Nota informativa data la locul “Chimia” la data de 05.07.1973 lui I. Stefan. Dactilografiata.

T.K.V vazut de pastorul (…)

Am aflat pentru prima data despre TKV cu ocaziile prin care reprezentanti ai unor foruri din afara cultului, l-au facut cunoscut conducatorilor cultului.

N-am spus niciodata, nimanui, ca n-am avut cunostinta despre datele prezentate cu ocaziile amintite si nici nu puteam spune aceasta, dat fiind cercul larg al participantilor (o impresie alta s-ar fi putut ivi din lipsa precizarii mele in vreo imprejurare, sau trecand cu vederea cele cunoscute, in discutie cu vreo persoana pe care o consideram la curent cu datele din caz).

Am spus si repet ca pe linie cultica, cazul a fost tratat in culise, cu o fata alarmanta si un fond discutabil – cel putin -, fara sa se stie de organul de conducere al Conferintei – nici eu -, nici pana azi, realitatea aspectului ce cultul a dat cazului.

S-a desfasurat cazul precum urmeaza.

Cultul, prin reprezentantii sai, in repetate randuri, a luat cunostinta de TKV si cum ii este vazut aspectul social si religios, de la reprezentanti ai unor foruri din afara cultului.

Am informat organul de conducere al Conferintei Bucuresti despre cele ce am aflat in sedintele la care nu a participat presedintele Conferintei, I. Danetiu si am cerut, in organul de conducere, sa tratam salariatii nostri (…) si (…).

Presedintele I. Danetiu n-a informat organul de conducere despre cele aflate in sedintele la care a participat si n-a acceptat sa puna pe agenda Conferintei cazul celor doi.

In continuare, fara ca presedintele I. Danetiu sa stea vreodata de vorba cu unul dintre cei doi; fara a fi – cei doi – discutati in comitetul Conferintei; fara a se face vreo propunere de catre Conferinta, Uniunii de Conferinte, (…) si (…), au fost audiati intr-o comisie restransa, la nivelul Uniunii de Conferinte si se considera cercetat cazul – fara ca cei doi sa fi aparut in sedinta comitetului Uniunii care i-a sanctionat.

Institutia, Conferinta Bucuresti, n-a avut parte la lucrari. Presedintele ei, I. Danetiu, a participat la tratarea cazului la nivelul Uniunii, fara a reprezenta vreo hotarare, sau propunere, a organului de conducere ce are Conferinta Bucuresti.

Acest procedeu este supus randuielilor existente si practicii in uz si eventuala lui aprobare as insemna ca in cazuri asemanatoare Uniunea de Conferinte sa initieze cercetari, etc. pentru salariatii tuturor Conferintelor.

In perioada lucrarilor la nivelul Uniunii de Conferinte, presedintele I. Danetiu nici n-a informat organul de conducere al Conferintei despre desfasurarea cazului.

Ba, in comitetul de conducere al Conferintei Bucuresti, au venit reprezentanti ai Uniunii de Conferinte la 24 aprilie 1973 si au citit din hotararea nr. 1 pr. v. nr. 17/12 IV 1973 doar pct. g. si i. (numai sanctiunile celor doi).

Repet, nici macar organului de conducere al Conferintei Bucuresti nu i s-a citit textul hotararii luate in caz – desi am cerut aceasta si am dezaprobat procedura adoptata in tratarea cazului.

In aceste conditiuni, fiind facuta cunoscuta organului de conducere al Conferintei Bucuresti numai sanctiunea celor doi de catre Uniunea de Conferinte, s-a formulat de catre comitetul de conducere al Conferintei Bucuresti hot. 4 pr. v. nr. 15/24 IV 1973 prin care se ia act de hotararea Uniunii de Conferinte si Comitetul Conferintei “se angajeaza la aplicarea masurii disciplinare si la orientarea viitoarei activitati cultice si sociale a celor doi”, desi nu era nici el macar pus la curent cu tratarea cazului in cult. (Aceasta necunostinta am afirmat-o si o sustin.)

Cultul putea lua ca baza a hotararii sale datele ce i s-au facut cunoscute, ca insusite, ori sa-si adune datele separat.

In pr. v. nr. 17 hot. 1 pct. a – copie ce mi-a parvenit la finele lunii mai – se vorbeste – interesant de retinut – despre un material prezentat comitetului Uniunii de Conferinte ca “infatisand pozitia bisericii fata de abaterile grupului TKV de la randuielile organizatorice ale bisericii si legile Statului” fara ca esenta acestui material – cu aprecierile anexa – sa fie cuprinsa in hotarare, fara ca sa fie facuta cunoscuta in cult – nici macar organului de conducere al Conferintei.

Astfel, ceea ce este principal se strecoara printre formulari de hotarari si prelucrari marginase in caz. De nicaieri nu reiese ca si-a insusit cultul, ori ce a constatat cultul prin sine – in esenta -.

In cult, nedumerirea persista, considerandu-se ca la o gravitate ca aceea de organizare in grupare subversiva orientata contra statului, nu corespund masurile disciplinare date de cult; sau altfel spus, asemenea masuri disciplinare nu pot avea la baza ceva subversiv si antistatal.

In acest sens am spus si inca afirm ca, pe linie cultica, nu se stie pe unde este adevarul in cazul TKV.

Mai este in circulatie si aprecierea ca organele de Stat nu puteau trata cu atata clementa faptele daca au fost asa de grave si nici sa admita atata impreciziune in atitudinea conducatorilor cultului.

Consider dezinformare orice alta prezentare diferita.

Punct de vedere personal:
- cazul a ramas neclarificat
- se admite indirect, de catre conducatorii cultului, gravitatea faptelor unor deserventi si-i trateaza necorespunzator
- se aduna culpa asupra obstei, in mod gratuit
- nici macar procedura folosita in tratarea cazului nu este corecta.

2 Iulie 1973

(Continuare, de mana): Aprecierea sursei este ca pedepsele trebuie sa fie marite fata de tentative ca sa nu se mai infaptuiasca rele. In caz, impricinatii trebuiau sanctionati cu masuri drastice si disculpata obstea.

Semnat: (…)

Nota ofiterului: Nota se va une la dosarul personal al informatorului (…). Problemele tratate de el in nota sunt pareri personale.

In data de 18.04.1973 sursa “Dragomir” scrie o notă informativa despre o discuţie înainte de alegerile la comunitatea Grant, la care sunt de fata Popa Dumitru, Dăneţiu Ioan, Petcu Constantin, Pompiliu Sersea, Popa Mihai şi (…). Acesta din urma spune supărat, indignat: „Cei din afară, autorităţile, ne tot pisează cu organizaţia TKV a maghiarilor iar problemele noastre grele, de cult, stau nerezolvate. Avem cazurile cu şcoala, cu serviciul, mulţi fraţi sunt amendaţi iar conducerea cultului nu face nimic pentru apărarea lor. În cazul profesorului dat la televizor [Titu Ghejan, Gabriel Ion?] se insistă să i se ia serviciile în comunitate. Rapoartele pe care eu le-am făcut în aceste cazuri sunt date uitării, fratele Dăneţiu nu se interesează de ele, să intervină pentru rezolvarea lor.” Ioan Dăneţiu era la data respectiva Presedintele Conferintei Bucuresti. Voi reveni asupra detaliilor oferite de informator despre organizatia maghiara TKV.

