bastato fare un gol per vincere, ma non ritengo che ci sia stato superiore. Un pareggio avrebbe meglio rappresentato l’equilibrio del confronto. Entrambe le squadre hanno giocato bene. Se fosse finita in parità tutti sarebbero stati contenti. Abbiamo giocato bene, ma non siamo riusciti a concretizzare due o tre occasioni d’oro.”

Louis van Gaal: “Chiunque avesse segnato avrebbe finito col vincere. E’ stato davvero un bel confronto, giocato a viso aperto. Abbiamo avuto le nostre occasioni ma non siamo riusciti a far gol. Siamo ancora in fase di rodaggio. Ci siamo mossi per bene, ma non abbiamo sfruttato le occasioni. Questo è stato il problema. E l’Amburgo è una grande squadra.”

Daniel van Buyten: “Credo che un pareggio a reti inviolate sarebbe stato il risultato più giusto. Devo dire che è stata la sfida d’alta quota che tutti si aspettavano. L’Amburgo è forte, ma anche noi abbiamo creato delle occasioni. E’ solo che non siamo riusciti a sfruttarle. Nel finale avremmo potuto pareggiare, ma sfortunatamente Miro (Klose, NdT) era in fuorigioco.”

Philipp Lahm: “E’ difficile trovare un motivo per la sconfitta. Abbiamo avuto abbastanza occasioni, nella ripresa come nel primo tempo. Non credo che abbiamo giocato poi così male, ma ci è mancata un po’ di propensione ad attaccare.”

da un servizio del sito ufficiale del Bayern

http://www.fcbayern.t-home.de/en/news/news/2009/20880.php?fcb_sid=58731308d4ba9c1015de6a26cd194e56

In asteptarea meciurilor cu HSV si Juve e cazul sa prindem din urma zvonurile din germania. Dupa spusele ziarisitilor de la Bild si Kicker zilele astea ii dam blana pe Autobahn dupa banii celor de la Audi. In alte cuvinte, ne apropiem de o intelegere cu sponsorul de la Ingolstadt care este cu noi inca din 2002, Audi, in urma caruia producatorul de masini ar urma sa achizitioneze 10% din Ribery, Robben si compania, adica 10% din actiunile clubului contra sumei de 100 milioane de euro. Si ca sa contina articolul si un calcul haios, Audi ia 10% din Bayern pentru un pic peste un Cristiano Ronaldo (94 mill).

Iris Altig, purtatorul de cuvant de la Audi , inca spune ca este vorba de “speculatii” dar si ca “intotdeauna au loc discutii privitoare la cat de strans sa fie revizuit parteneriatulcu Bayern”. In timp ce greii de la Bayern, adica Karl-Heinz Rummenigge and Uli Hoeness, nu au fost gasiti pentru niste intrebari de ziaristii germani de la Bild se pare ca toata afacerea urmeaza sa se perfecteze in octombrie si sa fie anuntata la adunarea actionarilor din noiembrie. Conform unor declaratii gasite de cei de la Kicker, Uli Hoeness sustine urmatoarele”:  “nu pot sa dau nume, dar suntem in negociere cu o companie sau alta. multumita departamentului financiar suntem intr-o pozitie buna inclusiv cu Deutsche Telekom. Mai e mult pana la stabilirea termenilor unei extensii de contract, dar poate sa fie o toamna foarte buna pentru Bayern.”

Cu cu 7 ani ani in urma partenerii de la Adidas au cumparat 10% din club pentru 77 de milioane ceea ce arata ca, macar pe ahrtie, valoarea clubului a crescut in ultimii ani.  Conform clasamentului facut de cei de la Deloitte in ceea ce privesteveniturile celor mai mari cluburi de fotbal bayern ocupa un onorant loc 4 dupa Real, ManU si Barca.

Toata afacerea o sa trebuiasca sa fie aprobata si de Liga Germana dar nu se prevede un veto. Regulile fotbalului german spun ca nici un club nu are voie sa vanda peste 49% din actiuni, deci e obligat sa pastreze controlul a 51%. Un simplu calcul arata ca pe langa cei 20% care ar reveni sponsorilor Adidas si Audi bavarezi raman cu resurse pentru vanzare in valoare de aproape 300 de milioane pentru ultimii 29% disponibili la vanzare.

Ca sa explic si pozele asa pe final, cautand ceva care sa se lege de articol, am gasit cateva poze foarte haioase cu domnul Hoeness si nu m-am putut abtine sa nu le includ acum ca am aflat si incotro bateau apropos-urile lui din ultimele luni cu aducerea de sponsori in fotbalul german.

Ideea e aceaiasi chiar daca vine din surse diferite si pentru care a trebuit sa cotrobai internetul mult mai mult decat imi sta in fire ca sa le verific pana la capat: Ribery se gandeste la o prelungire a contractului la Bayern. Cei de la Goal.com spun ca sursa interviului sunt speniolii de la Marca, in timp ce germanii de la Bild il citeaza pur si simplu pe Septar, dar numitorul comun este ideea ca francezul s-ar putea sa ramana la noi.

