CFR-style.

Constiincios din fire, eu, numitul Dănuc, mi-am achizitionat din timp doua minunate bilete pentru calatoria Bucuresti – Campulung (eu si Mada) si nu stiu de ce naiba nu mi-am dat seama ca pe data de 18 iadul alb se va dezlantui. Ca doar eram treaz la 4 AM in dimineata respectiva, si vedeam cum cade si nu se mai sfarseste. Si ca sa citez The Cat Empire: “You know the saying ‘Ignorance is Bliss’? What Bliss could lead to this?!??”, am fost total orb fata de situatia reala pana in momentul in care am ajuns in Gara de Nord. Nu mi-am dat seama nici cand taram bagajele prin zapada, nici cand vedeam ca inca mai ninge, nici cand imi scartaiau troienele sub bocanc, nici cand vedeam incompetentii cum se prefaceau ca pun plugurile la treaba.

Deci e vina mea? Ba…nu chiar. E vina lor. E vina CFR-ului, care acum a devenit pentru mine (surprinzator ca de-abia acum) sinonim cu un morman proaspat de cacat. Adica, in anul duomnului 2009, aproape 2010, sa nu fie in stare sa rezolve oleaca de zapada? Vesticii cum pot? Ei au puteri supranaturale, sunt toti de pe Kripton si-si poarta chilotii peste pantaloni. Locomotivele lor cu plug sunt impinse de nanoroboti si au lamele facute din laser, da, chiar din laser. La ei functioneaza, la noi…e mare “suprindere” cand vine iarna in decembrie. WTF? Inchei seria de intrebari retorice si lansez un mesaj, frumos ilustrat de Mada intr-un sticker personalizat, special pentru mine, care acum si-a gasit casa pe frigiderul din camin:

Numai de bine!

Dar din pacate pentru eventualii cititori (trei la numar, strigati dupa catalog) rant-ul meu nu se opreste aici, motivul fiind unul simplu. Da, ai ghicit, CFR suge periculos.
Sa va prezint aceasta mirifica zi de transhumanta ratata. Ok?

Faliti financiar pana la extrem, am ajuns la Gara de Nord. Stupoare. Trenul nu e afisat pe tabela. M-am luptat, evident vitejeste, sa ajung la Informatii, cu bagaje cu tot. Gara extrem de aglomerata mi-a facut deplasarea o reala placere. Dupa ce am stat la coada cateva minute, am apucat sa intreb care-i treaba cu trenul meu. E tren fantoma? Da, exact, CFR nu stie nimic de el. Dupa ce a venit si Mada la gara am aflat ca trenul s-a anulat. L-au sters cu buretele. Nu-i nimic, schimbam biletele.
Gasim o casa oarecare, dar cu un numar fatidic: 3! (probabil pentru ca erau trei miliarde de oameni la coada, aranjati pe trei sute de randuri)

Aici am stat cateva ore bune, timp in care Mada s-a transformat intr-un cub de gheata foarte simpatic.

Nasol. Am stat si ne-am luptat orele respective cu romanii tipici care incercau sa se bage in fata, dar care nu au avut succes – la cate persoane care asteptau de ore bune au fost, normal ca s-au incins spiritele.
Am ajuns intr-un final sa-mi schimb biletele, pentru trenul de la 17:20. Nasol – CFR nu stie daca trenul respectiv mai circula…surprinzator. Am schimbat pana la urma biletele pentru ziua urmatoare la 13:20. Si am ramas in gara (ca oricum era deja foarte tarziu) sa vedem daca circula totusi trenul de 17:20. Aici ne-a salvata Mada, care si-a amintit ca e studenta la Mincu, si ca s-ar putea sa-i fi bagat banii de decont RATB pe card. Alelujaaaaa, Alelujaaaaa. Ne-a scos din groapa cu 20 RON, pentru ca eram aproape pe zero. Ne-am permis un ceai ‘ierbinte, and the waiting continues.

Meanwhile, in Gara de Nord:

Pe la ora cinci si ceva (parca) a ajuns si Andu pe la gara, sa ne sara in ajutor. Mi-a adus ceva ce mi-a facut ziua mai frumoasa si m-a finantat, el fiind un magnat al petrolului mai mare chiar si decat mine.

Asadar dragii mosului, am pierdut o zi intreaga in gara, incercand sa ajung acasa…dar CFR nu a cooperat si a vaduvit de placerea orasului natal atatea suflete de romani…etc, etc, discurs emotionant, etc.
In concluzie, facem incercare si maine (adica sambata) si speram ca situatia o sa fie mai buna (asa se anunta):

Si sa incheiem cu stil, CFR va ureaza un foarte comunist la multi ani! Si sa vina Mos Gerila:

CFR dimineata, la prinz si seara, pentru suicid garantat.

Nea Oprescule, eu înţeleg că iarna ne-a luat şi anu’ ăsta prin surprindere, a dracu’ a venit iar în decembrie…

Da’ ninge totuşi de cinci zile, când crezi şi matale că o să putem merge pe şosele (astea normale, nu alea suspendate), în loc să patinăm?

Cum e posibil măi oameni buni? E ora 23.00, vorbesc cu sora mea la telefon si-mi spune ca e încă în tren. Ea şi logodnicul ei au plecat la 14.00 din Bucureşti iar de la 15. 30 trenul staţionează în mijlocul câmpului. Pană de curent !

Zeci de telefoane către tot felul de instituţii platite să te scoată din situaţiile de urgenţă au fost in zadar. Poliţia că nu-i de competenţa ei, CFR-ul nu răspunde, Salvarea nu ii poate localiza şi are şi alte urgenţe. NIMENI nu are răspunsuri. Firmele de autobuze au şoferii ocupaţi sau obosiţi şi nimeni, dar NIMENI nu are nicio soluţie. Nu există soluţii nici măcar pe banii tăi! Mori cu caşcavalu’n buzunar! De mai bine de 7 ore un tren plin de oameni cu destinaţia Constanţa stă in frig, în întuneric şi NIMENI nu dă doi bani pe lucrul ăsta?!!!

Am vrut UE? Am vrut progres? Suntem incă în cel mai vechi Ev Mediu atestat istoric şi noi vrem să ne recunoască careva ca ţară? ! Sătucul asta ridicol e STAT???? Păi astea-s pretenţii nefondate dragilor!

Ţară de cacao, într-o zi n-o să mai insemni nimic pentru mine ş-atunci n-o să-mi mai dea o lacrima! Ai sa vezi tu!

Sarbatori fericite CFR-ule!

