Alexandru Curbet, pe blogul său personal homofob şi de îndoctrinare creştină, îşi freacă palmele de bucurie după ce face publice rezultatele sondajului său despre organizarea unei parade gay la Chişinău, pe 10 decembrie, la care au participat se pare doar blogerii creştini şi rudele lor. Bineînţeles că nu voi face o analiză a sondajului, nu voi face nicio remarcă privitoare la tendenţiozitatea demersului pe un blog homofob, ale cărui rezultate puteau fi prevăzute şi de ultimul prostănac. Vă las pe voi să o faceţi în cazul în care aveţi chef să mirosiţi miasmele unui blog creştin.

Pe mine m-a intrigat altceva. Şi anume faptul că Alexandru Curbet îi instigă subtil pe homosexuali să iasă la o paradă gay prin afirmaţii gen: “...imoralii după evenimentele din 7 aprilie nu au avut curaj să facă manifestări în PMAN (parada iniţial era planificată pentru 8-9mai) şi au amânat-o pentru 10 decembrie , Ziua Internaţională a drepturilor omului “. Deci, creştinul nostru foloseşte ipocrit noţiunea “curaj”, care automat implică şi opusul ei “laşitate”, ca să-i determine pe cei de GenderDoc-M să organizeze totuşi parada de frică să nu fie luaţi drept laşi.

Ce-ar avea de câştigat din asta creştineii şi elementele fasciste aliate? Multe! În sfârşit li s-ar oferi câmp de activitate, posibilitatea de a se manifesta în faţa mulţimii îndobitocite în calitate de forţe care întruchipează  Binele, Puritatea, Curăţenia, Neprihănirea în luptă cu Forţa Răului şi derivatele sale: Perversiunea, Imoralitatea, Murdăria, Necredinţa etc. Câmp de activitate care le asigură, nemaivorbind de pălăvrăgeala lăudăroasă post-paradă gay, posibilitatea de a se bate cu pumnul în piept că au salvat Ţara, Ortodoxia şi Creştinătatea în general.

M-au surprins plăcut creştin-democraţii germani care, se pare că, împreună cu noii colegi de coaliţie, îl vor alege în funcţia de ministru al Afacerilor Externe pe Guido Westerwelle, lider al Partidului Liberal-Democrat. Acesta şi-a făcut coming out-ul discret, fără declaraţii de presă, prezentându-se pur şi simplu la o ceremonie organizată de Angela Merkel împreună cu partenerul său, Michael Mronz.

Iar stânga germană se pare că e homofobă. Astfel, Peter Langner, un funcţionar de stat, social-democrat, a fost nevoit să-şi ceară scuze zilele astea pentru remarca homofobă la adresa lui Westerwelle, pe care şi-a permis-o în noaptea alegerilor: “Nu vreau un gay în funcţia de ministru al Afacerilor Externe”.

Acum realizez la ce distanţă ne aflăm de Germania. Creştini-democraţii sunt cei mai homofobi din politica moldavă şi cred că n-ar avea nimic împotriva unei legi de tip sovietic care să stipuleze pedeapasa penală pentru homosexuali. Este adevărat că nici restul politicienilor nu sunt mai breji, dar creştin-democraţii au făcut din homofobie punctul forte al programului lor politic.

Sursa: gay.ru

“Het ontbeert de politiek aan visie”, is een veel gehoorde klaagzang die men overal hoort. Meestal gaat het dan over de financiele crisis die op dit moment huis houdt. Ik vind juist dat de politiek op een heel ander punt geen visie heeft (of juist een tegenovergestelde). Men mag namelijk nog steeds homo seksuele leraren of lesbische leraressen weigeren. Ik vind dat je hiermee een verkeerd signaal afgeeft aan de huidige generatie kinderen.

