Să mă răzvănesc pe ea de vreme!, mi-am zis azi dimineaţă cu balele atîrnînd pe geam. Perspectivele nu erau bune, deşi soare gradele din termometru nu prea băteau peste zero, iar pe jos era o combinaţie devastatoare de apă, zăpadă şi gheaţă, mi-am încărcat ustensilele şi am pornit spre locul în care vegetează motorul.

Primele 45 de minute au trecut uşor, Nu. Desele nopţi cu temperaturi de minus foarte multe grade şi au pus amprenta (ăsta cu “şi-au pus amprenta tre să fie unul dintre cele mai folosite clişee) asupra bateriei motocicletei. Am cumpărat nişte cabluri “de dat curent” şi am reuşit.

Am descoperit că pe ud e alt motor şi altă mîncare de peşte. Şi am mai descoperit o chestie uluitoare. Pe centura Bucureştiului, în dreptul intrării pe A2 există o dacie cu numere de Grecia (GR – 01 – …) care are un demaraj fabulos. Ne-am oprit unul în dreptul altuia la un moment dat pentru a face loc unui tir care dorea să intre pe A2, iar în momentul în care am plecat de pe loc….ceaţă. Cine a mers cu o motocicletă ştie foarte bine că există foarte, foarte puţine maşini în lume care să poată pleca de pe loc mai repede decît ei.

Ei bine, nu am pretenţia că sînt vreun pilot, ştiu să plec de pe loc cu motorul, dar nenea ăsta cu Dacia tunată a făcut o magie ceva. Special, fireşte, ca să îmi demonstreze mie că e cel mai tare de la el din sat. Bineînţeles că în următoarele 10 secunde  îl vedeam mic în retrovizoare, dar premiul pentru Demarajul neaşteptat al anului a fost acordat Daciei tunate cu număr de Grecia.

A fost duminică. Am observat că frigul nu se mai simte la mîini odată ce am schimbat mănuşile de motor cu unele de iarnă, de ski. Am simţit mici înţepături doar pe coapse, în rest a fost chiar ok. Tot duminică am reuşit să văd cum se comportă la o viteză mai mare decît pînă acum. Am reuşit să urc pînă la 150 km/h, motorul voia mult mai mult, dar mi-a fost un pic de frică. Din nou, fără vibraţii, fără şocuri majore, dar cu vîntul direct în cască şi piept. Tre’ să lucrez la poziţie, dar la primăvară!

BTW, cagula e dar de la Dumnezeu, deşi la prima vedere nu credeam că mă va ajuta la ceva. Viziera nu se mai abureşte nici la stat pe loc, iar vîntul nu se mai atinge atît de violent de gît.