Franck zice cam asa: “Simt ca sunt dorit aici si clubul are multa incredere in mine. Clubul stie ce vreau si au o idee destul de buna despre ce se poate intampla. In fotbal lucrurile se misca foarte repede, o intalnire scurta si putem sa avem un rezultat. Reactia fanilor la revenirea mea, dupa tot ce s-a intamplat vara asta,  a contat foarte mult si asta ma intareste. ” Despre van Gaal spune ce se stia deja: “La inceput a fost foarte greu. Antrenorul are propria-i filozofie, pe care la inceput am gasit-o greu de inteles.  Dar, pana la urma, am inteles ca este un am foarte inteligent si cu multa experienta. Ia ceva vreme sa ne obijnuim cu stilul si ne cere multe lucruri dar acum incep sa se vada roadele si ne simtim mult mai relaxati.

Oameni buni, de acum incolo, eu sper doar ca urmeaza partea cu Franta care nu se califica la mondiale, Bayern castigand pe banda in Bundesliga si Hoeness care sa-i dea in scris ca-l aduce pe Yoann Gourcuff ca conditie unui contract nou si ca-i vedem pe amandoi francezii de la vara sau poate chiar de la toamna cu contracte noi la Bayern.

Cunoscut pentru discursurile extrem de vehemente la adresa modelului abramovician din fotbal, managerul nostru a dat cu bâta-n baltă astăzi, cam brusc şi eronat pentru gusturile mele. Hoeness a afirmat că nu se va (mai) opune dacă vreun club german se va lăsa preluat de cine ştie ce miliardar venetic.

Uli şi-a justificat schimbarea radicală de poziţie prin dorinţa de a vedea echipele germane făcând faţă cu mai mult succes granzilor europeni, dar pretinde că nu doreşte şi nici nu crede că FC Bayern va adopta acest model. “Fanii noştri sunt conservatori în această privinţă şi asta este bine”, a spus Honess în Sport Bild.

De unde o ştii el că peste ani şi ani de zile nu se vor găsi 75% din membrii clubului care să accepte preluarea de către un Abramovici? Pentru că a devenit mai tolerant, Uli e pe cale să comită una dintre cele mai mari greşeli ale mandatului său. Nu vreau că echipa mea favorită să devină o jucărie în mâinile unui singur om.

Aveţi ceva de scris la îndemână? – Da. – Atunci, scrieţi: unu, zero, zero. – Ce-i asta? – Suma de la care începem să discutăm. (Uli Hoeness, povestind în Sport Bild cum a decurs convorbirea telefonică despre Şeptar cu reprezentantul lui Real Madrid)

Dialogul ăsta m-a amuzat teribil ieri dimineaţă. De atunci tot încerc să-mi imaginez faţa pe care a făcut-o interlocutorul lui Uli, fiind pus să scrie cele trei cifre fără vreo noimă aparentă. Şi mai ales reacţia lui la aflarea semnificaţiei acestora. Cât despre Hoeness, bag mâna-n foc că era cât se poate de serios, probabil chiar lejer iritat de insistenţa madrilenilor.

Până la amicalul de diseară cu Manchester United (21:45), pe care îl putem comenta împreună aici, iată care sunt ştirile zilei. Unele au legătură cu victoria de ieri asupra lui AC Milan, altele nu.

Louis van Gaal şi-a ieşit pentru prima dată din pepeni la adresa presei, de când este la München. Întrebat de un jurnalist italian de ce l-a titularizat pe Thomas Müller în detrimentul lui Toni, olandezul a explodat. I-a reproşat ziaristului că nu este informat, din moment ce habar nu are că Luca este încă restant la pregătirea fizică, şi a părăsit sala de conferinţe val-vârtej.

Miroslav Klose s-a infectat cu un virus gripal şi a devenit incert pentru meciul de duminică, din primul tur al Cupei Germaniei. Să sperăm că respectivul virus e doar gripal, nu şi porcin.

Cotidianul francez L’Equipe pretinde că am fi refuzat, recent, 80 de milioane de euro pentru Şeptar, de la Real Madrid. Colac peste pupăză, Hoeness a dezvăluit, pentru TZ, că le-a cerut spaniolilor minimum 100 de milioane de euro! Din două, una: Uli ori e dus cu capul, ori e încăpăţânat până la Dumnezeu.

Şi acum o ştire care nu ne priveşte direct, dar care ne-ar putea afecta foarte direct: bielorusul Hleb se întoarce la Stuttgart! L-or fi pierdut şvabii pe Gomez, dar această achiziţie e de top şi mijlocaşul ex-sovietic ne poate da mari bătăi de cap.

Ca să revenim la oile noastre, cică am fi ajuns la un acord de principiu cu Klinsmann în privinţa rezilierii amiabile a contractului fostului nostru antrenor. Mai sunt de pus la punct câteva detalii, dar suma pe care i-o vom plăti lui Jürgen a rămas secretă. Oricum, fără două, trei milioane nu scăpăm.

