… este Cuvântul Lui Dumnezeu. Tot ceea ce spune El este Sfânt ! Orice vorbeşte împotriva Cuvântului Lui Dumnezeu este greşit !
Religia mea este  CelCeEste , IHVH, Dumnezeu Atotputernic, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Cuvântul Lui Dumnezeu se găseşte în culegerea de cărţi recunoscute ca fiind scrise cu inspiraţie de la Duhul Sfânt,  ”Biblia”. Dacă un om (orice om, fie el chiar şi Moise!) contrazice Cuvântul Lui Dumnezeu fără să ştie, şi când i se arată că a greşit îi pare rău, atunci acel om poate fi iertat prin cele rânduite de Domnul pentru acest lucru! Dacă însă cineva contrazice Cuvântul Lui Dumnezeu, iar când i se arată greşeala, acesta nu recunoaşte că a greşit, acest om are păcat, iar pentru păcatul lui va muri !

Levitic 4 :
“1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. ,,Vorbeşte fiilor lui Israel, şi spune: ,,Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcînd lucruri care nu trebuie făcute, şi anume:
3. Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut.
4. Să aducă viţelul la uşa Cortului Întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului, şi să-l junghie înaintea Domnului.
5. Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele viţelului, şi să-l aducă în Cortul Întâlnirii:
6. să-şi moaie degetul în sânge, şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a Sfântului Locaş.
7. Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii; iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa Cortului Întâlnirii.
8. Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
9. cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi,
10. cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11. Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
12. adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
13. Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi făcîndu-se astfel vinovată,
14. şi dacă păcatul săvârşit s-a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea Cortului Întâlnirii.
15. Bătrânii adunării să-şi pună mânile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului.
16. Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului în Cortul Întâlnirii;
17. să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru.
18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa Cortului Întâlnirii.
19. Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar.
20. Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
21. Viţelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintîi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
22. Dacă o căpetenie a păcătuit, făcînd fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,
23. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
24. Să-şi pună mâna pe capul ţapului, şi să-l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
25. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
26. Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,
28. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o capră fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
29. Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşire, şi s-o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.
32. Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire din oi, să aducă o parte femeiască fără cusur.
33. Să-şi pună mâna pe capul jertfei, şi s-o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile de tot.
34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
35. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvîrşit, şi i se va ierta !”

Ezechiel 18 :
“20. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri ! Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său ! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.
21. Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.
22. Toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.
23. Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
24. Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentrucă s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele!”

Levitic 19 :
“17.  Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui.”

- De aceea voi mustra şi eu pe cei care nu ţin Legile dreptăţii Lui Dumnezeu, care încalcă cuvintele Lui fără să priceapă că fac rău… Poate se vor întoarce şi vor trăi !

Post scriptum :

Mesianicii sunt acel curent religios care susţine că respectă toate Legile şi Poruncile Lui Dumnezeu. Ei sunt curentul religios cel mai apropiat de Cuvintele Lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că cei mai mulţi mesianici sunt aproape de Dumnezeu. Cum s-ar spune, …sunt cei mai aproape de El dintre toţi păcătoşii! Ei se împart în cei care nu respectă Legile Lui Dumnezeu, fiindcă au împrumutat prea multe de la “creştini”, şi, în cei care nu respectă Legile Lui Dumnezeu, fiindcă au împrumutat prea multe de la “iudei”. Da !, le-am pus în ghilimele pe amândouă categoriile, fiindcă “iudeii” nu  sunt iudei adevăraţi, ci “sinagogă a satanei” – cum i-a numit Domnul, şi “creştinii” nu sunt ai Lui Cristos, fiindcă nu au auzit de Legea Lui Dumnezeu şi de cuvintele Fiului Său Care a venit să întărească Legea Sa şi să-i adauge cuvintele desăvârşirii:

„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii. N-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci înainte de a trece Cerul şi Pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”

- Cerul nu este atmosfera terestră, ci tot ceea ce este în afara Pământului, restul Universului, locul Lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui, iar Pământul - este locul unde Domnul va veni şi va împărăţi, locul unde Templul Lui iar se va ridica, şi pe jertfelnicul căruia iar vor arde jertfele Domnului la Sărbătorile Lui Sfinte. Despre asta vorbeşte Domnul când îi arată lui Isaia Templul cel nou, ultimul Templu, care va fi mai măreţ decât cele din trecut:

Isaia cap.2:

Şi la Iezechiel cap.40 se mai descrie acest Templu:

38. Era o odaie care se deschidea spre pridvorul porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot.
39. În pridvorul porţii se aflau două mese pe o parte şi două mese pe cealaltă parte. Pe aceste mese erau înjunghiate arderile de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină.
40. Lângă peretele exterior al porticului, cum se urcă înspre intrarea porţii de nord, erau două mese, iar lângă celălalt perete exterior al pridvorul porţii erau alte două mese.
41. Aşadar, erau patru mese de o parte a porţii şi patru mese de cealaltă parte, în total opt mese pentru înjunghierea jertfelor.
42. De asemenea, mai erau patru mese din pietre cioplite pentru arderile de tot, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele cu care se înjunghiau arderile de tot şi celelalte jertfe.
43. Rafturi duble de un lat de palmă erau fixate pe perete de jur împrejur. Pe mese trebuia aşezată carnea jertfelor.

Iezechiel cap 44:

5. Domnul mi-a zis: „Fiul omului, ia aminte, priveşte cu atenţie şi ascultă cu băgare de seamă tot ceea ce-ţi spun despre toate reglementările şi despre toate legile privitoare la Casa Domnului. Fii cu luare aminte la intrarea Casei şi la toate ieşirile Lăcaşului.
6. Spune-le răzvrătiţilor acestora, celor din casa lui Israel, că aşa vorbeşte Împăratul, Domnul: «Voi cei din casa lui Israel, destul cu urâciunile voastre!
7. Pe lângă toate urâciunile voastre, aţi mai adus în Lăcaşul Meu şi nişte străini, cu inima netăiată împrejur şi cu trupul netăiat împrejur, ca să spurce Casa Mea, în timp ce-Mi aduceaţi pâinea, grăsimea şi sângele ce Mi se cuveneau, şi aţi rupt astfel Legământul Meu.
8.  Nu aţi păzit rânduiala lucrurilor Mele sfinte, ci i-aţi pus pe alţii în locul vostru să păzească rânduiala din Lăcaşul Meu.»
9.  Aşa vorbeşte Împăratul, Domnul: «Nici un străin cu inima şi cu trupul netăiate împrejur nu va intra în Lăcaşul Meu, nici măcar străinii care locuiesc printre israeliţi.
10. Iar leviţii care s-au îndepărtat de Mine, pe vremea când şi Israel rătăcea, care s-au abătut de la Mine, umblînd după idoli, îşi vor purta pedeapsa pentru aceasta.
11.  Ei vor fi în Lăcaşul Meu slujitori însărcinaţi cu supravegherea porţilor Casei, slujitori ai Casei care vor înjunghia arderile de tot şi jertfele celor din popor şi vor sta înaintea lor ca să le slujească.
12. Pentru că au slujit înaintea idolilor şi au fost o pricină de poticnire pentru cei din casa lui Israel, jur cu mâna ridicată, zice Împăratul, Domnul, că îşi vor purta pedeapsa.
13.  Nu se vor apropia de Mine ca să-Mi slujească ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile preasfinte, ci îşi vor purta ruşinea pentru urâciunile pe care le-au săvârşit.
14. Totuşi le voi da slujba de păzitori ai rânduielilor din Casă, a tot ce se lucrează în el, a tot ce se face acolo.
15.  Dar preoţii, adică leviţii, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Lăcaşului Meu când israeliţii rătăceau departe de Mine, ei se vor putea apropia de Mine ca să-Mi slujească şi vor putea sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Împăratul, Domnul:.
16. Numai ei vor putea intra în Lăcaşul Meu şi doar ei se vor putea apropia de masa Mea ca să-Mi slujească şi să păzească rânduiala Mea.
17. Când vor intra pe porţile curţii interioare, vor trebui să îmbrace haine de in şi să nu urce să slujească dincolo de porţile curţii interioare sau în Casă cu haine de lână pe ei.
18.  Vor trebui să aibă pe cap turban de in, iar pe coapse pantaloni de in. Să nu se îmbrace cu nimic care i-ar putea face să transpire.
19.  Când vor ieşi spre curtea exterioară, spre curtea din exterior unde este poporul, să se dezbrace de veşmintele cu care au slujit şi să le lase în odăile sfinte. Să se îmbrace cu alte veşminte, ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.
20. Să nu-şi radă capul şi nici să nu-şi lase părul să crească în voie, ci să-l tundă.
21. Nici un preot să nu bea vin când intră în curtea interioară.
22. Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie lăsată de bărbat, ci numai cu o fecioară israelită. Totuşi vor putea să se căsătorească şi cu o văduvă de preot.
23. Să-Mi înveţe poporul să facă deosebire între ce este sfânt şi ce este obişnuit şi să le arate diferenţa dintre ce este necurat şi ce este curat.
24.  În orice ceartă, ei vor avea dreptul să judece şi să hotărască după rânduielile Mele. Să păzească legile şi hotărârile Mele cu privire la toate Sărbătorile Mele, şi să sfinţească Sabatele Mele.
25. Să nu se apropie de un mort, ca să nu se întineze. Se va putea întina doar dacă mortul i-a fost tată, mamă, fiu, fiică, frate sau soră care nu era măritată.
26. După ce se va curăţi, să numere şapte zile.
27. În ziua când va intra în Lăcaş, în curtea interioară, ca să slujească în Lăcaş, să aducă o jertfă pentru păcat, zice Împăratul, Domnul.
28.  Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor! Să nu le daţi altă moştenire în Israel, pentru că Eu sunt moştenirea lor!
29. Să se hrănească cu jertfele de mâncare, cu jertfele pentru păcat şi cu jertfele pentru vină; toate lucrurile închinate Mie în Israel să fie ale lor.
30. Cele mai bune din primele roade de orice fel şi fiecare dar din toate darurile voastre de orice fel să fie ale preoţilor. Să daţi preoţilor şi ce este mai bun din făina voastră, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră.
31. Preoţii nu vor avea voie să mănânce nimic care a fost sfâşiat de fiare, nici din păsări, nici din dobitoace.”

-  Iar în Zaharia cap. 14:

„16. Toţi cei ce vor mai rămîne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor.
17. Dacă vreun popor nu va voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste el!”

-     … Da!!!

Domnul arată că la venirea Sa, cea de-a doua, se va ridica iar Templul Său cel Sfânt şi că va fi zidire măreaţă – cum au arătat proorocii, acolo îşi vor aduce neamurile închinarea înaintea Domnului, Împăratul Împăraţilor, Sărbătorile şi  jertfele Sale iar se vor ţine în el. Domnul vorbeşte în legile care vor fi puse Templului despre tăierea împrejur a inimii şi a trupului, despre lucruri curate şi lucruri necurate, despre toate aşezămintele cele din Legea Lui, pe care i-a dat-o slujitorului Său Moise, şi pe care “creştinii ” o aruncă la o parte

,  zicînd despre ea: “ Legea nu mai trebuie ţinută, că toate jertfele erau preînchipuirea jertfei Domnului, deci (de unde vine această deducţie, acest “deci”, din ce …decurge această concluzie “deşteaptă” ?!? Poate vreun ” gânditor”  “creştin” ne va arăta!) după ce a venit Domnul, acestea şi-au găsit împlinirea, de aceea nu mai trebuie ţinute!“  După cum se vede mai sus, toate lucrurile pe care le arată Domnul despre ultimul Templu vin în contradicţie clară cu această …concluzie “deşteaptă” a “creştinilor” , care spune că  Legea Lui  nu mai trebuie respectată, că Sărbătorile şi jertfele Domnului şi toate celelalte legi ale Lui nu mai sunt valabile.
Că jertfele din Templu simbolizează jertfa Domnului, asta nu înseamnă că ele nu mai trebuie ţinute ! , doar Domnul a zis despre Legea Lui şi despre Sărbătorile şi jertfele de la ele, că sunt veşnice -lui Moise, când i le-a dat,  şi încă o dată prin gura Domnului nostru Iahuşua (Isus): “…înainte de a trece Cerul şi Pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece!“

…Dar Dumnezeu zice una, şi “creştinismul” alta!

CREDINŢA  ADEVĂRATĂ ÎN DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ SĂ ASCULŢI DE TOATE PORUNCILE ŞI CUVINTELE CARE IES DIN GURA LUI ŞI SĂ LE ÎNDEPLINEŞTI !

Credinţa în Dumnezeu NU înseamnă să respecţi ceea ce “înţeleg” oamenii din Cuvintele şi Poruncile Lui Dumnezeu, nici măcar ceea ce înţeleg proorocii şi sfinţii din cuvintele Lui Dumnezeu, pe care El li le dă,
CI SĂ ASCULŢI ŞI SĂ FACI ÎNTOCMAI CU CE SPUNE DUMNEZEU!

Şi cel de la care a pornit această  depărtare de la Dumnezeu nu e nimeni altul decât apostolul Pavel! El a trăit printre greci şi a învăţat filosofia grecească. În acest trecut al său îşi are originea felul lui de a gândi  la modul cel mai speculativ şi raţionamentul superficial pe care îl foloseşte pentru a-şi explica rostul Sărbătorilor Lui Dumnezeu, pe care este clar că nu le-a înţeles nici corect, nici complet.