Anii ‘70 par sa fie productivi in relatia dintre informator si Securitate. O serie de documente indica atat informari catre Securitate cat si o oarecare opozitie fata de aceasta, in notele informative ale altora. Informatorul duce o anumita politica, posibil fara sa realizeze ca este verificat incrucisat.

O copie a unei note dată de informatorul “Dragomir” lui I. Ştefan la casa “Lipscani” (01.10.1973) face referire la cartea scrisă de Enache Marin şi alte traduceri ridicate de Securitate. “Dragomir” are informatii directe din documentele Comitetului Conferintei Bucuresti, sau este membru in acest comitet.

“In sedinta Comitetului Conferintei Bucuresti AZS, tinuta la 19.09. a.c., s-a adus la cunostinta ca pastorul Enache Marin, salariatul Conf Bucuresti, a scris o lucrare, in forma de carte, cu titlul “Comuniunea cu Dumnezeu,” pe care a multiplicat-o la masina sa proprie de scris, in 6 exemplare, si a dat cate un exemplar la Comitetele Comunitatilor pe care le are in grija sa. De asemenea, a mai multiplicat la masina de scris, in 4 exemplare, o traducere “Pregatirea pentru criza finala,” pe care le-a legat in forma de carte. Aceasta traducere a luat-o de la salariatul Conferintei, Baicu Leonida, care este meserias. Pastorul Enache M. a fost audiat in Comitet si a recunsocut lucrarile pe care le-a facut. S-a mai afirmat in Comitet ca aceste materiale au fost ridicate de catre Organele Securitatii din Alexandria, iar pe ziua de 17 Sept. a.c. pastorul Enache a fost chestionat de Organele Securitatii. S-a mai precizat ca Organele de Stat au mai ridicat din comuna Putineiu o alta traducere intitulata “Documentar VI.” In legatura cu aceasta lucrare “Documentar,” pastorul a declarat in Comitet ca nu are nici o contributie la ea. Comitetul Conferintei a numit o comisie compusa din [...] si consilierul M. Popa care sa cerceteze si sa intocmeasca un raport scris. In baza hotararii Comisia a luat declaratii de la pastorul M. Enache, cum si Comitetelor Comunitatilor din districtul pastorului. In declaratia data privind lucrarea “Documentar VI” se spune: “Stiu de la membri Comunitatii Putineiu ca Organele de Stat au ridicat aceasta traducere de la numitul Caraveteanu Ignat, cu domiciliul in Poarta-Alba, jud. Constanta, membru al Comunitatii Valea-Seaca, jud Constanta.

Cand [...] a citit cele declarate privind “Documentar VI,” a spus pastorului Enache: “Astea nu trebuia sa declari, ne incurca.” Iar consilierul M. Popa i-a spus ca “pastorul a declarat ce stie.”

Pe ziua de 26 Sept. a.c. [...] a spus consilierului M. Popa: “Frate Popa, m-am gandit foarte mult la implicatiile . . . privind lucrarea ‘Documentar 6 sau 4.’ Asa ca va rog sa ne intelegem amandoi si daca sunteti de acord, sa scoatem din dosar aceasta declaratie, s-o dam inapoi lui Enache. Daca lasam aceasta declaratie in dosar, atunci suntem obligati sa extindem cercetarile. Si aceasta nu ne convine pentru ca “Documentar 4 sau 6″ e tradus din englezeste de cei de la Uniune, fie de fratele Doroftei, Artinian, Alexe, sau Popa Dumitru. Cat priveste traducerea din franceza “Pregatirea pentru criza finala,” nu o sa iasa nimic, pentru ca din cele ce ne va declara Baicu, se vor infunda cercetarile,” fara sa precizeze in ce fel. La propunerea lui [...], M. Popa i-a raspuns ca din moment ce Enache ne-a declarat in scris cele stiute de el, nu ne ramane decat sa mergem la Valea Seaca si sa vedem acela de unde are acele traduceri.

Sursa precizeaza ca, Comunitatea Valea-Seaca face parte din districtul de care raspunde pastorul Burtescu Gheorghe, cu domiciliul in Constanta, in cladirea fostei biserici din Viile Noi. Pastorul Gh. Burtescu este foarte bun prieten cu [...] cat si cu pastorul Alexe Constantin.

In legatura cu traducerea “Documentar” sursa, la timpul potrivit, v-a informat ca aceasta lucrare a fost vazuta de dl. C. Alexe inca de pe cand era Consilier la Uniune, ca dl. Artinian a fost vazut traducand din revistele englezesti, iar sotia d-lui C. Alexe le-a scris la masina, fiind legate in forma de carte destul de voluminoasa.

Semnat: Dragomir, 01.10.1973

Nota ofiter: Copie de pe nota se va inainta pentru documentare la I. J. Teleorman. Copie se va pune la dosarele lui [...] si dosarul de problema. Informatorul a fost dirijat sa clarifice problema aparitiei manualului “Documentar” si a efectului difuzarii lor. Semnat: indescifrabil.

Update: O alta nota informativa data de “Dragomir” mentioneaza declaratiile care i se iau lui Baicu Leonida precum si lui Caraveteanu de la Constanta.

Raionul de Sec[uritate] . . . Cpt. Stancu Vasile.

Notă analiză (30.11.1967) pentru informat[orul] … numele conspirat[iv] … problema suspecti din secta AZS.

Informatorul … este in varsta de 48 ani, functioneaza ca … la Conferinta AZS …, cu domiciliul flotant in Bucuresti iar familia o are in … str … nr.

Ultima nota de analiza i s-a facut pe data de 11.05.1966 de catre Cpt Stancu Vasile care il are in legatura si este caracterizat ca un informator bun care a furnizat mat[erial] inf[ormativ] de calitate despre elementele pe langa care a fost dirijat.

De la ultima analiza si pana in prezent, inf. [...] poate fi caracterizat in felul urmator:

„A fost dirijat pe lângă Diaconescu Victor, fost conducător AZŞ din Pucioasa, lucrat prin actiune inf[ormativa], Zamfir Damian pastor AZŞ, şi pentru preintampinarea activitatii dusmanoase ce ar fi desfasurat-o unele elemente sub masca sectei AZS. A mai fost dirijat si pe lângă Turturică Petre advent[ist] reform[ist] lucrat prin act[iune] inf[ormativa].

In baza sarcinilor primite a furnizat mat[erial] inf[ormativ] (despre aceste elemente) care a prezentat interes pentru organele noastre.

S-a straduit sa rezolve sarcinile ce i-au fost trasate cu multa constiinciozitate si pricepere, orientandu-se bine in diferite situatii.

A respectat instructajul ce i s-a facut in ceea ce priveste pastrarea liniei de conduita si a conspirativitatii iar fata de elementele dusmanoase dovedeste ura.

In familie si in societate are o comportare corespunzatoare.

Ca fost pastor si … AZS nu manifesta fanatism si misticism exagerat ceea ce a facut ca prin el sa limitam activitatea exagerata a unor elemente fanatice si sa preintampinam activitatea dusmanoasa ce ar fi putut-o desfasura unele elemente in special din randul reformistilor – cum sunt Turturica Petre şi Amza Florea.

Întâlnirile s-au efectuat la intervale de doua saptamani in casa “Făgăraşi” din orasul [...].

A fost stimulat cu suma de 200 lei la 20.09.1966 pentru informatiile de calitate furnizate avand o influenta pozitiva asupra lui.

