Stateam in pat si cugetam profund asupra unei probleme de moment dar totusi foarte apasatoare, studiam atent avantajele si dezavantajele, inchideam si deschideam paranteze, parca erau si ceva radicali pe acolo, urmarind un rezultat cat mai exact daca se merita sau nu sa ma masturbez, cand m-a lovit revelatia: mereu am incercat sa inteleg femeile, am zis ca asta ar putea sa ma ajute dar am gresit.

Rezultatul: a intelege o femeie == a o tolera. Pfff, ce simplu era!

Imi pare rau ca nu am mai scris nimic zilele astea dar nu am avut nici chef, nici timp. Oricum nu prea am multi cititori, deci nu cred ca am avut pe cine sa dezamagesc. Nu stiu ce am dar de ceva timp ma urmareste ghinionul.

Calculatorul s-a ars de 3 ori anul asta (inca nu s-a terminat), bateria telefonului s-a umflat si era sa explodeze din cate am citit (cu banii pe care ii dau pe una noua imi luam un telefon nou cu radio :> ), mi-au aparut pete noi (ramane de vazut cum evolueaza), maica-mea si taica-miu (de fapt toti bugetarii) vor avea 4 zile libere si salariul mai mic, se zvoneste (de fapt unii spun ca stiu din surse sigure) ca profesorul de matematica ar fi decedat (asta imi mai lipsea… profesor nou, cu alte metode de predare). Desi nu prea l-am iubit pe prof, o sa-i simtim lipsa (cel putin eu, o voi simti)… am observat si eu cat de enervanti sunt unii cand nu au habar de ceva ce tu le-ai explicat de atatea ori (si stii despre), deci ii cam dau dreptate pentru tot ce a zis si facut (desi nu stiu daca ajuta cu ceva). Daca este adevarat ce se aude, odihneasca-se in pace!

Sa vedem ce-o sa iasa. Deja lucrurile sunt cam negre. Presimt ca o sa-mi iau calculatorul ala nou (de mult asteptat) la pastele cailor. Mai mari sunt sansele sa ajung in urmatoarele 2 luni pe luna.

Macar m-am distrat weekend-ul asta. Am fost la majoratul vecina-mii. Desi la inceput am avut mici retineri, m-am distrat. Am uitat de toate problemele si am ras cu toti prietenii ei tacaniti. A fost primul din multele (sau putinele) ce vor urma.

Sa vedem ce-o mai urma. Sper ca vor trece repede pentru ca nu stiu cat mai rezist…

PS: Incep sa o iau razna la cati prosti destepti vad peste tot in jurul meu. Mereu nepasatori, rad si nu stiu decat sa isi bata joc de alti. In afara de asta, fac umbra pamantului degeaba. Pacat ca nu au existat prezervative pe vremea aia. In cel mai bun caz nu existam eu sa ii vad.

… will add up to one and ~might~ mean something to someone*

_____________________________________________________________________________________________________

* adaptare de aici

Intrasem aici, in micul meu colt de internet cu ar fi zis Creanga (desi am mai multe colturi de internet decat mi-as dori) cu doua idei revolutionare pe care aveam de gand sa le fac publice dar am fost atras de arhivele din stanga (sau din dreapta daca privesti blogul din fata), arhive care atesta ca blogul asta are intre un an si un an si cinci luni, mai exact un an si trei lui. E o chestiune ce merita sarbatorita si o voi sarbatori scriind postul asta fara ochelari - this kind of fun should be ilegal, I’m so outrageous!

Azi(ahhhhha deja am trecut in Marti 13 si cate lucruri urate am lasat de facut pe azi! Ce idiot mai sunt!) Ieri fost o zi in care am invatat multe lucruri despre mine si sunt mandru ca am fost in stare sa aplic si lucruri pe care le-am inavat din alte experiente mai mult sau mai putin memorabile. Nu credeam ca am sa pot face asta vreodata, sa cobor la rangul de om simplu si sa nu fac aceeasi greselala din nou, pfffa ce mandru sunt de mine!

Azi de fapt tot ieri mi-a zis si un coleg ca sunt extrem de insuportabil uneori, which is really fucked up. Sunt obisnuit si impacat cu ideea sa o aud dar nu de la oameni care nu au si care nici nu au intentia sa aiba o relatie personala cu mine so they/you might be right. Si acum problema a devenit “vreau sa fac ceva in legatura cu asta?”. Mereu am spus, mai in gluma sau mai in serios ca daca as fi o masina nu m-as cumpara sau daca as fi un strain as cauta sa n-am nici o treaba cu mine (seriously!) dar e intr-un fel aiurea sa vad ca tot mai multe persoane ajung la concluzia asta. Din nou, trebuie sa ma gandesc in ce masura ma afecteaza chestiunea asta. (Ce-mi place sa scriu la tastatura asta, ar trebui sa petrec mai mult timp acasa*)

Acum (nu ieri si nici maine) imi vin in minte momentele in care mama imi spunea cat de mandra este de mine si eu muream de rusine in interior, momente care ar fi trebuit sa lift the weight of the world from my shoulders dar de fapt mai adaugau cateva constelatii.

Azi Ieri am fost intrebat de ce imi place sa ma joc cu imaginea pe care si-o fac altii despre mine si am dat un raspuns tipic mine, ed-business-wise si care sa ma protejeze dar de fapt I have no fucking clue. Si problema si mai mare e ca treaba asta nu mi-a adus nimic bun on the long term.

Acum cateva zile am gasit si trait ceva ce a reusit sa lift the weight of the world from my shoulders again pentru cateva momente(lungi) si acum simt ca, multumita idioteniei din dotare incerc sa pun si alte planete. But I’m not scared at all.

We shall see…
Mi-am pus ochelarii.
Pa.

_____________________________________________________________________________________________________
* sar to the ca to the sm – often times sarcasm is the only thing that makes me get out of the bed in the morning.