Încă una despre Şeptar. Oliver Kahn l-a luat la ţintă pe francez, reproşându-i atitudinea teatrală în privinţa dorinţei de a pleca la Real Madrid. “Ribéry se comportă ca o divă, iar asta creează probleme cu ceilalţi colegi de echipă şi cu fanii, foarte atenţi la ataşamentul jucătorilor faţă de club” a spus Oli, citat de Abendzeitung.

Fotografia asta am făcut-o anul trecut, la München, după meciul cu Steaua. Din păcate, acum o folosesc la despărţirea de fundaşul brazilian.

UPDATE 8 (20:35). În sfârşit, n-am aşteptat degeaba: a vorbit Lucio! Aveţi mai jos câteva fragmente din interviul exclusiv realizat, în această după-amiază, de cotidianul TZ.

De ce pleci, Lucio?

Am 31 de ani şi am vrut un contract pe termen lung, dar clubul nu mi l-a oferit. Când a sosit oferta lui Inter, mi-a fost uşor să mă decid. După Cupa Confederaţiilor plănuisem să mai joc un an la FC Bayern, dar până la urmă e mai bine aşa. Spre deosebire de FC Bayern, Inter m-a vrut neapărat.

Este o zi frumoasă sau tristă pentru tine?

Este o zi frumoasă. Am petrecut aici cinci ani de neuitat şi am câştigat multe titluri.

Ai vorbit cu Van Gaal?

Da, şi mi-a spus că trebuie să lupt pentru postul meu. 

Ţi-ai fi dorit ca rămânerea ta să conteze mai mult pentru FC Bayern?

Asta e viaţa de fotbalist. E trist oarecum, dar nu te poţi pune de acord întotdeauna. A fost cea mai bună soluţie pentru ambele părţi. Mi-am câştigat respectul aici, pentru că am dat mereu totul pentru echipă.

Vrei să mulţumeşti cuiva în mod special?

Da, doamnei Potthoff, secretara lui Uli Hoeness. M-a ajutat mereu şi mi-a fost o bună prietenă. Are un suflet mare şi este foarte simpatică. A plâns când a aflat că plec. Am plâns şi eu cu ea.

Speri ca Inter şi FC Bayern să se întâlnească în Liga Campionilor?

Mai bine nu. 

Şi cu asta, basta! Ne-am despărţit şi de cel pe care-l poreclisem, din simpatie, “găina fără cap”, pentru raidurile lui dezordonate în atac.

UPDATE 7 (18:45). Mi se pare interesant sondajul lansat de Gazzetta dello Sport: “Prin venirea lui Lucio, Mourinho are, acum, o echipă competitivă şi pentru Liga Campionilor?”. Şi mai interesant e faptul că majoritatea participanţilor a răspuns afirmativ. Chiar aşa, absenţa unui fundaş central de valoare să fii fost cauza contraperformanţelor bifate de italieni, de mulţi ani încoace, în Europa?

UPDATE 6 (17:20). Am rămas dator cu explicarea afirmaţiei a doua din titlu. Aşadar… Lucio s-a supărat pe noi în timpul Cupei Confederaţiilor, când presa germană a speculat că şi-ar putea pierde postul de titular şi chiar locul din lotul lui FC Bayern. Singurul argument de care s-au legat jurnaliştii a fost o anumită afirmaţie a lui Van Gaal, potrivit căruia olandezul vrea un stoper de picior stâng, iar brazilianul e dreptaci. Singurii fotbalişti din lot care îndeplineau condiţia antrenorului sunt Braafheid şi Badstuber. Cu toate acestea, nimeni, dar absolut nimeni din conducerea clubului, nici măcar Van Gaal, nu a declarat, în mass-media, că l-ar dori plecat pe Lucio. La experienţa şi valoarea lui, brazilianul ar fi putut rămâne să lupte şi să-şi convingă antrenorul că e mai bun decât Braafheid şi Badstuber chiar dacă nu are piciorul stâng. Din păcate, Lucio a preferat să se enerveze, să se simtă trădat, să abandoneze cursa cu adversari mai puţini bine cotaţi şi să plece. De aceea vina îi aparţine în totalitate. 

UPDATE 5 (16:25). Vlad revine şi atrage atenţia că seriosul Kicker oferă o altă sumă de transfer: 8 milioane €! Teoretic, bisăptămânalul cu pricina este o sursă mai credibilă decât precedentele două, dar asta rămâne de demonstrat.

UPDATE 4 (15:50). În aşteptarea unei reacţii a brazilianului, să amintesc ceea ce a descoperit Vlad pe Bild. În schimbul lui Lucio am încasa circa 10 milioane €, nu numai 5. Aşa mai merge!