Dacă se vădeşte că un prooroc, sau un sfânt, va face ceva împotriva Cuvintelor Lui Dumnezeu, acel prooroc, sau sfânt, se face vinovat, oricât de mare ar fi fost cinstea de sfânt, sau de prooroc, pe care Domnul i-a dat-o! Deci dacă proorocul, sau sfântul, duce în rătăcire pe alţii, şi pentru păcatul lor, şi pentru rătăcirea lor, că nu au ascultat de Dumnezeu, aceia vor muri, atunci proorocul, sau sfântul, va fi vinovat de  moartea lor, şi se va face vinovat împreună cu ei de faptele lor, care le-au adus moartea. Sângele acelor păcătoşi va fi pe mâinile lor. Nu aşa a făcut Moise, când a tăgăduit pe Dumnezeu în faţa fiilor lui Israel, la apele Meribei? Şi cine era mai mare ca Moise, în afară, doar, de Ioan Botezătorul? Şi nu aşa a greşit proorocul David, când, deşi Domnul l-a uns ca rege al Israelului şi ca prooroc, el a păcătuit ducînd pe un om nevinovat la moarte, pe Urie Heteu, prin mâna comandantului de oaste a israeliţilor, ca să-i ia nevasta? Şi nu aşa a păcătuit chiar Ioan Botezătorul, când s-a îndoit de Domnul, deşi Tatăl îl încredinţase tocmai pe el ca să arate pe Fiul Lui Cel Slăvit lui Israel, când a zis:
“3.– ” Tu eşti Cel Care trebuia să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?”
4.  Iahuşua le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce vedeţi şi auziţi:
5. orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.
6. Şi fericit este cel care nu se va sminti în Mine!”

Iată cum, chiar şi cei mai mari dintre prooroci, greşesc înaintea Lui Dumnezeu. Doar El găseşte vină chiar şi îngerilor Săi, cu atât mai mult oamenilor:
Iov cap.4:
“12. O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea.
13. În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14. Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
15. Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16. A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice:
17. “Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18. Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi, şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,
19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână, şi pe care îi striveşte ca pe o molie.
20. De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21. Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune“.

Deci, dacă vreun om, va urma smintelii vreunui alt om, fie el prooroc, sau sfânt, se va face prin asta vinovat, fiindcă a nesocotit Poruncile Lui Dumnezeu, pe care El le-a dat oamenilor, ca ei să le ţină cu sfinţenie, şi a urmat unor legi străine de Poruncile Lui! Şi dacă vreun om va urma cuvintelor unui alt om, cuvinte care se împotrivesc învăţăturii Lui Dumnezeu,  chiar dacă acel om care le-a spus ar fi şi cel mai mare sfânt dintre sfinţi, acel om care le-a urmat se va face vinovat şi va muri în păcatul lui pe care-l face, pentru că a nesocotit Poruncile Lui Dumnezeu. De asta a poruncit Dumnezeu ca Poruncile Lui să fie scrise pe hârtie încă de la Moise ca ele să rămână aşa cum le-a spus El, poruncind oamenilor să le cerceteze neobosit şi să le îndeplinească cu râvnă. Dar omul lipsit de dragoste de Dumnezeu nu va face aceste lucruri, fiindcă pe el nu Dumnezeu îl trage ci lumea, şi rămâne în lume şi în păcatele ei, de aceea nu se apropie de Dumnezeu.

Bine, dar acum veţi spune, cum se mai poate şti ce anume a spus proorocul de la Dumnezeu, şi ce anume a spus proorocul de la sine însuşi?
- Când un prooroc a fost ales de Dumnezeu, şi a fost trimis să spună Cuvintele Lui, atunci el va veni şi va spune ceea ce Domnul i-a poruncit, şi care dintre ei ar îndrăzni să nu spună Cuvintele Lui Dumnezeu? …Dar, dacă mai apoi proorocul, fiindcă e om şi e supus greşelii, va greşi el însuşi împoriva Cuvintelor Domnului pe care El i le-a dat să le spună, acel prooroc are păcat, şi este răspunzător pentru păcatul lui! Oricine va urma smintelii acelui prooroc va fi de asemeni vinovat, fiindcă a nesocotit Cuvintele Lui Dumnezeu, şi a urmat smintelii proorocului!

Să urmezi Cuvintelor Lui Dumnezeu, înseamnă să păzeşti toată Legea pe care Domnul a dat-o slujitorului Său, Moşe (Moise), toate Legile puse de Domnul, de la cele date prin Abraham, toate Poruncile date prin proorocii Lui, şi până la Cuvintele DOMNULUI nostru IAHUŞUA, pe care El Însuşi, cu gura Lui le-a poruncit, când s-a coborît pe Pământ, pentru a împlini toată LEGEA LUI DUMNEZEU!

Când un om zice că respectă Legea Lui Dumnezeu, pe care Domnul a dat-o lui Moşe,  toate Legile şi Poruncile Lui Dumnezeu date prin prooroci, şi toate cele date de Însuşi Domnul nostru Iahuşua, dar  care  de fapt nu le ţine pe ele, ci ţine ceea ce “înţeleg” oamenii că spun aceste Legi, acela se înşeală singur, şi, pentru rătăcirea lui, va muri!

Un mesianic ar trebui să respecte toate Poruncile Lui Dumnezeu, fiindcă declară că asta face, dar nu face asta… Ar trebui să asculte de Lege şi de Prooroci, dar ei ascultă de ceea ce “iudeii” “înţeleg” din Lege şi Prooroci. Ar trebui să asculte de Cuvintele şi Poruncile Domnului nostru Iahuşua, dar ei ascultă de ceea ce “creştinii” “înţeleg” din cuvintele Domnului nostru Iahuşua.  Da !  Ei ascultă de datini şi de porunci de-ale omenilor ! Ar trebui să asculte de glasul Lui Dumnezeu, care spune:

“ …Voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,”
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
7. Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Ar trebui să facă diferenţa între Poruncile şi Legile Lui Dumnezeu, şi ceea ce nu este poruncă a Lui Dumnezeu, ci doar poruncă omenească !

Dar ei nu ascultă, nici nu vor să cunoască ce este cu adevărat CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU , ci respectă, fără să le pese, în continuare, învăţături, datini, şi sminteli de-ale oamenilor , şi încalcă prin ele Poruncile Lui Dumnezeu !  Aceştia sunt oameni nepăsători şi leneşi – nu lucreză Lucrul Domnului:

Matit’Iahu (Matei) cap.25:

“24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!
26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.“

Aceştia nu se îngrijesc ca să vadă dacă Legea Domnului este ţinută aşa cum trebuie, sunt oameni care dorm – nu pricep nimic din Poruncile Lui Dumnezeu, ca şi părinţii lor, care erau la fel de nepăsători faţă de Legea Lui, şi care astfel au păcătuit şi au nesocotit Cuvintele Domnului:

Matit’Iahu cap. 24:

“42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcînd aşa.
47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.
48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie,
49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
51. Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.“

Ce sunt religiile şi cultele în care oamenii se împart după locul din lume în care s-a născut fiecare ? – Tradiţii şi învăţături de-ale oamenilor! Tradiţiile şi învăţăturile omeneşti îi despart de Dumnezeu, iar Poruncile şi Cuvintele Lui Dumnezeu sunt ţinute doar dacă se potrivesc tradiţiei lor! De respectarea Poruncilor Lui Dumnezeu nu se ocupă atât cât se ocupă de respectarea tradiţiilor şi învăţăturilor lor omeneşti. Sunt pierduţi fiindcă încalcă Poruncile Lui Dumnezeu! Blestemate sunt tradiţiile şi învăţăturile omeneşti care duc pe om departe de Dumnezeu! Blestemate sunt religiile şi cultele oamenilor, şi fericit e omul care iubeşte şi ţine ca pe o comoară a lui cea mai de preţ Poruncile Lui Dumnezeu, şi a cărui credinţă şi religie este Dumnezeu şi numai El! Că Dumnezeu nu a poruncit oamenilor să ţină cuvintele altor oameni -ci dimpotrivă !- şi nici să urmeze religiilor, ci El a poruncit ca oamenii să împlinească întru totul Poruncile Lui!