Pai la furat… Ma uitam la tv acum cateva zile, pe kknal deh si am vazut o reclama pentru nu stiu ce emisiune “Rataciti in Panama” (de fapt rataciti la panarama… ca nu prea par rataciti ca stiu unde se afla… suna mai bine “Pierduti in Panama”) whatever… Vazand reclama mi-am amintit de o emisiune pe care o urmaream acum 2 veri (odata, in graba sa prind inceputul am cazut pe hol in casa si mi-am scrantit piciorul… 2 zile nu m-am miscat din pat)… Nu stiu cati au auzit de ea. Se numea Survivor si era difuzata pe AXN (probabil inca mai este dar nu am mai urmarit). Treaba e ca peste tot se fura… da’ asa in stil mare… furam ca nesimtitii… nu avem si noi ceva original cu care sa ne laudam… de fapt da… cu cacaturi de emisiuni gen “Interzis cu Laura Andresanu” (un exemplu perfect pentru toti), “Abces Din Rect” (unde puteti viziona cele mai shukare “vedete” ale momentului), “Nora pentu mama” (emisiunea in care ori te duci ca n-ai bani acasa, ori ca vrei sa te faci de ras ca esti prea retard si nu-ti poti gasi o prietena singur, ori te-a pus ma-ta sa te inscrii)  si celelalte.

Singura emisiune care merita urmarita e “Cronica Carcotasilor”… Era si mondenii pana sa plece Bendeac… de fapt pana sa devina “Mondenii Show”. Whatever… o pun pe Lory sa-mi cante “Noapte albastra” si imi trece dorul de mondenii Whatever… treaba e ca la tv nu mai e nimic interesant si astia din lipsa de idei, “preiau” ideile altora si le adapteaza.

Rataciti in Panama:

Survivor (culmea… sezonul 12 se numeste Survivor Panama-exile island):

Diferenta intre cele 2 e ca Survivor e mai realist

Al 2-lea exemplu… asta vara am vazut I.Real cu Johannes… Watch this:

and this:

Chiar acum ma se uita mama la mine in camera la “Spune-mi pretul” pe kanal d (televizorul lor s-a stricat si vine la mine sa se uite…. asa am vazut intr-o pauza publicitara, din timpul Nora pt Ma-sa, reclama RiP)

Frumos… foarte frumos…

Poate pe viitor vor face si astia ceva care in sfarsit sa-mi placa… ceva gen GamerTV

Lista mea de YahooMessenger contine niste specimene prea pline de sine, la varsta la care cel mai probabil au vreo doi floci la “p” si se termina cu “izda”.

Poze la avatar decupate si prelucrare in ultimul hal in Adobe Photoshop, probabil nici nu stiau ca se mai cheama si Adobe si niste statusuri de-ti ocupa timpul cu… uimire.

Un prim exemplu “Esti jalnica, si o sti prea bine. Nu ma ura k sunt mai buna ca tne. Urashte’ma k prietenul tau intoarce capul dupa mne chiar si atunci cand e cu tne” si apoi incepe lista de semne gen :X :>:)> p>D #_P<# s care habar nu stiu ce inseamna.

Un alt exemplu “Pentru mine barfa inseamna reclama fara plata..Deci barfitsi!Inca odata..Shi inca odata!!…”, in care acea persoana vorbeste despre advertising )  “ma urashti?~problema ta!!!~ma copiezi?haa…nu’mi ajungi la picioare!!!ma iubeshti?shi eu pe tine!!!~un sfat?~nu te lua de viatza meah!!!te-am amagit?~scuze!!!~te-am jignit?~bv mie!!!” aici explica modestia sa, care evident nu-i ajunge la picioare.

Probabil v-ati dat seama, da, e o fata, nu am absolut nimic cu ea, doar ca atunci cand o vad online imi polueaza lista, dar in curand ii va expira viza de flotant…

Lista ar continua la nesfarsit, nu am timp, ma intorc la ale mele.

Emotionat de prima zi de scoala si de cheful urmator… va salut

The king is dead, vive le roi!
Le roi c’est moi.
Si a venit toamna.

Cat de tampita poate fi lumea asta, ce mama dracu iti faci ma blog daca nici nu postezi pe el? Si mai ales cand este pe o platforma gen wordpress, care este pentru cei care nu vor sa isi bata capu sa isi caute un host ( gratuit/platit ).  Am cautat vreo 10 – 11 denumiri pentru blogul acesta care vrea sa fie blog, ca nu stiu ce va fi, dar oricum voi posta.

Oricum m-am oprit in final la denumirea de “panaramee” dupa ce am cautat “idiot”, “idiotenii”, “panarame” si multe altele.

Dar totusi nu inteleg de ce astia de la wordpress nu fac o curatenie, sa stearga din databaseul lor blogurile inactive, pe acelea pe care nimeni nu mai posteaza nimic dupa o perioada de 5 luni.

