incalcare « WordPress.com Tag Feed

Un SOS de la Petre Cristian privind incalcarea legilor pentru persoanele cu dizabilitati

supravietuitor — Mon, 30 Nov 2009 06:27:34 +0000

Sper ca acest strigat de ajutor sa fie auzit de cei care pot face mai multe pentru oamenii cu dizabi

Argument

fabricadediplome — Wed, 29 Jul 2009 18:05:24 +0000

Liga pentru Egalitate de Sanse in Invatamantul Superior Romanesc ia atitudine fata de un caz flagrant de incalcare a legilor tarii intr-o universitate de stat romaneasca unde banul public a devenit sursa de imbogatire pentru o clica condusa de un rector ajuns (ilegal) la un al treilea mandat si care tolereaza coruptia, santajul si spagile. Universitatea a ajuns o adevarata fabrica de diplome, la umbra ingaduitoare a ministrului Ecaterina Andronescu care stie dar tace si nu ia masuri. Este un ultim semnal pentru a convinge organele statului sa-si faca datoria si sa ia masuri in ciuda spagilor generoase cu care au fost mituite pana acum cu ocazia fiecarui control la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. Este si un exemplu despre baza reala care se poate pune pe «impartialitatea » asa-ziselor evaluari ARACIS la universitati romanesti.

Vom reveni si cu alte amanunte despre starea de fapt din universitatea de stat din Arad si, mai ales, despre adevarata valoare a celor care conduc aceasta institutie de invatamant superior, performanta pe hartie dar care produce in realitate semi-analfabeti cu diplome purtand antetul Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii.

Liga pentru Egalitate de Sanse in Invatamantul Superior Romanesc

Si politia incalca legea! Pe ei cine-i amendeaza?

Andrei Lefter — Tue, 13 Jan 2009 20:36:18 +0000

Tocmai ieseam de la Carrefour Focsani (situat pe E85 pe drumul Bucuresti – Bacau pe partea dre

Restauraţia după restauraţie.

noradamian — Mon, 15 Dec 2008 11:06:33 +0000

Aţi observat, în avion fiind, cu ce imagine cartografică limpede, sistematică într-un fel, ni se înfăţişează locuri care, odată ce am coborât pe pământ, ne apar cu totul altfel? Aglomerate, încâlcite, ne vine greu să recunoaştem în dezordinea înconjurătoare, formele geometrice şi culorile pe care le-am admirat de la înălţime. Multe aspecte ale vieţii şi existenţei ar trebui văzute de sus, mai-nainte să ne raportăm la întregul lor din interiorul unei fracţiuni. Din înalt, existenţa se vede ca parte din ordinea Creaţiei. Aflată într-o derulare ordonată şi controlată a unui ansamblu care poate fi recunoscut din interiorul oricărei clipe. Asta însemnând conştientizarea măreţiei intangibile a cercurilor concentrice ale determinărilor vieţii de sus până jos, la paşii cu care ne măsurăm viaţa pe pământ. Astfel, mă gîndesc, se pot deosebi lucrurile mărunte de cele importante, se pot ordona fără să se amestece.

Încercările de a jongla cu aceste orbite ale arhitecturii divine sunt similare cu distrugerea care urmează oricărei uzurpări de legi naturale. Am mai scris despre asta. Legile sunt implacabile, ceeace înseamnă că încălcarea lor produce haos. Soluţiile de reordonare forţată la “sol” pe modele rigide, cazone, totalitariste, de tipul universului “concentraţionar” , chiar dacă ar atinge perfecţiunea unui stup de albine, tot catastrofic sfârşesc. Nici alte îngrădiri ale ordinii fireşti prestabilite, cum ştim, nu fac mai bine. Dacă ar fi să ne gândim doar la cele fundamentaliste. Vreau să spun că orizonturile largi, infinit generoase, înghesuite în ţarcuri strâmte şi inflexibile generează dereglări spirituale asemenea unor acumulări uriaşe de presiune. Precum cele din sfera religioasă produse de zelul cât se poate de pământesc al unora care vor să pună sechestru pe cer şi să-l înghesuie între ziduri generatoare de bigotism şi fanatism. Care nu obosesc să închidă sacrificiul cristic în celula meschină şi inflexibilă a unor reguli răstignitoare ale dragostei şi iertării. La fel sunt si cele în care sunt crucificate relaţiile fireşti interumane creatoare de cultură şi civilizaţie perenă. În care patriotismul e încătuşat şi încuiat în ţarcul naţionalismului pentru a produce şovinism şi duşmănie. Acumularea de presiune cu potenţial distructiv în acest caz ca şi în multe altele e produsă de acelaşi instinct posesiv care se vrea verb al creaţiei! Un instinct care se manifestă cu virulenţă maximă mai ales în distrugerea explozivă, revoluţionară, a unui sistem, sau al unui regim pentru a-l restaura apoi, pe alte coordonate şi… mai profitabil! Astfel, fiecare aşchie va încerca să recupereze sistemul încărcând-ul cu aceeaşi presiune distructivă, dar în forme mai rezistente. Reordonarea funcţională a unui asemenea ansamblu e extrem de dificilă. Ogoarele geometrice frumos colorate care se văd din avion, sunt încă pline de mine care pot exploda. O lume care şchiopătează prin încâlceală şi mizerie. Dar care încearcă să alerge ca să prindă la vreme anotimpul însămânţărilor cu speranţe. Înţelegerea procesului, perseverenţa şi flexibilitatea pot conduce la detensionarea necesară corectării evoluţiei. Un pas spre normalitate urmărit nu numai dintr-o fracţiune din interior, ci cu viziunea întregului şi a schimbării. Un moment generator de alte schimbări şi încercări mai degrabă dezamăgitoare, dar care va fi altceva. Un bonus, poate, oferit unei societăţi umilite de prea multe încarcerări de acest gen care încă-şi mai păstrează o urmă de răbdare. Pentru a ieşi din umbră. Eventual de Crăciun.