Kinderen zullen toch vragen gaan stellen, want waarom is meester Hans toch opeens verdwenen? Helemaal lastig als je als ongelovige ouder dit moet uitleggen aan je kind. Je had als ouder al je twijfels om je kinderen naar een christelijke school te sturen, maar nu wordt je ergste nachtmerrie de waarheid. Je had ook geen keus, want er zijn in Barneveld alleen maar christelijke scholen. De dichtsbijzijnde openbare school is te ver reizen en daarom koos je toch maar voor deze oplossing.

Je zou toch denken dat het in een tolerant land als Nederland niet voor zou komen. Helaas is dit wel het geval. In Emst liep een homoseksuele leraar rond. Toen de school daar achter kwam werd hij geschorst. De school handelt namens artikel 6 van de grondwet die stelt dat iedereen vrij is om zijn religie uit te voeren. Maar men mag toch ook niet discrimineren op basis van ras, afkomst of seksuele geaardheid (gelijkheidsbeginsel)?

Die afweging wordt nu door de regering in het voordeel voor de christelijke scholen beslecht. Men schaft namelijk de regel die het weigeren van homo’s mogelijk gemaakt af. Dit lijkt positief, maar de regel wordt alleen maar weggehaald om verwarring te voorkomen. Het evenwicht tussen beide (artikel 6 en gelijkheidsbeginsel) blijft namelijk bestaan. En zo veranderd er niks en doet Balkenende IV niks aan de groeiende homofobie bij jonge kinderen.

Religie zou namelijk geen plaats moeten hebben op school. Religie doe je thuis en dring je niet op aan anderen die er zoals in Barneveld gedwongen aan onderworpen worden. Iedereen heeft de vrijheid om haar geloof te belijden op haar manier, maar anderen moeten niet gedwongen worden om daar in mee te gaan (misschien zelfs je eigen kinderen niet). Daarom zou er nog alleen maar openbaar onderwijs moeten worden gegeven in Nederland. Dan blijft Nederland haar tolerante gezicht houden.

Am realizat inca o data cat de inutila este organizatia-mamut ONU, care nu decide nimic in lumea asta, pe a carei decizii scuipa cui nu-i este lene sa o faca, si al carei nou presedinte a devenit recent un homofob. De origine libian, Ali Abdussalam Treki a declarat la o conferinta de presa unde i s-a cerut parerea vizavi de decriminalizarea universala a homosexualitatii, ca aceasta ar fi inacceptabila, ca in calitate de musulman n-o accepta sub nicio forma, iar religia si traditia tarii sale o resping categoric, si ca de fapt majoritatea statelor lumii n-o accepta. In opinia lui, exista doar cateva state care accepta homosexualitatea presupunand astfel ca ar sustine democratia, insa el nu le impartaseste pozitia.

Interesant, ce va urma? Care va fi urmatoarea declaratie a liderului ONU care pune mai presus de toate islamismul si traditiile arabe? Nu m-ar surprinde deloc daca va adopta retorica antisemita, ca nici ei nu par sa fie cei mai buni prieteni si aliati ai musulmanilor. Sau, de ce nu, va escomunica Franta pentru ca nu permite femeilor musulmane sa poarte masti pe fatza in institutiile publice. Sau va cere asasinarea jurnalistilor care indraznesc sa publice caricaturi la adresa religiei lui ori sa asasineze regizori care la fel atenteaza la valorile traditiei lor sfinte…

Ik moest een opdracht maken voor school, zoek een groot actueel nieuwsitem en zoek er verschillende artikelen over. Ik ging fijn aan de slag, natuurlijk zoals student eigen pas de avond van te voren. Na een paar minuten zoeken kwam in langs een artikel waar ik eigenlijk best wel verbaast over was, niet alleen om het onderwerp maar ook omdat het mij compleet was ontgaan. Hoe had ik dit compleet gemist?

Op Nu.nl vond ik dit artikel:

Europarlement veroordeelt homofobe wet in Litouwen

STRAATSBURG – Het Europees Parlement zal de druk op het Litouwse parlement woensdag opvoeren door zich uiterst kritisch uit te laten over een omstreden, homofoob wetsvoorstel. Het Europarlement neemt dan een resolutie aan van die strekking.