Hai sa va zic.
Dupa ebrietatea epica de aseara am zis sa ies cu noua mea bicicleta sa ma dezalcoolizez pedaland. Am mers vreo 4 ore si ceva cu bicicleta, pe care am poreclit-o intre timp BBB King , de la Big Black Beast King ) Kinky, da’ se putea altfel?! Am mers de acasa pana-n Herastrau, am dat o tura de lac si plimbat putin pe alei, m-am intors la universitate si de acolo am luat-o spre eroilor si apoi pe niste stradute foarte sic de prin Cotroceni, apoi in Tineretului dat si acolo o tura de lac si la un moment dat ma ratacisem ca nu mai gaseam iesirea si apoi acasa. Dar a fost demential )
Am avut o discutie foarte misto despre biciclete cu un nene pe Kiseleff, el avea o semi-cursiera sovietica si un rucsac plin de comic books si mi-a dat si mie unul cu Flash! si mi-a povestit despre bicicletele pe care le-a avut si pe care le are.
Am mers foarte ok desi aproape toti oamenii merg pe centru trotuarului. Claxonul/clopotelul ii irita pe unii asa ca am gasit un mod mai dragut de a ma face simtit: cand sunt in spatele lor pedalez invers, in gol si ei aud zgomotul lantului si se feresc )
Eram pe alee in parc si era o familie in fata mea care ocupa toata aleea si claxonez o data ca sa imi faca loc si mama isi trage fetita din calea mea si ii da si o palma zdravana peste fata si incepe sa o certe. Am vrut sa ii zic ceva dar femeia era pornita rau si am zis ca mai bine nu ca imi mai iau si eu o scatoalca. Totusi, destul de nasol.
Biciclistii sunt in general politicosi si civilizati, multi dintre ei iti zambesc aprobator sau saluta discret din cap, destul de cool
In ambele parcuri am vazut o multime de batrani la plaja, cel putin in Tineretului e ca la mare. E un peisaj pe care nu vrei sa-l vezi
Dimineata am facut un dus in graba si nu stiu cum naiba inca aveam pe antebrat stampila din expirat si stateam la semafor si o tipa imi zice ca e misto tatuajul ) Adevarul e ca pare a fi un tatuaj, e pe interiorul bratului si exact la jumatatea lui )
Titlul postarii e titlul unei melodii de-a lui Dr Dre, n-aveam alta idee.
Nici nu stiu de ce va zic toate chestiile astea…

In saptamana asta, care se va termina glorios astazi s-a terminat glorios ieri:

1. am mers cu taxiul mai mult decat am mers tot anul
2. am mers la doctori mai mult decat am mers tot anul.

Acasa -> munca -> bere -> acasa -> munca -> bucharest business “zoo” park -> munca -> acasa -> oftalmolog -> munca -> stomatolog -> radiografie -> stomatolog -> acasa -> munca -> farmacie non-stop -> acasa -> stomatolog si va urma acasa ->stomatolog -> munca -> acasa, sper… -> bere -> acasa.

Bine, bine, astea sunt doar cifre, hai sa vedem si ceva interesant.

Duminica m-am trezit de dimineata cu un incredibil chef de munca si nu-mi mergeau internetii asa ca am facut chestii prin casa pentru ca eu si prietena mea pe care inca nu o am am decis ca e prematur sa ne mutam impreuna asa ca fac singur chestii gospodaresti, unele dintre ele destul de umilitoare pentru intelectul meu
Mai pe seara ma enervez si zic sa ma duc la birou ca imi venisera ceva idei ce mi-ar fi usurat munca pe urmatoarele zile. Cum se facea ca ploua m-am aruncat in singurul taxi care era in statie. Ii zic unde, zice ca stie [straduta pe care lucram e o straduta de vreo 250 m dar toata lumea o stie ) ] si pornim. Nenea era un nene mare si negru dar nu judec oamenii dupa culoare sau religie, mai ales ca nenea avea pe bord, exact pe cadran vreo 4 icoane care ii acoperau toate “ceasurile” de pe bord. Vorba aia, “cu ce viteza mergeai? – mergeam cu Domnul”. Partea intersanta apare pe la jumatatea drumului cand, coplesit de ganduri si griji imi plec putin capul spre stanga si observ ca nenea era… IN SLIPI!!

Dupa aia am fost sa verificam niste beri :-p si la un moment dat am ajuns pe valea regilor si oamenii voiau sa manance si poposim la un “restaurant rustic” si la insistentele lor imi comand si eu niste cascaval pane cu ciuperci care arata ca fiind de cauciuc, avea gust ca de cauciuc si dupa prima inghititura am facut imprudenta sa ma uit in stabiliment si am vazut bucatareasa si n-am mai putut manca/bea nimic pana a doua zi la pranz.

Luni. Trebuia sa ajungem pe la 10 la un meeting cu niste neni in costum si masini in leasing asa ca am stabilit sa ne vedem la 9 la birou sa mai punem la punct “strategia” and so. Cum eu m-am trezit la 9:15 am zis sa iau un taxi pana la munca. Ma urc din nou in singurul care era in statie, un pustan la volan “fratioare, imi dai 8 lei pana acolo ca nu merge aparatul” “N-am marunt decat 7, daca ai sa-mi dai rest de la 500″ “E bine si 7″. Purcedem. La prima intersesctie asta incepe sa o vrajeasca, sau asta credea el ca face, pe una cu parul cat coada vacii care statea in refugiul de tramvai si chicotea. “Auzi, fataaaa. Fataaa, imi dai si mie numaru’ tau?”. Aia din spate claxonau bucuresteneste, asta, fiind pe jumatate iesit pe geam se intoarce si le da un “sa moara familia ta!” si mergem mai departe. La urmatoare intersectie asta nu porneste la timp si grabitul din spate iar claxoneaza. Soferica al meu deschide nervos portiera si iese la ala ca “iesi ba afara din masina, sa moara mama ca te calc in picioare”, toata intersectia claxona acum, eu eram la 9 : 25 in mijlocul intersectiei intr-un logan cu portiera deschisa.