Fiind verificat prin controlul secret al corespondentei, prin discutiile personale la intalniri si trasarea unor sarcini in legatura cu unele probleme cunoscute s-a constatat ca este sincer si cinstit fata de organele noastre.

Ca lipsuri s-a constat că este nervos în unele momente şi-şi manifestă câteodată nemulţumirea faţă de conducătorii AZŞ de la Uniune afirmând că nu ar fi corecţi dând să se înţeleagă că ar trebui să fie el în conducerea sectei promiţând că ar pune unele lucruri la punct în interesul statului nostru.

De cand a fost ales … la Conferinta AZS … nu s-a mai putut fixa cu el intalniri in raport de sarcinile care le avea de rezolvat din cauza ca venirea in … nu mai depindea de el. In afara de aceasta in multe cazuri nici sarcinile ce i se trasau nu se puteau rezolva nemaiputand veni pe raza Raionului [...]. Consideram ca ar fi mai util pentru organele de Sec[uritate] de la Dir I-a Bucuresti tinand cont ca are rude si relatii in strainatate.”

Semnat, Cpt Stancu V.

H.A.M.Z.A.- La dottoressa ex onorevole europea a favore dei migranti che li ama molto lei, abbiamo il piacere che scende nuovamente in campo.

L’On. Dacia Valent ha un nuovo ufficio ed è pronta ad inaugurare la SCORE ITALY la rinata impresa semi-no-profit con cui tanto ha fatto per il nostro paese.

Possiamo ammirare tutti come con il consueto gusto e raffinatezza dell’On. Dacia Valent come sempre in queste occasioni ha l’onore di presntare il logo frutto del miglior design-concept di questo periodo:

Brindiamo dunque con l’On. Dacia Valent per questa nuova avventura

..E non dimenticate il mio calendario!!! ormai manca solo un mese poi scade. Fai anche tu come Tisbe, Swampthing e Jaculo, compra il calendario dell’On. Dacia Valent trombetta

Un interesant articol publicat de AP. Romania este descrisa ca una din tarile in care accesul la dosare este inca strict controlat, si unde dosarele principalilor pioni implicati sunt ascunse. CNSAS declara ca 70000 de dosare inca nu le-au fost predate de catre SRI. Iar estimarile indica 700000 de informatori la o populatie de 22 de milioane (inclusiv copiii?). Lectura precauta

Communist-era files still haunt the old East Bloc
By WILLIAM J. KOLE (AP) BUCHAREST, Romania —
Even his best friend betrayed him.

Stelian Tanase found out when he asked to see the thick file that Romania’s communist-era secret police had kept on him. The revelation nearly knocked the wind out of him: His closest pal was an informer who regularly told agents what Tanase was up to.

“In a way, I haven’t even recovered today,” said Tanase, a novelist who was placed under surveillance and had his home bugged during the late dictator Nicolae Ceausescu’s regime.

“He was the one person on Earth I had the most faith in,” he said. “And I never, ever suspected him.”

Twenty years ago this autumn, communism collapsed across Eastern Europe. But its dark legacy endures in the unanswered question of the files — whether letting the victims read them cleanses old wounds or rips open new ones.

Most former East Bloc countries have enacted legislation that opens up at least some of their millions of pages of secret police archives to the public, revealing how armies of informers were bribed or coerced into snooping on friends, colleagues and neighbors.

While Germany has launched an ambitious effort to piece together millions of documents shredded as the Berlin Wall came down in November 1989, the Czech Republic and Poland are bitterly divided over how much access to grant. And at least two others — Hungary and Romania — are holding back hundreds of thousands of files implicating key figures, including some still powerful in business, media and politics.

In Hungary, which still has no legislation that would fully open the files, the intelligence services have kept 27 percent of the dossiers closed because they are still considered top-secret, said Janos Kenedi, an investigator who recently oversaw an official evaluation.

“There is no other former Soviet satellite where there is such a lack of regulation about the files as in Hungary,” he said.

That hasn’t stopped the names of alleged former snoops from trickling out every few weeks or months, implicating personalities ranging from actors and athletes to priests and intellectuals.

In Romania, where 700,000 informants kept tabs for the “Securitate” on a population of 22 million, the more than 2 million files remain tightly controlled, yet dirty secrets keep slipping out to damage careers, friendships and family ties.

This summer, a newspaper outed soccer star Gheorghe “Gica” Popescu, the former captain of Romania’s national football team. At first he angrily denied it, then acknowledged he wrote notes informing on teammates and others in the 1980s.

Yet a cloak of secrecy still shields Securitate generals who ran the surveillance and now hold key posts in politics and business.

Some are said to have destroyed their files, and the National Council for the Study of Securitate Archives acknowledges it has not been given 70,000 dossiers that remain off-limits on grounds of national security.

“You don’t see the files of the generals because they don’t have any. They’re the ones who made files,” said Virgiliu-Leon Tarau, the council’s vice president.

Romanian-born writer Herta Mueller, who fled the regime for Germany and won this year’s Nobel literature prize, has accused the government of making a show of opening the files while keeping the most important papers under wraps.

That, say other critics, makes a mockery of efforts to achieve national reconciliation.

“They’ll never open the files of the big players,” said Cornel Nistorescu, a prominent Romanian political analyst.

“It can’t be done because the state is still run by these people. They’re in political parties, in NGOs, in media, in business — everywhere,” he said. “Romanian society is contaminated. In the last 10 governments, I couldn’t find three people who weren’t dirty.”

It wasn’t difficult to turn people into informers.

Some were blackmailed. Others sought career advancement or permission to travel abroad. Better food or free cartons of cigarettes were popular inducements.

Poland has been especially obsessed with how to handle its legacy of duplicity.

Four years ago, the Law and Justice Party swept to power on a pledge to purge anyone with proven ties to the former secret police. It pushed through a law that would have subjected up to 700,000 public officials to screening.

The legislation was struck down as unconstitutional. Since then, the state-run Institute of National Remembrance, whose files would stretch 86 kilometers (53 miles) if laid end to end — has begun publishing a list of public figures who either collaborated or were spied on.

But it can all get out of hand.

In 2005, a Polish journalist touched off a frenzy when a list he had secretly copied of some 240,000 names wound up online. The list jumbled together the spies and the spied upon, with no way of telling them apart.

In the Czech Republic, things got so bad that Vaclav Havel, a former dissident who became president, had to intervene with this plea: “Young historians, please be careful when you judge history. Otherwise you could do more harm than good.”

Havel was stung to protest after his friend, novelist Milan Kundera, came under a cloud. A newspaper published a police document alleging Kundera informed on a man accused of spying for the West. Kundera insists it’s a fabrication.

The Kundera case underscores a common complaint about secret police files: All too often, they’re packed with gossip, conjecture and outright lies.

That, in part, is why Eugen Georgescu says he hasn’t asked to see his file. “Why should I? I already lived it,” said Georgescu, a spry 75-year-old who endured Securitate threats and round-the-clock surveillance after he challenged Ceausescu’s regime.

The retired architect isn’t alone in his lack of interest in his file. Authorities say they have received only about 10,000 dossier requests since 2005.

Novelist Tanase, who read his file in 2001, eventually sat down with the friend who betrayed him. But Tanase said the man never apologized, and they’re no longer friends.

“He said he offered his services to the Securitate to protect me, but I don’t believe that explanation,” he said. So traumatized is Tanase that even today, he says, “I meet friends in the streets and in parks” where there are no eavesdroppers.