Op 14 juli keurde het Litouwse parlement een wetswijziging goed waarin alle voorlichting over homoseksualiteit en biseksualiteit verbannen wordt van scholen en andere plaatsen waar jongeren zich ophouden.

De wet, die in maart 2010 in werking zal treden, verbiedt ”publieke informatie over homoseksuele, biseksuele of poligame relaties”, omdat die ”een schadelijk effect op de ontwikkeling van minderjarigen” zou hebben.

Het Litouwse wetsvoorstel wordt in het Europees Parlement van links tot rechts veroordeeld. ”Terecht”, aldus VVD-Europarlementariër Jeanine Hennis. ”De middeleeuwen liggen immers alweer een tijdje achter ons.”

Het gaat hier over een reactie op een wet in Litouwen, een wet die echt gewoon boven alles uit gaat en iets waarvan ik niet kan geloven dat het gewoon gebeurt in 2009. Blijkt dus dat Litouwen zo zwaar katholiek is, waar ik echt geen problemen mee heb, echt niet, geloof wat je wilt zolang ik het maar niet hoeft te geloven, dat ze het niet kunnen accepteren dat er mensen zijn die niet willen leven in het standaard plaatje van ‘het normale gezin’. Homo’s en biseksuele mensen/kinderen, mogen van school getrapt worden omdat ze dat plaatje bedreigen.

We leven in 2009, er zijn zoveel soorten mensen en zo veel soorten gezinnen, hoe kunnen mensen nog vast houden aan het plaatje van een normaal gezin? Zijn er nog normale gezinnen over dan? Tegenwoordig zijn bijna de helft van de gezinnen uit elkaar omdat de ouders zijn gescheiden, moet daar dan ook een wet tegen komen? Als ze vasthouden aan het feit dat mensen die het traditionele gezin bedreigen dan mogen mensen dus ook niet meer scheiden. Er zijn zo veel mensen, zo veel meningen, zo veel gevoelens. Het leidt weer naar die eeuwenoude vraag; wat is normaal? En als we dan uiteindelijk een beeld hebben, wie is er dan om ons te vertellen wat wij maar normaal moeten vinden?

Ik geloof niet dat je in 2009 nog over normaal kan praten, normaal is subjectief. Voor een homoseksueel is zijn gezin van 2 mannen of 2 vrouwen samen en kinderen het normale gezin. Het is mensen in hun waarde laten, mensen accepteren. En niet om het geloof aan te vallen maar, daar gaat het in het geloof toch ook om. Volgens God zijn we toch allemaal zijn kinderen en zijn wij dus voor hem allemaal perfect? Ik heb niks tegen geloof, ik vind het zelfs heel mooi dat men zo kan geloven in iets. Maar ik vind dat verbieden hoe mensen leven te ver gaat. Homoseksuelen zouden dus dan maar geen recht hebben op onderwijs omdat ze zijn zoals ze zijn. Dit gaat te ver. Dat men het niet wil zien alla, kan ik geloven, maar je kan het niet verbieden.

Ik wil even afsluiten met, leven en laten leven, laat mensen in hun waarde, doe men niet wat jij ook niet wilt dat jou verschiet. En nog een paar andere geweldige uitspraken en spreekwoorden waar mijn oma trost op zou zijn.

Wicked day to you all,

DWinz

mi-am dat seama ca post-ul anterior nu se preteaza la relatiile in care unul din cei doi parteneri e bisexual.