Dupa zile de citit articole stupide, comentarii ale postalacilor, zile in care chiar am asteptat sa vad si eu un om reactionand normal scriu articolul asta. Despre ce e vorba? Despre renumita palma, pumn, lovitura sau cum vrea lumea sa zica.

Toti au comentat ceva la genu: Basescu l-a lovit pe baiat in fata sau Basescu nu avea cum sa faca asta.

Nu ma intereseaza prea mult daca a fost sau nu trucat filmuletul si nici afirmatia lui Basescu: “m-a injurat, sau i-a zis ceva doamnei aceea?”. Traim in Romania, iar marinarul chiar reprezinta o buna parte din populatia tarii care gandeste ca pustanul si-o merita. Asta e partea grava.

Partea si mai interesanta este asemanarea dintre toata aceasta faza si o nuvela a lui Isaac Asimov(de fapt asta e ideea articolului). Nuvela se numeste Evidenta, parte a cartii Eu, robotul si trateaza un subiect foarte delicat, dupa ce criterii ne alegem politicienii.

Stephen Byerley, un avocat din New York, candideaza pentru postul de primar al orasului. Inamicii sai politici incearca sa-l discrediteze, raspandind zvonul, cum ca acesta ar fi un robot(nu fusese vazut niciodata mancand, niciodata dormind si pe deasupra era si un om care nu pricinuise niciodata altcuiva vreun rau).  Aici trebuie sa dezvolt putin. Toti robotii in universul asimovian respecta cele 3 legi.

1. Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei fiinţe umane, sau prin neintervenţie, să permită ca unei fiinţe omeneşti să i se facă rău.

2. Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o fiinţă umană atât timp cât ele nu intră în contradicţie cu Legea 1.

3. Un robot trebuie să-şi protejeze propria existenţă, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicţie cu Legea 1 sau Legea 2.

Populatia New York-ului incepe sa devina ostila candidaturii lui Stephen Byerley dar acesta pare nepasator si nu renunta la candidatura. Avocatul convoaca un miting electoral, unde multimea aproape numai poate fi stapanita si isi incepe discursul. La un moment dat un om din multime se apropie de Stephen si ii zice:  “daca esti om loveste-ma“. Stephen il loveste multimea se calmeaza si bineinteles ca este ales ca primar. Partea interesanta vine la sfarsitul nuvelei cand apare ideea: Ce deosebire este intre un om eminamente cumsecade, care respecta toate normele, atat cele morale cat si cele legale si un robot asimovian? Desi in aceasta nuvela apare doar ideea ca acel om care a primit pumnul putea fi doar un robot, Stephen Byerley in urmatoarele carti apare ca robot.

Comparatia mea cu alegerile din Romania este usor fortata recunosc, dar ma uimeste tocmai contrastul.

• Marile descoperiri se fac in campanie electorala(palma lui basescu, cei 42 de km, averea lui geoana, mogulismul etc).
• Palmele si pumnii in campanie sunt ceva obisnuit(pupat piata independentei).
• Alesii nostri nu sunt roboti dar se poarta de parca noi am fi.
• Daca Basescu nu scoate un dosar greu cu ceva si mai greu de la naftalina cu care sa prosteasca gloata, cade.
• Geoana o sa iasa doar datorita unei palme.

Asadar, sunt trist ca lumea nu vede esentialul. Am ramas ca in vremea lui Caragiale. Nimic schimbat doar cateva decoruri si cativa actori.

P.S. Stau si ma intreb daca Basescu a fost batut cat era mic.

Update: “Violenta este ultimul refugiu al incompententei”-Salvor Hardin din Fundatia de Isaac Asimov

Dl. Traian Basescu si sustinatorii sai apropiati simt cum le fuge pamantul de sub picioare. Marea majoritate a cetatenilor Romaniei cer, prin votul lor, plecarea sa de la Cotroceni. Este aproape, foarte aproape, ziua cand vor spune “adio” puterii, onorurilor, banilor publici si privilegiilor de tot felul. Disperarea este acum motorul actiunilor acestor doamne si domni si se simte usor la ce decizii gresite ii impinge, la ce tactica neproductiva au ajuns. Caracteristica acestei tactici este, in primul rand, lipsa de demnitate. Aceste personaje, adica: Traian Basescu, Elena Udrea, Adriean Videanu, Roberta Anastase, Gheorghe Flutur, etc. ne lasa sa-i vedem in plenitudinea modului gaunos in care gandesc, ne lasa sa intelegem ca pentru ei nu conteaza decat “puterea”. Asemenea lor, actioneaza, constient sau inconstient sau naimiti de pedelisti, cei care, brusc, nu mai pot de grija liberalismului care, vezi Doamne, s-ar pierde prin colaborarea cu social-democratia. Deodata au aparut feluriti teoreticieni ai “dreptei” si ai “stangii”, teoreticieni care, aidoma sefului lor, Traian Basescu, habar nu au ce inseamna dreapta si stanga. Un astfel de individ, numit, cred, Florin Calinescu, baiguia, in seara aceasta la Antena 3, consideratii de acest fel, exprimand, de fapt, sprijinul  pentru  Traian Basescu. Este posibil ca multi alti imbogatiti in conditii la fel de dubioase, multi “smenari” politici, deprinsi cu aranjamentele care le-au adus castiguri imense, concomitent cu saracirea Romaniei, sa fie darji sustinatori ai lui Traian Basescu. Toti acestia, toti ziaristii care,  de frica sau “cointeresati, strecoara indoiala in mintea romanilor, comit un grav atentat la viitorul Romaniei. Asa fac, de exemplu, chiar in acest moment, pe Realitatea TV, Corina Dragotescu si Andreea Pora. Ingrijorate, aceste doua doamne, una mai antipatica decat cealalta, insista, mimand ingrijorarea si cerand garantii asupra durabilitatii parteneriatului dintre PNL si PSD. De fapt dorinta acestora este sustinerea ultimei diversiuni a grupului Basescu. Nu viitorul Romaniei le intereseaza ci viitorul lui Basescu. Daca, in urma efortului tuturor acestora, Romania va pierde aceasta sansa, careia, bineinteles, nu i se poate garanta o reusita de 100%, dar care este acum singura posibilitate de iesire a Romaniei din mocirla in care a adus-o Traian Basescu, putem fi siguri ca vom ramane ultimii din Europa, dar cu Basescu in frunte.   