Tanase, who was under 24-hour watch by a regime that considered his works subversive, has another gripe about the old files: They’re banal.

His 2007 book, “At Home We Whisper,” juxtaposes his diary entries with cryptic Securitate reports from the same days — exposing the sometimes laughable gap between what the agents presumed Tanase was up to and what he was actually doing.

“It’s all very Kafkaesque,” he said. “Can you imagine the Securitate interested in something as banal as the color of your shirt? They were so stupid.”

Tarau, the deputy chief of Romania’s vast archive, insists the files have immense value — not only in this 20th anniversary year but for generations to come.

“There are recipes for dishes, but also transcripts of buggings and philosophical discussions,” he said. “It’s details of the lives of ordinary citizens … It’s the history of the Romanian people.”

And even though the process is painful, Tanase wants all the files thrown open.

“We can’t build a normal and healthy society if we keep this dirt under the rug,” he said.

AP correspondents Ryan Lucas in Poland, Pablo Gorondi in Hungary, Alison Mutler in Romania and Karel Janicek in the Czech Republic contributed to this report.

Copyright © 2009 The Associated Press. All rights reserved.

Revin cu alte documente din aceeasi sursa.

Pornind de la sugestia domnului Buciuman, ca Herta Muller a calatorit in Germania si inainte de plecarea definitiva din Romania, am descoperit cateva documente din arhiva CNSAS publicate de Adevarul.ro si preluate de pe blogul lui Cristian Mioc. Le puteti citi mai jos.

Evz.ro relateaza ca istoricul Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, a primit recent o adeverinţă din partea CNSAS care arată că a fost recrutat de Securitate sub numele conspirativ „Băleanu” si a semnat un angajament sub constrângere in 1962. Rolul sau era nu doar de cercetător ci si de a asigura “supravegherea informativă a Institutului de Istorie” al Academiei Române. Ca rezultat, timp de 11 ani da câteva zeci de note informative despre colegii săi.

Partea interesanta insa urmeaza de aici inainte. După ce fiul său, Mihnea Berindei, a fugit în Franţa în 1970, Dan Berindei a avut sarcina sa-si spioneze fiul, care era una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc si care trebuia adusa la tacere. I se da voie sa calatoreasca in Occident. Din fericire, după câteva întâlniri fiul a realizat care e misiunea tatălui, dar din pacate a intrerupt orice relaţie cu el. La Paris, Mihnea devine vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Dan Berindei işi justifică misiunile uluitor: „A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste.”

S-au reintalnit in Septembrie 2009 la inmormantarea Ioanei Berindei, soţia academicianului informator şi mama „obiectivului” Mihnea. Nu si-au vorbit, desi este singura oară când tatăl şi fiul se intalnesc după 1990. Dan Berindei considera insa ca are o relaţie normală cu fiul său.

Din documentele de la CNSAS reiese ca Dan Berindei a reluat activitatea cu Securitatea în 1985, unde apar documente intr-un dosar pe numele sau la SIE. Cele 47 de note informative ii vizeaza pe unii din colegii săi de la Institutul de Istorie, cât şi pe alti români din exil sau din personalul diplomatic.

In dosar apar note despre istoricul şi filologul Petre Panaitescu, despre Vasile Liveanu, coleg de institut si cercetător la Institutul de Istorie a Partidului, dar si despre Mihai Sturdza, strănepot al domnitorului Moldovei cu acelaşi nume, istoric plecat din ţară în 1963, care a fost interpretul oficial de limbă română al preşedintilor francezi Charles de Gaulle şi Valery Giscard d’Estaing.

Dan Berindei spune ca notele informative „erau scrise de mine şi semnate cu pseudonimul ales de ei”, dar le consideră benigne şi necesare. „Nu eram colaborator, eram un pion nenorocit. Am fost pur şi simplu răpit. Sub un pretext oarecare, am fost chemat la Ministerul Instrucţiunii Publice. Acolo mi s-a deschis o uşă, apoi am fost băgat într-o maşină şi dus la Prefectură de Poliţie şi ţinut în anchetă 7-8 ore. Nu am fost însă bătut.”

Ceea ce l-a făcut pe Dan Berindei să semneze angajamentul a fost teama de a fi exclus din Institut pentru ca socrul sau, Ioan Hudiţă, fost ministru ţărănist al agriculturii, fusese rearestat în toamna lui 1961, pentru a doua oară pe motive politice, si teama de a rămâne la munca de jos. „Argumentul prim a fost acela că nu voiam s-o iau de la capăt. În cei trei ani în care am fost dat afară din institut lucrasem în producţie, la Mecanică Nouă.”

Am primit un comentariu din partea domnului Ion Buciuman invitand la un anumit gen de dialog pe blogul dumnealui. Intrucat asa-zisul dialog este re-vendicativ, insotit de atac la persoana, regret ca nu ii pot da curs. Scopurile celor doua bloguri sunt diferite: re-membering incearca sa descopere modalitatile prin care Securitatea a incercat sa influenteze viata si misiunea bisericii, evitand pe cat posibil referirea directa la persoane, in timp ce ionbuciuman declara ca doreste deconspirarea. Daca deconspirarea il vizeaza, este indreptatit si probabil ca a reusit. Re-membering nu considera util sa se antreneze in acest joc. Filosofia adoptata este expusa clar in preambul si va invit sa o cititi cu atentie.

P.S. Observ ca intentia nu este re-zet-area ci mai degraba retezarea. Doar un joc de cuvinte . . .

La ceremonia de inmanare a premiului pentru drepturile omului, „Franz-Werfel”, Herta Müller a reamintit un episod controversat in care a fost implicata in anul 1989, si care a framantat-o timp de 20 de ani. Fusese invitata sa participe impreuna cu sotul ei la un forum in cadrul bisericii Evanghelice din Germania. Invitatia fost insa retrasa pe motivul ca cei doi ar fi catolici. Herta Müller detine o transcriere a unei inregistrari telefonice care demonstreaza ca retragerea invitatiei s-a facut sub presiunea regimului comunist de la Bucuresti, prin intermediul bisericii Evanghelice din Sibiu. In plus, Herta Müller ridica problema colaborarii bisericii Evanghelice din Romania, in ansamblu, cu Securitatea. I se pare ciudat ca pana la aceasta ora doar prelati din biserica ortodoxa au fost deconspirati. Problema ridicata de presa germana si de biserica Evanghelica este sursa inregistrarii telefonice: Securitatea. Evangelisch.de comenteaza: „Picant este faptul că Müller a primit copia convorbirii telefonice de atunci de la cineva din rândurile Securităţii. Aşadar, ea îşi susţine acuzaţia folosindu-se de aceleaşi surse a căror victimă a fost ea însăşi cândva”.

Herta Müller descrie intr-un episod din romanul “The Passport” (titlul in limba engleza) cum etnicii svabi trebuiau sa plateasca “tribut” pentru obtinerea pasaportului de plecare definitiva din Romania. Ea aminteste ca preotul evanghelic cerea tinerelor sa treaca pe la el pentru a obtine “certificatul” de membru cu care sa faca dovada apartenentei lor religioase la sosirea in Germania. Iar acest certificat se obtinea doar in urma unor favoruri sexuale, aidoma celor de la Militie si Securitate. Fictiune sau realitate?