UPDATE 3 (15:15). Ha-ha-ha, delicioasă explicaţia lui Hoeness despre condiţiile financiare ale transferului: “Pe piaţă sunt puţini bani. Italienii ne oferiseră posibilitatea de a ne alege din 15 jucători, la schimb. Dar în condiţiile respective chiar că nu-i mai ieşea socoteala lui Van Gaal”. Mă întreb dacă printre cei oferiţi de Inter se număra şi Ibrahimovici, dar cred că olandezul oricum l-ar fi refuzat, pentru că are deja cinci atacanţi în lot.

UPDATE 2 (15:00). Doar atât?! Un site neoficial al lui Inter scrie că preţul transferului lui Lucio se învârte în jurul sumei de numai 5 milioane €! Cam puţin, părerea mea. O avea omul 31 de ani, dar nu poţi spune că e la apusul carierei şi, în plus, e căpitanul Braziliei! O fi contat şi faptul că mai avea doar un an de contract cu noi? Probabil că da.

UPDATE 1 (14:25). O declaraţie a lui Hoeness explică doar parţial de ce s-a ajuns în această situaţie: “După Cupa Confederaţiilor a fost dorinţa clară a lui Lucio să plece, dacă va primi o ofertă de la un mare club”. Ok, numai că eu vreau să aud pe cineva rostind motivele pentru care brazilianul a luat această decizie. De fapt, le bănuiesc de multişor, dar vreau o confirmare.

Aşadar, s-a întâmplat: Lucio ne părăseşte cu direcţia Inter Milano, după cum a anunţat astăzi Uli Hoeness. Motivele despărţirii? Oficial, brazilianul ar fi dorit o prelungire a contractului scandent în 2010 cu cel puţin trei ani, dar noi i-am oferit doar două sezoane în plus. Din acest punct de vedere, cineva ar putea rămâne cu impresia că vina ne aparţine, dar nu-i deloc aşa. Fiţi pe fază, că urmează mai multe update-uri şi sper să comentăm împreună noutăţile.

Schöner Glücksmoment beim heutigen Aufschlagen der (Frankfurter Allgemeinen) Sonntagszeitung. Schlagzeile: “Felix Magath lässt bei Schalke keinen Stein auf dem anderen.” Eine gute Nachricht! So wird der BVB auf Jahre hinaus kampflos die Vorherrschaft im Revier übernehmen können.  Einzige Gefahr: FM kommt nach dieser respektablen Tat auf die Idee, alles wieder aufzubauen, nur in schön und erfolgreich. Was kann das verhindern? 1. Anruf von Uli Hoeness, nachdem van Gaal gefeuert wurde. 2. Magath lässt sich versehentlich auf dem Dortmunder Rathausbalkon fotografieren. 3. Trainingslager auf Sylt, wo er  in einer Seitengasse Rudi Assauer begegnet.  

 Fazit: Aufatmen im Revier: Projekt Magath so gut wie gescheitert!

Lucio este căpitanul Braziliei şi cel mai bun fundaş al nostru. Trebuie să-l păstrăm. (Franz Beckenbauer, citat de Bild)

Bun, deci Kaiserul a încercat să domolească orgoliul lui Lucio, care afirmase că e gata să se care din cauza zvonurilor privind posibila sa trecere pe banca de rezerve sau pe linie moartă. Am câteva nelămuriri acum.

De câte coaie ai nevoie ca să-l pişi pe ditamai căpitanul Braziliei? Două-s de-ajuns (Van Gaal)? Sau patru, pentru mai multă siguranţă (Van Gaal + Hoeness)? Şase aduc succesul garantat (Van Gaal + Hoeness + Rummenigge)?

Pe bune, să mă lămurească cineva: care echipă l-a mai trimis la plimbare pe căpitanul Braziliei?

UPDATE 1 (16 iunie, 09:55). După ce Hoeness s-a exprimat ieri, în Kicker, asupra viitorului Şeptarului, azi a luat cuvântul Rummenigge, într-un interviu pentru Bild. Aşa aflăm care sunt cluburile care au făcut oferte pentru francez şi care este punctul de vedere al lui Kalle.

Bild: A oferit Florentino Perez o anumită sumă?

KHR: Nu, dar există alte cluburi care au făcut-o.

Bild: Ce cluburi?

KHR: Chelsea, Manchester United şi Barcelona.

Bild: L-aţi cumpărat cu 25 de milioane de euro, iar acum aţi putea face un profit de 45 de milioane de euro. Din perspectivă economică, nu ar fi mai inteligent să-l vindeţi?

KHR: Dacă gândim doar din punct de vedere economic, da. Dar fotbalul nu trebuie analizat doar economic, ci şi din perspectiva emoţională. Nu l-am cumpărat pe Franck, acum doi ani, pentru a face profit, ci pentru a ne îmbunătăţi echipa. Acum trebuie să facem totul, pentru a-l păstra la München. Sunt hotărât în această privinţă.

Bild: Van Gaal nu l-ar prefera mai degrabă pe compatriotul său, Sneijder, în rolul de play-maker?

KHR: Din toate discuţiile pe care le-am avut reiese clar că Van Gaal ştie ce jucător fantastic este Ribéry. Este bucuros că îl are la dispoziţie şi îl include în planurile sale pentru următorul sezon.