In timp ce scriu, Corina Dragotescu, Andreea Pora, Adrian Ursu si unii politicieni pedelisti, se straduie, in continuare, la Realitatea TV, sa dea parteneriatului dintre PNL si PSD aparenta unui act ilegal. Discutia este transformata, de catre acesti ziaristi, intr-o ancheta. Se pun, pe un ton acuzator,  intrebari, eufemistic vorbind, absurde si lipsite, in aceasta etapa de relevanta.  N-ar fi indraznit niciodata sa discute in acest fel cu Basescu. Nici odata nu le-am auzit tipandu-si acuzele atunci cand tara a fost supra indatorata, fara ca cetatenii sa fie informati. Nu le-am auzit vorbind atunci cand s-au facut, pe ascuns, legi pentru scaderea salariilor, etc. Nu le-am auzit intreband despre averea familiei Basescu. De ce oare? Putem banui. Schimbarea de atitudine a postului Realitatea TV  poate semnifica o intelegere intre S.O.Vantu si Basescu. Vom vedea. 

Partea pozitiva a emisiunii de la Realitatea TV a fost incercarea de disectie a amestecului intre politica si marile afaceri, prin discutia cu Dinu Patriciu si Sorin Vantu, acceptata, ma mir, de acestia. Din pacate, ziaristele in cauza nu au stiut sa puna intrebari care sa conduca la intelegerea “fenomenului”, in profunzimea sa, de catre cei care urmareau emisiunea, iar izul de cearta de taraba a impins, din nou, spre impresia, daca nu chiar certitudinea, ca scopul este salvarea lui Basescu si nu interesul cetatenilor. Sau cred, oare, ziaristii in cauza, ca exista alegere reala intre Elena Udrea si cei doi “moguli”? Ne-o propun pe Elena Udrea?

Da, iarasi sunt nemultumita. De aceasta data, sunt crancen revoltata impotriva profilului clasic al muncitorului roman. Cu toate ca aceasta notiune inca pastreaza o doza mai mica sau mai mare de generalitate, si de inexactitate. Intrucat niciodata nu exista “muncitorul roman” ci mai curand “muncitorii romani”, “clasa muncitoare”. Mostenirea aceasta aproape dureroasa a mentalitatii de grup se perpetueaza cu indaratnicie.

Bineinteles, ca orice articol de pe blogul meu de ferventa revolutionara, si acesta trebuie sa aiba o legatura cu problema “caselor”. Stiti doar deja ca mi-am infruntat temerile si m-am mutat in camin. Bineinteles, dupa ce l-am reconditionat. Surprinzator, curatenia in acest loc a fost destul de usoara, iar prevederile extreme pe care mi le inchipuisem au putut fi evitate.

Prin urmare, a fost suficient sa zugravim, sa igienizam,  cu simt de raspundere si multe straturi de vopsea si lavabil. Camera arata chiar bine, si, dintr-un exces de zel al muncitorilor care ne-au ajutat, chiar si peretii exteriori ai camerei noastre straluceau de curatenie si de un alb imaculat.

Pana intr-o zi cand a trebuit sa chemam alti muncitori. Pentru ca usa mea de la asa-zisul sifonier nu se inchidea, pentru ca nu aveam rafturile puse pe perete, si pentru ca voiam sa ne punem si o oglinda. Asta nu insemna mai mult de 5 minute de tras usa la rindea, plus 4 gauri de bormasina (va intrebati cat poate dura asta?!).

In ziua aceea ardeam de nerabdare sa ajung acasa, si singurul lucru care m-a tinut in Bucuresti a fost asteptarea lucratorului care urma sa ma ajute la treaba. Cand colo, ce sa vezi? Am fost asaltata de o “echipa de profesionisti” care numara 3 orbeti, inarmati cu vreo 3 – 4 valize de scule, o ditamai bormasina, inca nu stiu cate aparate, mecanisme si motorase, ravnind sa munceasca rapid, spornic si eficient si, in plus, pregatiti cu aparatura necesara pentru fie constructia, fie demolarea unui zgarie-nor.

Probabil ca realitatea celor vreo 20 de metri patrati a camerei mele de camin a fost coplesitoare, caci curand dupa ce s-au ingramadit cu toate dotarile in holisorul si-asa supra-aglomerat au inceput sa dea din colt in colt.Conversatiile au inceput sa curga cu de-a valma, dupa cum urmeaza:

“Ba, Costele! Nu avem rindea.” “Ei, nu am stiut, ma, ce era aici… daca stiam, veneam pregatiti!” “Lasa, ca ma descurc eu, fac eu cu dalta”.

“Ba, uite cum facem, Vasile, du-te si ia 2 butoni sau doua manere de usa”. ” Vino frate cu mine, ca nu stiu ce sa iau!” ” Ma, tu n-auzi… du-te la sediu si vezi ca in corpul B in birourile alea, am io niste butoni de am luat anu’ trecut!”

“Domnisoara, ia veniti sa vedeti cum am facut usa. Ia vedeti… se inchide? Va place? Am luat-o cu dalta, ca nu aveam rindea. Sunteti multumita, va place? Ah, da… s-a facut un pic de mizerie, de rumegus… dar se curata! (un pic de rumegus = toate hainele mele, asezate si ordonate in sifonier, erau pline de fasii si de aschii, la fel si toata podeaua din antreu). “Mai trebuie sa o netezesc un pic cu smirghelul, dar nu avem smirghel. Ba, ia suna-l pe Vasile, zi-i sa aduca si niste smirghel!”

“Ce, ba! Vrei sa il sun de pe telefonul meu? E telefonul meu personal! Nu vorbesc cu nevasta-mea, si tu vrei sa il sun pe ala?!” ” Ce vrei, ba, daca nu avem smirghel!” “Pai nu avem, ca nu am stiut ce-i aici. Ce, ne-a zis cineva cum e aici? Daca stiam noi, veneam pregatiti!”

“Ba, hai sa dam acuma gaurile. Ia ziceti, domnisoara, unde vreti sa punem rafturile?” “Uitati, aici cred ca ar fi bine, este suficient de sus ca sa nu ma lovesc si sa nu incomodeze pe nimeni.” ” Da, pai, daca vreti, noi acolo le punem, unde vreti dumneavoastra, domnisoara… dar nu mai bine punem aici, langa a’ lu’ colega? Ce, se supara daca punem langa al ei? Si abia e mai frumos, e simetric.” ” Pai, tocmai asta este ideea, nu as vrea sa fie simetric, dar nu mai conteaza, puneti-l unde puteti, ca sa terminam mai repede!”

“Costica,  ba, n-avem spiral de 8. Tu ai spiral de 8?” “Da, ba. Ia din trusa mea. Dar sa mi le pui la loc”.

Zis si facut, au inceput intr-un final sa dea gaurile… Camera s-a umplut de caramida… pe care eu a trebuit sa o curat, apoi, ceea ce mi-a mai luat inca vreo jumatate de ora.

“Ba, ai holsuruburi d’alea scurte?” ” Nu, ba, n-am. Ce, am stiut eu ce-i aicea? Ne-a zis cineva? Daca stiam, veneam cu ce ne trebuie”. “Bine, ba… sper sa nu ajungem cu astea la vecinul”.

Noroc ca in partea aceea de camera peretele nu comunica insa cu nici un vecin, altminteri, intr-adevar, ar fi ajuns in camera alaturata, cu suruburile lor de 1 metru.

IN SFARSIT! Au pus nenorocitele alea de rafturi! Acum era timpul sa treaca la pusul oglinzii, spre disperarea mea in fata evidentei tot mai puternice ca voi pierde trenul de 10.30. “M-am trezit la ora 7 ca sa stau dupa incompetentii astia pana maine!” , gandeam.

Nu a durat chiar atat de mult, insa nu am fost departe. Caci gaurile pentru oglinda, date, fireste, cu aceleasi hosuruburi de 1 metru, au reusit sa strapunga peretele si sa iasa pe partea cealalta, in hol, ca niste tarusi, stricand, evident, toate reparatiile, tencuiala si zugraveala facute cu numai 1 saptamana inainte de ceilalti muncitori.

Asta insa nu ar fi tot. Caci, in graba lor sa prinda pauza de masa de la ora 11, au pus oglinda la 1 metru 60 de la pamant, asta inseamna ca ne vedem doar capul atunci cand ne privim. Si, in plus, au pus-o stramb. Dupa care au dat-o jos, remarcand: ” Nu putem, ba, sa o lasam asa, ca ne face domnisoara reclamatie”.

Au urmat alte gauri, alte lamentari, alte “ce, stiam noi ce e aici? daca stiam, aduceam spiral si holsuruburi ca lumea. Dar nu ne-a zis nimeni ce e aici!”

Atunci ce dracului carati in geamantanele alea pline de suruburi, cuie, cuisoare, piulite? Cum de s-a nimerit sa aveti acolo orice, mai putin ce va trebuie?!

Vazand dezastrul, incompetenta crasa  si viteza de REWind a muncitorilor mei, de ce mi-am iesit din pepeni cand am vazut ca ei dadusera gaurile exact deasupra obiectelor care se mai aflau, dintr-o eroare a mea, in calea lor… de ce m-am mai enervat cand am vazut cizmele colegei mele de camera pline de tot praful de caramida care se scurgea din abundenta de-a lungul peretelui alb?

S-au carat, curand dupa aceea, intrebandu-ma si asigurandu-se ca sunt multumita si ca “nu o sa le fac reclamatie”, dupa care curatenia mi-a mai luat o ora, si am reusit, intr-un final, sa plec spre casa cu trenul de 12.35.Revolta mea, acum, este praf in ochi… si nu mai poate sa imi foloseasca decat ca haz de necaz.

Uimitoarele inventii aruncate pe piata murdariei electorale, in ultimele zile, ne fac sa asteptam, cu “speranta”, roadele muncii “strategilor de campanie electorala”, din saptamana care urmeaza, saptamana care va fi, se pare, una de varf. Cata nerusinare, cata lipsa de elementar respect pentru tara numita Romania si pentru cetatenii sai. Este asa greu de inteles ca fiecare galeata cu zoaie aruncata peste adversarul politic se scurge, de fapt, pe obrazul tarii noastre? Este asa greu de inteles ca tara de care hoarda politica isi bate joc este Romania? Continuati, domnilor, daca vi se poate spune asa. Campionatul murdariei, al pregatirilor pentru fraudarea alegerilor, continua. Iar acest campionat se face pe banii nostri, pe banii care ni s-au scos din buzunare prin diverse metode. Pana acum, cel cu cele mai mari sanse la titlu este Traian Basescu. 

Alexandra Grindean, această Gigi Becali în variantă feminină a presei româneşti, ne zdrobeşte din nou cu un produs specific în care arată că habar nu are ce este aceea deontologie profesională. Iată hal de articol fătat de mintea domnişoarei în cauză – domnişoară care probabil nu a văzut nici măcar în filmele americane că presa este a patra putere în stat şi că ar trebui să aibă rol de informare, nu de manipulare.

‘Nea Traiane, pe fătuca asta, crede-mă, o plăteşti de pomană. Mai bine ne plăteşti pe noi, pentru că şi publicitatea negativă e tot publicitate… Oricum, de această dată, domnişoara Grindean, activista PDL infiltrată în redacţia 9am, înfige cuţitul de bucătărie pe care ar trebui să îl folosească la cratiţă, exact în spatele demnului comandant de navă de care ne dorim toţi să scăpăm. După ce dosul lui Liviu Negoiţă este sărutat cu admiraţie şi pasiune, cataclismul numit Alexandra înfige lama oţelită, până la prăsele, în spatele posesorului mâinii care o hrăneşte. Citindu-i articolul, deduc că singurul motiv pentru care Liviu Negoiţă a fost desemnat premier este acela că a făcut parte, în ultimele două săptămâni, din staff-ul de campanie al lui Băse.

Alexandra, încă un articol tâmpit marca Grindean! Nu vreau să mă refer la poziţionarea virgulelor sau la lipsa lor, ci la substanţa “eseului”. Pentru prima dată de când am oroarea să te citesc ai spus un adevăr, singurul motiv pentru care Băse l-a desemnat pe Negoiţă prim ministru. Pentru că inteligenţă şi capacităţi, crede-mă, nu are. Adăugând şi disperarea de care este cuprins marinarul, te sfătuiesc să îţi faci loc pe ştatul de plată al altui partid, pentru că la PDL, dacă te vei mai duce cu mâna întinsă, ţi se va spune “Tu, Brutus?!”.

Tocmai asist la tevatura pentru învestirea guvernului. Am urmărit dramoleta asta de când a început, dar am preferat să tac și să privesc. Încerc să trec de asta acum.

De când a picat guvernul Boc am putut vedea mișelia tuturor tipilor ăstora care pretind că acționează “în interesul alegătorilor”. PSD-iștii, oameni nevricoși din fire și cu muuuultă demnitate, s-au retras din guvern ca niște mimoze atinse. Nu știu unde se mai poate să se destrame o întreagă coaliție de guvernare (asta se numea ironic “parteneriatul pentru România”) pentru că un ministru cu gură slobodă pe la TV a fost demis.