Domnul zice :

” …îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi în sinagogi,
7. şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: „ Rabi ”.
8. Voi să nu vă numiţi „Rabi”, că unul este Rabi (Învăţătorul vostru): Maşia, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Să nu numiţi pe nimeni „Părinte” pe pământ, fiindcă unul este Părintele vostru – Cel din Ceruri ! ”,   iar ei tocmai asta fac, şi îşi spun unul altuia “Rabi”, întocmai ca “iudeii” , iar aşa-zişii “creştini” îi spun preotului lor: ” Sărut mâna Părinte” !!!

Domnul Dumnezeu zice :

10. ,,Vorbeşte fiilor lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri   este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, să prăznuiască şi acesta Pesahul în cinstea Domnului.
11. Să-l prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara, şi să-l mănânce cu azimă şi ierburi amare.
12. Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu zdrobească niciun os. Să-l prăznuiască după toate poruncile privitoare la Pesah.”  , dar ei îl ţin după datina “iudeilor“, tot în prima lună, încălcînd Legea Domnului cu privire la cei necuraţi !

Domnul Dumnezeu zice:

Ieşirea cap.20:

“8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.” -  dar ei în ziua de Sabat îşi văd liniştiţi de treburile lor, folosesc curentul electric şi munca celor din centralele electrice, aprinzînd becul, se uită la televizor şi folosesc munca celor din televiziuni, exact cum fac “creştinii” !

Domnul zice:

Ieşirea cap.35:
«2. Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie ziua voastră sfântă, o zi de odihnă închinată Domnului; oricine va lucra în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.
3. Să nu aprindeţi focul în nici una din locuinţele voastre în ziua de Sabat.»“,  iar ei îşi aprind lumânări cu o zi înainte, întocmai după datina “iudeiilor”, ca să aibă lumină de Sabat, zicînd că dacă focul e aprins cu o zi înainte nu mai e păcat să ai aprins focul în ziua de Sabat, şi astfel calcă Porunca Domnului care spune “să nu aprindeţi focul în niciuna din locuinţele voastre”- tocmai ca să nu ai foc aprins, în casa ta, în ziua de Sabat !, şi nu mai păstrează sfinţenia zilei de Sabat în felul acesta, ci o spurcă prin faptele lor.

... Şi mai încalcă în multe alte feluri Legile Lui Dumnezeu, dar lor nu le pasă! Ei nu pricep, că sunt tari de cerbice, la fel ca părinţii lor care au încălcat Poruncile Domnului, şi pentru care Domnul i-a alungat din pământul făgăduit şi din Templul Său, şi a adus asupra lor toate blestemele şi nenorocirile srise în LEGĂMÂNTUL DOMNULUI, pe care El l-a încheiat cu părinţii lor în pustie, la ieşirea din Egipt, când a spus:

Levitic cap.26, BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMUL :

“1. Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2. Zilele de odihnă ale Mele să le păziţi şi Locaşul Meu cel Sfânt să-l cinstiţi, că Eu sunt Domnul!
3. De veţi umbla după Legile Mele şi de veţi păzi şi împlini Poruncile Mele,
4. Vă voi da ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele lor.
5. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul viilor va ajunge până la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru fără primejdie.
6. Voi trimite pace pe pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura; voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pământul vostru.
7. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră.
8. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută din voi vor goni zece mii şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea voastră.
9. Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea copii, vă voi înmulţi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi.
10. Veţi mânca roadele vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi.
11. Voi aşeza Locaşul Meu (Templul) în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va scârbi de voi.
12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu.
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată!
14. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veţi păzi aceste Porunci ale Mele,
15. De veţi dispreţui Aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de Legile Mele, neîmplinind Poruncile Mele, şi călcînd LEGĂMÂNTUL MEU,
16. Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca.
17. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga.
18. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre.
19. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama.
20. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da poamele lor.
21. Dacă şi după acestea veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre;
22. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi de copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile voastre.
23. Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta, împotrivindu-vă Mie,
24. Atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre.
25. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoare, ca să răzbune Legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele voastre, voi trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului.
26. Pâinea, care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor coace pâine pentru voi într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura.
27. Dacă nici după aceasta nu Mă veţi asculta şi veţi păşi împotriva Mea,
28. Atunci şi Eu cu mânie voi veni asupra voastră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre;
29. Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi din carnea fiicelor voastre.
30. Dărâma-voi înălţimile voastre şi voi strica stâlpii voştri; trupurile voastre le voi prăbuşi sub dărâmăturile idolilor voştri şi se va scârbi sufletul Meu de voi.
31. Oraşele voastre le voi preface în ruine, voi pustii Locaşurile voastre cele Sfinte (Templele) şi nu voi mirosi miresmele plăcute ale jertfelor voastre.
32. Pustii-voi pământul vostru aşa încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se vor aşeza pe el;
33. Iar pe voi vă voi risipi printre popoare; în urma voastră Îmi voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate.
34. Atunci pământul se va bucura de odihnele sale în zilele pustiirii lui; când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri, atunci pământul vostru se va odihni şi se va bucura de odihna lui.
35. În toate zilele pustiirii lui el se va odihni cât nu s-a odihnit în zilele de odihnă ale voastre, când locuiaţi voi în el.
36. Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga.
37. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri.
38. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri.
39. Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmaşilor. voştri, se vor usca şi pentru păcatele părinţilor lor.
40. Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, cum au săvârşit ei nelegiuiri împotriva Mea şi au păşit împotriva Mea.
41. Pentru care şi Eu am venit cu mânie asupra lor şi i-am adus în pământul vrăjmaşilor lor; atunci se va supune inima lor cea netăiată împrejur şi vor suferi ei pentru nelegiuirile lor.
42. Şi Eu Îmi voi aduce aminte de Legământul Meu cu Iacov, de Legământul Meu cu Isaac, şi de Legământul Meu cu Avraam Îmi voi aduce aminte, şi de pământ Îmi voi aduce aminte.
43. Când pământul va fi părăsit de ei şi el se va bucura de odihna lui, golit fiind de ei, şi ei vor suferi pentru fărădelegi şi pentru că au nesocotit Legile Mele şi sufletul lor s-a scârbit de Aşezământul Meu;
44. Când vor fi ei în pământul vrăjmaşilor, Eu nu-i voi dispreţui şi nu Mă voi scârbi de ei, aşa încât să-i pierd şi să stric Legământul Meu cu ei, că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45. Îmi voi aminti de ei pentru Legământul încheiat cu strămoşii lor, pe care i-am scos din pământul Egiptului, înaintea ochilor popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul”.

