Aromi e coloranti costituiscono più del 20% del mercato degli additivi alimentari. Rendono il cibo attraente e uniforme, eliminando le variazioni naturali non gradite dal consumatore. I produttori formulano in modo attento i loro prodotti con toni di colore invitanti affinché rispondano alle aspettative dei consumatori. Per questo devono affrontare diverse scelte, tenendo conto dei coloranti sintetici artificiali, di quelli naturali identici, dei naturali e degli ingredienti alimentari con proprietà coloranti. Oggi il mercato si muove in direzione dei coloranti naturali, utilizzando concentrati di frutta e verdura così da poter fornire una dichiarazione completamente pulita sull’etichetta.

Questo ritorno alla natura è stato alimentato dall’attenzione dei media e dall’EFSA (l’autorità europea per la sicurezza alimentare) che, nel 2007 è stata informata dall’autorità per la sicurezza alimentare del Regno Unito (FSA, Food Standard Agency) sulle conclusioni di uno studio commissionato da essa stessa e condotto dall’Università di Southampton, che suggeriva un possibile collegamento tra una miscela di coloranti alimentari ed il conservante benzoato di sodio e un effetto indesiderato sul comportamento dei bambini iperattivi. Correlazione questa, che non è stata ancora dimostrata, ma numerosi sono gli studi che collegano l’iperattività dei bambini delle nuove generazioni con l’assunzione di bevande e merende suscettibili di fornire una certa dose giornaliera di conservanti e coloranti artificiali. Il Parlamento Europeo a tal proposito sta pensando di introdurre l’obbligo, per quegli alimenti che contengono determinati coloranti sintetici, di riportare in etichetta la pericolosità per i bambini. Di fatto l’EFSA ha già vietato l’suo di molti coloranti sintetici (solitamente indicati nella lista degli ingredienti con la lettera “E”) come il giallo tartrazina, che provocava eruzioni curtanee, congestione nasale e orticaria, e altri coloranti genotossici e/o cancerogeni come l’Acid Red, il Rosso Sudan 7B, il giallo di Metanile, il Rosso Congo, il Verde di malachite e tanti altri, fino a qualche tempo fa aggiunti come additivi.

Ingredienti alimentari con proprietà coloranti

“Ingrediente alimentare” è il termine utilizzato per descrivere i concentrati di frutta, verdura e piante commestibili che sono naturalmente ricche di componenti colorati e che possono essere utilizzate per impartire colore ai prodotti alimentari o alle bevande, e spesso offrire al contempo benefici funzionali. E’ fondamentale che gli ingredienti alimentari con proprietà coloranti, per essere definiti tali, siano sottoposti a processi di concentrazione fisica, e non chimica, con estrazione di tipo selettivo che porta alla concentrazione del solo pigmento colorante, in quanto questo processo produrrebbe un additivo colorante naturale secondo la Direttiva europea sul criterio di purezza dei coloranti E. Pertanto i concentrati di frutta e verdura che hanno proprietà coloranti, vengono considerati ingredienti e non additivi; inoltre tali concentrati coloranti, non contengono coadiuvanti tecnologici quali emulsionanti, conservanti e stabilizzanti che spesso sono presenti nelle formule degli additivi coloranti.

I colori offerti da madre natura

Oggi è possibile colorare gli alimenti con differenti tonalità dei vari colori, completamente naturali e alternative ai coloranti additivi.

Rosso

Le antocianine o flavonoidi rossi sono composti solubili in acqua che si trovano in un’ampia gamma di frutta e verdura (uva, mirtilli, carote rosse, ibisco, patata rossa, sambuco, aronia) che presentano toni che vanno dal blu-viola al rosso magenta all’arancione. Il tono preciso del colore raggiunto tramite un concentrato ricco di antocianine dipende notevolmente dal pH del prodotto.

