(culeasa)

 
  Dupa  ce studiase tomuri de informatii, dupa ce cochetase indelung cu stiinta autocunoasterii – prin diferite practici de meditatie ajunsese in sfarsit sa-si auda in clar acea ”voce interioara” cu care incepuse sa poarte diferite discutii – adevarate seminarii chiar – in urma carora activitatile lui zilnice se mulasera pe un fel de ”intelepciune aplicata” mai speciala !

  Intr-o dimineata, initiatul in cauza, si-a auzit ”vocea interioara” ca-i spune :
 -  A sosit timpul sa-ti schimbi radical viata. Vinde tot ce ai – casa, masina, actiuni – si transforma totul in cash !
  Fara nici o ezitare omul procedeaza intocmai – vinde tot si ingramadeste banii intr-un geamantan !
 -  Acum hai la Cazino, urmeaza ”vocea interioara” !
Ajuns in interiorul locatiei cu pricina, omului i se sugereaza in continuare, sa se aseze in fata unei rulete.
  Cuvintele ”vocii interioare” parca au o rezonanta de cristal atunci cand spune :
 - Pariaza tot continutul geamantanului – pe verde !
Omul increzator intr-un  ”mai bine – absolut”  pariaza fara sa clipeasca, si … iese rosu !
 Naucit, initiatul ingaima :
 - Pai … am pierdut ! Am pierdut tot !
 - Mda, scuze – am gresit !

Post rated C. Pentru explicaţia ratingului, apasă AICI înainte de a citi postul.

Cea mai veche însemnare despre mine spune că la 3 luni, 2 săptămâni şi o zi după naştere mi-a fost dat să rostesc “mama” de 3 ori. Nu există nicio dovadă că aş fi cuvântat mai devreme de acea dată, deşi sunt ferm convins că la vârsta aia deja recitam (în somn!) discursuri extraordinare.

Aparent, Noul Testament diferă de religiile de mistere. Dar existenţa unei doctrine secrete pare tot mai plauzibilă în contextul descifrării pergamentelor conservate la Qumran. Respingerea tezei creştinismului esoteric are ca suport un citat. Un simplu citat învestit cu valoare absolută. Evangheliile sinoptice au fost declarate canonice de oameni. Printr-o simplă operaţiune de filtrare. O selecţie arbitrară. În Marcu (4:22) i se atribuie lui Christos cuvintele: “Căci nu este nimic de ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.” Luca (12:2) îl plagiază pe Marcu: “Nu este nimic acoperit, care să nu fie descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” Reamintesc o idee anterioară. Evangheliile par a fi scrise de aceeaşi mână. Mai putin cea atribuită lui Ioan, care a suferit mai multe prelucrări şi pare a fi, la origini, un text gnostic refăcut conform canoanelor. Evangheliile sunt ecouri, redundanţe, pastişe şi plagiat. Originea creştinismului nu indică o religie deschisă. Misterul a fost amputat din doctrină în mod voluntar. Nu este ciudat că întemeietorii religiei au fost discipolii, nu fondatorii înşişi ai curentului de gândire? Declararea unui text ca fiind sacru nu-i conferă şi aura sacralităţii. Evanghelia Păcii a lui Ioan este un text având o importanţă egală cu a celorlalte evanghelii. Faptele contrazic interpretările dogmatice. Pentru că patimile şi sacrificiul personajului mitologic Iisus simbolizează o cale mistică proprie spre Dumnezeu. Cuvintele citate de Marcu şi Luca pot fi interpretate şi în alt mod. Ascunsul se va dezvălui urmând o cale secretă, cunoscută numai de iniţiaţi şi practicată în ritualuri misterioase.

Divinizarea Naturii este prezentă în toate mitologiile. În creştinism, surprinzător, Natura este devalorizată şi desconsiderată. Doctrina neoficială, conţinută în textele suprimate de Conciliul de la Niceea (anul 325), rezerva Naturii un loc central. Confirmat de Evanghelia Păcii:

“Cine este Mama noastră şi cine sunt îngerii ei? Şi unde se află de fapt împărăţia ei?” (îl întreabă bolnavii şi schilozii pe Iisus) “Mama voastră este mereu ascunsă în voi şi voi sunteţi permanent cuprinşi în ea (s.n.). Sângele care circulă în voi s-a născut din sângele Mamei divine Natura. Sângele ei cade din nori; ţâşneşte din pântecele pământului, susură în pârâurile munţilor, curge larg în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuieşte puternic în mările furtunoase. Aerul pe care-l respirăm s-a născut din respiraţia Mamei noastre divine Natura. [...] Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistenţă stâncilor şi pietrelor. [...] Omul este fiul Naturii divine şi de la ea a primit Omul (s.n.) întregul său trup, întocmai cum trupul unui nou-născut se naşte din trupul mamei sale. Adevărat, adevărat vă spun, voi sunteţi una cu Mama voastră divină Natura; ea este în voi şi voi în ea. Din ea v-aţi născut, în ea trăiţi şi la ea vă veţi întoarce din nou. [...] Vă spun, până când nu veţi urma legile Mamei voastre divine, nu veţi putea scăpa in niciun fel de moarte (s.n.).”

Fiind o evanghelie esoterică, suportă interpretări multiple. Mă hazardez să construiesc propria mea interpretare: bolnavii şi schilozii sunt ignoranţii. Golul lăuntric, nevoia de a avea un reper transcendent sau pierderea încrederii în reperele vechii religii (iudaismul) i-au adus în faţa unui iluminat: Iisus. Esoterismul accentuează rolul interiorizării, al experienţelor personale şi unice şi al practicării unor ritualuri secrete, interzise profanilor. Cuvântul Om apare cu majusculă în mijlocul frazei. Iisus a fost desemnat ca Fiu al Omului. De unde se poate extrage concluzia că Omul este Dumnezeu, supus el însuşi Mamei Natura. De asemenea se observă uşor convingerea că respectarea întocmai a legilor Naturii acordă iniţiaţilor nemurirea, accesul la eternitate.