Kaka este mai slab decât Ribéry şi a costat 70 milioane de euro. Aşa că suntem dispuşi să negociem doar dacă cei interesaţi au de gând să facă o nebunie. (Uli Hoeness, în Kicker)

Aşadar, îl împachetăm pe Şeptar de la 70 de milioane în sus, sumă pe care Hoeness a transformat-o în unitate de măsură: un Kaka. O condiţie care nu a speriat Realul, pentru că Zidane a vorbit de următoarea ofertă: 60 de milioane de euro plus X. Eu aş accepta-o, mai ales dacă X = Sneijder. Asupra comparaţiei brazilian – francez nu mă pronunţ, dar nu-s convins că Uli a nimerit-o cu verdictul.

La cât bănet am dat pe el, Mario Gomez ar trebui să-i asculte cu urechea pe viitorii noştri adversari.

Transferul lui Mario Gomez de la VfB Stuttgart la FC Bayern a devenit certitudine ieri, chiar dacă oficializarea tranzacţiei ce ne va costa, pare-se, cam 30 milioane de euro, este programată pentru viitorul foarte apropiat. Atacantul de 23 de ani va semna pe patru sau cinci sezoane, contra unui salariu anual de circa 4 milioane de euro, pretinde Sport Bild. Buuun, şi acum urmez eu, cu propriile certitudini, îndoieli şi necunoscute referitoare la această achiziţie, pe care mi le voi exprima punctual.

1. Prima chestie care mi-a venit în minte la aflarea veştii a fost o întrebare: Ok, l-am luat pe Gomez, dar pe care dintre el? Am folosit singularul pentru că este vorba de un singur fotbalist, a cărui eficienţă în faţa porţii diferă, însă, ca de la cer la pământ când vine vorba de naţionala Germaniei şi de echipa de club. Sper din tot sufletul să fi pus mâna pe “şvabul” Gomez, nu pe ”internaţionalul” cu acelaşi nume.
2. Dacă chiar vom plăti 30 de milioane pe el, Gomez va deveni cel mai scump jucător din istoria clubului şi a Bundesligii. Mai scump ca Şeptarul, de trei ori mai scump decât Toni, Klose şi Podolski, luaţi individual, şi cam la fel de costisitor cât toţi cei trei, luaţi împreună. Păi, nene, de banii ăştia mă aştept să mănânce pământul din faţa porţilor adverse, să facă spectacol, să iasă golgheter, să marcheze şi în somn!
3. Una dintre puţinele certitudini referitoare la acest transfer este că, teoretic, vom avea un atac beton, cu Gomez, Toni, Klose şi Olici bătându-se pe două locuri, la care s-ar putea adăuga şi jolly-joker-ul Thomas Müller. Asta doar teoretic, pentru că – practic – rămâne să o mai şi demonstrăm.
4. O altă certitudine: Mario Gomez va începe sezonul 2009-2010 ca titular. Nu poţi să dai atâta bănet pe un fotbalist, ca să-l ţii rezervă din prima!
5. Aici se naşte cea de-a doua necunoscută: presupunând că vom juca cu doi atacanţi, cine va face pereche cu Gomez? Din punctul meu de vedere, Olici are cele mai mici şanse să prindă primul unşpe, marea bătălie pentru titularizare urmând să aibă loc între Toni şi Klose.
6. Înclin să cred, deşi o umbră de îndoială persistă, că sosirea lui Gomez nu va declanşa plecarea unuia dintre atacanţii mai vechi, mai exact a lui Toni. Asta a lăsat să se înţeleagă şi Rummenigge, anume că şefii lui FC Bayern şi-au dat seama că e nevoie de concurenţă puternică pe posturi, dacă vrei să faci o mare brânză în Europa.
7. Am şi o curiozitate: tare aş vrea să ştiu dacă Van Gaal a fost consultat în privinţa acestui transfer, aşa cum clama Hoeness înainte de a semna cu olandezul, că politica de întărire a lotului va fi stabilită împreună cu noul antrenor.
8. Ultima chestie: sunt cel puţin la fel de nerăbdător să aflu ce are de gând conducerea în privinţa liniei mediene, dacă plănuiesc să aducă un mijlocaş central de valoare şi/sau un corespondent pentru Şeptar, pe partea dreaptă, şi – mai ales – dacă au mai rămas suficienţi bani pentru o astfel de lovitură, după costisitoarea înregimentare a lui Gomez.

Cam atât, deocamdată. Aştept opiniile voastre.

Liest sich ja prima im Tweet: “Hoeneß glaubt an Champions-League-Sieg” sagen die 11 Freunde über den SID. Mensch und das wo sie nur Vizemeister sind. AAAAAber:

Manager Uli Hoeneß hält einen Champions-League-Sieg seines FC Bayern München in den kommenden zehn Jahren für realistisch.