Regulile bune... de încălcat, doar?!

chrina — Mon, 10 Nov 2008 18:46:28 +0000

Relaţia dintre noi şi reguli e în felul următor : ele există, noi le încălcăm. Mai cu voie mai fără

Romania Libera: Senatul a incalcat Constitutia

budesh — Fri, 10 Oct 2008 22:13:44 +0000

Procedura prin care senatorii au schimbat Statutul magistratilor, in sensul ca procurorii-sefi ai DN

Procesul Erste Bank - Curtea de Justitie a UE

hymerion — Tue, 08 Apr 2008 18:06:41 +0000

Ati auzit de vreo banca amendata de instante europene, care sa zica “OK, platesc amenda. Am gresit!”? Nici eu. De la Credit Mutuel, la OTP, Erste Bank, Banca di Roma, mai toti marii jucatori financiari din UE au pe rol sau au avut recent procese. Majoritatea cauzelor tin de confuzii legate de plata TVA, de impozitarea profiturilor consolidate atunci cand exista filiale in state terte, dar si alte cauze infinit mai modeste. Una, cea pe care o prezint azi, are ca titulara pe Erste Bank. Care acuza Tribunalul comunitar ca reprezentantii ei, ai Erste Bank, nu au fost audiati corespunzator, ca insusi Tribunalul incalca legile si ca in genere, cineva este fata mare si e tratata ca o prostituata. Zilele trecute a fost inaintat apelul, iar un amic mi`a trimis minuta sedintei, pe care o postez aici. Pentru cei care vor detalii, le pot oferi.

Abuz si incalcare a drepturilor omului in numele NATO, inca o bila neagra Politiei Romane si Jandarmeriei

Cezar Pesclevei — Fri, 04 Apr 2008 21:11:31 +0000

Se pare că excesul de zel al forţelor de ordine – Jandarmerie şi Poliţie au fost folosite recent (miercuri, 2 aprilie) într-un mod abuziv. În numele summit-ului NATO s-a încălcat cel puţin un drept al omului: dreptul de exprimare, garantat de Constituţia României şi nu numai.

Potrivit cu ştirea preluată de pe www.9am.ro , “46 de manifestanti pentru pace si antiglobalizare sunt retinuti cu scopul identificarii celor 4 agresori ai paznicului si directorului Timpuri Noi.

Politia Romana a reusit sa se faca de rusine pe plan mondial. Zeci de militanti anti-NATO si antiglobalizare au fost retinuti si dusi la sectie, unii in catuse, fara vreun motiv legal.

Mascatii jandarmeriei au intrat cu forta intr-o hala a fabricii Timpuri Noi (SC Flaros SA ) pe care acestia o inchiriasera. I-au dus la sectiile de politie pe motiv ca detineau inscriptii impotriva Aliantei, informeaza Ziua.

Daca la inceput reprezentantii Politiei nu au fost in stare sa explice coerent de ce au fost ridicati militantii anti-NATO, dupa cateva ore de la incident acestia au recunoscut ca activistii nu au comis nici o infractiune. Ba mai mult, sefii Politiei au recunoscut ca dreptul la libera exprimare este garantat de Constitutie si au inventat un atac asupra paznicilor fabricii.”

Stimaţi poliţişti şi jandarmi, nu vă mai comportaţi ca nişte maşinării de aplicare a legii.

Gândiţi înainte de a acţiona! Nu mai fiţi nişte brute! Fiţi oameni! Pe ce bază aţi lovit nişte fiinţe umane?

