Interesantă această aparentă opoziție între două expresii din textul de azi. „Îndelung răbdători ” și „Domnul este aproape” par a se contrazice. Dacă Domnul este foarte aproape de ce mai avem nevoie să fim îndelung răbdători, ar trebui să mai avem doar puțină răbdare. Asta ar fi adevărat dacă Iacov nu se referă la evenimentul celei de-a doua veniri. Dacă încă de pe vremea ucenicilor se aștepta venirea Domnului atunci această venire nu ar fi fost aproape și deci îndelunga răbdare nu era necesară. Dacă venirea Domnului era așteptată peste veacuri atunci întra-adevăr ucenicii aveau nevoie de îndelungă răbdare, dar venirea nu ar mai fi fost aproape. Înțelegeți aparenta contradicție.

Am spus că Iacov poate nu se referă la venirea Domnului finală pentru judecată ci la venirea Domnului ca Mijlocitor pentru oameni. Când Iisus zicea,Împărăția Lui Dumnezeu este aproape, ba chiar a și venit, nu se referea la grădina eden din nou pe pământ și la toate lucrurile din Apocalipsă. Aici este vorba de legea Lui Dumnezeu, de dragostea Sa, de mila Sa, de harul Său, acestea au venit și sunt aproape de noi, la îndemâna oricui.

Întăriți-vă dar inimile și străduiți-vă să nu mai păcătuiți pentru ca harul Domnului Iisus să nu fi fost în zadar, nu vă pierdeți răbdarea, chiar daca venirea Domnului e așteptată de mult, aceasta nu a întârziat din cauză ca ceasul nu a venit, ci a întârziat din cauza harului și milei Lui Dumnezeu, pentru oameni ca tine și ca mine, care încă se mai târăsc prin păcatele lumi căutând iertarea divină și împăcarea cu trinitatea, credința celor puțini ține acea zi încă în culise. Dumnezeu să ne întărească și să ne dea răbdare. Amin!

Mihai V ILLE

Actul de primire sinceră al Lui Iisus în viața unui om care și-a conștientizat realitatea caracterului și a acceptat jertfa Sa este unul însoțit de bucurie. De bucuria existenței din nou nepătate. Este un act însoțit de asemenea de o pace omniprezentă și de o liniște a gândurilor și vorbelor. Un astfel de sentiment și stare spirituală este îndemnat de apostolul Pavel în mințile tuturor. Pentru ca umblarea noastră alături de Iisus să fie la fel de curată precum actul pocăirii. Gândurile noastre să fie mereu îndreptate spre Mântuitor, spre viața Lui, spre faptele lui, spre vorbele Lui. Iar astfel după cum zicea și Liviu Rebreanu „Să potriviți vorbele cu gândurile voastre, iar cu vorbele faptele voastre.”. În acest fel comportamentul nostru va radia a siguranță și a speranță pentru privitorii din jurul nostru.

Un pom care își are rădăcina înfiptă adânc în pământ cu greu este doborât chiar de cel mai învolburat vânt. De aceea și Pavel folosește analogia asta cu firile și gândurile noastre. Cu cât avem bazele clădite mai mult în Iisus Hristos cu atât vom fi mai greu de învins de către diavol. Un pom abia sădit nu are rădăcini de 5 metri, el pe măsură ce crește și se dezvoltă, se împrietenește tot mai mult cu pământul aflat sub el, plin de hrană și siguranță. La fel și noi prin învățătura care ne-a fost dată de către Iisus putem treptat ajunge la o stare de credință tare, înfloritoare care va aduce alte suflete în Împărăția Lui Dumnezeu.

Iar nu în cele din urmă pentru orice lucru sau calitate primită de la Dumnezeu trebuie să aducem mulțumiri abundente. El este cel care ne poartă pe cărare, El este cel care ne ridică și ne ghidează atunci când părăsim cărarea mai mult sau mai puțin prin cunoștință. De aceea trebuie să mulțumim mult Lui Iisus, Lui Dumnezeu, pentru că fără El niciunul nu ar fi fost în starea privilegiată în care vă aflați. Cât și-ar dori oamenii de rând să fie în locul vostru, ei caută dar nu știu ce să caute…dar caută încă. Noi să fim aceia care îi ghidează. Amin.

Mihai V. Ille