In den kommenden zehn Jahren halte ich von einer Meisterschaft des FC St. Paulioder dei Einrichtung von interstellare Kommunikation und/oder Entdeckung von Leben in meinem Mars bis zu Rückkehr des Dodos auch vieles für möglich.

via 11 FREUNDE – Newsticker – Hoeneß glaubt an Champions-League-Sieg.

Der FC Bayern kauft sich mal wieder, was er haben will – wenns sein muß, auch Spielergebnisse. Frei nach dem Motto: Scheckbuch zücken ist weniger anstrengend als Fußball spielen. So läßt sich erklären, warum der VfB Stuttgart fast kampflos sein letztes Saisonspiel verlor.

1. Akt: kurz vor Spielbeginn des letzten Bundesliga-Spieltages gibt der FC Bayern überraschende Interviews, in denen er sein Interesse am Spieler Mario Gomez (vom heutigen Gegner VfB Stuttgart) äußert.

2. Akt: der VfB Stuttgart verliert nach einer merkwürdig schwachen Leistung das so bedeutsame Entscheidungsspiel gegen die Bayern – und damit seine Chance zur direkten Qualifikation für die Champions League. Dafür sind die Bayern nun sicher in der Königsklasse des europäischen Fußballs.

3. Akt: In den Interviews direkt nach Spielende zeigen sich Spieler, Trainer und Manager des Verlierers Stuttgart ungewöhnlich zufrieden. Sie sprechen in fröhlichem Ton von einer tollen Saison und blenden sowohl die Niederlage als das Verfehlen der finanziell so bedeutenden Champions League vollkommen aus.

4. Akt: zwei Tage später bekräftigt Bayer-Manager Hoeneß das Interesse am Stuttgarter Gomez und bringt großzügig eine Summe “30 Mio plus x” ins Spiel. Nicht nur, dass diese Summe sämtliche bisherigen Bundesliga-Transfers in den Schatten stellen würde. Der Marktwert für den oftmaligen Unglücksraben Gomez war bis dato ganz klar in einem viel niedrigeren Bereich.

Es bleibt der üble Verdacht, dass es sich bei der ganzen Inszenierung um ein abgekartetes Spiel handelt, bei dem die Bayern mal wieder kurz vor Saisonende lieber das Scheckbuch gezückt haben, ansatt irgendein Risiko bei ihrem zentralen Thema Champions League einzugehen. Wird Stuttgart hier kaiserlich belohnt für eine Niederlage am letzten Spieltag?!

As i write this, Bayern Munich have a very uphill task of winning atleast a trophy this season. This from club which is the default winner of the double, Bundesliga and the DFB Cup, almost each year. May be its the almost bit, but you have to expect some serious commitment from the players and management alike.

Now lets start with the management: Firstly there has been a total lack of decisions. No new transfers, not a big enough bench, no stability in the coaching dept.For eg. Jurgen Klinssman was sacked just 9 months into his tenure. Now while a appreciate the need to win trophies and do it on a regular basis, this is just ridiculous. Every coach needs time at the helm, especially if he is new to the club. You cannot expect the defensive minded team of Ottomar Heizfeld to adapt instantly to the attacking football that Klinssman plays. On top of that, he wasn’t given any control over transfers, let alone control, he didn’t even have a say over the transfers. So all in all we had some defence minded players, who incidentally aren’t all that good in defence as this season has shown.

With all the sagas going on as to who the new coach is going to be, most people are unwilling to take up as they fear we are on course to becoming another Chelsea/Real. All this while, the great Franz Beckenbauer has been giving the media many anecdotes as to who will become the coach. This has rightfully not gone down well with Manager Uli Hoeness. Now that the new coach will take over, there will again be problems of players trying to adjust, management having the final say on transfers and so on. I really do hope that whoever becomes the new coach will get a decent run of 2 season atleast to prove his worth.

The other major worry is the lack of bench strength. We got an unfit Toni, unmotivated Podolski and with only Klose to do the attacking up front, that is a serious concern in Europe and it showed. Landon Donovan showed why “soccer” isn’t popular in the states.

On top of that, the only players n the mid field who have performed have been Bastian Schweinsteiger and Franck Ribery. apart from those two, all have been hits and misses, injured or in “Captain” Mark Van Bommel’s case, plain useless. The new signings have not been given enough time on the pitch to really prove themselves, namely Tim Borowski, so i will reserve my judgment on them.

Now on the defence part. Let me say this: apart from Phillip Lahm and to a certain extent Lucio, no one has performed, let alone to expectations. Lahm quite simply is the best wing back in the world, better than Sergio Ramos IMO. But the rest of the defence has been leaky. I can understand that Italians are generally god defenders, but taking a 32 year old wing back, who is 3rd choice for his club, which incident couldn’t make it to the UCL this year, is just showing where you consider yourselves to be. Massimo Oddo has been through just one purple patch, lasting no more than 6 matches if my memory serves me right. Also poor Willy Sangol retired with persistent injury problems. Another one bites the dust after Sebastian Diesler. Martin Demichelles is at best a holding mid fielder, and not a centre back, and unless he plays there, i don’t see him making much of an impact. Breno is just a kid who will be bullied by oppoents. The quicker Mats Hummels is brought back from his loan at Dortmund, the better. A promising centre back, German and young. Oh yes i forgot about Christian Lell, but why bother, the chap cant defend to save his life.