________________________________________________________

OTRAVA ÎN VENE

Le Monde | 31.10.2009 | 14h11

Piotr Smolar

________________________________________________________

«Metastazele regimului aveau o anvergură  incomparabilă în Europa, cu excepţia  STASI-ului est-german. Securitatea  penetra în fiecare corp social.  Sprijinindu-se pe o reţea  de informatori  zeloşi sau constrânşi (estimată la mai  multe sute de mii), ea îi urmărea pe  inamicii cauzei socialiste.

“Era o experienţă totalitară destul de  unică”, explică istoricul Vladimir  Tismăneanu, care a condus comisia  prezidenţială pentru studierea  dictaturii  comuniste, în 2006. “Ceauşescu a conceput Securitatea ca pe  garda sa pretoriană, ca pe o poliţie secretă  a sa neînfeudată Moscovei.”

Cât timp este necesar pentru ieşirea din  această noapte? Cu siguranţă mai mult de  cinzeci şi cinci de minute. Este timpul cât  a durat procesul parodic al lui Ceauşescu  şi al soţiei sale Elena, după arestarea lor  de la sfârşitul lui decembrie 1989. Repede  expediat, repede executaţi. Au fost multe  focuri de armă în acea iarnă. Contrar  celorlalte ţări din est care au trăit o  tranziţie paşnică, în România au fost ucise  mai mult 1 100 de persoane şi au fost  rănite peste 3 300.

Puterea îi revine unui fost cadru superior  al Partidului, Ion Iliescu, ales preşedinte în  două rânduri (1990-1996, apoi 2000-2004).  Iliescu mizează nu pe transparenţă în  legătură cu crimele trecutului, ci pe uitare.  Fără a ţine discursuri nostalgice, el vrea  să întoarcă pagina, ba chiar să o ardă.  “Poartă o grea responsabilitate. Nu avea  niciun interes să deschidă cutia  Pandorei”, explică Alexandru Gussi,  istoric şi consilier al actualului preşedinte,  Traian Băsescu. “Dimpotrivă, Iliescu  susţinea ideea unei democraţii originale,  bazate pe o anumită linişte.”

Timp de zece ani, această şapă de plumb se va menţine. Dar trecutul sfârşeşte prin a se impune în dezbaterea publică. În 1999 este, în sfâşit, înfiinţat CNSAS-ul, fără a obţine, totuşi, gestiunea arhivelor, încredinţate succesorului Securităţii, SRI-ul. A trebuit aşteptat anul 2004 pentru ca România să accepte să-şi înfrunte demonii. În acel an, succesul lui Băsescu la prezidenţiale s-a jucat pe tema corupţiei. “De fapt, cu alte cuvinte, el a reactivat astfel dezbaterea despre trecut, din moment ce îmbogăţiţii tranziţiei sunt foşti comunuşti”, subliniază Alexandru Gussi.

După căderea lui Ceauşescu, ţara a întârziat  mult timp deschiderea dosarelor Securităţii. Astăzi, românii descoperă cine spiona pe cine. Dezvăluiri care intoxică societatea.

Preşedintele Băsescu a luat două decizii majore: a creat comisia condusă de dl. Tismăneanu, care avea să prezinte un raport de 800 de pagini despre crimele comuniste, apoi el intervine, la sfârşitul lui 2006, în faţa Parlamentului pentru a denunţa solemn fostul regim. Din acel moment, transferul arhivrlor către CNSAS s-a accelerat şi primele inculpări au început să cadă, sub ochii pofticioşi ai mass media.

Cazul cel mai simbolic o priveşte pe Mona Muscă, fost ministru al culturii, acuzată că a denunţat activităţile stundenţilor străini din campusul său, în 1977. Scandalul a ocupat prima pagină nu din cauza gravităţii – relative – a faptelor, ci a reputaţiei impecabile a dnei. Muscă, militantă în favoarea unei legi a “lustraţiei” (epurarea din administraţie).

Mass media joacă un rol major în reglările de conturi. În martie 2002, scriitorul şi animatorul de televiziune Stelian Tănase, ale cărui lucrări fuseseră interzise în perioada comunistă, va ajunge să organizeze o confruntare, în faţa camerelor de luat vederi, cu omul care l-a trădat timp e ani de zile: cel mai bun prieten al său, Dan Oprescu. Cu câteva luni mai înainte, avusese în sfârşit acces la dosarul său – cel puţin la singura parte disponibilă – la CNSAS. “Prima mea reacţie, citind, a fost să spun: toate astea sunt derizorii! O adevărată comedie macabră. Aceşti derbedei de agenţi erau preocupaţi de culoarea cămăşilor mele, de tramvaiul pe care îl luam.”

În acest dosar descoperă rolul de informator jucat de prietenul său. “Ne-am cunoscut pe când studiam filosofia. Era foarte bine educat, avea cunoştinţe literare colosale. Era cel în care aveam cea mai mare încredere. Îi mărturiseam toate secretele mele, proiectele cărţilor mele, întâlnirile mele cu ambasadori şi jurnalişti.” Stelian Tănase a sfârşit prin a-i cere o explicaţie publică, în direct. Dan Oprescu a acceptat. “A spus că a fost voluntar pentru a colabora. Că scopul său era de a mă proteja, dând Securităţii o imagine mai bună despre mine”, explică Stelian Tănase.

Aceste cazuri foarte mediatizate nu pot ascunde realitatea: timp de douăzeci de ani, elitele au ştiut să se protejeze. Aliatul lor a fost justiţia, slabă şi adesea coruptă. “Nu am avut niciodată în Parlament o majoritate în favoarea unei adevărate legislaţii privind «lustraţia»”, explică Alexandru Gussi, consilier al preşedintelui Băsescu. La începutul lui 2008, trecutul a 118 judecători a fost verificat de către unitatea specială a CNSAS, însărcinată să analizeze arhivele. Printre ei, douăzeci şi cinci erau compromişi. Dar au contestat în justiţie rezultatele cecetărilor, continuând să-şi exercite funcţiile. Procesele pot dura ani de zile. De unde o frustrare generală a anchetatorilor, dar şi a marelui public, încercat de duritatea tranziţiei, care mârâie în faţa impunităţii celor puternici.

Întârzierea enormă şi lipsa de voinţă pentru deschiderea arhivelor explică continuitatea personalului de la putere, după revoluţia din 1989. “Putem fi în acelaţi timp şi o balerină şi un elefant? Răspunsul este: evident da”, zâmbeşte trist Germina Nagâţ, obstinata şefă a unităţii de anchetă la CNSAS. “Existau între 10 000 şi 15 000 de ofiţeri ai Securităţii la sfârşitul anilor 1980. Mulţi au obţinut certificate de participanţi la evenimentele din decembrie 1989, care le-au conferit privilegii în plus faţă de pensii, cum ar fi terenuri gratuite, case, scutiri fiscale.”

Marius Oprea conduce Institutul pentru cercetarea crimelor comunismului. Bugetul său va fi redus cu 20%. Această agenţie publică independentă funcţionează în realitate ca un ONG, rezistând presiunilor corpului politic. Din precauţie, soţia şi fiul directorului trăiesc în Germania. Dar Matius Oprea este un încăpăţânat, un istoric în cruciadă, care anchetează pe teren pentru a scoate la iveală noi victime. “Sunt un tip normal cu o calitate specială: sunt incapabil să uit ceea ce s-a întâmplat familiei mele şi ţării.”

