Am 

Ce spuneam? Aaaa, rusii astia:

deci io lucrez cu o sovietica d-asta care cat ii ziua de lucru de lunga, adica 9 ore in cap plus pauza de senvish, asculta stiri in ruseste, muzica pre limba rusa, la telefon vorbeste tot in ruseste, inclusiv cu clientii, inclusiv cu cei care ni se adreseaza in ebraica. Barfeste cu  contabila, economista, cu  functionara de la fabrica-mama, cu femeia de serviciu , cu cine nu,  bineinteles ca da, pe ruseste, si toate cu voce inalta, puternica,  poate toti om fi surzi.

Azi am vrut sa ascult si io stirile ca omu’, ca ierea mitingeala cica prin Telaviv si ma gandeam doamne ce dopuri de circulatie  or sa fie , da’ ce-am putut?  Dau si io drumul la radio-net, galgalatz sau ce-o mai fi fost, zic astia ora ezapta si incep  cu stiriile, la care ea, desteapta, zice : aaaaa , ie 12???? Ia sa ascultam stirile, si hop pe un post rusesc. Acum beroul meu e lepit de beroul dumneaiei, ca asa se lucreaza aici, la-nghesuiala, din lipsa fizica de spatiu( deh, tara mica, nici sa cotropesti nu mai ai voie, te multumesti cu ce e), asaaaa, io, finutza, cu sonorul cat sa ascult numa’ eu, incetisor, desi ascultam un post local si nu unu din romanica, sa muara toti dusmanii,  si numai ce aud o data ca bubuie indifuzoare “zrazvitie”  si alte injuraturi cumplite , din care am dedus ca si la ei dau ora exacta si spun starea vremii.  Ca si cand 50 de ani de cizma ruseasca pe grumajii mei frageji de romancuta nu ar fi fost de ajuns, uite ca si in ziua de azi jurnalul ei cu sonor bubuitor i-a tras-o  scurt si cuprinzator jurnalului meu bleg si mioritic (asta am zis-o asa, de licenta poietica, de fapt Ivan i-a tras-o de data asta lu’ Itzic, ceea ce tot nu-i bine).