Plecam de la munca cu un taxi cu un sofer grizonat, cum i-am zis ca mergem in bucharest biznis park a inceput sa vorbeasca pretenios La final ne-a zis ca s-a cunoscut ca a fost o masina cu baieti ca a fost foarte liniste (noi n-am scos nici unul nici un cuvant, fiecare isi vedea de mailuri, reader etc) ca daca erau femei ii faceau capul calendar ca “alea e isterice de dimineata, dom’ne!”.
La biznis park, crescatorie de sani, nu alta! Pe unde mergeam ma intampianu doua mingi de voley si un zambet de “welcome home, Lassie!”.
Plec de acolo si ma simt atat de inteligent pe mine incat imi iau liber pentru restul zilei si ma plimb sa ma uit dupa rame pentru ochelari.
A doua zi trebuia sa ajung la clinica oftalmologica, iau un taxi. Soferul, un nene masiv ca abia incapeam eu in dreapta pentru ca “usa din spate nu se deschide”. Oh, well. Un tip incredibil de gras, incredibil de pletos si de barbos!! nu stiu cum rezista pe caldura asta. Dupa volan, pe bord, evident, 3 icoane destul de vechi si neclare. Nenea ofteaza des si adanc dar imi vorbeste politicos. La un moment o lasa pe una cu fusta scurta pana la buric sa treaca strada si striga dupa ea “hai hai, ca asta calca, nu fute”. Clasic.
Ma duc, imi iau ochelarii – imi aleg pana la urma niste rame de la ei ca nu aveam chef de umblat. Ca fapt divers, in clinica aia am interactionat cu 3 persoane, tanti de la receptie, doctorul si inca o fatuca de la casierie – toti mi-au scris si pronuntat numele gresit asa ca in hartii eu nici nu am trecut pe acolo )
Stau pana tarziu la munca si incepe sa ma ia din nou durerea de masea si raman si fara antinevralgic asa ca iau un taxi si ii zic sa ma duca la o farmacie non-stop si apoi acasa. In faramcie, in fata mea era un cuplu, el statea totusi mai la distanta dar erau impreuna ca el i-a dat pana la urma bani sa plateasca. Ea era la casa si vorbea cu farmacista despre un medicament pentru nu stiu ce boala cu transmitere sexuala aveau amandoi si el asculta de dupa colt indicatiile pe care i le dadea farmacista tipei, pentru el. Penibil. Ea oricum avea un fund naspa si degete neingrijite la picioarele din niste slapi din plastic care nu se asortau cu nimic de pe ea si nici cu nimic din farmacie. El, aparent avea coaie doar cand nu trebuie deci se cam meritau. “Oameni simpli”, imi zic eu catre mine si apoi ii cer farmacistei ceva pentru durere mai tare decat antinevralgic. Imi iau pastilele si ma intorc in taxi. Taximetristul era un tip ok si avea o sapca din aia de marinar ) Am observat prin oras ca se poarta din astea basescu-style; imi devine din ce in ce mai dificil sa ies din casa… Nenea ma ignora si vorbeste prin statie cu niste colegi. Unul ii zice “bai, vii sambata la peste?” si taximetristul meu “nu bai, merg la ma-ta ca e gratis” ) Nice one, i-am lasat bacsis pentru asta.

Intre timp a mai trecut ceva timp etc etc etc.

Trebuia sa ajung urgent la stomatolog, ma urc in taxi si hai. “Schitu Magureanu” “Bine, o luam pe acolo… ca sa evitam aglomeratia si apoi…” “Da da da, pe unde stiti ca-i mai repede, trebuie sa fiu la 6 acolo”. Bai nene si mergem si mergem si nenea tot o ia pe stradute si pe si mai stradute ca ma mir cum reusea sa vireze in unghiurile alea. La un moment dat ma opresc din gandit la ganduri si activez busola mea interna si imi dau totusi seama ca prea ne indepartam de zona in care trebuia sa ajung. Adica, daca omul nu avea de gand sa isi faca avant ca apoi sa sara pana acolo nu prea vedeam eu cum e drumul ala mai scurt. “Bai frate”, imi zic eu mie – asa imi zic eu “frate”, “nu m-a facut muma taximetrist da’ indata ajungem in Militari, ce scurtatura stie asta?!”. Si il intreb asa diplomat, uitandu-ma la ceas “Nu va suparati, cam cat mai facem?” si de aici incepe distractia.

El: Pai unde trebuie sa ajungeti?
Eu: Schitu Magureanu…
El: Nu Margeanului?!
Eu: Nu… Schitu Magureanu.
El: Aoleooo!! Pai asa ati zis de la inceput?
Eu: DA.
El: Asa a fost facuta comanda?
Eu: DA! Schitu Magureanu.
El: Aoleooo, pai de ce nu ati zis asa?? E in partea cealalta. Pffffaa
Eu: E ok, ne intoarcem dar va rog sa…
El: Pai cum se poate una ca asta?!
Eu: … va grabiti…
El: Pai ce? Nu stiu eu unde e Schitu Magureanu?!
Eu: …
El: Oricine stie unde e!
Eu: Da…
El: Am eu vata in urechi da’ prost nu sunt!
Eu, in gand: “Vata in urechi?! #$%-i!!!”
El: Cum sa nu stiu eu unde e Schitu Margeanu…
Eu: Magureanu!
El: Asa, pai o luam pe acolo si faceam stanga dupa aia. Pfffaaa… Cum sa nu fi auzit eu bine?!
Eu: E ok, sa incercati sa ajungem la timp, va rog.
El: Pffaaa! Doar faceam dreapta acolo si gata, o luam pe Plevnei si ajungeam. Cum sa nu stiu eu unde e? E acolo unde e liceul ala… colegiul…
Eu: Lazar.
El: Nu nu, e Grigore… Gheorghe…
Eu: Lazar…
El: Nu… Asa, asa! Gheorghe Lazar! Pai cum sa nu stiu? Acolo, la liceu.
Nenea era destul de weird, pe langa faptul ca avea dopuri de vata in urechi vorbea foarte ciudat, molfaind cuvintele si era tot timpul foarte incruntat. Eu devenisem precaut si eram atent la fiecare straduta pe care o ia ca sa fiu sigur ca mergem unde trebuie. Asta nu avea icoane pe bord ci un radio portabil in care asculta o emisiune cu Turcescu. Proasta emisiune! Si prosti mai suntem, ca natie. Ce oameni intrau in direct la ala si ce ziceau, pfaa!
Ma rog, ajungem aproape la timp, asta multumita mie ca stiu sa ma pornesc de acasa pregatit pentru un detur care m-a costat 150 mii cand tot drumul ar fi trebuit sa ajunga la 100.
El: Uite, aici e. Pai cum sa nu stiu eu unde e Schitu Margeanu?
L-am lasat, fiind mandru de mine si mai ales de modul in care am reusit sa-mi pastrez calmul, avand in vedere ca aveam un abces si imi zvacnea acolo maseaua in ultimul hal.
Intru la stomatolog si doctorita “Vai, Eddie, sa iti povestesc cu ce nebun de taximetrist am venit azi!”. HA!