Timp de trei săptămâni, în septembrie, a străbătut munţii pentru a identifica partizanii împuşcaţi fără proces, la începutul anilor 1950. “Printre ei erau mulţi ţărani care refuzau să-şi cedeze pământurile la kolhozuri”. Recunoscut ca o autoritate în domeniul său, istoricul nu se dă bătut dar recunpaşte: “Comunismul nu a dispărut, el a fost privatizat. Copiii, fiicele, nepoţii ofiţerilor sunt în vârfurile administraţiei, sau ale întreprinderilor. Este un sistem dificil de cuantificat, de tip mafiot.”

Această viziune pesimistă asupra tranziţiei este împărtăşită. A trebuit să se aştepte anii 1990 pentru ca ceaţa să se ridice de pe amploarea penterării Securităţii în economie. Florin Turcanu, conferenţiar la facultatea de ştiinţe politice din Bucureşti, leagă această caracteristică de ambiţia lui Nicolae Ceauşescu după 1968. “Politica de industralizare forţată şi de exporturi masive a fost o ocazie pe care poliţia n-a lăsat-o să treacă. Ceauşescu vroia să facă o ţară autosuficientă, de la pantofi la avioane. Era o nouă cale în slujba cultului personalităţii sale.” În ciuda calităţii deplorabile a producţiilor, ca aceea a oţelului, structurile Securităţii s-au afundat atunci în venele economiei.

Unul dintre personajele cele mai controversate, la liziera afacerilor şi a politicii, este Dan Voiculescu. Proprietar al mai multor canale de televiziune, om bogat şi influent, a făcut obiectul unei anchete a CNSAS, care a demonstrat legăturile sale cu Securitatea. Milionarul a contestat în faţa justiţiei legitimitatea Consilului, făcându-l să se clatine. Am încercat să-l întâlnim. Purtătorul său de cuvânt a fost clar. “Subiectul nu ne interesează, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu este grija noastră.”»

*         *

*

Sublinierile îmi aparţin – A.M.

***

Traducere: © Alexandru Dan Mitache • 2009

Daca la noi CNSAS-ul ridica acreditarea celor ce ar avea curajul sa publice informatii sau documente din dosarele oamenilor cu renume, cercetătorii cehi au descoperit si publicat noi documente despre scriitorul Milan Kundera si activitatile lui de informator.

Din probele initiale reiesea ca in 1950, Kundera l-a turnat autorităţilor pe Miroslav Dvoracek, fost disident fugit din fosta Cehoslovacie în Statele Unite şi reîntors ilegal.

Pedeapsa cu moartea pentru Dvoracek a fost comutata in sentinţa de 14 ani de închisoare. Noile documente dovedesc faptul ca activitatea de poliţie politică a scriitorului a fost mai extinsa.

În 1952, Jaroslav Jerman, adjunctul ministrului de interne la acea vreme, a lecturat despre cazuri “speciale” printre care si cel al lui Milan Kundera. Un document descoperit recent contine textul respectiv, în care era menţionat numele lui Kundera în legătură cu un denunţ al unui „agent duşman”, cu doi ani înainte. Incidentul a fost uitat atunci, fiind considerat o încercare de discreditare a scriitorului.

Istoricul Petr Koura precizeaza ca transcrierea acelei prezentari elimina suspiciunea ca documentele ar fi fost fabricate pentru discreditarea lui Kundera. Din nou interesant este faptul ca Milan Kundera nu doreste sa comenteze.

Read more about Herta Muller in AZCentral

Am dat peste aceasta stire care se afla in ziarul “The Arizona Republic”, care zacea aruncat pe o masa la firma la care lucrez. Dupa stirea cu Obama si Premiul Nobel, titlul din ziar m-a entuziasmat automat: “Romanian -born writer wins Nobel for literature” (“Scriitor nascut in Romania castiga Nobelul pentru literatura” traducere din engleza a titlului din ziar).
Herta Muller ,56 de ani , este membra a minoritatii germane din Romania care din 1987 locuieste in Germania. A ajuns acolo pentru ca a refuzat sa devina informator al securitatii.
“Cartile mele vorbesc depre cum se poate ca o mana de oameni puternici sa fure o tara” spune Herta Muller
A castigat Premiul Nobel pentru Literatura 2009, dupa ce fost propusa de guvernul German pentru a treia oara.
Nicolae Manolescu, declara printre altele despre Herta Miller ca “…Nu-si neaga radacinile si opera ei este nu preocupata ci obsedata de Romania…”(vezi articolul de mai jos din Cotidianul)

Citeste mai mult despre acest eveniment intr-unul din articolele din ziarul Cotidianul AICI

Nuovo rapporto di ispezione dell’Her Majesty’s Inspectorate of Constabulary

Un rapporto di ispezione dell’Her Majesty’s Inspectorate of Constabulary ha rivelato che i controlli sugli informatori della polizia sono ‘robusti’.
L’ispezione è stata avviato dopo che il rapporto del 2007 del  Police Ombudsman Nuala O’Loan in relazione ad un omicidio lealista di Raymond McCord Jnr, e parla della collusione della polizia con la banda in numerosi omicidi.
Il rapporto stilato dall’HMIC parla del buon rapporto di collaborazione tra la PSNI e i servizi segreti del MI5, dopo essersi assunti la responsabilità della sicurezza nazionale in Irlanda del Nord.
Il documento dichiara: “Her Majesty’s Inspector (Denis O’Connor) è lieto di segnalare, tuttavia, che gli accordi attualmente in vigore per la gestione, il controllo delle fonti segrete di intelligence umana all’interno delle reti terroristiche nordirlandesi, sono robuste, efficaci e conformi a tutta la legislazione necessaria “.
“Sono in atto protocolli per la gestione degli informatori partecipanti e questi sono ritenuti efficaci”.
Quella resa nota è solo una breve relazione, la versione completa infatti è segretata per ragioni di sicurezza.
La MI5 ha costruito un imponente quartier generale a Holywood nella contea di Down.
Il dossier aggiunge inoltre: “L’HMI è stato particolarmente impressionato dalla  volontà espressa sia dallo staff del Police Service of Northern Ireland che dal servizio di sicurezza, di lavorare insieme in modo positivo e costruttivo, che ha reso la transizione (della responsabilità sulla sicurezza nazionale dalla PSNI al MI5) del 10 ottobre 2007, quanto più agevole possibile.”

Traduci l’articolo…

Controls on informants are ‘robust and effective’ (Belfast Telegraph)
Controls on police informers in Northern Ireland are robust, an inspection report has revealed.
Arrangements for handling and controlling sources in paramilitary organisations are effective and comply with the legislation, a probe by Her Majesty’s Inspectorate of Constabulary (HMIC) found.
It was launched following former Police Ombudsman Nuala O’Loan’s 2007 report into the loyalist murder of north Belfast man Raymond McCord Jnr, which said police colluded with the gang in several killings.
The HMIC document added police were working well with the security services after MI5 assumed responsibility for national security in Northern Ireland.
“Her Majesty’s Inspector (Denis O’Connor) is pleased to report, however, that the arrangements now in place for the handling, controlling and management of covert human intelligence sources in terrorist networks within Northern Ireland are robust, effective and comply with all the necessary legislation,” it said.
“Protocols are in place for the management of participating informants and these are considered to be effective.”
The brief report — a more full version has not been publicly released for security reasons — said clarification was needed in some aspects of the legislation. The inspector added he was satisfied that those matters were under discussion.
Nationalists originally expressed concern about oversight of the security forces and possible interference in policing. MI5 has built a massive headquarters near Belfast.
The dossier said: “HMI was particularly impressed with the willingness on the part of both Police Service of Northern Ireland staff and security service staff to work together in a positive and constructive way, which made the transition (of national security responsibilities from the police to MI5) on October 10, 2007, as smooth as possible.”

