O melodie a lui Adi Gliga. In ultimul timp o ascult mai mereu, imi place mult refrenul. Am cautat un clip pe Youtube dar nu am gasit. Un clip am gasit pe crestin3D. Am inceput eu sa fac unul si am ajuns undeva pe la jumatate, dar am ramas in pana de timp . Un link spre versiunea audio aveti aici - nu am reusit sa pun un fisier flash prin nici o metoda, nici de pe neogen nici de pe crestin3D, daca a gasit cineva o solutie sa imi zica si mie :d.

Nu esti singur in lume, nu e totul pierdut,
Ce-i azi va fi maine, doar trecut.

Noaptea vrea sa te-nghita, sa-ti ia ce mai speri,
Inima ti-e zdrobita, de dureri.

Viata nu e usoara
Lumea e tot mai rea
Tot ce ai e iubirea
Doar prin ea vei rezista

Orice rau care vine, bucuria sa-ti i-a
Poate fi-nvins prin Mine, nu uita

Toata noapte din lume, daca te-ar cauta,
Vesnic Eu voi ramane, taria ta.

Some Zimbabweans are already calling for higher denominations in a country where the official annual inflation rate has exceeded 2,200,000%. (facut ochii mari de tot aici)

Asta e apropo de bancnota de un miliard. Care oricum nu-ti cumpara nici macar un sandvis cu parizer in zimbamboo. De ce? In primul rand, parizerul e sfant deci nu se gaseste deloc, iar o paine nu se ia pe maruntis.

Si-n timpul asta, mugabe cel mucios danseaza pe coco jambo in palatul regal. Acolo unde are papagali de curte si curve albe si cocaina neagra.

Are el si paine si parizer, da le mananca separat. De-al dracului, d-aia.

Via

Şi ceva din Tanzania

De ce n-o fi rămas pe acolo?

(Buckminster Fuller, de pe influxinsights)

Nu-mi place de Mugabe. Pare un dictator fara carisma, o bruta care ucide pentru ca asa ii zice instinctul. E un robot setat sa omoare si asta-i tot ce se poate spune despre el. Nu are mici bizarerii, nu inventeaza religii, nu boteaza o luna a calendarului dupa prea-indragita lui maica-sa.

Si e cu atat mai periculos. Din lipsa de alte hobby-uri, se dedica in intregime menirii lui. Si anume crimei, distrugerii si groazei permanente.

Si ma sperie cu atat mai mult, pentru ca nu pare sa aiba vreo latura umana. E o forta a naturii, un uragan care se starneste in jurul alegerilor si ineaca in bataie toti oamenii nemarcati de vopseaua rosie, dovada a faptului ca au votat. Si tot ce aveau de ales era uraganul Mugabe.

In general, ma intereseaza dictatorii. Multi sunt niste personaje adevarate, dar astazi n-am chef de ei.

A MOTHER is accused of partially skinning her caged son and feeding it to relatives.

(de aici)

My 2 cents? Cineva trebuie sa impinga de la spate asteroidul care vine sa ne transforme pe toti in muci. Cat mai repede.

Fuck.

Pe vremea cand Printesa Leia era sedusa de un Han Solo cu vocea Irinei Nistor, eu:

• mergeam prin casa in slow motion ca sa imit imponderabilitatea;
• imi imaginam ca telecomana e o nava spatiala de marfa (e paralelipipedica la fel ca un cargoship) si faceam povesti cu asta;
• ma inveleam pana peste cap cu patura si asa aveam o nava spatiala pana sa adorm (sau pana nu mai aveam aer)
• am desenat catralione de modele de nave spatiale urate;
• stiam sa fluier/suier cateva tipuri de motoare stelare;
• visam ozn-uri in camera cand deliram de la febra;
• imitam saritul din calea unei explozii de reactor cu anti-materie, cu aterizare directa in pat (uneori in perete);
• stiam pe de rost planetele, constelatii, ciclul de viata al unei stele, din ce sunt facute cometele, ce inseamna un gigant gazos si alte nebunii.

Fix ca atunci m-am simtit si cand am intrat pe Wikisky.

Trebuia sa ma fac astronaut. Sau macar extraterestu.

Un lider trebuie sa indeplineasca atatea conditii, iar printre ele, poate cea mai importanta, este sa te inspire prin toate faptele lui. Sa te inspire sa-ti misti curul ca sa fii mai bun, sa crezi intr-o lume mai sanatoasa si, uneori, sa faci un cantec si sa-l urci pe youtube.

E din ce in ce mai greu sa crezi in oameni. Si totusi.

N-am carnet si probabil ca nu voi avea vrodata. Pur si simplu nu-i vad rostul cand e mult mai distractiv sa mergi cu trenul, metroul, autobuzul, you name it.

Dar daca ar fi sa conduc, as conduce un VW. Noaptea. Neaparat noaptea.