Şi ce dacă erau împotriva Summit-ului NATO?! Nu tulburau liniştea publică. Aveau dreptul de a se exprima chiar şi împotriva NATO. Fiecare cetăţean al acestei ţări numite România are dreptul garantat de a se exprima şi, vis-a-vis de situaţia aceasta, de a.şi exprima dezacordul sau nemulţumirea faţă de orice şi oricine! Dacă eram în rândul manifestanţilor anti-NATO şi aş fi fost brutalizat, nu v-aş fi lăsat în pace acum domnilor cu caschete pe capetele de această dată pasive, inactive, fără capacitatea de raţionare. Vă reclamam departe… Cei nedreptăţiţi trebuie să meargă mai departe în justiţie şi să ceară despăgubiri usturătoare Jandarmeriei şi Poliţiei Române.

DGASPC sector 6... o tentativă de încălcare a drepturilor omului?

Cezar Pesclevei — Mon, 17 Mar 2008 23:50:34 +0000

În loc de motto: M-am săturat de indiferenţa şi nepăsarea celor ce profesează în sfera socio-umană. Asta m-a făcut să răbufnesc. Dacă unii s-au săturat să se implice în asistarea oamenilor, să se reprofileze. Motoarele auto se găsesc în Service-uri, nu în birourile insituţiilor cu profil de activitate socio-uman, stimaţi colegi!

În ţara numită România e frumos. Soarele răsare în fiecare dimineaţă şi apune splendid la orizont în fiecare seară. Peisajele sunt splendide iar cerul are culoarea albastrului de Voroneţ.

Ţara numită Nepăsare, ce are teritoriul tot în interiorul graniţelor României, poate fi considerată frumoasă doar dacă folosim estetica urâtului cu care apreciem poezia bacoviană.

Natura este creştină de peste 2000 de ani în România.

Oamenii din ţara Nepăsare trăiesc pe plaiurile secularizate, desacralizate ale existenţei lor în care Nepăsarea s-a căsătorit cu Comoditatea şi naşte multe progenituri cu un fond genetic asemănător cu cel al Nepăsării. Nepăsarea şi-a trimis copiii la muncă pe străzi, la cerşit, prin spitale, prin azile şi, ce este mai grav, chiar în instituţii în care nu trebuia sub nici o formă să ajungă, în insituţii ce ar trebui să ofere dovezi de implicare în munca prestată, ce ar trebui să constituie garantul rezolvării problemelor sociale cu care se confruntă unele fiinţe umane.

În cazul de faţă doresc să mă refer la D.G.A.S.P.C.-ul (Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului) sectorului 6 din Capitala Nepăsării.

Fiindcă sunt un asistent social angajat al unui O.N.G., am mers la D.G.A.S.P.C.-ul sectorului 6 pentru a sesiza un caz de violenţă domestică, cel al unei persoane de vârsta a III-a agresată de către nepotul ei. Am intrat pe una din intrările instituţiei (cea de pe str. Drumul Sării) şi am fost ghidat spre o intrare alăturată unde am reuşit să intru în birou, în atmosfera de birou relaxată ce a devenit tensionată datorită prezenţei mele. Prima mea impresie e că biroul părea al unor doamne de afaceri care îşi petrec chronos-ul pe bani proprii şi nu pe banii Primăriei sectorului 6.

Am prezentat cazul iar doamna cu care am discutat mi-a spus că la nivelul Direcţiei nu există un asistent social care se ocupă de cazurile sesizate privind violenţa domestică deoarece pe raza sectorului 6 nu există violenţă domestică (oare?!) chiar dacă legea 217 din 2003 reglementează intervenţia în asemenea cazuri şi, cu alte cuvinte, dorind să mă paseze spre ieşirea prin care am intrat, mi-a urat „succes” în rezolvarea cazului în altă parte şi a intenţionat să îmi ofere nişte broşuri pe tema violenţei domestice. Bineânţeles că nu am acceptat să primesc nici o broşură spunând că doresc rezolvarea cazului.

Probabil că dreptul de a sprijini o persoană care trece prin dificultate reprezintă un moft pentru reprezentanţii unor instituţii care ar trebui să intervină atunci când dificultatea solicită competenţa profesională a respectivei instituţii.

John Warwick Montgomery, o minte sclipitoare a spaţiului academic occidental susţine atât de prolific în cartea sa Drepturile omului şi demnitatea umană, că drepturile omului nu sunt „dorinţe, nevoi, alegeri sau revendicări. Drepturile omului sunt îndreptăţiri şi, sursa acestora ne va cere să apelăm, în ultimă instanţă, la transcendent” preluând şi punctând unul din deficienţele abordării drepturilor omului, anume, că, „omenirea nu mai este pregătită să-L recunoască pe Dumnezeu ca autorul şi garantul drepturilor, deoarece în felul acesta drepturile fundamentale sunt private de singura lor confirmare autentică. În locul lui Dumnezeu sunt puse opiniile, puterea şi voinţa oamenilor; iar sanctitatea şi eficienţa drepturilor sunt abandonate.” (John Warwick Montgomery, Drepturile omului şi demnitatea umană, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 2003, pp. 61-62)

Fiindcă continuam să fac obiectul „ţinutului scaiului de haină”, mi s-a sugerat, în final, să formulez o sesizare scrisă (pe care am şi redactat-o şi am depus-o la Registratura Direcţiei) de care, citez, „nu ştiu cine se va ocupa”.