Giallo / Arancione / Rosso

I carotenoidi sono i responsabili di questi toni di colore in molta frutta e verdura come carote, zucca e pomodori. I carotenoidi sono solubili nel grasso e il loro tono di colore è lo stesso indipendentemente dal pH. Importanti carotenoidi sono la luteina (estratta anche dal tuorlo d’uovo), la zeaxantina, l’alfa-carotene, il beta-carotene, il licopene. Alcuni, incluso il beta-carotene, hanno un’attività di pro-vitamina A e possono fornire importanti benefici antiossidanti. Il licopene si trova principalmente nel pomodoro ed i concentrati di pomodoro ben si prestano per la colorazione rossa di alcuni alimenti. Toni vivaci di giallo possono essere ottenuti utilizzando il cartamo, i cui concentrati sono solubili in acqua, sono stabili e non tendono al marrone. Così anche lo zafferano, la spezia dalla quale si estrae la crocetina che è uno dei pochi carotenoidi solubili in acqua.

Marrone

Riscaldando lo sciroppo di zucchero in modo controllato è possibile produrre lo stesso caramellato che può essere utilizzato per la colorazione. In alternativa si può lavorare della frutta per fornire simili toni di marrone, con il vantaggio di avere un gusto meno spiccato.

Verde

Gli spinaci ed altre verdure a foglia verde che contengono clorofilla, e diversi altri composti colorati, possono essere utilizzati per fornire un tono di verde. Tuttavia è noto che la clorofilla è particolarmente instabile e lavorata tende a raggiungere un tono opaco di marrone-verde. In alternativa si ottengono ottimi risultati con combinazioni di cartamo e spirulina.

Il valore aggiunto dei coloranti naturali

E’ noto che le antocianine di derivazione naturale e i carotenoidi sono antiossidanti straordinari per il regime dietetico, oltre ad avere la capacità di colorare gli alimenti. Studi scientifici hanno dimostrato che i pigmenti isolati estratti e il beta-carotene e il licopene sintetici non forniscono gli stessi benefici antiossidanti garantiti dal consumo di alimenti che contengono miscele di carotenoidi. Fattori sinergici all’interno della matrice dell’alimento aiutano a supportare la biodisponibilità e quindi la loro efficacia (lo stesso accade per le antocianine).

Fonte: Ingredienti Alimentari – Marzo-Aprile 2009; Cucina e Scienza – Hoepli 2009

condividi :

Atunci cand achizitionezi un produs trebuie sa citesti, obligatoriu, ce contine el. Asta doar in cazul in care vrei sa ai o alimentatie cat mai sanatoasa.

Sa nu credeti ca toata gama de indulcitori-dextroza, zaharina, aspartamul, sucroza- sunt benefice organismului nostru. Ele sunt foarte daunatoare. Deci nu va lasati influentati sa credeti ca sunt niste indulcitori ca si zaharul despre care stim ca nu este rau. Singurul indulcitor   bun este fructoza. Asa ca aveti grija la gemurile, dulceturile, gemurile dietetice. Sunt foarte inselatoare.

In ceea ce priveste mezelurile situatia e critica.  Ele au o cantitate mica de proteine si mai mare de substante artificiale. De asemenea contin carne dezosata mecanic, bogata in fosfor. Si fosforul este inamicul calciului si al magneziului, care sunt vitale organismului uman.  Trebuie sa se evite si mezelurile bogate in nitriti si in nitrati (E249, E250, E251, E252) deoarece sunt substante posibil cancerigene.

Dragi parinti, sa stiti ca pana la 12 ani este interzis consumul de mezeluri. Va sta in putere sa aveti un copil sanatos.

Trebuie sa mai stiti ca aromele identic naturale sunt artificiale. Nu au nimic natural in constitutia lor.

Daunatoare sunt si alimentele care contin prea mult Na(Sodiu), deoarece acesta participa la eliminarea K(Potasiu) din organism, ceea ce este foarte rau pentru ca  K este esential pentru un sistem nervos si muscular sanatoase.

Alte “ingredinte” care trebuiesc evitate: ciclamatul de sodiu, acidul citric,  gelifiantul, pectina, sorbatul de potasiu, benzoatul de sodiu, toti colorantii (tartrazina, sunset etc)-sunt foarte periculosi.

Concluzia: nu puneti nimic in cosul de cumparaturi fara sa cititi eticheta in prealabil!