PS: they don’t make copy like they used to…? Anywho, e misto sa vezi cat de diferite sunt reclamele astea doua. Aceeasi tema, tratata altfel. Tare.

OK… avem trei variante:

a) Ellis face clisma cu Red Bull, ceea ce printr-o minune medicala il transorma in scriitorul fulger

b) Are un orificiu ascuns sub parpalacul ala negru prin care toarna comicuri noi in forma gelatinoasa.

c) Nu stiu, nu vreau sa stiu, dar la naiba de abia astept sa le citesc pe toate trei.

!!!

McCain, Obama, Clinton sunt the final three (da, a inceput sezonul 4 din Battlestar Galactica. Yupi-dee-doo!). Chiar m-a prins spectacolul asta, al alegerilor preliminare din America (adica se aleg candidatii pentru fiecare partid, democrat si republican. Da, sunt sigur ca toata lumea stie asta). Iar pentru informarea generala a poporului, oamenii simpatici de la Good Magazine au facut trei clipulete de prezentare simpatice, as you can see below. Sunt realizate foarte bine, rezuma destul de ok informatia desi e poate prea superficial. Bine, e normal sa fie asa, clipurile au 2-3 minute lungime.

Dictatorul cu mutra de taximetrist, Mahmoud Ahmadenijad are blog. E presedintele Iraului, ce-i drept doar numarul doi din tara, in urma liderului spiritual si tzacanit-sef ayatollahul what’shisname.

Pe blog, oamenii vorbesc si Mahmoud asculta.

“Nice blog, God bless Iran!” (Viktor Jančo – SK)

“Mr. President I think the problem is not enough people read between the lines as to what you are saying. My hope is that the world and Iran come to an understanding that centers on PEACE” (Paul Sharfin – US)

“You are a nigger” (Yao Ming – US)

Hmpf. Nici dictatorii nu mai sunt ce-au fost.

British science fiction writer Sir Arthur C Clarke has died in Sri Lanka at the age of 90. (BBC News)

Imi vine greu sa cred ca oamenii care traiesc in viitor pot muri in prezent.

Measles deaths in Africa are down more than 90% in the past seven years, at a time when many people mistakenly believe that nothing can be accomplished in large parts of Africa. Polio is nearly eradicated. Food production is soaring in Ethiopia and Malawi because modern farming techniques have been brought to peasant communities. Children have filled the schools wherever school meal programs are introduced and school fees are dropped. (<Jeffrey Sachs>)

Ah, la naiba, dupa un asa paragraf – minunat prin enumerarea plata a unor realizari extraordinare, trebuie sa vina si un “dar”. Sau un desi. Sau orice fel de cuvant nenorocit care ucide totul. Putem salva pamantul, dar nu o facem. Uite tot ce am facut pana acum. Apuca pergamentul cu ambele maini si lasa lista reusitelor umane sa se reverse la picioarele tale. Sunt atat de multe si mai e atat loc alb pentru altele.

Si totusi, nu prea putem salva Pamantul, nu? Suprapopulare, schimbarea climei, saracie extrema, corporatii si guverne machiavelice. Suntem doar oameni si unele lucruri ne depasesc. Pergamentul e un sul de hartie intr-un veceu puturos.

Bullshit! Bulshit, zic. Si de fapt o spune autorul articolului. Cu o mica parte din bogatia mondiala putem rezolva usor usor problemele lumii. Sunt 60 de trilioane de dolari. Trilioane, iti poti imagina?

Dar (iarasi dar!) daca il intrebi pe omul de pe strada iti va spune ca e imposibil. Iar daca multimea nu crede, nici guvernele nu se vor misca. Corporatiile cu atat mai putin: daca piata nu o cere, noi nu o distribum. Si ce produs ar fi, salvarea globala.

Nu pot. E prea greu. Prea complicat. Prea scump. Nu-mi imaginez cum s-ar face. Stii ca as vrea, dar… n-am cum. Imi pare rau, ma depaseste. Nu tine de mine. Sigur o rezolva altcineva. Lasa-i pe cei care se pricep. Exista ei? Hai sa nu pacatuim cu mandria, e prea mult pentru niste oameni.

Sunt toate micile scuze de care ne agatam in fiecare zi. Tot de ele ne impiedicam cand vrem sa facem ceva global. Think globally, act later. Frica unui singur om devine monstrul cu miliarde de capete care ne tine in loc. Avem tehnologia, planurile si banii pentru a transforma lumea. Problema e ca nimeni nu crede asta. E prea Star Trek, prea utopie si stim cu totii unde ajung utopiile.

Trebuie sa schimbam ceva. De maine, toata lumea are incredere in fortele sale. Exista indoiala, dar alegi s-o ignori. Nu mai intrebi daca se poate, verifici cum se face. Totul e spus atat de simplu pe zidul din curtea din spate a corporatiei: “Change the world. Then have a beer.” Hai sa pastram cu totii o bere in frigider pentru asta.