A doua zi m-am pregatit spiritual de dimineata pentru operatie si am si inceput prima parte a acestui post . Daca sunt greseli or smth, e de la pastile. Cu o zi inainte imi spusese doctorita sa mananc bine si eventual sa beau o cafea ca sa nu lesin pe acolo. Eu evident ca nu am putut manca nimic si cum nu beau cafea am zis sa iau un redbull ) Big mistake. Ajung acolo, totul ok, se uita e pe radiografie “mda, trebuie sa o scoatem”. Ma asez pe scaun si deja simt un rush. “Ti-e frica?” “Neeah, sunt obisnuit”.  Imi face ea jumatate de anestezic, vorbim una alta intre timp. “Simti limba amortita?” “Nu, pot sa vorbesc” “Ah, da”.  Mai face unul, mai stam putin. Incepea sa-mi amorteasca zona respectiva. Ea incepe sa-mi umble cu o scula pe acolo “doare?” “nu” “doare?” “nu” “doare?” “aghhh!!!” si am simtit atunci ce e un rush of blood to your head. Incepusem sa ma incalzesc foarte tare, transpiram, eram aproape alb, big freaking atac de panica. Ea saraca incepe sa ma stropeasca cu apa, imi pune o compresa uda pe frunte. “Eddie, esti ok?? Ametit? Vezi dublu? Ti-e cald?” “Da, sunt ok” “Respira!!” “A, da, scuze”.
Mai stam putin, mai baga jumatate de anestezic, intre timp tot “esti ok? ti-e rau?” “Da, sunt ok”. Liniste. “Respira!” “Da da, respir”. “Ai mancat ceva naspa azi sau ceva?” “Nu, n-am mancat nimic..” “NIMIC?!??” “.. am baut doar un redbull” “Ce-ai facut?!?!?”. De aici a fost evident, mi-a picat si mie fisa. Dar era prea tarziu, cum simteam chestie aia pe gingie intram in panica, ma incordam si nu respiram. Ma rog, a trecut efectul energizantului, m-am calmat si a reusit saraca sa-si faca treaba. Plec de acolo si pe drum incepe sa-mi amorteasca limba ) anestezicu’ ma-sii.
Merg pe jos pana la universitate ca sa ma dezmortesc nitel, si asa nu aveam mare chef sa ma intorc la munca desi aveam o groaza de facut, ajung acolo si ma urc intr-un taxi. Nene grizonat, tacut si cu bun simt, genul de om cu care ai vrea sa vorbesti.

Plec de la munca spre un anume stabiliment cu un taximetrist pe la vreo 40 ani care se certa cu nevasta-sa la telefon “Bai Maria, bai vaco, tu esti proasta? da’ eu daca ti-am zis sa mergi acolo…” si plec din stabiliment pe jos dar apoi iau totusi un taxi ca nu mai sunt atat de tanar ca atunci cand eram mai tanar decat sunt acum cu un taximetrist tinerel, genul ala cu gel pe par si ochelari de soare pe cap desi era vreo 2 noaptea, camasa din aia din in sau din ce dracu o fi ea si zeci de beculete albastre aprinse pe bord, care incerca sa o prosteasca pe una la telefon “Pai ma gandeam ca poate imi oferi si mie o noapte de amor”. Libidonos.

O folie de antinevralgic, una de aulin, vreo 4 nurofen si 6 advil.
Nu mai beau redbull.
O pereche de ochelari nerdy but cool
Un ceas de mana zgariat in portiera unui taxi.
In salile de asteptare de la oftalmolog si dentist am citit o carte despre un nene care era surd )
Am mers atat de mult cu taxiul incat la un moment dat simteam ca am eu un logan cu sofer personal )
Asta e concluzia.
Si asta e finalul.

În afară de fascination-street.ro urmăresc doar bloguri străine, evident, în engleză. Sunt ale oamenilor din industria în care prestez zi-lumină – noapte-lampă (că deh! nu putem fi toți contabili, patroni, poeți sau altă-meserie-bă-no-asă), fie ei colegi și colege de la Google, Yahoo!, Facebook, alte comitete și comiții sau oameni care mai zic una-2. Sunt bloguri în engleză, postările sunt în engleză, pozele sunt în engleză și sunt comentate ca și blogul meu doar că de vreo 500 ori mai mult dar procedeul e același, nah! Așa, și comentatorii sunt indieni, români, ruși care sunt pe subiect pentru că înțeleg despre ce se grăiește în scris acolo dar și alții care intră doar pentru trafic dar tot în engleză comentează. Ei bine, la fiecare 20-121 comentarii în engleză apare unul în spaniolă. Băi buritos! Păi ce facem, mai friende? Ai citit postarea în engleză, co-co-jamobo-comentatorii tăi au scris în engleză, fie ea balcanică sau cu accent du Eifel da’ tu vii ca din coridă și telenovelești totul?! Aveam o părere proastă despre spanioli în general mai ales când vine vorba de aichiu că nah, sunt latini, romantici, cu părul unsuros dat peste cap și dansează (am și eu criteriile mele snoabe după care judec oamenii și criterii ceva mai sofisticate după care judec femeile) dar când văd unul din ăsta.. aww! Dacă era german îl apreciam, ei sunt renumiți pentru naționalismul lor și cam au și de ce dar când vine un don huan del interneto și zice că il penso că los treburile nu sunt așa, băi amigo! Las-o-n CTRL (sau CMD ) – F4!!

E: Hai că am să rup în snobăială, de acum scriu și cu diactritice pe messenger )
E: Ar trebui să te simți bine
R: nu ma simt ca vad patratele in loc de diacritice. )
E: Serios?
E: )
R: ja.
R: )
E: Închide fereastra cu mine.
R: uhm..
R: ok.
E: Acum le vezi?
E::)))))))
R:=)))))))))))))))))))))))))))))

Iar am o serie de nemulţumiri. Însă acum nu mă mai refer la reclame, români sau civilizaţie, ci la vedetele de pe plaiurile mioritice ale ţării noastre şi implicit la emisiunile “Şoc!” sau “Senzaţional!”.