După ce au plecat de bună voie, îi tot văd frustrați pe la emisiuni TV, prostindu-ne în față – nu ar fi plecat ei, ci ar fi fost siliți de Băsescu să plece etc. Oare noi, ăștia care stăm pe margine și vedem cum adunătura asta de indivizi ne decid traiul după capriciile și orgoliile lor meschine, suntem atât de idioți încât să mai dăm doi bani pe vorbele și justificările lor?

După plecarea iresponsabilă a pesedeilor răniți în orgoliu au rămas ceilalți – trupa de nevolnici pedeliști care mai nou primeau câte două portofolii ministeriale.

A urmat telenovela desemnării prim-ministrului. În sfârșit, am văzut o majoritate care susținea hotărât un singur om. Trebuie să ne reamintim că la noi majoritățile, coalițiile, alianțele durează fix cât ține interesul particular al fiecărui partid – atât ține buna-credință a “partenerilor” politici, asta e capacitatea lor de a ține un legământ, de a respecta cuvântul dat. Klaus Johannis îmi pare și mie o persoană cu decența și pregătirea necesară pentru a administra întreaga țară. I s-a reproșat că e doar un primar din “provincie”, care nu are experiență în a trata cu instituții internaționale. Poate fi așa, dar nu văd cu ce ar fi mai prejos ca profil față de prim-ministrul Ciorbea (fost primar de București), prim-ministrul Boc (fost primar al orașului “provincial” Cluj-Napoca) sau de președintele Băsescu (fost primar de București). În plus, cel puțin din declarații, susținătorii eventualului prim-ministru Johannis s-au arătat dispuși să-i ofere libertatea de a-și alege oamenii – un lucru rar și prețios în țara asta prea plină de specialiști din politică. Dacă nu ar fi primit libertatea de a alege singur echipa, probabil că am fi revăzut aceleași fețe care au dirijat de-a lungul timpului dezastrul acestei țări (mă refer la personaje care adesea au avut mai multe ocazii de a-și demonstra incompetența: Andronescu, Sîrbu, Orban, Vosganian, Nica etc.).
Entuziasmul “alianței ad-hoc” a fost curmat de încăpățânarea președintelui.

Deși Constituția, acea cărțulie fără nicio valoare efectivă în țara asta, descrie rolul președintelui mai degrabă ca pe al unui înțelept menit să medieze, să împăciuiască, să unească, acest președinte a ales să se “joace”. A refuzat desemnarea prim-ministrului propus, invocând tot felul de motive puerile, preluate și detaliate de slugoii săi. Ba că are de a face cu o coaliție “neînregistrată la tribunal”, ba că ar vrea un guvern de politicieni, nu de “tehnocrați”, el însuși propunând un tehnocrat, ba că e prerogativa sa constituțională exclusivă de a desemna un prim-ministru etc.
Din încăpățânarea și orgoliile stupide ale unui grup restrâns de indivizi (ex. Băsescu, Geoană, Antonescu) milioane au de suferit. Ironic este că exact cei trei menționați se oferă să “ajute” țara candidând pentru magistratura supremă. Pentru mine pică testul esențial de aptitudini pentru această funcție – le lipsesc abilitățile de comunicare și negociere, rațiunea, sunt încăpățânați, au (doar) tupeu, mint.

După confruntarea în cerbicie a urmat penibilul. Prim-ministrul desemnat s-a descalificat cu fiecare încercare de a lupta împotriva evidenței. Nu-l vor! Asta nu l-a împiedicat să fie nerezonabil și să persiste în prostie, încropindu-și echipa, “după o profundă analiză”. L-aș fi crezut de bună-credință și inteligent dacă ar fi găsit nume noi, chiar dacă de la membri de partid, măcar să fi dat impresia de oameni nemânjiți. El a ales, complet nerealist, o mare parte dintre vechii specialiști ai dezastrului: Videanu, Berceanu, Barbu, Pogea ș.a. Cum să am încredere în competența ca administrator a lui Croitoru, atât timp cât el este sursa unei explozii de incompetenți dovediți?

Ceea ce văd acum sunt “dezbateri”, de fapt, doar un schimb de invective, presărate cu îndemnuri (doar vorbe mari) la “responsabilitate”, “demnitate” și alte virtuți care lipsesc cu desăvârșire celor care le invocă.

Cu ce ne alegem noi din toată povestea asta?

Citește și:
“România o schimbăm noi toți!”
Sătul

Cel mai bun virusolog din Romania, Adrian Streinu-Cercel, a demisionat din functia de secretar de stat in Ministerul Sanatatii, dupa ce Traian Basescu, acest atoatestiutor, si-a permis sa-l jigneasca, dandu-si cu parerea, cu iresponsabilitatea care-l caracterizeaza, despre masurile de diminuare a pericolului valului de gripa AH1N1. In Romania ne apropiem de 600 de cazuri de gripa, dupa ce aceasta si-a accelerat puternic, in ultimele zile, avansul in Romania. Populatia se arata a fi deosebit de ingrijorata si este posibil, datorita ezitarii cu care reactioneaza autoritatile, ca aceasta ingrijorare sa se transforme in PANICA. Ce trebuie sa retinem?

1. Suntem periculos de ramasi in urma la principala masura: VACCINAREA POPULATIEI. Cei care au risipit zeci, sute de milioane de euro, nu au gasit unul, poate doua, milioane de euro cu care sa se fi cumparat, atunci cand se putea, cca. un milion de doze pentru inceperea campaniei pana ce Institutul Dr Cantacuzino ar fi putut atinge ritmul optim de livrare. Subliniez faptul ca Guvernul demis Boc a impartit primarilor pedelisti o suma imensa in euro, din care primarul Scripcaru a primit 12 milioane de euro, potrivit afirmatiilor ce au circulat in media romaneasca, cheltuiti pe sensuri giratorii si nu se stie pe ce altceva. Comparati cu suma care ar fi trebuit sa se cheltuiasca pentru vaccinuri si concluzionati asupra nivelului de responsabilitate al guvernantilor.  

2. Sectorul sanitar este dezorganizat avand in frunte pe dl Adriean Videanu, inginer auto, complet ignorant in domeniu, de la care nu putem astepta un management adecvat actualei situatii sanitare. 

3. Amestecul dlui Traian Basescu in adoptarea masurilor medicale specifice, la nivelul profesional necesar, poate fi periculos. Primul rezultat al acestui amestec a fost demisia dlui Adrian Streinu-Cercel, fapt ce poate avea consecinte cel putin neplacute pentru activitatea, in aceste momente grele, a Ministerului Sanatatii.