Aşa încalcă aceştia Legile Sfinte ale Domnului! Eu însumi, cu amărăciune şi tristeţe trebuie să o spun, nu am întâlnit niciun om care să respecte aşa cum ar trebui Cuvintele şi Legile Dumnezeului nostru, sau, măcar, să dorească să le respecte. Nici măcar vreunul din mesianici n-am întâlnit, care să facă acest lucru. Cunoaşterea de Dumnezeu lipseşte, de acea nici Dumnezeu nu vrea să mai audă de noi, ci ne-a părăsit de mult, după vorba proorocului:

Hoşea (Osea) cap.3:

“3. Şi i-am zis: “Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu vei fi a nici unui bărbat, şi Eu voi face asemenea faţă de tine”.
4. Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără terafimi.“

In luna a 7-a, din ziua a 15-a până în ziua a 22-a este Sărbătoarea Corturilor, sau a Ultimelor Roade

(de pe 14 până pe 21 octombrie) :

Levitic 23 (NTR)
33. Sărbătoarea Corturilor. Domnul i-a zis lui Moise:
34. „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
35. În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă în timpul ei.
36. Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă în timpul ei.
37. Acestea sunt Sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărîtă
38. – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.
39. În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi Sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă.
40. În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeul vostru, timp de şapte zile.
41. În fiecare an să ţineţi această Sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile.
42. Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi,
43. pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărît ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!»“

Miercuri 8 oct. ora 18:20-Joi 9 oct. ora 19:20 !

Zi de post şi de mărturisire a păcatelor noastre înaintea Domnului.

În această zi nu se mănâncă şi nu se bea nimic, nu se face nici un fel de muncă.

Sărbătoarea Sfântă a Domnului Dumnezeului nostru, Sărbătoarea Trâmbiţelor, ţine de:

Luni(29sept.2008)ora 18:40 -până
Marţi(30sept.2008)ora19:40.

Ea vesteşte Poporul prin sunete de trâmbiţe pregătirea pentru marea Sărbătoare a Curăţirii Templului, adică a Curăţirii Poporului Domnului de păcate înaintea Sfântului lui Israel, căci acesta este Templul Său, începînd cu cea a marelui preot, continuînd cu a  celorlalţi preoţi, apoi a judecătorilor, sau căpeteniilor Poporului, şi sfârşind cu cea a restului Poporului, fraţii lor, care au mai rămas.

Atenţie ! :  În această zi nu se face nici o muncă, la fel ca în ziua de Sabat!

Am văzut un studiu asupra numelui Domnului nostru Maşia pe site-ul EliYah.com. Studiul este bine documentat, asta se vede de altfel şi din importanţa pe care autorul o dă cunoaşterii exacte a lui, despre care, crede el, este indispensabil mântuirii. Nu sunt de acord cu aceste lucruri, dar sunt de acord cu faptul că este bine ca noi să utilizăm numele originar al Domnului nostru, măcar in semn de respect pentru limba în care este el spus, iar dacă se foloseşte o traducere a sa, să se folosească una cât mai apropiată ca sens şi corectă din punct de vedere gramatical. Nu de puţine ori mi s-a dat să văd prin articolele scrise în limba română numele “Yahweh”, sau “Yeshua”, etc, scrise evident în limba engleză. Oameni buni, limba română are regulile sale de scriere, să le folosim, că pentru asta au fost făcute! Numele “YHVH” se scrie “IHVH”, iar “Yeshua”  se scrie “Ieşua”, etc. În legătură cu părerea lui EliYah despre faptul că numai numele originar al Domnului nostru este cel care aduce mântuirea, cred că este, după cum spuneam, incorectă! Un nume ebraic este de fapt un cuvânt, sau un grup de cuvinte, care este(sunt) transformat(e) în substantiv propriu. Un exemplu este: “Chefa” (Petru), care înseamnă: “Piatră”. La fel şi cu numele Domnului nostru, el înseamnă “Iahu salvează”, şi potrivit cercetărilor amintite mai sus, se pare că era: “Iahuşua“. Până acum se folosea extensiv forma “Ieşua”, alţii foloseau forma “Iaşua”, etc.   “Iah” , sau “Iahu”, care este des întâlnit în numele ebraice, este prescurtarea pentru “IHVH”, care înseamnă: “Cel Ce Este”. Dar să lămurim un lucru: ce este oare un cuvânt, v-aţi întrebat vreodată?… Un cuvânt nu este altceva decât o codificare în sunete (sau litere, când este sub formă scrisă) ale unei idei, ale unei noţiuni. De exemplu în limba română pentru a exprima ideea de barcă se foloseşte, evident, cuvântul “barcă”, în limba engleză se foloseşte cuvântul “boat” pentru a exprima acelaşi lucru, şi exemplele pot continua. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că nu este important codul de sunete, cuvântul, cu care exprimi un lucru, importantă este ideea pe care o reprezintă acel cuvânt. Numele proprii ebraice sunt formate din astfel de cuvinte, deci când cineva spune Isus, sau spune Ieşua, sau Iahuşua, nu este până la urmă o problemă atât de mare, atâta timp cât se înţelege prin ele aceeaşi idee, aceeaşi persoană, cea a Domnului  nostru, şi că el semnifică în limba de origine “Iahu salvează”! Trebuie să mai adaug un lucru, şi anume că, deşi “Ieşua” nu este numele ebraic al Domnului nostru, ci forma aramaică, de fapt aramaizată, a lui, cu toate astea mai mult ca sigur Domnul nostru a fost numit cu acest nume, pentru că aramaica era des folosită in aceea perioadă pe teritoriul Israelului (poate chiar mai des folosită ca ebraica!).

Numele Isus din limba română vine din grecescul “Iesous”, care la rândul lui a provenit din numele în aramaică “Ieşua”, care evident provine din numele original în ebraică “Iahuşua“.