Comentand pe marginea cazului Poplacean, Daniel scrie cateva concluzii de bun simt:

Ce sa spunem lumii? Ca ne-am pierdut si ne pierdem marturia si credibilitatea? Daca ar fi vrut pastorii si credinciosii sa aiba un moment de marturisire, atunci am fi putut spune presei si lumii intregi: “Stiam, acestia au marturisit singuri, public, noi i-am iertat si credem ca si Dumnezeu i-a iertat precum pe Petru.” S-a dorit trecerea sub tacere si astfel acoperirea unui trecut care va iesi la lumina. Dar acum, cu rusine trebuie sa ne purtam rusinea. Dumnezeu scoate toate lucrurile ascunse la lumina. Daca acum, pe partea cea mai neimportanta, “de sub soare”, ne este rusine, de partea cealalta cum ne va fi, cand toti iubitii si personajele real importante ale vesniciei vor fi de fata? Daca Biserica Baptista nu ar fi renuntat la disciplina crestineasca, poate ca acum fratii nostri ar fi fost deja reabilitati.

Valabil si pentru Biserica Adventista, ca si pentru orice alta biserica.

Daniel Mitrofan face inca un pas in creionarea relatiei dintre crestinii baptisti si autoritatile comuniste prin publicarea volumului Pasi. Intrucat cartea nu exista in format tiparit, ne invita sa o citim in format digital, potrivit cu era informatizata in care traim. Se pare ca nu a gasit fondurile necesare pentru tiparire, ceea ce naste intrebari legitime. Cui nu convine aceasta istorie si de ce? Care ar fi aspectele care nu corespund realitatii, sau ce deranjeaza? Nu este Uniunea Baptista interesata de redescoperirea unei istorii trecute sub tacere impusa? Si, oare, nu se gaseste nici un sponsor care sa sustina o initiativa valoroasa? Cartea poate fi descarcata si de aici.

Într-o ţară care timp de aproape jumătate de veac a avut un regim comunist şi care de două decenii se chinuieşte să scape de urmările comunismului, studierea acestuia este nu doar necesară, ci şi obligatorie.

Chiar dacă mai avem nostalgici între cercetători, chiar dacă sunt încercări ceva mai subtile de a pune piedici în calea accesului la documente, toate acestea nu mai pot anula o realitate, aceea că există interes pentru istoria comunismului, acest domeniu câştigându-şi un loc legitim în câmpul cercetării istorice.

Cea mai mare parte a populaţiei actuale a României a trăit o perioadă mai lungă sau mai scurtă în comunism şi desigur că are amintiri de atunci. Însă este important de reţinut că acestea nu ţin de istorie ca domeniu de cunoaştere savantă, ci ţin de domeniul memoriei.

Aş folosi pluralul aici, pentru că avem de-a face cu memorii diverse, nu de puţine ori conflictuale. Una este memoria fostelor victime ale comunismului, a celor puţini care s-au opus regimului comunist, şi cu totul alta este memoria foştilor activişti comunişti, a securiştilor, în general a oamenilor regimului, care nu au fost puţini.

Iar între aceste extreme ale experienţei directe din comunism se află experienţa majorităţii populaţiei, care nu a fost nici victimă, nici călău, ci s-a situat în zona gri, a celor care nu şi-au pus prea multe întrebări, care nu au contestat sistemul, care au încercat să se adapteze, să supravieţuiască, eventual să avanseze social.

Istoria comunismului presupune luarea în considerare a memoriei comunismului, înţelegerea şi explicarea acesteia, dar presupune mai ales cercetarea şi oferirea de explicaţii probate documentar asupra unei perioade lungi şi complexe din istoria noastră recentă.

Dorin Dobrincu este directorul Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului şi fondator al masteratului in istoria comunismului, precum si Directorul Arhivelor Nationale. (preluat de pe adevarul.ro)

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a făcut publică lista cu o parte din beneficiarii Legii Recunoştinţei şi care au fost identificaţi drept colaboratori ai Securităţii. Cele peste o sută de persoane care în momentul de faţă au calitatea de revoluţionari dobândită în baza Legii 341 din 2004, prin care au fost preschimbate certificatele de revoluţionar, au dat, conform prevederilor legale, declaraţii pe propria răspundere că nu au colaborat cu organele securităţii statului şi nu au fost angajate în acţiuni de represiune. CNSAS a descoperit însă că aceste declaraţii nu sunt conforme cu realitatea, şi au trimis dosarele revoluţionarilor-colaboratori ai  DSS în instanţă. Din 1990 şi pînă în prezent, toate aceste persoane au obţinut beneficii importante de pe urma calităţii de revoluţionar.

“Sunt foarte multi revolutionari trimisi de catre CNSAS in instanta, ii scoteau baietii de la Securitate si ii bagau printre demonstranti la Revolutie. Generalii de Securitate si de Miliţie de atunci au luat grade si nimeni nu mai sufla nimic. Toate avantajele obtinute de revolutionari au fost o ticălosie fără margini. Au profitat si de pe urma regimului comunist şi de pe urma noului regim”, a declarat Mircea Dinescu, citat de Ziua.

“Şi-au turnat colegii în faţa organelor de represiune comunistă, au avut nume de cod şi angajament sau au lucrat direct în structurile operative ale Securitatii, iar dupa 1989 au aparut in fata opiniei publice cu certificat de revolutionar. ZIUA va prezinta, in exclusivitate, cazul a peste o suta de astfel de persoane care au fost trimise in instanta de catre Colegiul CNSAS din cauza legaturilor stranse pe care le-au avut cu vechi­le structuri de opresiune. In tot acest timp, au beneficiat fara rusine de avantajele legii oferite pentru cei care au luptat in timpul Revolutiei”, se menţioneză într-un material documentat de ziariştii de la Ziua.

Articol apărut în Ziua din 10 septembrie 2009

Secu­ristii – revoluţionari au fost descoperiţi de CNSAS dupa doi ani de căutari prin dosare. Şi sunt deocamdată, doar o parte. Probe­le cu mii de pagini de turnatorii si “fapte de arme” ale colaboratorilor Direcţiei Securităţii Statului pot fi consultate la Curtea de Apel Bucuresti. Acum urmeaza ca Justitia să se pronunte.