din nou, ma refer aici la cei pentru care bisexualiatea este o identitate asumata, care ii defineste asa cum pe altii ii defineste homo- sau heterosexualitatea si nu la cei pentru care bisexualitatea este un experiment. fie el de lunga sau scurta durata, fie singular sau recurent. bisexualii pot insela, evident, in doua feluri: cu o persoana de sex opus sau cu una de acelasi sex.  in cazul persoanelor de sex opus, cred ca motivele sunt aceleasi pe care le-am expus in entry-ul anterior. iar in cel al persoanelor de acelasi sex, adulterul (a se intelege un refuz punctual-sau nu-al monogamiei) rezida in identitatea sexuala a bisexualului. un bisexual nu are cum sa fie monogam, e o contradictie in termeni. dupa mine, pentru o persoana pentru care bisexualitatea nu e un experiment, monogamia este. indiferent ca e un experiment de o luna, de 5 ani sau de o viata. dar atat timp cat identitatea sexuala este bisexualitatea, monogamia nu poate fi altceva decat experiment.

scriind asta, mi-am adus aminte de articolul semnat de Dragos Bucurenci in Elle despre bisexualitate, pe care il puteti citi aici.

si titlul articolului, “Bisex cu ochii deschisi,” m-a dus cu gandul la mitul lui Ianus, zeul cu doua fete, una privind inainte, cealalta inapoi.

dupa mine, bisexualul este ca un Ianus, care cu o pereche de ochi priveste inspre persoanele de sex opus, iar cu cealalta inspre persoanele de acelasi sex. ca potentiali parteneri. sexuali si de viata. bisexualul monogam este un Ianus care are ochii de pe una din fete inchisi. care-si odihneste-din nou, pentru un an sau pentru o viata, acea pereche de ochi.

de fapt, cred ca suntem cu totii un Ianus din punct de vedere al sexualitatii si privim in ambele directii. homosexualii (barbati si femei) si heterosexualii (idem) au ales sa tina strans inchisi ochii de pe una din fete-cea care priveste inspre cei de sex opus, respectiv cea care priveste inspre cei de acelasi sex.  altii, cu perechea de ochi care priveste inspre sexul opus (sau acelasi sex, in cazul celor hetero), clipesc foarte des si nu au timp sa vada prea bine. dar indeajuns cat sa doreasca sa experimenteze macar o data. altii, clipesc mai rar si experimenteaza mai des.

bineinteles, sunt si unii care si-au scos ca Oedip una din cele doua perechi de ochi ca sa o  jertfeasca ori pe altarul homofobiei (si nu, nu al heterosexualitatii; eu cred ca un heterosexual adevarat e cel care are constiinta existentei si mai ales, a normalitatii homosexualitatii), ori pe cel al unui “I’m as gay as they come.”

Alan Turing (1912-1954)

Ieri premierul britanic Gordon Brown a răspuns unei petiţii online care cerea scuze publice pentru condamnarea în 1952 a matematicianului Alan Turing.

Alan Turing este unul din creatorii informaticii teoretice prin contribuțiile sale în domeniul computabilității în termenii conceptului formalizat de mașină de calcul (ceea ce azi se numesc “mașini Turing”). În timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat la centrul de contraspionaj din Bletchley Park, unde a contribuit la spargerea mașinii Enigma. După război a proiectat unul din primele calculatoare, ACE (o versiune a fost construită în 1950, fără participarea lui Turing), și a scris despre inteligența artificială (propunând un test faimos, iarăși omonim, pentru depistarea acesteia). În ultimii ani ai vieții s-a ocupat de biologie teoretică. (Pentru mai multe despre viața și cercetările lui Turing, vezi site-ul creat de Andrew Hodges sau alanturing.net.)

În 1952 Alan Turing a fost condamnat pentru “indecență grosieră” — homosexualitatea era criminalizată în Marea Britanie, iar Turing facuse naivitatea de a-și reclama un partener pentru că i-ar fi furat lucruri din casă. Pedeapsa a fost castrare chimică (prin injecția cu hormoni feminini); Turing n-a putut suporta modificările fizice și comportamentale pe care tratamentul i le inducea si doi ani mai târziu s-a sinucis. Gestul lui Gordon Brown, tardiv cum este, e binevenit pentru că recunoaște deschis homofobia societății britanice din trecut, condamnă astfel de tratamente ca “îngrozitoare” și “complet injuste”, și mai ales angajează guvernul britanic în recunoașterea meritelor și apărarea drepturilor comunității LGBT. Așa cum subliniază Brown, libertățile de care se bucură cetățenii Europei de azi au fost câștigate și datorită comunității LGBT.