-Pesahul.
La ieşirea din Egipt Domnul le-a poruncit evreilor să ţină Pesahul (Paştele) şi Sărbătoarea Azimilor, după legile stabilite pentru ele, ca Sărbători veşnice:
Ieşirea cap.12:
„1. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2. ,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, toţi să ia un miel de fiecare cap de familie, un miel de fiecare familie.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără meteahnă, de parte bărbătească, de un an; puteţi să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.
7. Să ia din sângele lui, şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
8. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimă şi cu verdeţuri amare.
9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
10. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămânea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
11. Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă, căci este Pesahul Domnului.
12. În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului. Eu sunt Domnul!
13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici urgia atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi, şi s-o prăznuiţi ca Sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
15. Timp de şapte zile, veţi mânca azimă. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâne dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
16. În ziua dintâi veţi avea o adunare de Sărbătoare Sfântă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de Sărbătoare Sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; în afară de ceea ce trebuie să mănânce fiecare, doar asta puteţi face.
17. Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
18. În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimă, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
19. Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre. Căci oricine va mânca pâne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
20. Să nu mâncaţi pâne dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimă.”

Care este prima lună a anului.
În primul rând Domnul stabileşte aici că această lună să le fie prima lună a anului : ,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.” Dar unii au desfiinţat această lege pusă de Domnul şi spun că luna a şaptea este prima lună a anului! Despre aceştia spunea Domnul Ieşua Maşia:
Matei cap.15:
„ 1. Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Ieşua, şi I-au zis:
2. ,,Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mânile când mănâncă.”
3. Drept răspuns, El le-a zis: ,,Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,”
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
7. Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Noi trebuie să împlinim cuvântul Lui Dumnezeu, iar cine vorbeşte împotriva Lui ştim că este blestemat! Trebuie să ne ferim de aceste învăţături date de oameni care ne îndepărtează de Dumnezeu, fiindcă am deveni noi înşine blestemaţi dacă le-am urma!
- Cine poate mânca Pesahul. Iată ce spune Domnul cu privire la acest lucru:
Ieşirea cap.12:
„43. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: ,,Iată porunca privitoare la Pesah: Niciun străin să nu mănânce din el!
44. Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din el.
45. Străinul şi simbriaşul să nu mănânce din el.
46. Să nu-l mănânce decât într-o singură casă; să nu scoateţi deloc carnea lui afară din casă, şi să nu zdrobiţi niciun os.
47. Toată adunarea lui Israel să facă Pesahul.
48. Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Pesahul Domnului, toţi cei de parte bărbătească din casa lui va trebui să se taie împrejur; apoi se va apropia să-l facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun om netăiat împrejur să nu mănânce din el!
49. Aceeaşi lege va fi şi pentru băştinaş şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”

- Deci numai cei care s-au tăiat împrejur pot mânca din mielul Pesahului!
De asemenea se arată că în afară de această condiţie mai trebuie îndeplinită una pentru a mânca Pesahul în luna întâi:

Numerii cap.9:
„ 6. S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Pesahul în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: ,,Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărîtă darul cuvenit Domnului în mijlocul fiilor lui Israel”
8. Moise le-a răspuns: ,,Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”
9. Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

10. ,,Vorbeşte fiilor lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri   este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, să prăznuiască şi acesta Pesahul în cinstea Domnului.
11. Să-l prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara, şi să-l mănânce cu azimă şi ierburi amare.
12. Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu zdrobească niciun os. Să-l prăznuiască după toate poruncile privitoare la Pesah.

13. Dacă cineva nu este necurat, şi nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Pesahul, sufletul acela să fie tăiat din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărîtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14. Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Pesahul Domnului, să ţină Pesahul după legea şi poruncile privitoare la Pesah. Aceeaşi lege să fie între voi, şi pentru străin şi pentru băştinaş.”

- Deci trebuie să nu fie necurat prin atingere de vreun mort! Iar dacă este necurat prin atingere de mort, atunci trebuie să facă Pesahul în luna a doua, în ziua a paisprezecea, spre seară, după toată rânduiala Pesahului. La fel şi pentru cel care se află printre neamuri străine, şi acela trebuie să facă Pesahul în acelaşi fel, în luna a doua, pentru că toţi cei care se află printre străini sunt necuraţi prin atingere de om necurat. Nicidecum aşa cum oamenii fără Dumnezeu învaţă, că Pesahul trebuie ţinut în diasporă în prima lună, cum porunceşte Domnul pentru cei curaţi din Israel. Cum să încalci porunca Lui Dumnezeu, nu va cade blestemul peste cel ce face asta? Şi pentru că nici în Israel oamenii nu pot ţine Legea Lui Dumnezeu şi că sunt necuraţi (fiindcă legile pentru curăţenie ale Domnului nu se ţin nici în Israel),  şi aceia trebuie să ţină Pesahul ca orice om necurat. Noi toţi suntem necuraţi pentru El, pentru că El nu-Şi mai ţine privirea asupra noastră, nu mai ascultă cuvintele noastre, nici rugăminţile noastre de iertare îndreptate către El, noi nu putem să ne curăţim după cum Domnul a poruncit, prin stropirea în a treia zi şi în a şaptea zi cu apă de curăţire, nici să aducem jertfa de iertare a păcatelor noastre la Sărbătoarea Curăţirii! Şi s-a împlinit proorocia care spune:
Osea cap.9:
„ 3. Nu vor rămâne în ţara Domnului. Efraim se va întoarce în Egipt, şi în Asiria vor mânca mâncăruri necurate.
4. Nu vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură, căci nu-I vor fi plăcute acestea. Pânea lor le va fi ca o pâine de jale; toţi cei ce vor mânca din ea, se vor face necuraţi; căci pânea lor va fi numai pentru foamea lor, şi nu va mai intra în Templul Domnului!
5. Ce veţi face în zilele de praznuire, în zilele de Sărbătoare ale Domnului? ”
[…]
15. … „Din pricina gândurilor lor cele rele, îi voi alunga din Templul Meu, nu-i voi mai iubi nicidecum!”
[…]
„ 17. Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat. Vor rătăci printre neamuri.”