În fiecare zi apar noi prezentatori, reporteri sau ştirişti. Nu mai contează dacă ai urmat sau nu cursurile unei facultăţi “de profil”. Toţi/toate care au un zâmbet uşor tâmp, mult silicon şi ceva cunoştinţe prin televiziune, sunt promovaţi/promovate. Bineînţeles că se fabrică rapid câte o emisiune pentru fiecare ( depinde cât de influentă este persoana care te-a recomandat ). Următorul pas este joacă: un prompter ce salvează omul de chinul gândirii şi doi-trei invitaţi bine plătiţi să onoreze cu prezenţa.

Acum o săptămână, când mă gândeam la posibilele profesii din viitor, îmi doream să frecventez o facultate de Jurnalism. Găseam diverse motive care să îmi motiveze alegerea, însă astăzi mi-am schimbat hotărârea la 180°. Nu vreau să prezint rubrica meteo, şi nici cea sport. Nu vreau să lucrez la orice publicaţie, pentru că la cele de top se practică nepotismul.

Dar să lăsăm idealurile mele. Să revenim la emisiunile de sezon. Cum s-a anunţat 1 iulie, televiziunile îşi prezintă meniul de vacanţă. Din neant apar câte 3-4 show-uri şi cât mai multe “vedete/staruri/starlete” ( şi celelalte denumiri… ). Să nu îmi spuneţi că aţi concurat cu 1000 de fetiţe drăguţe printre care se aflau şi unele cu studii universitare. Dar ce păcat… Ele nu au fost capabile, deşi pentru acest lucru erau pregătite, iar voi aţi avut noroc. Cunoştinţa, unde-i cunoştinţa?

Acesta e sistemul pe care am decis să-l evit. Mă enervez doar atunci când mă gândesc la aceste pseudo-vedete. Prefer să stau departe şi să mă amuz de gafele produse sau să le plâng de milă. Dar cea mai bună opţiune este să închid televizorul!

LE:  Sunt şi rămân uimită. În prezent, în România, un tânăr talentat care doreşte să se lanseze cu un roman este refuzat. O persoană ce a terminat facultatea de Teatru nu se poate evidenţia, deşi are aptitudini în acel domeniu. De ce? Pentru că în ţară, cei care cântă primesc roluri în filme ( româneşti ), deşi sunt paraleli cu intonaţia, expresivitatea, mimica etc. Dar nu se mulţumesc cu telenovele la care nu se uită nimeni, ci îşi încearcă  norocul în literatură. Mai nou, ei scriu cărţi ( “Sexting” etc. ).

Aştept ca Daniela Crudu să creeze o poezie intitulată “Seara pe bar”, vreau să apară în curând “Oana Zăvoranu’s Diary” şi doresc să se regizeze filmul “The memoirs of  Nikita”. Nimic surprinzător, doar suntem în România!

Am fost aseara la Transformers 2 (merci LG, merci Zoso) – prilej de lasat laptopul sa-si traga sufletul ca prea l-am chinuit in ultima vreme. Munca atrage si mai multa munca, si timp n-ai de unde sa cumperi. In vreme ce fumam o tigara si-asteptam sa se instaleze o nenorocire de program, citeam despre micile drame cotidiene alte altora.

Treci si peste faptul ca ti-a murit cainele si peste orice altceva, dar e adevarat ca toate intamplarile astea nefericite te incetinesc si-ti mananca nervii. Ieri si azi m-am enervat din cauza hostingului pentru Soup Nights. Nu stiu cum au reusit oamenii aia draguti de la firma sa faca dar n-am mai primit niciun mail pe adresa de la SN de pe 17. M-am ratoit la ei ca ultima mahalagioaca (via e-mail, evident) si mi-au explicat ca muta site-uri pe alt server. Da, in momentul in care astepti niste mailuri importante, nu-ti pica bine sa ramai fara adresa aia de mail unde ele trebuie sa ajunga.

La fel de aiurea e sa se trezeasca vecinul sa-si lase masina exact pe trotuarul pe unde se mai poate trece (strada proaspat sapata de baietii cu excavatoare si manele) si sa ajungi sa te intrebi daca ar trebui sa risti sa-ti pierzi incaltarile intr-o groapa de noroi sau sa te intorci acasa blestemand tara in care taiesti.

Tot aiurea e si sa ramai fara internet cand ai muuuuuult de munca si a naibii munca implica research-ul pe net.

Sunt campioana la capitolul mici drame cotidiene si stiu ca o explicatie pentru “Tara, de ce nu sunt articolele gata?” nu o sa fie niciodata  “am ramas fara net”. Americanii tot spun “where there is a will there is a way” – iar noi, za romanian people, suntem creativi. Trebuie sa gasim noi o cale sa ne rezolvam problemele.

Vali are dreptate, nu poti sa te pui in cur pe strada si sa plangi 2 luni ca te-ai impiedicat. Fuck it! Se intampla – unora mai des decat altora. Uite, si mie mi se intampla – eram in taxi si mi-am dat seama ca mi-am uitat portofelul acasa, cand eram mica plecam la scoala fara ghiozdan, am fost agresata intr-un autobuz pentru ca am avut tupeul sa-i spun unuia sa o pipaie pe maica-sa si nu pe mine, mi-am pierdut un pantof in ziua unui interviu important, mi s-a furat geanta in care aveam cheile de la birou si-am stat ca proasta in fata usii biroului sa vina cineva sa-mi deschida usa si muuuuuuuuuuulte altele.