4. Principala raspundere pentru situatia grava ce poate urma, pentru posibilele milioane de imbolnaviri, pentru vietile ce se vor pierde, revine politicienilor din guvern, incepand cu presedintele Traian Basescu. In loc sa se ocupe de nevoile romanilor, acestia s-au ocupat de realegerea lui Traian Basescu, de diverse manevre care au impiedicat instalarea unui guvern adevarat.

NOTA, 05.11.09, ora 17:50   Daca atunci cand am scris cele de mai sus ne apropiam de 600 de imbolnaviri, acum ne apropiem de 750. Dupa cum stiti, speriat, Traian Basescu a convocat CSAT, stabilindu-se si importul a 500.000 de doze de vaccin pentru copii, contrar celor spuse de acelasi Traian Basescu cu numai cateva ore mai devreme. Nu este nici prima si nici ultima data cand  Traian Basescu vorbeste mai repede decat gandeste. 

Cei care au ajuns, din nenorocire, sa administreze unul dintre cele mai frumoase orase din Romania, Brasovul, au aruncat SUME IMENSE din banii publici, scosi din buzunarele noastre, pentru dezorganizarea circulatiei, umpland orasul cu sensuri giratorii. Circulatia fluenta si sigura din intersectiile importante a fost inlocuita cu sensuri giratorii care au adus nesiguranta, risc ridicat de accidente pentru masini si pietoni, reducerea vitezei de circulatie, la care se adauga uzura rapida a ambreiajelor si a sistemelor de franare. Am auzit pe multi brasoveni spunand ca este vorba de o afacere, ca se deconteaza pe aceste lucrari sume enorme pentru interese private. Nu stiu daca este adevarat dar nu m-as mira. Brasovenii trebuie sa ceara primarului sa dea explicatii, mai ales ca, sunt convins,  Brasovul nu are un studiu ADEVARAT de circulatie. Vreau sa mentionez, printre interventiile nefericite asupra circulatiei, si sensul unic creat pe strazile Toamnei si Kogalniceanu, o adevarata capcana pentru soferi. PRIMA CERINTA a organizarii circulatiei este obtinerea unui grad cat mai ridicat de siguranta pentru pietoni si masini. Ceea ce s-a obtinut este, insa, UN ATENTAT LA VIATA PIETONILOR SI SOFERILOR. Cine va raspunde? Cine va plati pentru banii publici aruncati?

Sensurile giratorii de la Carrefour si Spitalul Judetean ilustreaza afirmatiile de mai sus.

Asteptam ca primarul Brasovului, dl. G. Scripcaru sa ne spuna cine-si bate joc de Brasov si de brasoveni.

Romania nu va mai avea nici un fel de Guvern peste doar cateva zile, adica din 15 noembrie.  Potrivit Constitutiei, termenele in care s-a mai putut functiona cu un Guvern demis, cu ministri demisi dar in acelasi timp interimari, se apropie de sfarsit. Daca dl Traian Basescu ar uita de dorinta sa apriga de a fi din nou presedintele Romaniei, daca si-ar aminti de interesele poporului roman, am putea avea, in cateva zile, un guvern condus de Klaus Iohannis, format din oameni priceputi si nu din cei care au adus Romania pe marginea prapastiei, vezi, printre altii, Gheorghe Pogea si Adriean Videanu. Daca dl. Traian Basescu nu va avea “puterea” de a pune inaintea propriilor interese pe cele ale celor care, candva, au avut incredere in el si l-au votat Presedinte al Romaniei, vom plati noi, noi cei multi, noi cei care platim totdeauna, pentru “gafele” politicienilor. Avertismentul dat, azi, de dl. Theodor Stolojan, prim-vicepresedinte al PD-L, deci al partidului prezidential, potrivit caruia, datorita modului gresit in care sunt gestionati banii publici, suntem in situatia de a se micsora salariile si pensiile, este anuntul falimentului economiei romanesti. Unde vom ajunge? Doamne fereste de furia celor care au rabdat pana acum. 

Domnule TRAIAN BASESCU, arata-ne ca esti ROMAN si desemneaza-l candidat de prim-ministru pe Klaus Iohannis.

Nota: Instalarea unui Guvern cu dl. Klaus Iohannis in frunte, va insemna, printre altele, ca dl. Traian Basescu va candida in conditii egale cu ceilalti candidati, fara avantaje create prin abuz.

A inceput campania electorala. De pe nenumarate postere uriase, scumpe si de prost gust, Traian Basescu priveste, cu un zambet satisfacut, spre romani si constata: DE  CE  LE  E  FRICA  NU  SCAPA! Ce vrea sa spuna Presedintele tuturor romanilor, cu exceptia multor milioane care se roaga sa scape de el? Ce trebuie sa intelegem? Este simplu, foarte simplu. Sa gandim. De ce le e frica romanilor? De somaj, de boala, de foamete, de mizeria in care trebuie sa-si creasca copiii, de coruptia clasei politice, de minciunile guvernantilor, de lipsa sperantei, de invrajbirea romanilor, etc. Traian Basescu ne avertizeaza: DACA  MA VOTATI, nu veti scapa, veti avea parte de tot ceea ce va este frica.

Votati-l pe Traian Basescu si veti fi partasi la desavarsirea transformarii Romaniei in cea mai inapoiata tara din Europa. Veti avea parte de somaj, de boli pe care nu le veti putea ingriji, va veti vedea copiii flamanzi, veti trai intr-o tara invrajbita, veti privi cu umilinta la gentile de mii de euro ale Elenei Udrea si ale altora ca ea, veti fi stropiti cu noroi de masinile de lux ale super-coruptilor, VETI  AVEA  CEEA  CE  MERITATI!  Nu ma credeti? Ganditi, cu luciditate la ceea ce a facut in 5 ani Traian Basescu. Ganditi la ceea ce s-a intamplat, mai ales, in ultimul an, cand am avut un guvern  format din oamenii presedintelui si aservit acestuia. Ganditi la faptul ca acest guvern, condus de Emil Boc, nu a fost in stare sa faca nimic pentru a diminua criza economica in Romania. 

O intrebare: de unde plateste independentul Traian Basescu propaganda electorala?    