Cei ce s-au abătut de la Dumnezeu zic că în diasporă trebuie să se prelungească toate Sărbătorile timp de două zile în loc de una- cum este rânduit de Domnul. Toate acestea ne fac să încălcăm Legea Lui Dumnezeu. Şi aşa că L-am amărât destul cu neascultarea noastră până acum, de ce să adăugăm noi păcate peste păcate? Nu ne va ajunge urgia pe toţi dacă ne vom îndărătnici mereu să încălcăm Legile Lui? Să împlinim Legea Lui aşa cum se cuvine! De îndepărtat ne-am tot îndepărtat de El, oare când ne va ajunge cu rătăcirea şi ni se va face scârbă de ea, că Domnul a tot strigat către părinţii noştrii, prin proorocii pe care i-a trimis, ca să ne întoarcem la ascultarea cuvintelor Lui, şi nici ei şi nici noi se pare că nu vrem să ascultăm de glasul Lui! În schimb se pare că ne plac, la fel ca părinţilor noştri să mergem după cuvintele oamenilor celor fără de minte şi judecată, şi să lăsăm la o parte cuvântul care iese din gura Lui Dumnezeu. Cu adevărat cuvintele oamenilor sunt blestemate, fiindcă ele ne despart de Dumnezeu! Dacă un om vorbeşte, atunci să vorbească cuvintele Lui Dumnezeu, altfel nu se va pomeni că face un lucru care-i va fi laţ şi moarte? Cum să nu asculţi glasul Lui Dumnezeu? Cum să laşi pe Cel Atotputernic să strige către tine fără să îţi pese? Ce nebunie! Ce urâciune! Nu este Domnul Cel de la care vine binecuvântarea vieţii? Toţi cei care învaţă spre încălcarea Legilor Lui sunt daţi blestemului! Să ne ferim de urâciunile acestea! Să ne venim în fire, să ne aducem aminte de Dumnezeul nostru, de cuvintele Lui, de strigătele Lui către părinţii noştri de a se întoarce la El şi de a asculta de ceea ce spune El! Câtă dragoste, din partea Lui pentru noi, nişte oameni de nimic, câtă dragoste să strige către noi atâta timp, deşi noi ne uitam în altă parte şi nu-L luam în seamă tocmai pe Făcătorul Lumii! – N-am să pot să înţeleg! Cu adevărat Domnul nostru este Sfântul care apără dreptatea şi urăşte răul, cu adevărat noi şi părinţii noştrii suntem nişte blestemaţi pentru ceea ce am făcut faţă de El! Cine ne mai poate curăţi de urâciunile noastre? Noi ne-am mânjit cu răutate în aşa fel încât ne-a intrat de-a dreptul in piele!

Osea cap.10:
„ 7. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig dar el nici nu ridică ochii spre Mine.
8. O, cum te voi lăsa Efraime! Cum te voi părăsi Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zbate în mine, mila mă cuprinde!”
,cap.3:
„ 6. Poporul Meu va pieri…, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de Legea Domnului, şi Eu voi uita pe fii tăi.”

Domnul spune: (Matei 23):
„ 2. [...] Cărturarii şi fariseii stau în scaunul lui Moise.”
[…]
“ 5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni, căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi în sinagogi,
7. şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: „ Rabi ”.
8. Voi să nu vă numiţi „Rabi”, că unul este Rabi (Învăţătorul vostru): Maşia, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Să nu numiţi pe nimeni „Părinte” pe pământ, fiindcă unul este Părintele vostru – Cel din Ceruri ! ”,

dar cei care nu cunosc pe Dumnezeu, deşi susţin sus şi tare că-L cunosc şi că ar urma căile Lui, tocmai asta fac! Faptele lor îi dă în vileag că umblă în minciună! Batjocoresc pe Dumnezeu  fără să arate pic de ruşine, pentru că fac tocmai opusul poruncilor Lui. Aceştia spun „preoţilor” lor : „Sărut-mâna Părinte” ! Dar Domnul Dumnezeu este Părintele nostru, cum pot aceştia să facă un lucru atât de urâcios?… Şi „preoţii” lor le răspund : „Să trăieşti!” , deci încuviinţează şi întăresc fapta de neascultare a Domnului, Care este adevăratul Părinte! Nicicând să nu numim pe un om „părinte”, fiindcă Domnul Dumnezeul nostru este Părintele nostru! Şi nici „Rabi” să nu numim pe nimeni, că Domnul nostru Ieşua Maşia este: Rabi, Învăţătorul nostru! – Pentru un om se poate folosi cuvântul „învăţat”, dacă acesta a învăţat de la Dumnezeu ceea ce trebuie să ştie pentru a trăi! Iar cuvântul „învăţător” să fie folosit doar pentru a numi pe Dumnezeu, aşa cum este porunca ieşită de la El!

Care sunt adevăratele semnificaţii ale Sărbătorilor Lui Dumnezeu.
La ieşirea din Egipt Domnul le-a poruncit Evreilor să ţină Paştele (Pesahul) şi Sărbătoarea Azimilor, după legile stabilite pentru ele, ca sărbători veşnice. El le-a poruncit apoi să ţină Sărbătoarea Primelor Roade, la cincizeci de zile după aducerea snopului legănat. Pesahul a căzut în ziua eliberării din sclavia egipteană, iar Sărbătoarea Primelor Roade în momentul primirii Tablelor Legii pe muntele Sinai. Dar adevărata lor semnificatie, ceea ce închipuiau ele, era de fapt altceva. Ştim asta din momentul în care a fost răstignit Domnul nostru Ieşua Maşia. Mielul jertfit de Pesah simbolizează pe Domnul nostru, prin a Cărui sânge jertfit trăim cu toţii. După Pesah urmează Sărbătoarea Azimilor, în care se mănâncă pâinea durerii, aceasta reprezentînd durerea după răstignirea Mântuitorului, dar în acelaşi timp şi necredinţa unor ucenici- doar în a opta zi, când Domnul S-a arătat a doua oară, a crezut şi Toma, în sfârşit:

Ioan, cap. 20:
” 24. Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Ieşua.
25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: ,”Dacă nu voi vedea în mânile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26. După opt zile, ucenicii lui Ieşua erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Ieşua, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!”
27. Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mânile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28. Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29. “Tomo” i-a zis Iaşua, “pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

De asemenea în a doua zi a Sărbătorii Azimilor trebuie adus snopul legănat. Acesta ştim că reprezintă suflarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor şi a celor care erau cu ei împreună, în ziua învierii Domnului:

Ioan, cap.20:
“ 19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Ieşua, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: “Pace vouă!”
20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mânile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.
21. Ieşua le-a zis din nou:”Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
22. După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt!
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

Urmează la cincizeci de zile după această zi, coborîrea Duhului Sfânt din nou, peste mulţimea de credincioşi. Aceasta coincide cu Sărbătoarea Primelor Roade, când se seceră grâul:

Faptele Apostolilor, cap.1:
“ 4. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, “pe care,” le-a zis El, “aţi auzit-o de la Mine,
5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: “Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7. El le-a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pămîntului.”
Cap.2:
”1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc,
2. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. ”

Semnificaţiile acestea sunt de netăgăduit. Lucrurile pe care le simbolizează celelalte Sărbători care au mai rămas: Sărbătoarea Trâmbiţelor, Sărbătoarea Curăţirii şi Sărbătoarea Strângerii Roadelor, încă nu s-au produs. Ele vor avea loc, cel mai probabil, când Domnul Îşi va întoarce din nou Faţa Sa către noi, când pedeapsa pentru păcatele noastre faţă de El se va împlini:

Isaia, cap.40:
“  1. “Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
2. Spuneţi Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.
3. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locuri neumblate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4. Orice vale să se înălţe, orice munte şi orice deal să se plece, să fie cele strâmbe, drepte, şi cele colţuroase, căi netede!
5. Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a grăit.
6. Un glas zice: “Strigă!” -Şi eu am răspuns: “Ce să strig?” -”Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.
7. Iarba se usucă, floarea cade, când trece Duhul Domnului peste ea” -Într-adevăr, poporul este ca iarba:
8. Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
9. Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: “Iată Dumnezeul vostru!
10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
11. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua miei în braţe, îi va ţine la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

-  Şi ştim că mai înainte de a veni Domnul nostru iară, va veni mai înainte de El Ilie, “care va aşeza din nou toate”!