• m-am dat cu bicla (a altuia dar în curând vine și a mea ) și mi-am dat seama că oamenii te privesc cu ură doar pentru că tu ești călare pe bestie și ei nu. Mergi pe pista ta și când ți-e lumea mai dragă îți deschide unu’ portiera în față că doar el a parcat pe trotuar deci cine ar putea trece prin locul lui de parcare?! Faci slalom printre cei care mai mult stau decât se mișcă  pe pista ta de bițiclist și o fatucă (destul de sexy că de aia am ținut-o minte ) îți zice foarte de pe treapta a 6-a “Știi, sunt locuri special amenajate pentru bicicliști…”. Să moară Bibi, deci!
• am umblat cam 2 ore să găsim un teren de bachet decent, în Le Tineretuluoi era plin de cocalari îmbrăcați complet în alb și cu ale lor don’șoare pe tocuri și în niște fustițe cu puțin peste talie , deci jucau le basqetbaull pe tocuri! De acum nu mă mai sperie nimic.
• am jucat baschet la lumina farurilor a două mașini, pe AC/DC, Iron Maiden si manele de la terasele din Tei. Am jucat până nu am mai putut să ne mișcăm din cauză ca tricourile ni se lipiseră de spate și nu prea mai puteam intinde mâinile, a fost foarte frumos all in all )
• apoi am fost la bere cu the same great people și am înșelat-o pe iubita mea cu fosta iubire, meh. Conul:  “Adu-mi o Silva brună”. Băiatul “Silva Black, da?”. Conul, către sine: “Ce poți pentru ca să îi mai zici?”
• apoi ies din supermarcheu’ și playeru’ trece de la Karmacoma la Conspire si îl aud pe un puști cum strigă spre/după mine “barosane, barosane, îmi dai și mie d’o bere??” Dacă îmi zicea “faraoane” în loc de “barosane” îi dădeam
• aș trece înapoi la mâncat carne doar pentru a nu mai fi nevoit să explic de ce nu mai mănânc carne, ce mănânc în rest, cum fut, cum rezist, cum etc. Din nou, oamenii nu știu cum să facă față ideii că poți face ceea ce ei nu pot.
• adineauri mi-a căzut o plombă. Încercam să evit să încerc să am dreptate pe internet și m-am trezit cu ea între degete. Mulți dintre voi nu știți dar eu primesc telefoane, mailuri când mi-e lumea mai dragă (rareori, indeed) cu “Eddie, the site is no working!”  și mă gândeam cum ar fi să-mi sun și eu stomatologul “Coaie, mi-a căzut plomba când mă scarpinam în fund! Fix it!”

Ăsta e blogging? Se pune la catastif ca am blogat? Sunt blogger? Ce mai vreți?

.just playin’ withch’all. Aș vrea eu să pot fi atât de superficial But it totally made my day to see they brought Leffe brune on that stinky-ass supermarket. Aviz celor care imi datorează beri: I say bye-bye to Silva brune, Leffe brune is my new girlfriend!

Un pic mai mult de 27% prezenta la vot.  Eu cred ca e mult si atat, au fost aproape 3 oameni din 10 care s-au deranjat sa puna botul la caterinca de cacat a cretinilor astia ce conduc mafia.

In fine, nu descoperim noi romanii roata acum insa cand te gandesti, cum pizda masii reusesc oamenii in general sa creeze monstruozitati de acest gen.

De ce lupta statul cu criminalitatea organizata? Nu vrea sa aibe concurenta bineinteles.Daca esti singurul ce vinde kebab pe strada normal ca nu iti convine sa vine un altul sa iti rupa pula punandu-se viz-a-viz.

• Daca esti intreprinzator iti ia dreptul de smecher, le da si denumiri, impozite direct si indirect, 16% o data, inca 16% pe dividente, TVA, etc.
• Daca esti angajat iti ia si mai mult, draga doamne iti paltesti CAS, CASS, pule’n'cur. Daca ai pune luna de luna acesti bani intr’un fond de acumulare prin exponentialitatea formulei dobanzii bancare ai avea la 65 de ani si o gramada de bani si o pensie din dobanda dea mai mare dragul. In fine
• Daca ai si tu un bun, o masina, o casa, isi iau dreptul in fiecare an, impozit pe bunuri mobile si imobile

Ar fi a naibi de normal sa iti ceara aceste drepturi statul german, olandez, etc.

Statul unei tari ce iti ofera o contraparte.  Faca parte si din teoria finantelor, impozitele nu presupun o contraprestatie. Sa mori tu. Da ce presupun? Existenta unuia care sta capra si a altuia ce i-o pune.

In Romania de ce e justificat sa le platesti idiotilor astia grasi? Ce ar trebui sa iti asigure statul?  Are monopolul violentei asadar securitate. Sa ne puna dracu sa intram intr-un razboi ca atunci vedem daca bancurile cu armata albaneza nu ar trebui sa schimbe subiectul.

Apoi sa limiteze crearea starii naturale, homo hominis lupus est. Fix pula, incercati sa mergeti intr-o sala de judecata si vedeti acolo cum se asigura acest lucru. Judecatori plictisiti, cu rupere de coaie, cu ras idiot pe fata care numai de justitie nu le pasa. Laso’n sange

O leapşă de la copilaşul ăsta sună cam aşa:

Eşti acasă într-o zi de duminică şi dintr-o data îţi cade internetul. Ce vei face ?

Păi probabil m-ar durea la câţiva centimetri în faţă, pentru că duminica nu stau niciodată la calculator.