 In fata spectacolului politic grotesc, in fata debandadei care se instaleaza cu fiecare zi in Romania, asurziti de vorbaria goala cu care cativa politicieni, din jurul presedintelui, incearca sa ne faca sa credem ca negrul este alb, nu se poate sa nu ne sara in ochi comportamentul celui despre care se spunea ca este un real “om politic”. Ma refer la Traian Basescu care in loc sa faca dovada calitatilor unui adevarat presedinte de tara, in loc sa ne arate ca pentru el tara, in fruntea careia se afla, este sfanta, ne arata, zi de zi, ca nu are decat un scop: sa fie reales presedinte, sa se bucure mai departe de privilegii cu totul nemeritate, sa-si poata face in continuare jocurile care ne-au adus in starea de veritabila mizerie in care ne gasim. Groaza pe care o traieste simtind cum tot mai multi romani cer plecarea sa, scaderea permanenta in sondaje, l-au adus intr-o stare de deruta, de nestapanire a urii, de furie, care se regasesc in lipsa de logica a ceea ce face. Daca nu ar fi refuzat desemnarea drept candidat la postul de prim-ministru a dlui Klaus Iohannis, Romania ar fi putut avea deja un guvern anti-criza in care romanii ar fi avut incredere, iar el ar fi avut mai multe sperante pentru un rezultat onorabil in alegeri. Traian Basescu a refuzat aceasta sansa pentru Romania, dar si pentru el insusi. Traian Basescu a demonstrat ca nu actioneaza in interesul Romaniei si ca se lasa in voia resentimentelor, ca nu merita locul pe care-l ocupa. Cei care credeau ca Traian Basescu este un valoros om politic s-au inselat, s-au lasat orbiti de gesturi de doi bani, au refuzat, iar unii inca mai refuza, sa faca inventarul si balanta faptelor acestuia in cei cinci ani de mandat.

Suntem foarte aproape de ziua alegerilor prezidentiale. Evenimentele politice se vor precipita cu tot mai mare viteza. In curand Traian Basescu va cobori in sondaje sub 30% iar in ajunul alegerilor va fi la 27-28% si va pierde alegerile. Odata cu el vor trebui sa-si faca bagajele si cei care, la centru sau in provincie, s-au crezut proprietarii Romaniei. Pana atunci, insa, mai pot face mult rau.

Aici,o dovada a incompetentiei de care dau dovada “fortele noastre speciala”.Dupa ce se impiedica si cad in nas in fata frontului inamic…isi mai pierd si armele.Si acum au avut noroc ca nu au fost inamici prin zona si erau cameramani atenti care sa il inapoieze ca daca ar fi fost in timpul unei lupte cu ce ar fi tras?Cu prastia?

- Ce facem cu toate cutiile de azi, Gheorghe? De ce au toate capacul pus stramb?

- Sa stiti sefu ca eu am verificat matrita si toate setarile erau corecte. Cum am plecat eu, cum a dat Vasile peste ceva butoane si au iesit toate prost

- Bine Gheorghe, dar eu nu te platesc pe tine sa dai CTC-ul? Nu esti tu ultimul om care apasa pe buton la banda de productie?

- Ba da sefu, dar eu cand am plecat totul era in regula. Vasile…

- Deci tu ai plecat fara sa iti termini treaba, Gheorghe. In loc sa fii in cabina si sa apesi pe buton dupa ce ai verificat tot, te-ai dus la o tigara, te-ai scarpinat in cur si ai dat doua basini pe tot stocul de azi.

- Sefu, eu nici nu stiam ca se baga Vasile dupa mine la cabina…

- Deci tu ai si plecat din post si nici nu ai stiut ce se intampla. Te mai intrebi de ce ne bat la vanzari aia de la fabrica din Mehedinti, Gheorghe?

- Dar sefu, nu e adevarat! Noi suntem primii care am scos cutia hexagonala cu piure de ciuperci!

- Sunteti pe dracu. Aia vand piure de ciuperci de doua luni deja si toata lumea deja stie de ei. Ati facut voi rahatu praf si ati mutat ciupercile din borcan in cutie, ca poate pica vreun prost in plasa.

- Sefu, e hexagon, n-a mai vazut neam de neamu’ lor asa conserva!

- Ba, ce-i inauntru? Ciuperci piure. Care-i reteta? Tot aia ca la Mehedinti. Tu vii cu aceeasi mancare si vrei sa cumpar de la tine, cand deja am camara plina de la ceilalti?Tu pe banii mei schimbi cutia? Mars afara!

* Normalitatea * autorităţilor cu… nevoi speciale din Caraş-Severin ?!! Jos Băsescu! Jos PD-L !!!

Motto :

* Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului. *   ( NICOLAE IORGA )

*******

* Geniile * Consiliului Judeţean Caraş-Severin, în criză de… idei… se-avântă, din nou… banii, aceiaşi placă …

Fraţi români… vă supun atenţiei, * modelele * de…. cică, * politici sociale *, inventate de către artizani ai PD-L, care iată ce metode folosesc, şi ce fel de jonglerii, găselniţe le-a fătat mansarda, evident, NU ca să recunoască vreuna din nerealizări, tărăganarea altor * promisiuni * sau * succesurile * cu care se fălesc, din nefericire DOAR… teorii, hârtii, ci, ca să acopere incompetenţa unor ani în care:

- drumul Reşiţa – Moldova Nouă e dârză, halal gospodari, * manageri *, fini şi cumetrii la interval…

- şi-au adus aminte * din senin * că, vorba Ministeresei Udrea şi-o citez * avem munţi, avem… *… 4 ani ai cui au fost Munţii Semenic, unde şi cu ce se îndeletniceau autorităţile judeţene, care să fie motivele nepăsării, delăsării şi neimplicării… ? De ce ies ACUM la interval cu * psomisiuni * şi-mi rezerv dreptul la a mă-ndoi în ce priveşte bunacredinţă şi aceasta datorită elanului  zvâcnit * deodată * şi cu gustul amar al altor promisiuni neonorate…

- de ce bani de pe urma copiilor???

În care dracu de ţară Europeană s-a mai pomenit să tai bugetul învăţământului, să iei cu japca de la, i-auzi * asigurări şi asistenţă socială *, să loveşti în copii/tineri, în cei loviţi deja de soartă, ca să ce… ? Ca să * implementezi * ce NU ai fost în stare , să demonstrezi ce anume… ?? Asta se numeşte * grijă *, această politică de stat în stat ??? Astfel de * metode * cred că spun limpede şi totul despre ce alte decizii aberante , zminteli, ne mai aşteaptă dacă… dacă NU renunţăm la resemnare, să renunţăm la renunţare, să IEŞIM LA VOT, să stăm cu ochii pe ei, să NU votăm Băsescu, categoric NU ! Politica portocalie de * succesuri *… aceasta e * grija faţă de nevoile, problemele cu care se confruntă poporul român, astfel demonstrează pedeliştii * grija * faţă de viitorul copilaşilor – luându-le banul, … ce atâta şcoală, ce formări deprinderi, ce să se arunce bani pe * nevoi speciale *… Fraţi români, pentru PD-L, am mai spus şi repet, copiii cu nevoi speciale sunt numere de dosare, atât. De ce oare nu s-au găsit bani în altă parte ? De ce e nevoie de nemiluita de * dive * şi * prinţişori *, toţi şefi servicii, directori, cu salarii astronomice-n comparaţie cu salariaţii de rând, toţi neamuri, nemoşaguri cu câte cineva sus-pus, oare nu sunt bani aruncaţi pe fereastră pe asigurarea scăunelelor de care cu uşurinţă s-ar putea lipsi * onor * CJ… cum adică să iei bani de la asigurări sociale, de la copii cu nevoi speciale??? În Twin Peakse-ul cărăşean, e posibil, orice e posibil, absolut orice !