Deci ce înseamnă Sabatul, în contextul acesta? Sabatul este mare sărbătoare, ce semnifică el defapt? Să semnifice el odihna Lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi a facerii Lumii? A fost oare Lumea făcută în şapte zile? Sau, ca şi în celelalte cazuri semnificaţia ei principală este alta decât cea declarată la început? Mai înainte de a vedea ce semnificaţie are Sabatul, să clarificăm un subiect care mie mi se pare foarte important la ora actuală, fiindcă el a stârnit un conflict de-a dreptul inutil.

Facerea Lumii. Creaţionism sau Evoluţionism.
Acest subiect stârneşte o luptă nemaiauzită până acum, pe de o parte ştiinţa descoperă noi lucruri despre felul în care Lumea a luat naştere, iar pe de cealaltă parte a apărut acest curent în creştinism şi în iudaism care neagă aceste descoperiri ştiinţifice. Acest conflict ia amploare, şi pare să atragă de partea lui pe toţi credincioşii acestor religii, lucru care pe mine mă îngrijorează profund, fiindcă oamenii aceştia se îndreaptă spre o cale cu totul greşită!
A fost oare Lumea făcută în şapte zile?
Atunci când copii voştri vă întreabă despre cum au fost făcuţi, voi le spuneţi că i-a adus barza! De ce oare? Fiindcă sunteţi răi, şi le vreţi răul? Vreţi să le daţi minciună în loc de adevăr?  Sau faceţi asta fiindcă aveţi un motiv foarte bun de a o face…?   Un copil nu poate înţelege asemenea lucruri, el s-ar sminti dacă i s-ar spune adevărul, de aceea îi spuneţi că l-a adus barza! Şi vă ziceţi : “Când va creşte, el însuşi va cunoaşte de la sine aceste lucruri, chiar dacă nimeni nu-i va arăta, fiindcă înţelepciunea lui va creşte odată cu el, şi atunci el va fi pe deplin pregătit să cunoască adevărul! ” . Tot aşa este şi cu omul. El a vrut să cunoască cum a fost făcută Lumea, cum au apărut oamenii şi celelalte lucruri care-i înconjoară. Putea el pe vremea lui Moise să priceapă asemenea lucruri?  De aceea Domnul le-a vorbit despre Facerea Lumii în cuvinte simple, fiindcă ei nu puteau pricepe felul în care a luat naştere Lumea aşa cum noi putem astăzi să pricepem cu ajutorul cunoştinţelor pe care le avem adunate. Pe ei i-ar fi smintit dacă li se spunea adevărul, fiindcă cunoştinţele lor despre Lume, în general, erau prea puţine atunci ca să-şi poată explica asemenea lucruri complexe! Până şi un copil care se pregăteşte de primul an de şcoală, pricepe până la această vârstă că nu există Bau-Bau, Moş Crăciun, şi că nu l-a adus barza! Şi atunci, dacă aceste lucruri sunt atât de simple,  de ce unii oameni, care sunt oameni în toată firea, continuă să susţină nişte inepţii pentru mintea pe care o au? Nu este oare o ruşine că se întâmplă asta la nişte persoane de la care te-ai aştepta la cu totul altceva? Nu este asta un lucru de râsul Lumii ? Oare când vor creşte aceşti oameni la minte?
- Vina pe care o poartă cei ce înţeleg. Când se întâmplă acest lucru să ştiţi că el nu rămâne fără consecinţe! Când un om care crede în Domnul spune asemenea lucruri, el Îl face de râs prin asta pe Însuşi Dumnezeu! Dar şi mai rău de atât este că nimeni dintre creştini nu ia atitudine împotriva acestor aberaţii! Să-i laşi pe aceşti oamenii să zacă în întunericul nepricepceperii fără să-ţi fie milă de ei? Nu este asta o cruzime? Şi nu e asta o laşitate? “Omul înţelept, care tace înaintea celui fără minte, e ca un arc (încordat) care scapă din mână”, spune proverbul… Dacă aceste lucruri sunt înţelese, se poate trece şi la explicarea semnificaţiei Sabatului.

Am văzut pe rând cum fiecare din Sărbătorile Domnului reprezintă câte un eveniment important care s-a petrecut cu Domnul şi cu cei care L-au urmat. Şi atunci ce poate semnifica Sabatul? Este atât de simplu de a ne da seama! Sabatul a căzut chiar în ziua cât a stat Domnul Ieşua Maşia în mormânt, El a fost răstignit vineri, şi a fost pus în mormânt seara, înainte de a începe Sabatul, şi a stat acolo până a înviat Duminică dimineaţa devreme! Sabatul, Odihna Domnului – numele ei ne arată clar ce semnifică ea, ea este ziua în care Domnul nostru a odihnit în mormânt! De aceea a ţinut Domnul nostru să nu lucrăm în ea nimic şi să păzim legea acestei zile cu sfinţenie ! Sabatul trebuie să semnifice un eveniment ce s-a petrecut în timpul şi după Jertfa Domnului nostru, aşa cum se vede din modelul pe care îl urmează celelalte Sărbători ale Domnului, fiindcă Domnul este Cel vestit, Cel despre care toţi proorocii vorbesc, şi a cărui venire o anunţă, iar Sărbătorile fixate de Domnul nostru, după cum se poate constata, preamăresc tocmai faptele acestea pe care le face El între noi, pe Pământ! De aici se vede că Sabatul nu poate reprezinta nimic altceva, decât Odihna Domnului, cea în care El Şi-a „pus Sufletul Său” pentru noi :

Ioan, cap.6:
” 51. Eu sunt Pâinea Cea Vie, Care S-a pogorît din Cer. Cine mănîncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu O voi da pentru viaţa Lumii este Trupul Meu.”
[...]
” 63. Duhul este Cel Ce dă Viaţă, trupul nu foloseşte la nimic! Cuvintele pe Care vi Le-am spus sunt Duh şi sunt Viaţă.”

Doamne Dumnezeul nostru, noi am nesocotit cu totul Legile Tale! Sărbătorile Tale, pe care le-ai pus pentru Slava Ta, noi le-am uitat! Nici Zilele Tale de Odihnă nu le-am ţinut; noi ne facem astfel vinovaţi de moarte! Mărturisesc înaintea Ta şi a Lumii păcatul nostru faţă de Tine! În marea Ta milostenie poate ne vei ierta păcatul, dacă ne vei vedea întorcîndu-ne către Tine din nou, şi atunci Îţi vei îndrepta iarăşi Faţa Ta către noi, şi poate nu ne vei lăsa în părăsire pentru totdeauna!

For vintage lovers, here please find a pretty advertising for the Vanity Fair lingerie, representing a woman and a siamese, and currently on sale on eBay.

According to the seller, Ihvh, this is an original 1958 print ad.

Image in original format is available here.