Ingredientes:

• 2 huevos

• 3 lonchas de queso edam

• 3 salchichas

• aceite

• sal y pimienta

Preparación:

Calentar un chorrito de aceite en una sartén antiadherente y freir las salchichas cortadas en rodajas, añadir después el queso cortado en tacos pequeños y cuando éste se derrita añadir los huevos, que previamente se han de batir bastante rato para que quede una tortilla muy esponjosa y le echamos una pizca de sal y de pimienta; lo hacemos a fuego lento, con cuidado le damos la vuelta para que no se pegue.

Y ya está, una receta muy fácil.

Am povestit despre cum se face ciocolata de casă într-un post anterior, astăzi vom învăța să gătim ceva repede, pentru oamenii găbiți care nu țin la respirația lor: Ochiuri în cuib de parizer cu cașcaval.

Ingrediente pentru o persoană: 2 oua, 2 felii de parizer, 2 felii de cașcaval, sare, piper, pătrunjel verde tocat, puțin ulei.

Mod de preparare: Parizerul se pune într-o tigaie și se prăjește pe ambele părti. Feliile vor lua forma unui cuib în care spargem cate un ou pe care punem sare, piper și o felie de cașcaval. Se lasă să se coaguleze ouăle sub capac și la servit se presară cu patrunjel verde tocat și două pastile pisate de Romparkin. Se servesc cu salată de roșii și tămâie.

Vă doresc poftă bună!

Inspirat după spusele MARElui Iulik, care (apropo de nimic) e foarte bătrân, m-am gândit să pun o rețetă de ciocolată de casă.

Ingrediente: 500 g zahăr vanilat, 150 ml apă, 500 g lapte praf, 100 g cacao, 150-200 g alune sau nuci tăiate în felii groase, 100 g unt, 50 g glucoză sau 15 ml zeama de lămâie, un pacheșel cu zahăr vanilat, 20 ml rom.

Laptele și cacaoa se cern neapărat prin sita de sârmă inoxidabilă, ca să nu aibă cocoloașe.Nucile sau alunele se pun intr-o tavă care se întroduce în cuptor, la foc mijlociu, unde se lasă 10 minute, ușa cuptorului deschisă, ca să se prăjească puțin, fără să se rumenească, amestecându-le din când în când; apoi se freacă între palme, ca să se desprindă cojile uscate și se taie în felii mari.Într-un lighenaș de 3-4 l, se pun apă, untul, zahărul și glucoza sau zeama de lămiie. Lighenașul se așează pe un vas cu apă fierbinte și se amestecă în compoziție până când se topește zahărul; apoi se ia de pe aburi, se adaugă laptele praf, amestecat în prealabil cu cu cacaoa și nucile și se amestecă până când se omogenizează bine. Lighenașul se pune, din nou, pe apă fierbinte și se amestecă în compoziție 2 minute ca să se înfierbânte puțin. După ce s-a luat de pe aburi, se adaugă zahărul vanilat și romul și două scrumbii proaspete. Compoziția se deșartă într-o tavă smălțuită de cca 26/40 cm, unsă cu puțin unt, se nivelează și se lasă la rece. După 1-2 zile, ciocolata se întărește și se poate tăia. Ciocolata se păstrează în bucata mai mare, învelită în celofan sau pergament, la frigider. Dacă se usucă prea tare pe parcurs, se pune în pungă de nailon.

Vă doresc poftă bun.

Si se te acaba alguno de los ingredientes para preparar un plato de pasta, aqui te presentamos una nueva modalidad. La marca no se hace responsable de los posibles efectos secundarios.

Piept de pui cu garnitură de orez cu ciuperci și o delicatesă din trei legume minune!

Ingrediente:

• piept de pui (~400g)
• condimente: sare, piper, oregano (după gust)
• ulei și/sau unt

Mod de preparare:

Se spală pieptul de pui și se lasă într-o strecurătoare pentru a se scurge cât mai bine de apă.
Se condimentează cu sare, piper și oregano pe ambele părți și se pune într-o tigaie cu grill, unsă cu puțin unt sau cu ulei.
Se face la foc mare întorcându-se des pieptul de pui de pe o parte pe alta.

Garnituri:

Pentru garniturile folosite, găsiți rețetele aici:

Orez cu ciuperci – Repede si simplu!
3 Legume-Minune – Mai gustos nu se poate!

POFTĂ BUNĂ!