Infrastructura de acces geme şi icneşte nu de azi de ieri şi tartorii responsabili se cunosc, recunosc, printre…. fini!

* Valentin Rusu fiind directorul societatii Drumuri si Poduri aflata in subordinea aceluiasi Consiliu Judetean condus de PD-L. Daca mentionam si faptul ca Valentin Rusu este finul lui Sorin Frunzaverde, Presedintele PD-L Caras Severin, atunci lucrurile incep sa miroase, din nou, a afacere familiala. *   (  Matei Donea – 18.10.2008 )

http://www.politicienii.ro/zonal-020.html

Valentin Rusu (PD-L)
* Fin al lui Sorin Frunzăverde, deputatul Rusu a fost directorul SC Drumuri şi Poduri SA într-un judeţ traversat de o mare parte a DN7, cea mai distrusă şosea europeană din România. A fost acuzat de angajaţi ca fiind responsabil pentru salariile neplătite cu lunile şi că foloseşte maşina instituţiei chiar şi după ce a părăsit funcţia pe care o deţinea, odată cu trecerea în Camera Deputaţilor Deşi ţine de Oţelul Roşu, a fost „paraşutat“ într-un colegiu (Oraviţa) în care, se presupune, ar avea mai multe şanse. *

http://www.catavencu.ro/judetul_caras_severin-4217.html

Nimeni  NU şi-a permis în Istoria României să lipsească de drepturi băneşti copiii, oropsiţi, necăjiţii, ca să * gospodărească-n * alte părţi ! Se numeşte management defectuos, incompetenţă, şi, mă întreb care este acoperirea legală a acestui * demers *, în afară de arhicunoscutul vot în unanimitate, * corul * CJ C-S, deja plictisitor şi banal dacă nu ar lovi în cei fără de apărare şi nu ar duhni a orice, numai a * interes superior al copilului *, NU !

Autorităţi cu nevoi speciale

* Consilierii judeţeni din Caraş-Severin reuniţi sâmbătă 10 octombrie în şedinţă ordinară de lucru, au aprobat mai multe proiecte de hotărâre, două dintre ele vizând o rectificare „internă” a bugetului de 5 miliarde de lei. Aceşti bani au fost luaţi din bugetul a trei unităţi de învăţământ care aveau sume excedentare şi au fost alocaţi cotelor de cofinanţare ce revin instituţiei în proiecte europene.
Tot sâmbătă, 10 octombrie, s-a mai aprobat participarea acestei instituţii la cofinanţarea unui proiect privind dotarea serviciilor de urgenţă din zona de Vest a ţării şi s-a dat acceptul pentru realizarea unui parteneriat public- privat în vederea implementării proiectului „Reşiţa Alpină”.
La reuniune au fost prezenţi şi senatorul Iosif Secăşan şi deputaţii Valentin Rusu şi Mihai Radan. *

Tovarăşul fin Valentin Rusu prezent, care va să zică… Doar nu credeţi că s-a rădicat în picioare sau că s-a adresat presei prin intermediul căreia să ceară măcar scuze copiilor cu nevoi speciale pentru * succesurile * din timpul mandatului la… drumuri şi poduri… E * prins * tare cu activitatea parlamentară… naiba ştie cum, dar, la capitolul activitate parlamentară, judeţul Caraş-Severin este consemnat între codaşele ţării, iar despre implicarea şi * bogata * activitate a deputatului V Rusu ( PD-L , Caraş-Severin )… no coment, de… * succesuri *, ca mai tot ce demarează PD-L-ul :

Nu a protestat nicio * divă * de pe tarlaua protecţiei copilului… încă o dovadă de * grijă *, competenţă… ??!!!

http://sfinx777.wordpress.com/2009/09/24/caras-severinul-incotro/

http://sfinx777.wordpress.com/2009/09/06/sa-traiti-bine-din-turism-impostorilor/

http://sfinx777.wordpress.com/2009/08/20/penibilul-carasan-vremurile-de-succesuri-in-care-traim/

Erau odata 3 trandafiri, au ajuns patru si s-au iubit din nou. Ieri, frumoasa poveste de dragoste a luat sfarsit.

Citeam articolul lui Catalin cu titlul “De ce RO?” in care are isi pune intrebari daca sa ramana sau nu in patria noastra draga si mi-a atras atentia ideea ca institutiile nu functioneaza cum trebuie. Ei bine, chiar zilele acestea m-am lovit de lipsa de informatii, birocratie si incompetenta. Mai intai,cand mi-am luat diploma de licenta, apoi pentru eliberarea unor acte si, in final, pentru niste servicii oferite de o companie de telefonie mobila. Costuri: 5 drumuri facute degeaba + timp pierdut la cozi + o taxa pentru eliberarea unui act platita de 2 ori + frustrarea provocata. Nu m-ar deranja daca ce s-a intamplat ar fi in totalitate cauza unor greseli omenesti. Gresim cu totii si cel ma important e sa invatam din astfel de experiente. Insa, nu se intampla asta pentru ca sistemul in care suntem, mai mult sau mai putin, niste piese intr-un mare puzzle, ne ofera toate premisele sa mergem din prost in mai prost. Nu o sa incep sa enumar cauze care sa sustina afirmatia pentru ca ar insemna sa dedic cateva posturi pe blog pentru asta.
Sunt sceptic in privinta sanselor de a schimba sistemul si de a fi mai bine in tara noastra curand. S-ar putea misca ceva in sens pozitiv peste cateva generatii daca se va investi in schimbarea mentalitatilor si intr-o formare a tinerilor calitativa si nu cantitativa.
Un posibil raspuns la intrebarea lui Catalin, “De ce RO?”, conform melodiei de mai jos, ar putea fi ca ne-am consolat de mici ca nu ne-am nascut in locul potrivit.