* Lista parţială cu numele revolutionarilor ale căror dosare au fost trimise în instanţă de către Colegiul CNSAS:
Aanei Gheorghe, Acsan Ion, Aldescu Constantin, Ambrozi Marian, Antal Iosif Adrian, Baciu Calin Tudorel, Baciu Mircea, Badea Marius, Balaceanu Ioan, Balteanu Nicolai – Ahile, Balteanu Fag Dan Florin, Barbat Vasile, Bardas Mihai Horia, Beganu Stelian, Bizau Vasile, Bizga Marian, Bogdan Marilena, Boncea Vasile, Boncu Constantin, Borcanescu Nicolae Eugen, Budu Florian, Burbea-Milescu Iuliu-Aurelian, Burlacu Mihai, Butiurca Petru, Buzgau Pavel, Calota Gheorghe, Cazan Liviu, Chirciu Ionel, Clincea Alexandru, Coca Constantin, Coman Petre, Costef Florian, Cretu Antoniu Octavian, Cristian Ion, Danaila Danut, Dediu Ioan, Dendrino Horatiu Galaction, Dinescu Alfred, Dobre Jenica, Dobre Aurel, Dobrovolschi Eugen Elemer, Dragan Luca, Dumitrache Virgiliu, Duret Florin Stelica, Enache Constantin, Faida Ioan, Fanu Dorel, Firimita Marian, Florea Adrian, Garofa Ion, Gera Tiberiu, Gherman Emil, Gozutok Mariana Adriana, Gurgui Dumitru, Halas Vasile, Horga Ioan, Hota Ionel, Hutter Gabriel George Doru, Iancu Marin, Ifrim Ioan, Ionescu Haralambie Viorel, Ionescu Adrian, Ionica Nicolae, Itu Ion, Iuga Gheorghe, Jakafabi Sandor Attila, Klein Hans, Maicher Iuliu, Macelaru Marian, Marculescu Aurel, Mihail Stefan, Militaru Dan Mircea, Mioc Adrian, Munteanu Vasile, Munteanu Octavian, Nemedi Emeric, Nita Niculae, Nita Oprea, Popescu Dumitru, Popovici Ileana, Rudeanu Mihail Nicolae, Sarnachi Elena, Tarlungeanu Silvia, Tudor Valentin, Zahan Ioan Danut.

Pentru a sluiji o comunitate crestina ,biserica, este nevoie sa cunosti ce se intampla realmente in inima si mintea fratilor sau cel putin faptele. Cum poti sa cunosti aceasta daca nu ai informatii? Cat de mult este nevoie sa faci “sapaturi” pentru a cunoaste ce se intampla?
Scopul este de sluji nevoilor unii altora, de a pastra integritatea adunarii locale. Dar orice metoda este acceptabila. Barfitorii si paratorii sunt detestati de multi dar in acelasi timp sunt folositori, sunt cei care ne ofera informatii pe gratis, si atunci ajungem sa nu-i condamnam foarte adesea,desi nu ne bucura faptul sa stim ca suntem obiectul lor de barfa.
Faptul ca ajungem sa ne cunoastem prin partasia din adunare ne face vulnerabili, dar in acelasi timp este o mare binecuvantare atunci cand este implinita chemarea de a ne sluji unii altora in dragoste.
Nu stiu cum putem sa-i numim pe “ai Cloei” dar ei sunt cei care l-au informat pe Pavel despre problemele din biserica din Corint(1 Corinteni 1:11).
Pe de alta parte erau lucruri care erau publice, condamnate si arhicunoscute si de cei din afara bisericii,”Din toate partile se spune ca intre voi este curvie…”(1Cor5:1), si au ajuns si la urechile lui Pavel. Aceste informatii au fost folosite de Pavel in mod onest ,public, si cu scopul de a corecta erorile.
Oare avea ap Pavel instituit un sistem de informatii, de informatori sub acoperire, care sa-l tina la curent cu ce se intampla in Corint. Sau daca ar fi trait in veacul acesta ar fi folosit mijloacele moderne de supraveghere ca sa afle ce se intampla . Sau ar fi folosit oameni care aduna informatii pentru alte agentii ca sa-i asigure controlul si lui in biserica.
Pe cei din biserica din Corint, Pavel ii face sa inteleaga ca cel mai bun informator este Duhul Sfant,pentru ca nu este subiectiv ci transmite totul conform voii lui Dumnezeu, pentru construirea spirituala a fiecarui individ.”Dar daca toti proorocesc si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri el este incredintat de toti este judecat de toti. Tainele inimii lui sunt descoperite asa ca va cadea cu fata la pamant,se va inchina lui Dumnezeu si va marturisi ca in adevar Dumnezeu este in mijlocul vostru.”(1Cor 14:24-25).

De o perioada de timp port un dialog cu persoana din spatele cazului Z, in incercarea de a lamuri exact ce s-a petrecut. Probabil ca “exact” este un termen relativ in cazuri de genul acesta, pentru ca in afara de un dosar bine alcatuit si fluent, cu evenimente si persoane reale, si marturia personala a “proprietarului” dosarului, nu mai avem alte surse. Daca am reusi sa dam de urma ofiterului care semneaza de “primirea” informarilor tabloul ar mai capata o culoare. Intre timp, o expertiza grafologica se adauga documentatiei de pana acum. Negru pe alb.

Editoriale fidest. Parliamo di un personaggio dei nostri tempi. E’ “nudo” al confronto della curiosità popolare, del “pasto famelico” dei media  che sa scavare sino alla radice ogni cosa che si para dinanzi e capace di stuzzicare la curiosità dei propri lettori, telespettatori, navigatori di internet e per gli amatori di “passa parola” e di chi sa disvelare un segreto anche al cospetto del fatidico: “qui lo dico, qui lo nego”. Le redazioni dei giornali e delle emittenti televisive ricevono a getto continuo notizie da informatori anonimi ma ben documentati che dispiegano le loro verità che altrimenti resterebbero ad ammuffire nei fondi dei cassetti di chi apre un fascicolo e poi lo archivia per un nulla di fatto. Si sa che la giustizia si ciba di fatti e non sa che farsene dei si dice e delle dichiarazioni che non siano di prima mano. Ma non si sa mai. C’è sempre quel qualcuno che potrebbe sbagliare i conti ed affermare che due più due non fa quattro bensì cinque. Per lui la matematica è un’opinione. Ebbene di quel re che vi parliamo, di quel re travicello della leggenda non metropolitana noi possiamo vederlo anche internamente, tanto gli hanno fatto sia la radiografia sia l’ecografia sia l’endoscopia. Lascerebbe indifferente un patologo sul tavolo dell’obitorio: tanto non ci sarebbe altro da vedere. E’ tutto scritto nelle carte. E’ finito il tempo di chi con un dossier in cassaforte riusciva a preoccupare il possessore di uno scheletro nell’armadio. Oggi tutto si digerisce e tutto si scarica tra i rifiuti. Poco ci manca che qualche notabile non ci quereli per il semplice fatto che abbiamo dimenticato d’offenderlo, di rivelare che ha un’amante, che ha certe tendenze sessuali poco ortodosse, che evade il fisco e ha amici nella malavita organizzata. Un tempo il politico andava alle adunate di partito o a piedi o in bicicletta e se doveva coprire grosse distanze comprava un biglietto di seconda classe, proprio per darsi un certo contegno. Oggi se non arriva con l’auto blu, con la scorta, meglio se rafforzata, e un codazzo di portaborse, segretari, assistenti, consulenti e affiancato da ben dotate guardie del corpo, è uno squalificato, non vale un soldo bucato. E’ questo il pasto preferito dall’uomo della strada poiché vive di logiche e quella del consumismo è in cima ai suoi pensieri. Bisogna essere ricchi, belli, fotogenici e tremendamente viziosi per restare nel cuore del popolo, per farsi amare di un amore masochistico. Così nacquero le dittature e continuano ad esistere, così si riesce oggi a prendere in giro la democrazia così detta compiuta o è l’incompiuta di quel certo personaggio della musica? (Riccardo Alfonso www.fidest.net)

Am primit recent vestea ca anumite dosare ce urmau sa fie cautate nu mai exista. Pur si simplu. Se spune ca au ars (sau au fost arse). Nu stiu ce sa cred, dar persoanele din lista respectiva sunt toate inca in viata. Coincidenta?