Ştiu, e scurtă. Tocmai de-aia mi-a plăcut

Merge mai departe la toţi internauţii. Hai să vedem răspunsuri interesante, băieţi! )

Pai,da..puteam…..Ieri nu am facut nimic la scoala!
O ora de info in care a incheiat mediile ( mi-a iesit 10 ),apoi alte trei de engleza cu o alta profa pentru ca cea de engleza a avut o treaba cu niste inspectii si a plecat,apoi profa de muzica nu a venit,si in final,ora de geogra cu diriga….Ce vrei mai mult de atat?Nu mai bine stateam in varful patului uitandu-ma la un film si mancand popcorn?Sau de ce nu facand ture de teren
Cand vreau sa chiulesc,se gasesc toti si pun absente,apoi cand vin la scoala si sunt fata constiincoasa,toti se gasesc ca au altceva de facut in fara de ore…..sau vin dar moderat…..Bine ca nu de fiecare data se intampla asa,dar…..
Am luat coarda sa sar cu Alexa in curtea scolii,si am sarit de vreo trei ori in clasa de cred ca s-a bubuit pana la parter,apoi nici ca am mai coborat.
In ora de muzica,nu am avut altceva de facut decat sa stam si sa palavragim fara oprire.
Si nu stiu cine ne-a pus sa ne jucam un joc…Ceva gen TOMANAP,dar aici era vorba de CINE?/CE FACE?/UNDE?/CAND?.Dupa ce notai la prima rubrica un nume,impaturai foaia pe verticala sa nu se dea seama ce e scris acolo si faceai schimb cu colega de banca. Si apoi la sfarsit radeai de ce tampenii ieseau.Asa am facut si eu cu Alexa (care sigur va comenta acest post prima ) si nu mai puteam de ras…..Profa de franceza care ii tine locul celei de engleza se mai uita la noi,dar in loc sa ne potolim,noi comentam ceva de genu’ “Da asta ce tot se uita la noi?Dupa ce ca o adapostim in clasa noastra sa ne pazeasca,mai vrea sa o si ascultam?”
In fine….Cam asa a decurs ziua de ieri la highschool cnmv.

De dimineață m-am dus la Ikea să-mi iau un pat decent și de (cel puțin) două persoane – după cum spune titlul, sunt idiot. Drumul a fost cool și cu Iron Maiden si Godsmack + “ia uite la ăia”, “ia uite la ceilalți” (ca țațele, tu!!) nici nu am simțit cum s-au dus două ore.

Timp de 2 ore mi-am căutat pat. “Dude, ia-l pe ăsta”. “E prea mic, am să cad de pe el. E mai mișto ăsta că are bare de care poți lega cătușe.. Dar e cam gay”. Ma rog, partea fucked up la ikea e ca pe catalog vezi “Pat Maricica – 344 Ron” [oamenii nu au prețuri psihologice și m-am simțit debusolat "Băi, ăsta e 5 milioane sau 6 milioane??"] și îți zici “Frate, îmi iau pat sexy cu 4 milioane!!!” dar la ei “pat” == cadrul patului, adică 3 lulele 3 surcele, la propriu!! Ca exemplu: cadru pat – 240 ron, suporti sustinere – 150 ron,  saltea – 550 ron (o_O), încă-o-chestie-care-vine-peste-saltea – 240 ron și așa ajungi să dai 3 Trabanți pe un pat! Știu, daca nu eram puțin snob nu mă suportam. Și așa mi-e greu. A fost tare că am facut factură pe firmă și tanti mi-a zis “Veniți dumneavoastră la tastatură și scrieți că nu înțeleg” și am văzut (cum să nu fi tras cu ochiu’ prin jur??) că avea minimizat Solitaire și mă gândeam (cum să fi ignorat pur și simplu situația?!?!) că suntem la naiba în 2009 (și am verificat pe telefon și eram sigur de asta) și încă sunt oameni care joacă Solitaire?! Pe mine mă ofensează de mult timp doar numele )

Ora 19, deodorantul rezistă (nașpa asta, știu, dar eram singurul din tramvai care se simțea așa). Ajung acasă ca să montez patul. Îmi zic că e a 2 hours man job. Și așa a fost pentru că mie mi-au luat 4 ore. Niciodată nu am crezut că există atâtea tipuri de șuruburi și șurubele într-un pat! Băi nene, și screw that, și screw this, și pune aia acolo și aia dincolo,  dă-ți seama că patul se tine dar partea din spate e pusă pe dos și găurile sunt dincolo. Demontează tot și transpiră cât o echipă de rugby infiletând 16 șuruburi (în total am infiletat 32, record personal pe care sper să nu-l bat curând). În timpul ăsta nu mergea netul, deci nu-l aveam pe google de partea mea și aveam atâtea șuruburi și chestii a căror denumire nu o cunșteam pe lângă mine! Mă duc la “provaider”, care e o familie tânără cu un copilaș drăguț care de cum m-a văzut la ușă a început să arate cu degetul spre mine și eu “ping me! ping me!” și le spun că nu am net si că sunt single și că mai am și un pat de montat.. Oricum, au fost muuuuuult mai umani decât orice rds, sms, plm, abs!! Nu a mers încă 2 ore. Și în timpul ăsta nici patul nu se vedea la orizont că am crezut eu că imi trebuie un ciocan, o echipa Swat și două Jena Jameson dar de fapt confundasem șuruburile cu șurubelele. Și-l montez și vine și netul! Weeeeeee!!!

Oricum, ideea e că am montat un pat!! Și asta e culmea bărbăției mele de până acum!! Am mai schimbat eu becuri dar asta le întrece pe toate!

E o poveste tristă în care personajul principal moare. Renaşte, apoi moare iar. Moare la infinit dar de fiecare dată e altfel. Trăieşte puţin, suferă şi se bucură. E un ciclu infinit în care moartea joacă ironic în ultimul şi în primul act. Alături de el sunt şi alte personaje, dar ele mor şi sunt uitate, lasă în urmă doar o umbră ce se ascunde bine în preajma personajului principal. Şi umbrele lor nu mai mor. Ele îl aşteaptă de fiecare dată şi încearcă să-l înveţe, dar el nu-şi poate aminti.

Astfel, mai caută un personaj, care, fără îndoială, moare. Şi totul se repetă la un enervant infinit. Gânduri îi inundă mereu mintea şi sentimente nasc din orice trăire. Cu o intensitate nebănuită sufletul lui îşi aminteşte mereu, dar nu poate comunica cu mintea. De aceea infinitul său devine o pedeapsă. Un gest minor i-a atras-o. Ce gest? Ce poate da naştere la un astfel de destin?