The goal keeping is another issue which needs to be sorted out. By no means is Micheal Rensing going to come anywhere close to Kahn. Its best to get a good goalie: Ustari, Neuer, etc before its too late.

So that’s about it. A poor poor season by any standards and we are languishing 2nd hte table, its just the magic of a few players: Schweinsteiger, Ribery, Lahm, Lucio, Klose, Ze Roberto and lately Sosa, that we are here.

So basically Bayern have been riding mostly on a wave of individual performances. Lets hope this will get sorted out next season and we can again dream of the trebles which the teams of hte late 90s and early 2000s gave us. Prost Bayern Munchen

Thanks to”: Oliver Tuur, Oliver Jilke, V2J, Lester Ervine, Prakash and all my friends in the Orkut Bayern Munich community for their insights, without which this wouldn’t have been possible

Bayern m-a mai căutat de câteva ori în trecut, dar de fiecare dată am spus NU. Acum aş spune DA. (Louis van Gaal, în ediţia de ieri a săptămânalului Bild am Sonntag)

Cred că va trebui să-mi fac abonament la Kicker, după cum promiteam aici. Lucrurile se precipită, şi se precipită bine pentru noi. Asta deoarece ne mai desparte doar un mililitru de cerneală de favoritul meu la banca tehnică, olandezul Louis van Gaal, dacă e să dăm crezare declaraţiei de mai sus şi unui articol apărut ieri seară într-un serios şi influent cotidian german.

După informaţiile noastre, conducerea bavarezilor a ajuns la un acord de principiu cu viitorul tehnician. Al 21-lea antrenor al lui FC Bayern va fi Louis van Gaal, care mai trebuie doar să semneze contractul. (Süddeutsche Zeitung)

Bineînţeles că Honess a ţinut să dezmintă ştirea, dar a făcut-o neconvingător. În plus, parcă mai guraliv ca niciodată, managerul s-a arătat dispus să divulge câteva detalii ziariştilor. Aşa au aflat aceştia că FC Bayern nu trebuie să plătească nici o clauză de reziliere lui AZ Alkmaar, pentru că respectiva clauză ar funcţiona doar în cazul în care Van Gaal ar vrea să preia o echipă naţională, şi că olandezul ar primi din partea noastră un contract pe doi sau trei ani. Să-mi fie iertată exaltarea, dar pe mine tot acest context mă face să cred că problema antrenorului e rezolvată în proporţie de 90%. 

O altă veste bună, şi ea anunţată de Kicker încă de joi, este oficializarea interesului pentru brazilianul Diego. În acelaşi articol din SZ, Hoeness a admis pentru prima oară că mijlocaşul lui Werder Bremen este o posibilă ţintă pentru noi. În ce condiţii? ”Diego va deveni un obiectiv, dacă Ribéry va pleca”, a detaliat Uli, iar ziariştii au mers mai departe, pretinzând că am fi gata să plătim 18 milioane de euro în schimbul său. Iar fotbalistul şi directorul sportiv al “verzilor”, Klaus Allofs, sunt dispuşi la negocieri, a scris BamS. “Dacă Bayern mă vrea şi are o ofertă concretă, trebuie să vorbească cu Allofs, care va decide ce este mai bine pentru Werder” şi “Bayern nu m-a contactat deocamdată, dar nu aş închide telefonul, dacă m-ar suna”, au declarat cei doi.

Am început să ne mişcăm mai cu talent, e clar.

Revenirea lui Andreas Görlitz (27 de ani) de la Karlsruher SC la FC Bayern, anunţată oficial, astăzi, de Uli Hoeness, ar putea reprezenta soluţia pentru întărirea flancului drept al defensivei, transformat în şvaiţer de prestaţiile catastrofale ale lui Lell şi de cele mediocre ale lui Oddo. 

Managerul pretinde că soarta italianului va fi decisă abia la sfârşitul lunii mai (se întoarce la AC Milan sau continuă la noi?), dar cea a lui Lell pare pecetluită, acesta riscând să devină rezervă de rezervă. Pe de altă parte, Görlitz este în stare să joace şi mijlocaş dreapta, aşa că nici Schweini sau Altintop n-ar trebui să se culce pe o ureche.

Hoeness a mai făcut încă două afirmaţii legate de transferuri. Reîntoarcerea lui Toni Kroos, împrumutat la Bayer Leverkusen, va fi decisă de viitorul antrenor, iar numele noului tehnician, din ce în ce mai probabil Louis van Gaal, va fi făcut public pe 31 mai, cel mai târziu.

Incredibil! Mă întorsesem bine-dispus de la grătar, deschid un site, la întâmplare, și trosc! Citesc: FC Bayern l-a ofertat pe Cannavaro! Ce mama dracu ne trebuie nouă Cannavaro? Dumnezeule, ăsta are 35 de ani și 8 luni! Am devenit gerontofili? Din fericire există și un motiv de bucurie.