[Later edit:] am aflat de la Richard Zach despre un proiect al unor studenți de la universitatea din Aarhus (“Lego of Doom” >:p ), în care construiesc o mașină Turing folosind piese de LEGO:

Conform unui articol publicat în Dallas Voice şi preluat de gay.ru, Bethany Smith, o lesbiană angajată în armata americană, a dezertat cerând azil politic în Canada deoarece, conform afirmaţiilor sale, acolo nu era în siguranţă din cauza orientării ei sexuale.

Smith susţine că unul din camarazi a observat-o cum se plimba ţinându-se de mână cu o altă femeie (aici reporterul gay.ru face o paranteză şi explică cititorilor că în ţările occidentale acesta este primul indiciu al homosexualităţii, deoarece la ei nu se obişnuieşte ca persoanele de acelaşi sex să se ţină de mână (spre deosebire de Rusia sau RM unde fetele, dar numai ele, se pot mângâia în public, ţine de mână, săruta, însă nu pe buze, şi nu sunt luate drept lesbiene – a doua paranteză îmi aparţine)). Ulterior, colegul de arme vorbea cu toţi şi cu orice ocazie despre orientarea ei sexuală, şi Smith a început să primeasă ameninţări, inclusiv cu moartea, iar şefii şi-au schimbat brusc părerea despre ea. După cum declară Smith, volumul ei de muncă s-a majorat considerabil, fiind supusă repetat agresiunilor fizice de către unii militari-bărbaţi, în timp ce alţii, inclusiv reprezentanţi ai comenduirii, urmăreau amuzaţi scenele.

Acum ea cere azil politic în Canada deoarece consideră că, dacă va reveni în SUA, va fi supusă anchetei disciplinare pentru că a dezertat. Iar pedeapsa aplicată va fi mult mai dură decât în cazurile obişnuite fiindcă ea e lesbiană. Mai ales că ancheta va fi efectuată de aceleaşi persoane care şi-au bătut joc de ea şi au ameninţat-o.

Smith declară că anume după ce colegii ei au realizat că e lesbiană, a simţit o schimbare bruscă de atitudine vizavi de ea. Şi cu toate că a adresat o cerere de demisie din armată în corespundere cu legea “Nu întreba, nu spune”, demersul nu i-a fost acceptat.

Comisia pentru problemele imigranţilor şi refugiaţilor a respins cererea lui Smith privind acordarea de azil politic în Canada, de aceea ea va apela în continuare la Curtea Federală a ţării în cauză.

După cum vedem, homofobia nu e o pasăre rară, specifică doar musulmanilor sau balcanicilor. Se întâmplă şi pe la case mai mari.

Variant op een gekend thema.

Aud la tot pasul argumentul stupid al multor hetero care pretind că n-au nimic împotriva homosexualilor cu condiţia ca aceştia să nu devină vizibli. Pentru că se tem ca odraslele lor să nu aibă comoţie cerebrală la vederea a doi bărbaţi sau două femei sărutându-se în public. Riscul e uriaş, copiii riscând în acest caz să-şi întreacă în prostie părinţii obtuzi.

Regret mult că în copilărie n-am avut ocazia să văd nicio pereche gay sau lesbi ţinându-se de mâni cu aerul cel mai natural din lume, care s-ar fi plimbat agale, senni şi îndrăgostiţi pe alei, pe stradă, în cinematografe, la magazine şi în multe alte locaţii. Nu puteau pentru că aveau şi mai puţine drepturi decât homosexualii de astăzi. Atunci, ei ar fi riscat să facă 5 ani de puşcărie sau să fie trataţi în sinistrele ospicii comuniste.