Ca o scurtă reflecţie pe marginea prăpastiei acestei experienţe, mă întreb retoric dacă mie, ca asistent social, mi s-a întâmplat să fiu întâmpinat cu o astfel de atitudine, oare cum este şi va fi întâmpinat cineva ce nu este de profesie asistent social?

Este trist pentru societatea secolului XXI faptul că demnitatea umană şi drepturile fiinţelor umane din ţara Nepăsare sunt chestiuni opţionale conjugate după bunul plac, comoditatea şi cochetăria unor persoane ce reprezintă insituţii ale Statului de Drept.

Reguli

magdici — Thu, 21 Feb 2008 17:49:28 +0000

Stiti ce ma gandeam azi in drumul dinspre metrou? Ca in viata, majoritatea dintre noi alegem sa respectam regulile doar atunci cand se potrivesc cu ceea ce ne dorim de fapt. Sau cand ne e prea frica, sau prea lene, sau consideram ca nu merita riscul de a deveni infractori inca o data. Si ne simtim impacati cu constiinta noastra ca am facut ceea ce trebuia. Daca n-as fi facut si eu asta de atatea ori. E, intr-adevar, cel mai bun ascunzis si cea mai usoara alegere.

Dar e suficient sa apara o tentatie suficient de puternica, e de ajuns sa ne dorim suficient de mult ceva de dincolo de linia trasa nu demult cu atata rigurozitate, incat regulile sa para dintr-o data ceva desuet si burghez, si sa le calcam in picioare cu nonsalanta. Urmand sa ne intelegem noi un pic mai incolo cu constiinta indignata de o asemenea grozavie. Explicandu-i ca regulile respective erau oricum gresite, sau ca erau “more like a guideline, anyway”.

Cineva spunea ca “Rules are mostly made to be broken and are too often for the lazy to hide behind”. Poate ca nu e adevarat; dar eu una voi continua sa merg pe linia de tramvai… de cele mai multe ori

Despre curiozitate

teologeanu — Tue, 19 Feb 2008 11:55:34 +0000

Sunt un curios incurabil. Nu sunt de acord că oamenii curioși se sting repede. Te stingi atunci când

Amnesty International Moldova condamnă încălcarea dreptului la libera adunare, asociere şi opinie în Belarus

rodicaluca — Sat, 25 Oct 2008 14:17:16 +0000

Amnesty International Moldova se solidarizează cu belaruşii şi cer autorităţilor din această ţară să elimine din legislaţie prevederile care permit intimidarea activiştilor societăţii civile pentru organizarea sau participarea la activităţile organizaţiilor nonguvernamentale neînregistrate. Organizaţia a pichetat, joi, 30 octombrie, Ambasada Republicii Belarus în Moldova, cerând respectarea dreptului internaţional la libera adunare, asociere şi opinie, transmite Info-Prim Neo.

Potrivit ofiţerului de presă al organizaţiei, Ina Guleac, solidaritatea umană nu are limite, Amnesty International Moldova se arată îngrijorată de soartă cetăţenilor din Belarus.

Ştefan Popov, voluntar al organizaţiei, spune că nu poate să privească indiferent la la acţiuni de violare a drepturilor umane şi şi-a exprimat speranţa că cineva dintre oficialii Ambasadei îi va observa, chiar şi prin fereastră, şi poate vor întreprinde ceva.

În Belarus organizarea sau participarea în cadrul activităţii unui ONG neînregistrat este o infracţiune penală, pedepsită cu închisoare de până la doi ani. Activiştilor condamnaţi li se face cazier, iar acest lucru poate cauza probleme suplimentare, inclusiv suspendarea studiilor, discriminarea la locul de muncă şi interdicţia de a părăsi ţara, spun voluntarii Amnesty International.

Unul din rezultatele pozitive pe care le-a obţinut Amnesty International din momentul în care a pledat activ împotriva prevederilor în cauză a fost eliberarea anticipată, pe 23 ianuarie 2008, a deţinutului de conştiinţă Zmitser Dashkevici, care a fost închis pe un termen de un an şi jumătate pentru organizarea şi participarea în activităţile unei organizaţii neînregistrate. Amnesty International activează în Republica Moldova de 15 ani, întrunind 180 de membri.

Ambasada Republicii Belarus în Moldova nu a făcut comentarii pe baza protestului.