Băbăciunea ne-a refuzat. ”Nu vreau să încep de la zero înaintea Mondialului de anul viitor, de aceea am respins ofertele de la Bayern și Manchester City”, a declarat italianul Realului pentru Gazzetta dello Sport, preluată, la rându-i, de Münchner Merkur. Am ajuns rău. Ne-a dat cu flit un bunic de fotbalist. N-am nimic cu Fabio, dar campionul mondial ne trebuia mult mai demult. A luat-o Hoeness rău cu capul sau nu mai crede în propriul pronostic, că Breno va deveni cel mai bun fundaș central din lume?

UPDATE 2 (22:25). Astăzi a apărut în TZ şi un interviu cu Rummenigge. Deloc surprinzător, opiniile acestuia sunt foarte asemănătoare cu cele exprimate de Hoeness şi justifică o eventuală campanie de achiziţii subţire în vară sau absenţa ei totală. Iată ultima parte a dialogului cu ziaristul tabloidului münchenez.

Reporter: Cât de mult sunteţi pregătiţi să investiţi? KHR: Barcelona are salarii şi alte costuri duble decât noi. Chelsea are datorii de peste un miliard de euro. Manchester United are datorii de 730 milioane de euro şi a pierdut doar anul trecut 50 milioane de euro. Toate aceste echipe sunt modele pentru noi, din punct de vedere sportiv. Dar raportul investiţii – realizări nu se justifică, dacă faci asemenea datorii, pentru a câştiga o dată Liga Campionilor. Sunt echipe fantastice, dar nu reprezintă un model pentru noi, din punct de vedere financiar. Reporter: Cum intenţionaţi să ţineţi pasul? KHR: Vom lucra pentru al 18-lea an profitabil şi vom avea câştig. Normal că vrem să câştigăm Liga Campionilor, dar nu cu orice preţ. Reporter: Totuşi, puteţi investi 50 de milioane de euro, fără să aveţi probleme ulterior. KHR: Şi în acest caz trebuie să ne gândim foarte serios.

UPDATE 1 (21:35). Nu-mi propusesem să updatez acest post, dar trebuie să o fac, pentru că au apărut două informaţii legate de subiectul iniţial. Deocamdată, prima dintre ele: Uli Hoeness a intrat în Hall of Fame-ul unei asociaţii a sponsorilor din Germania (FASPO)! Mai jos găsiţi argumentele juriului.

Uli Hoeness este cel mai de succes manager din lumea fotbalului şi sufletul lui FC Bayern. El a transformat clubul într-un brand renumit la nivel mondial şi îl reprezintă ca nimeni altul. La nici un alt club german sponsorii nu sunt aşa de siguri că vor fi prezenţi la cel mai înalt nivel intern şi internaţional.

Bravo lui! Anul ăsta împlineşte 30 de ani în funcţia de manager şi a câştigat trofee de mă doare capul. La fel de adevărat este că, în a doua parte a mandatului său, FC Bayern a ajuns să fie denumită chiar şi de proprii suporteri drept o bancă ce are ca hobby fotbalul. Asta apropo de zgârcenia de care am dat dovadă deseori pe piaţa transferurilor şi de care mă tem că s-ar putea repeta şi în vară.

Managerul nostru a făcut, ieri, o afirmaţie care mă sperie. Într-un interviu acordat cotidianului TZ, Hoeness a fost întrebat cât de mult este pregătit să investească în transferuri, la vară, în perspectiva viitoarelor sezoane. Răspunsul lui Uli m-a enervat din prima şi nu m-am calmat nici după ce l-am citit a doua oară.

În principiu îmi pot imagina că nu vom mai face nimic din acest punct de vedere. Totuşi, dacă ne vom califica în Liga Campionilor, e posibil să mai dăm o lovitură de proporţii.

Acest dacă şi cu parcă din declaraţia scumpului nostru manager nu-mi miroase a bine. Sunt şanse considerabile, altfel spus, să defilăm cu aceeaşi oameni şi la anul, chiar dacă prindem Liga. Cu Lell, adică?! Nţ, Uli, nu ţine! Nu sunt adeptul remanierii masive a lotului, dar ceva transferuri sunt obligatorii pentru un parcurs mult mai bun decât sezonul ăsta. Un fundaş dreapta de valoare e un must, la fel şi un mijlocaş dreapta (Schweini poa’ să stea rezervă la cum a jucat, iar Hamit să plece, nu-l mai vreau). Ne-ar prinde bine şi un “decar” autentic (Diego, favoritul meu), ba chiar şi un portar.

Nu mă pesimesc de tot acum, dar mi-e să nu aud mai încolo placa cu “am făcut deja transferuri, ce altele mai vreţi?” şi să-i citesc enumeraţi pe Baumjohann, Olici şi Timoşciuk (doar ucraineanul ne-a costat). Nu-i puţin, dar e - să fim serioşi! – insuficient.