Politica homofobă a Statului şi societăţii patriarhale, promovată şi în prezent, a avut efecte devastatoare  asupra mea, mi-au indus o imagine contorsionată, neadecvată despre homosexualitate, m-a marcat profund şi, de ce nu, mi-a frânt destinul. Şi cine a avut de câştigat din aceasta? Eu oricum sunt homosexual, chiar dacă n-am văzut în copilărie pe stradă sau aiurea niciun cuplu gay, n-am văzut niciun film cu scene erotice gay, niciun film porno gay. Ceea ce demonstrează încă o dată că imageria celor care vor să-şi protejeze odraslele de virusul homosexualităţii este  la fel de stupidă şi dezaxată ca şi purtătorii ei.

Mi-aş dori mult să-i pedepsesc într-un fel sau altul pe cei care au decis în locul meu, făcând abstracţie de codul meu genetic, ce fel de scene să văd pe stradă, ce filme să vizionez, la ce cărţi să am acces. Din păcate, cred că nici în ţările dezvoltate, ai căror locuitori au coborât deja de câteva secole sau decenii din copaci, n-au elaborat încă un mecanism  de penalizare a hienelor moraliste care distrug din faşă viaţa normală a unor oameni, calicindu-i cu educaţia lor hetero în copilărie.

Biercommercials zijn meestal supermacho. Deze spot, gemaakt voor de Argentijnse brouwer ‘Fernet Cinzano’, zet ons eerst op het verkeerde been. Tijdens het ‘gayzellig’ mannenonderonsje verbergt iedere gast zijn nichterig trekje. In het macho Zuid-Amerika is het vooralsnog not done al te opzichtig uit de kast te komen. (jt)

Pentru că primii, în inconştienţa lor, nu realizează că, urându-i, îi situează pe homosexuali pe aceeaşi poziţie cu ei, că îi face egalii lor, în timp ce aşa-numiţii prieteni ai gay-ilor, invocând toleranţa, de cele mai multe ori îşi plasează amicii de orientare sexuală netradiţională mai jos, pe o poziţie inferioară. Nu mai spun câtă ipocrizie şi fiere ucigătoare conţine în sine mult trâbmiţata toleranţă.

Nimeni nu e vinovat că societatea ipocrită ne cultivă de mici reacţii pe care încercăm uneori să le ascundem pentru că dă prost la imagine. Câţi dintre noi nu s-ar supăra dacă ar fi numit handicapat? Cu toate că handicapaţii sunt peste tot, inclusiv printre rudele şi prietenii noştri. Dar asta e, contextul, codurile lingvistice decid totul.

De aceea, niciodată nu voi cere nimănui să mă simpatizeze, să-şi formeze o părere adecvată despre mine. Nu are decât să mă interpreteze cum vrea. Şi, de ce nu, să mă urască.

Se pare că cel mai feroce homofob din industria muzicii reggi, Buju Banton, a fost pus cu botul pe labe. Acum gagiul, după ce practic toate companiile organizatoare de concerte au decis să nu-şi complice viaţa colaborând cu un cântăreţ care stârneşte furia şi nemulţumirea “comunităţii” gay, încearcă să se pună bine cu aceasta şi să-şi schimbe imaginea în băiat bun, care a conştientizat că a greşit până acum, promiţând totodată că de acum înainte, la concertele lui, nu va mai rosti nicio lozincă homofobă. Totuşi, activiştii gay au declarat că vor colabora cu Banton doar dacă în creaţia lui vor fi atinse subiecte legate de homofobia din lumea muzicii reggi.

În cele din urmă, Banton a susţinut un concert  la San Francisco. Rămâne de văzut doar dacă homofobul cu înclinaţii artistice va fi nevoit să poarte tratative cu militanţii gay înaintea fiecărui concert american şi dacă transformarea lui într-un exemplu demn de urmat se va produce într-un final cu adevărat.

Met dank aan homofobe hiphoppers kunnen potten en poten nu weer veilig de kast in!

Ik noem je misschien slut ass bitch whore, fucker niggas motherfucker nigga
Máár hé, no homo…

En inderdaad: dit is wat er zoal op Twitter passeert als “no homo”: