Draga Mosule,

Nu ti-am scris pana acum. Obisnuiam sa te astept impreuna cu Mos Ene, dormind impreuna sub brad, dar anul acesta am nevoie de tine mai mult ca oricand. Mi-au spus mami si tati ca tu indeplinesti dorintele tuturor copiilor cuminti. Eu, tin sa te anunt, ca am fost cuminte asa ca te rog Mosule.

Ajuta-i pe copiii care nu au un Craciun sa zambeasca macar o data si sa primeasca macar o ciocolata- ajuta-i sa te simta. Si ajuta-i pe parintii care se cearta tot restul anului macar de sarbatori sa se iubeasca. Mai ajuta-i pe cei care mai au cateva luni de trait, pune-le o vorba buna la Doamne Doamne ca sa-i ia alaturi de El. Ajuta adolescentii sa creasca si invata-i sa aiba incredere in ei.

Mos Craciun, nu iti cer cadouri scumpe si nici case luxoase. Da-le celor care au nevoie paine si spiritul sarbatorilor. Da-le tuturor fulgi de nea si sarutari pe obraji. Da-le sanatate si intelepciune. Si-un colind calduros.Iar pentru mine, ca sa nu-mi reprosezi ca nu ti-am cerut nimic, da-i iubitului meu fericire si liniste alaturi de mine.

Cu drag,

Ada, copila ta cuminte.

P.S.: Nu ti-am lasat alaturi un pahar cu lapte si fursecuri, dar ti-am lasat o pereche de sosete de lana, rosii ca sa-ti incalzeasca sufletul.

Generaţiei care nu-şi găseşte repere decât în indiferenţă.

Generaţiei căreia nu vrem să-i cunoaştem şi nici nu stăm să-i ascultăm sufletul.

Generaţiei care se scufundă în haos pentru că nu are repere…

Nu pentru că şi le-a pierdut.

Nici n-ar fi avut ce.

Repere nu a avut nici generaţia mea.

Dar a avut încrâncenare.

În fiecare dintre noi era atunci un Icar.

Iar zborul nu ne-a fost iluzie.

A fost vis.

Mai devreme sau mai târziu împlinit.

Indiferenţa unora şi altora…

Nu mai ascultăm de mult.

Cred că nici pe noi câteodată nu ne mai ascultăm.

Generaţiei nemulţumite…

Cum fiecare generaţie cred că a fost la rândul ei.

Unii au ştiut însă de ce.

Şi nu le-au permis altora să aleagă.

Au ales ei.

Post-scriptum

O dată cu reciclarea materialelor refolosibile ar trebui să începem să ne reciclăm şi sufletele.

Şi înainte de a vrea să salvăm planeta şi delfinii ar trebui să ne salvăm generaţiile.

Dar din asta unii n-ar avea nici un câştig, nu?

Şi nici nu cred că ar fi interesaţi să aibă.

Cat de consecvent poate fi un om in ceea ce isi propune?

Sta in natura noastra sa ne tinem de cuvant, sa ne pastram reperele morale chiar daca presiunile sunt mari?
Poate un om iubi pana la capat fara sa fie influentat de distanta, lipsa timpului?
Eu cred ca un om poate fi consecvent daca este motivat.
Deasemenea cred ca suntem influentabili si pentru a ne pastra verticalitatea trebuie sa luptam.
Voi ce spuneti?
Cat de schimbator e omul?
Eu ma tem ca suntem foarte……

imagine preluată: http://static.panoramio.com/

Părintele Arsenie Boca – * Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos. * ! Să luăm aminte !

Motto:

* Când omul traieste în adevarata lui valoare, e subiect de istorie, pe când, daca renunta la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte, nu mai poarta un nume, ci poarta un numar. Deci, ce poate sa însemneze coborârea omului la simpla valoare economica, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor salbaticii întreolalta si-si vor împinge conducatorii pâna la marginile nebuniei. Asta înseamna treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, pretuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului. *

imagine preluată: http://2.bp.blogspot.com/

S-au împlinit azi, 20 de ani de la trecerea la Domnul a Marelui Duhovnic, * Sfântul Ardealului *, Părintelui Arsenie Boca, un reper în viaţa morală şi spirituală, pentru noi.

* … Parintele Arsenie Boca s-a nascut in 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, langa Brad, judetul Hunedoara, iar la botez a primit numele de Zian. Dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, in 1939, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism la Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Dumitru Staniloae il numeste „Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti”.

Imediat dupa instaurarea regimului comunist, Parintele Arsenie a intrat in vizorul Securitatii, fiind arestat pentru prima oara in 1948, sub pretext ca i-ar fi ajutat crestineste pe luptatorii anticomunisti din Muntii Fagarasului. in ultima parte a vietii avea sa se lege mult de doua locuri: Draganescu - unde a pictat biserica timp de 15 ani, incepand din 1968 – si Sinaia, unde, din 1969, si-a avut chilia si atelierul de pictura, unde obisnuia sa se retraga tot mai des si unde a si inchis ochii, la 28 noiembrie 1989. A fost inmormantat, dupa dorinta proprie, la manastirea Prislop, la 4 decembrie 1989. *

http://www.emm.ro/

imagine preluată: http://valeriugafencu.files.wordpress.com/

Câteva din Zicerile Părintelui Duhovnic Arsenie Boca :

“Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!”

E un cuvint care merita sa fie stiut si urmat, el putind fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei insisi, tuturor celor care vreau sa braveze si nu se gindesc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gindite si controlate. Sa luam deci aminte la cuvintul de mai sus si sa-l implinim in cele doua laturi ale lui.

“In mintea strimba si lucrul drept se strimba”

Asa obisnuia sa spuna parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o minte dreapta si lucruri drepte si indreptate de mintea cea buna. Valoarea acestui cuvint o intuiesc toti cei
ce il aud, si asta se intimpla des, caci noi il aducem inaintea vizitatorilor si inchinatorilor nostri, mai ales atunci cind au prilejul sa vada o pictura a parintelui Arsenie reprezentind Adormirea Maicii Domnului, pictura in fata careia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brincoveanu de la Simbata. Mintea se strimba in urma patimilor si se indreapta pe masura curatirii de patimi. Cind mintea se indreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele.

“In mintea strimba si lucrul drept se strimba”

Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi decit cei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramine la informatie inseamna doar a fi la inceputul drumului “la urechi”. Pina la inima mai e o cale lunga, “cea mai lunga cale”.

“Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse”

Cuvintul acesta ne aduce aminte de un cuvint asemanator, cu circulatie mai ales in lumea din Apus: “Un sfint trist este un trist sfint”. Parintele a fost intotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind “izvor de bucurie”, crestinismul fiind “religia bucuriei”. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai :”Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 15, 11).

Explicate de Parintele Teofil Paraian

imagine preluată : http://www.replicahd.ro/

Despre * Sfântul Mare Duhovnic Părintele Arsenie Boca *:

http://www.biserica.org/Publicatii/1994/NoIV/01_index10.html

www.razbointrucuvant.ro/

http://www.branc.ro/mesaje_postrugaciune_26_01_2009/mesaj_arsenie_boca/

www.ceruldinnoi.ro/pages/Arsenie_Boca.htm

imagine preluată: http://3.bp.blogspot.com/

Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca :

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

*******

Un Mare Sfânt, un Stâlp al Bisericii Ortodoxe Române, Părintele Arsenie Boca! Să-l rugăm să se roage pentru noi,păcătoşii, căci Părintele a spus că, ne va ajuta din Cer, mai mult decât de pe pământ !

imagine preluată: http://www.crestinortodox.ro/

În loc de încheiere, un gând… :

* În cele din urmă, în ce “sector” al UE vor avea românii un cuvânt de spus? În tehnologie? Democraţie? Politică? Ceea ce poporul român ar putea oferi ca valoare Europei este ortodoxia “născătoare de sfinţi”, ceea ce ar ajuta şi la evitarea confiscării Ortodoxiei de către activităţile sociale, umanitare. *   ( Părintele Profesor Vasile Vlad, la Invitaţia Centrului Eparhial Caransebeş, vorbind despre * Nevoia de Sfinţi * )

http://www.episcopiacaransebesului.ro/news.php?readmore=57

imagine preluată: http://www.crestinortodox.ro/

SĂ LUĂM AMINTE !!!

“Incepe timpul mucenicilor”

Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: “Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor”.

Previziunea viitorului

Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.

imagine preluată: http://www.revistafelicia.ro/uploads/modules/news/1002867/1002867_poza_1192408183.jpg

In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. “Prezentul”, spunea cuviosul Arsenie Boca, “e doar viitorul trecutului”.

http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/publicatii/1082-recomandare-profetia-pictata-a-parintelui-arsenie-boca-biserica-draganescu-din-apropierea-bucurestiului-mihailesti.html

razvan-codrescu.blogspot.com/

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie: despre sectari – “Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”…

Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.

Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.

Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.

Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.

Nu da cu bâta în viespele sectare.

Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

zoranivanda.blogspot.com/

* Trebuie sã ne întãrim spiritualiceste, fãrã de care viata noastrã este moartã, chiar dacã ne merge numele cã trãim. *   ( Părintele Arsenie Boca )

Sibilla

imagini  şi informaţii preluate de pe google.ro – sursele precizate mai sus

Transportul neuronilor prin scoarta cerebrala este interzis prin lege. A da? Si de ce ma rog? Pai nu ati auzit?
Nu avem voie sa gandim. Nu avem voie sa ne spunem punctul de vedere.
De ce zic asta?
Simplu
Daca vad la televizor o chestie interesanta si o comentez, se intampla urmatorul fapt: eu nu gandesc,doar transmit ideea mai departe.
Si cine gandeste atunci?
Cel de la care am luat ideea. Cel care a pus informatia acolo ca noi sa o digeram si sa ne umplem timpul cu ceva incolor si nefolositor.
Exemple?
Televiziunea, presa scrisa.
Da, suntem directionati spre anumite lucruri si lasati sa aberam pe marginea lor. Asa nu deranjam pe nimeni, doar urmam un plan stabilit dinainte, de indobitocire.Indobitocirea noastra si a copiilor nostri, nascuti si nenascuti.
Aveti dreptul sa ma contraziceti. Dar inainte de asta ar trebui sa va ganditi ca……nimeni ,de mult timp , nu a indraznit sa isi faca auzit glasul in societatea noastra putreda.
Da?
Poate considerati ca multa vorba, gen Vadim, inseamna reforma, constiinta nationala. Ca o greva rezolva ceva, ca multele pareri “obiective” din blogosfera au un ecou.
Ei, eu nu impartasesc punctul acesta de vedere pt ca nu vad rezultate.
Cred ca ar trebui sa ne spalam pe fata si sa ne spunem punctul de vedere cu autoritate.Sa incepem sa gandim pt noi si copii nostri. Si astfel sa ne schimbam viitorul.
Sa aveti o zi frumoasa.

„Errare humanum est, sed perseverare diabolicum…”

Motto:

* Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz. *

* Fereşte-te de acel duşman care vrea să te câştige şi pe tine împotriva ta. *

* O înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l dă soarta ca să vedem ce ne lipseşte pentru a învinge. *

( Nicolae Iorga )

*******

Că Satanic Abuser – Băsescu Traian, TREBUIE debarcat, e limpede ŞI… pecetluit de-acum. Dar apoi… încotro… ?

“Dupa alegeri, este posibil sa avem un guvern politic, iar o solutie normala este tot un premier politic, ceea ce eu nu sunt” – Klaus Johannis

Tr Băsescu, carele s-a tot * luptat * 5 ani cu corupţia ( ??!! ) -  d-aia n-a avut timp şi ochi pentru noi, cei mulţi şi nu văzurăm nici măcar unul după gratii, că ie lupte grele, deh… ciolanu, bordura, murătura, ca la ei, în ograda pedelacheilor, unul mai * cinstit * decât altul şi corb la corb nu-şi scoate ochii, dară – continuă să ne-aburească cu plictisitoarele-i hăhăieli şi lălăieli despre moguli… Dracu ştie, dar în sud-vest, în Twin Peakse-ul cărăşean, şuieră tot Coşava, nu alt… * vântu *,  la ciolan, tot Frunzache,…  nu Patriciu, presa cărăşeană a fost * sinucisă *, mai * scapă * Sibilla, una, alta… nici vorbă de Voiculescu… şi zău, nima-n lume n-a văzut, n-a auzit, n-a simţit, cum arhitectonica mămicuţii ei de ciumă portocalie, a ajuns judeţul franjuri iar nea Băselu tot NU ne-a răspuns, deşi-l întrebăm repetat * vă mai amintiţi de Anina, tovarăşe Băsescu ? *, * unde-i Flota *, * protecţia copilului încotro ? *, * unde-s banii de la FMI ? *, * Care sint meritele pentru care Gabriel Oprea a fost avansat in grad de doua ori in ultimii doi ani? * etc., etc …

Românilor NU despre moguli să le vorbească Băsescu, căci el s-a dat drept, citez * reprezentant al tuturor românilor *,  ori s-a dovedit a fi Naşul Famigliei de * Succesuri * şi-atât. D-aia pe mandatul şi cu binecuvântarea lui Avertizorii sunt hrană pentru hienele-i portocalii, d-aia 50% din cărăşeni NU îl vor, mulţi sunt atât de scârbiţi, bolnavi, dezamăîgiţi, sătui că nici la Vot nu s-au prezentat, d-aia NU a mişcat un dejt să-ndrepte lucrurile-n teritoriu şi să-şi tragă la răspundere ticăloşii din dotare, că tot a avut toate instituţiile Statului în mână şi la picioare, d-aia multe, prea multe… D-aia şi noi, popor, pe care-ncearcă să-l amăgească  Mincinosul, manipulatorul, cu promisiunile-i deşarte,  îi vom spune categoric:  PLEACĂ !

Amărât popor, sătul de impertinenţa coanei Udrea, sătul de obrăznicia celui ce ne-a * dezmierdat * : găozari, păsărici, ţiganci împuţite, etc., sătul de mizeriile şi ticăloşiile Famigliei PD-L, NU are încredere-n cameleoni, NU votează Băsescu, vrea Schimbare!

* Auzim ca sufletelul Adrianei Saftoiu a dorit sef de serviciu secret! Da’ sufletelul Elenei Udrea ce-a pohtit? * ( Augustin )

Mai citim o fabulă, mai rostim un proverb, mai înălţăm o Rugăciune, că până la urmă va interveni Doamne, Doamne şi s-o-ndura de-atât amar poveri şi suferinţe ce le poartă poporul român, de care un pămpălău cu pretenţii de politician şi-a * adus aminte *, ACUM, că-i cerşeşte ca un lache voturile, dar până acum, unde naiba o fi fost Băsescu de n-a auzit strigătele noastre, ale românilor…??? Câtă IPOCRIZIE! Să ai tupeul să mai apari în faţa românilor,la braţ cu aceiaşi infractori şi să MINŢI CU NERUŞINARE, să spui basme, să ne zminteşti, să… orice, numai socoteală să nu dai, că cine eşti tu… Al cui preşedinte o fi fost Băsescu 5 ani de-a ajuns România la sapă de lemn şi poporul geme, al cui ? Din ce-a demonstrat prin fapte, inclusiv prin încrâncenarea cu care-şi apără de fiecare dată duduia Nutzi sau odraslele, ori penalii din ogradă, numai al românilor preşedinte NU a fost. Jos cu el, valea !

Dar România, încotro… ? Dar la noi, cei mulţi, cine va căta, noi, ai cui suntem ? Căci ne simţim singuri şi-ai nimănui şi-asta E FOARTE GRAV ,  măi * clasă politică * ! Cum foarte grav e să mergi la Vot şi să asişti neputincios privind cum se fură, căci Băsescu şi mafia PD-L nu au fost niciodată aleşi ci, s-au ales prin fraudă electorală, mită electorală, turism electoral, minciună, ticăloşii şi ne-ntrebăm noi românii, voi, politicieni de toate coloraturile, ce-aţi făcut ca să preîntâmpinaţi mascarada??? Chiar aşa, de ce în 2009 nu există încă un cadru legal astfel încât alegătorul român să nu se mai simtă inutil, sau, piesă de decor… Să fie oare normalitate * nu puteţi voi vota, cât putem noi fura.. * ?? Mă-ngrozesc la gândul cum o arăta anormalitatea ăstora, căci Destinul României NU e Dictatura!

Sibilla

*******

Povaţa turului I:

Leul si mistretul venira la izvor ca sa se adape.

Acolo nu se puteau hotari cine sa bea mai intai. Se luara la cearta si incet-incet ajunsera sa se bata.

Vazura atunci un stol de pasari rapitoare care asteptau ca unul dintre ei sa moara, ca sa se infrupte din lesul lui. Isi venira in fire si facura pace, zicand:

- Mai bine sa fim prieteni decat sa ajungem hrana corbilor si vulturilor.

Morala acestei fabule:

Luptele fara rost ajuta numai dusmanii.

*******

Campanie, campanie… * limbile * turului II: limba poporului adevăr grăieşte – Jos Băsescu !

Stapanul lui Esop ii ceru sa pregateasca un ospat cu cele mai bune mancaruri.
Esop gati limba la felul intai, la felul doi si la felul trei.

Stapanul se infurie. – Stapane – spuse Esop -mi-ai cerut ce e mai bun: cu limba se vorbeste, se canta si se lin discursuri.
Atunci, stapanul ii ceru sa pregateasca alt ospat cu cea mai proasta mancare.
Esop gati din nou limba, pentru ca tot cu limba se spun minciuni.

Morala acestei fabule:

Totul în viata are o parte buna si o parte rea.

*******

Iliescu, despre Basescu: Errare humanum est. Perseverare diabolicum est!

Lupul la pieire

de Alecu Donici

Un lup noaptea, vrand sa intre tiptil la vro oierie,
Nimeri din intamplare tocmai intr-o cainarie.
Simtindu-l pe sur aproape, cainii toti s-au intartat.
Latret, urlet, hreamat mare, ca in iad au ridicat.

Inarmati cu pusti, ciomege,
Vanatorii se grabesc care dincotro s-alerge.
Cainii in a lor iuteala
Dau pe unde pot navala.

— Nu lasati, baieti! le striga un vanator mai batran.
Dati lumina! Dati lumina! Sa-l prindem viu pe pagan!”

Un alt scapara indata
Si, cand la gard: ce sa vada!
Lupul cinchit intr-un colt,

Cu ochi crunti, cu par pe dos, clantaia din dinti la toti.
Dar vazand ca nu-i de saga, ca pieirea-i s-au ales:

— Oameni buni! le zise. Stati!
Si voi, caini, ce-mi sunteti frati!
Eu aice sunt trimes
Sol de la neamul lupesc
Pace sa statornicesc.

(Sigura ca la razboaie: vecinica, nestramutata,
Pana la intai galceava cu care pacea-i curmata.)
Prigonirile pornite intre noi sa le lasam

Si prietesug, credinta, unii altor sa juram.
Vitele fara de grija vor petrece despre noi
Si chiar insisi noi de altii vom pazi bietele oi…
— Ei, mai draga! ii raspunse vanatorul cel batran,
Tu esti sur, dar eu sunt alb si-n deprindere-mi raman

Ca cu lupii sa ma-mpac,
Cand de piele ii dezbrac,
Si prind de pe bot parale:
Dati, baieti, fara crutare!

http://fabule.ro/

* Ceea ce este vechi piere, timpurile se schimbă, iar viaţa nouă înfloreşte între ruine. *   ( Schiller )

* Fiecare întâmplare şi faptă are şi ea un adevăr: deprinde-te a-l culege. *    ( Nicolae Iorga )

Sibilla

De ce suntem noi romanii saraci?

Cred ca din vina noastra. Nu stim sa ne administram resursele. Avem un cap putred acolo la conducere.
Personal sunt pe principiul ca cine munceste are si ce ii trebuie. Asa ca nu va speriati. Munciti.
Suntem si lenesi, asa ca popor. Doi muncesc si cinci stau degeaba.
Nu e corect. Asa cum ne invatam, asa vom fi. Si asa vor fi si copii nostri.
Haideti sa ne sculam din “somnul cel de moarte” al indiferentei noastre si sa punem osul la treaba.Atunci va fi bine de noi.
Si sa recunoastem, nu suntem facuti sa stam degeaba.
Am ajuns cu niste datorii colosale.
Sunt nationalist atata cat pot. Sa luam de la germanii ceva… Dupa al-II-lea razboi mondial au muncit si uitati unde au ajuns.
Suntem in criza dar suntem in stare sa iesim din ea prin munca.
Si imi pare rau ca am ajuns tara de consum din producatoare cum eram.
Imi pare rau ca am ajuns asa.
Pe plan personal nu e rau sa repet inca odata: Cine munceste are. Succes
Asa ca : “du-te la furnica lenesule“.

Moralitatea inseamna comportare conformă cu principiile moralei: cinstit, bun; moralicesc.

Totusi moralitatea mai are si  cinci ingrediente universal valabile indiferent de societate si mediu. Acestea ar fi:

1. Gradul in care se produce raul – te accidentezi pe tine, sau accidentezi intentionat un copil.
2. Gradul de corectitudine – gasesti un aparat foto, sau furi acel aparat foto in care situatie esti mai cinstit?
3. Comunitatea – ai gresit fata de grupul tau social? fata de tara ta?
4. Autoritatea – nu ai ascultat de legile tarii, de legile “divine”, de parintele tau
5. Puritatea – un lucru perceput pur, l-ai murdarit. exemplu: o fata nu mai e virgina (aici am dat-o cu bataie lunga….), ai ras de simboluri religioase.

Se iau aceste ingrediente si in functie de societate si individ se amesteca si iata rezultatul, omul moral din toate timpurile.

Noi mai suntem morali?

Ma refer la noi ca persoana.

Nu ne-am departat de acesti termeni?

Stirile de la ora 5 prezinta concluzia: nu suntem morali iar de aici deriva: NU SUNTEM NORMALI?

Intrebarea care se pune este: Dupa revolutie ne-am facut mai buni sau mai rai?

Ne-am stricat?

Cred ca tot ce se intampla ne arata un singur lucru. Suntem din ce in ce mai rai.

Ar trebui sa ne oprim si sa reparam ce am stricat, asta daca vrem sa avem succes si implinire de sine.

Da cred in Dumnezeu si mai cred ceva: Datorita acestei imoralitati ne-am departat si de El.

Mergem in jos pentru ca ne lasam tarati in pornirile noastre carnale?Credeti ca este aceasta progres? Eu categoric zic, nu.

O vorbă bună poate încălzi trei luni de iarnă.

-proverb japonez-

            Astazi, 25 Noiembrie,  Biserica Ortodoxa Romana o praznuieste pe Sf. Ecaterina. Nascuta in Alexandria in vremea imparatului Maximian, tanara Ecaterina a beneficiat de o educatie deosebit de aleasa, avand cunostinte impresionante de filosofie si medicina. Intepeciunea si frumusetea ei au starnit admiratia multor persoane in acea vreme si multi dintre ei isi doreau o sotie asemenea Ecaterinei. Numai ca tanara nazuia foarte mult sa cunoasca o persoana a carui intelepciune sa fie cel putin la nivelul ei afirmand ;” eu barbat necarturar nu voiesc a avea”. Pronia divina a implinit dorinta tinerei si astfel prin intermediul mamei ei si a uni preot traitor al vremii, Ecaterina a descoperit tanarul visat.L-a gasit pe insusi Hristos, intelepciunea lui Dumnezeu ca urmare a primirii botezului si mai apoi al calugariei.

            Trairea in Hristos si rugaciunile necontenite au facut ca noua calugarita sa realizeze faptul ca toata intelepciunea acumulata de ea pana atunci a fost umbrita de intelepciunea nemarginita a lui Hristos. Fiind faptura noua a lui Dumnezeu, Sf.Ecaterina a devenit mediul prin care Dumnezeu a rusinat intelpciunea inteleptilor vremii. Mai mult decat atat, Sf Ecaterina a reusit prin exemplul credintei si al trairii ei sa converteasca atat sotia imparatului persecutor, persoana de incredere al acestuia cat si alti 200 de ostasi, deveniti martiri ca urmare a marturisirii credintei in Hristos. Martira a ajuns si Sf Ecaterina careia ,dupa ce scapase prin minune dumnezeiasca de roata imparatului, i s-a taiat capul si din rana cauzata a curs lapte in loc de sange.

            La aceeasi intelepciune in Hristos suntem chemati si noi, o intelepciune pe care nu o putem dobandi din carti sau din auzite ci numai prin trairea in Hristos, prin iubirea lui Dumnezeu si prin implinirea poruncilor lui. De aceea Sf. Pavel spune in epistola catre Corinteni: “Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El”.

FLUTURELE

            Un om a găsit un cocon de fluture. Într-o zi, pe cocon a apărut o mică deschizătură. Omul a stat şi a privit timp de câteva ore fluturele care se lupta să iasă prin mica gaură.

            Se părea că nu mai face nici un progres. Se părea că fluturele a ajuns la capătul puterilor şi nu mai putea merge mai departe. Aşa că omul s-a decis să ajute fluturele. A luat o foarfecă şi a îndepărtat restul de cocon. Fluturele a ieşit uşor. Dar avea un trup şi aripi foarte mici, nedezvoltate şi ude.

            Omul a continuat să privească fluturele pentru că se aştepta ca, în orice moment, fluturele să-şi deschidă aripile şi să fie capabil să se ridice în aer.

            Nimic nu s-a întâmplat!

            De fapt, fluturele şi-a petrecut restul zilei târându-se, cu corpul său mic şi aripile tremurătoare. Nu a fost capabil să zboare niciodată.

            Ceea ce omul, în bunătatea sa,  nu a înţeles, a fost rolul coconului şi lupta prin care fluturele trebuia să treacă; deschizătura aceea mică era modul lui Dumnezeu de a face fluturele să lupte, pentru ca fluidul din trupul lui să pătrundă în aripi şi să le pregătească pentru zbor; dar aceasta se putea întâmpla numai după ce fluturele câştiga puterea necesară înfrângerii coconului. 

            Câteodată, lupta este exact ceea ce avem noi nevoie pentru viaţă.

Dacă Dumnezeu ne-ar lăsa să trecem prin viaţă fără a lupta, aceasta ne-ar stopa evoluţia.

Nu am deveni niciodată aşa de puternici cât am fi putut fi.

Nu am putea zbura niciodată! 

Am cerut putere…

Şi Dumnezeu mi-a dat dificultăţi care să ma facă puternic. 

Am cerut prosperitate…

Si Dumnezeu mi-a dat creier şi braţe să muncesc.

Am cerut curaj…

Şi Dumnezeu m-a pus în faţa pericolelor peste care trebuie să trec.

Am cerut dragoste …

Şi Dumnezeu mi-a dat oameni pe care pot să-i ajut.  

       O altă învățătură care se desprinde din această simplă povestioară este că, deși ni se pare că le facem un bine celor din jur prin faptul că îi ajutăm, de multe ori (atunci când facem acest lucru fără să ne fie cerut, sau mai mult, când le facem bine cu forța) le facem mai mult rău, pentru că nu-i lăsăm să se dezvolte! Le facem un rău pentru că îi facem să fie dependenți de noi…Le facem un rău, pentru că prin atitudinea noastră (de a-l ajuta fără să ne ceară, de a-i face un bine împotriva voinței lui etc.) le spunem: „esti incapabil să faci acest lucru singur, de aceea te voi ajuta”. Și de aceea nu avem rezultatul dorit, cu toate intențiile noastre bune!…Asta e ceva la care trebuie să medităm… 

Doamne, dă-ne înțelepciunea de a ști când să oferim ajutor și când să-i lăsm pe ceilalți să se descurce singuri!…

o rugaciune scurta, dar cuprinzatoare… si frumoasa…

DOAMNE, da-mi PUTEREA de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, CURAJUL de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si INTELEPCIUNEA de a face diferenta dintre ele! AMIN!

Perspectiva Bibliei asupra unui astfel de subiect este foarte diferită de ce ne-am astepta.

Noi zicem, cutare sau cutare a învăţat, DECI a ajuns licenţiat, doctor sau inginer într-un anumit domeniu. Şi îi respectăm mult pe aceşti oameni, le oferim poziţii de răspundere în societate şi ne bazăm pe calităţile lor intelectuale.  Şi totuşi lucrurile merg prost, societatea decade de la o zi la alta. Rădacina problemei e următoarea: căutăm învăţătură în domenii neesenţiale. Avem impresia că tehnica, informatica, banii şi oamenii superdotaţi ne vor face să propăşim, dar ne înşelăm amarnic, deoarece toţi aceştia nu se ocupă de adevărata învăţătură. Adevărata învăţătură priveşte la Dumnezeu şi caută soluţiile în El. Aici e rădăcina problemei.

Iată argumentul Biblic pentru această afirmaţie.  Ioan 7:15-16 “Iudeii se mirau şi ziceau: “Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” Isus le-a răspuns: “Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.”" Ce deducem de aici? Dacă Isus Cristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat se raportează la Dumnezeu Tatăl atunci când vorbeşte despre învăţătura sa, cine suntem noi să pretindem că am fi învăţaţi în orice domeniu? Care om poate avea o învăţătură sănatoasă, izvorul ei depinzând doar de propriul intelect? Nici unul. Intelectul cine ţi l-a dat? Capacitatea de a judeca de unde o ai? Mister după mister…. Singurul lucru înţelept pe care îl putem face este să recunoaştem ca şi apostolul Pavel că doar prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Fiului său noi suntem puşi în posesia tuturor comorilor învăţăturii şi ştiinţei (a se vedea Coloseni 2:1-3).

Deci ce e de facut? Fie că suntem învăţaţi sau neînvăţaţi din punctul de vedere al societăţii contemporane, toţi avem o mare responsabilitate: cunoaşterea lui Dumnezeu, prin citirea Bibliei şi prin rugaciune.  Lucrul acesta va avea următoarea consecinţă după cum promite Biblia în Psalmul 119:99  “Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.”

Doamne dă-ne adevărata învăţătură, învăţătura ce te are pe Tine ca sursă a cunoaşterii noastre. Amin!

Sunt o fire temperamentală. Sunt Săgetător.

Nu ştiu dacă ţine de zodie, (personal nu cred în influenţa astrelor asupra destinelor – inexorabilitate -, sunt mai degrabă adeptul “liberului arbitru” – motiv pentru care nu mi-a plăcut niciodată balada Mioriţa, întrebându-mă întotdeauna, de când am mai “crescut”, de ce ciobanul “a ales” (ciudat, verbul ţine de liberul arbitru!) să stea şi să-şi aştepte moartea – împlinirea destinului – când avea cel puţin o opţiune de a ieşi din această implacabilitate…ceea ce m-a făcut, de multe ori, nu doar o dată, să mă gândesc la noi, ca naţie….suntem ca ciobanul din baladă….aşteptăm să ni se împlinească “destinul”  care ne-a fost dat, gândind că aşa a fost să fie, având deja cele două repere: Yalta şi Malta….)

Observ că îmi plac parantezele (umplute de încrucişări de gânduri)…Aş putea pune multe paranteze în paranteze…Aş putea.

Să revenim însă.

Zodiacul spune că principalele calităţi ale zodiei sunt cinstea, generozitatea, viziunea, iar cea mai puternică dorinţă e să-şi lărgească orizontul.

N-am obiecţii. Mă regăsesc.

Sunt Săgetător.

Se pare, însă, că optimismul meu exagerat (cu care deseori sau aproape întotdeauna îi molipsesc ŞI pe cei din jur) e catalogat ca defect.

Şi am încercat să înţeleg şi de ce.

Probabil e asimilat lipsei realităţii sau câteodată lipsei lucidităţii situaţiilor.

Eşti prea optimist…adică nu îţi dai seama, de fapt, că paharul pe care TU îl vezi pe jumătate plin, se va goli???….Şi atunci?

(Asta e chestia cu optimistul care, privind un pahar umplut pe jumătate, întrebat fiind, va spune ÎNTOTDEAUNA că e pe jumătate plin – doar e optimist, nu? – iar pesimistul va răspunde deasemenea, ÎNTOTDEAUNA, că acelaşi pahar este, în realitate (realitatea lui), pe jumătate gol.)….aici cred că ar trebui să folosesc , de fapt, şi paranteze drepte…

Constat că în viaţă predomină parantezele…şi jumătăţile. Unele doar în stare de conţinut…sau şi în stare de conţinut…fără a le poseda practic. (Aici, cu siguranţă, nimeni nu va înţelege ce am vrut să spun de fapt).

Deci optimismul meu exagerat mă împiedică să văd “sumbra” realitate care mă va putea copleşi la un moment dat al existenţei mele.

Asta e…sau va fi…nu ştiu…(partea cu destinul)

Partea cu liberul arbitru…asta ţine de acest OPTIMISM, şi va ţine toată viaţa!

Viaţa mea.

Sunt o persoană pozitivă.

Îmi influenţez gândurile şi pot influenţa şi gândurile altora. Sunt pe aceeaşi frecvenţă de unde (cerebrale) cu persoanele care îmi sunt dragi.

Şi le transmit gânduri pozitive.

Se pare că influenţez şi evenimente. Din viaţa altor persoane. Neprietene.

Sper să fie doar simple coincidenţe.

Sunt o persoană idealistă, spune zodiacul.

Da, o afirm.

Categoric, aceasta sunt eu. O idealistă. În căutarea perfecţiunii. A atingerii perfecţiunii mai degrabă.

Un defect pe care mi-l recunosc (în sinea mea şi acum o fac şi public) – nu-mi recunosc câteodată limitele (cred că acest cuvânt “limită”, în ceea ce mă priveşte, NU există) şi mă bag în situaţii care câteodată îmi depăşesc posibilităţile.

Dar cum ÎNTOTDEAUNA am fost un om de cuvânt şi de onoare…găsesc o ieşire dintr-o situaţie care m-ar putea pune într-o lumină nefavorabilă. EXPLICAŢIILE. Date cu francheţe.

Sunt o persoană onestă. Caracteristica mea esenţială.

Conştientă fiind de multitudinea de calităţi care-mi definesc personalitatea magnetică (dublată de un simţ al umorului pe care chiar îl am, nu doar îl declar), îmi recunosc defectul de a fi arogantă.

Defect explicabil, nu? Prin prisma explicaţiei “motivului”!!!!!

Sunt un spirit liber.

Da.

Îmi doresc să excelez în toate şi să-i întrec pe cei din jur.

Da. De când eram mică. Moştenire genetică. Mulţumesc, tata, de acolo din ceruri! Ştiu că m-ai văzut. Şi mă vezi.

Dau dovadă uneori de exces de zel.

Da. De aici gafele. Mai fac şi gafe. Câteodată…de mai multe ori…

Nu îmi plac lucrurile impuse.

Am mai spus-o. “Despre mine”.

Sunt o persoană intuitivă. Altă caracteristică esenţială.

Şi nu mă înşel. Aproape niciodată.

Apreciez sinceritatea.

Nu, nu o apreciez.

DOAR asta contează. Este CONDIŢIA ESENŢIALĂ pentru a-ţi găsi un drum spre un loc în inima mea.

Sunt logică, ştiu să-mi argumentez o idee, am un ridicat simţ al dreptăţii.

Sunt un justiţiar. Cauzele altora au fost întotdeauna prioritatea mea. Asta înseamnă PRIN şi PENTRU.

Alţii.

Asta se mai cheamă şi altruism.

Nu suport să fiu criticată sau combătută într-o idee.

Defect?

Sau nu?

Întotdeauna am dreptate. Întotdeauna.

Ştiu ce spun.

Nu ascult de nimeni.

Ba da.

Ascult de câteva persoane. Sunt singurele care mă pot tempera. Vreau, când e cazul, să fiu temperată. Admit.

În concluzie:

Într-un Săgetător se dă o luptă între latura sa perfecţionistă, generoasă, şi latura negativă, dominată de impulsivitate, orgoliu, nerăbdare.

Toate acestea sunt eu. Camelia.

Săgetător.

Autentic.

Uite, cu prostii m-am lamurit. Eram odata cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre prosti. Prostii, zic, reprezinta ideea de repetitie goala: o iau totdeauna de la inceput. Sunt invariabili, ca orice lucru neinzestrat, nu au culoare.
Dar Iancovescu imi spune: Prostii sunt foarte variabili. Eu am un prieten – si de cate ori il intalnesc e mult mai prost decat il stiam.

(Preluat de la CrestinOrtodox, via Big Brother).

Orice asemanare cu realitatea este absolut intentionata

Exista o povestire vedica straveche, despre un tanar care a plecat in cautarea secretului abundentei. A calatorit multe luni pe drumuri de tara; intr-o zi, pe cand trecea printr-o padure, s-a intalnit cu un maestru spiritual, pe care l-a intrebat daca stie solutia pentru avea bogatie nelimitata si abundenta.

Maestrul spiritual i-a raspuns: “In inima fiecarui om sunt doua zeite – Lakshmi, Zeita Bogatiei, este generoasa si frumoasa. Daca o venerezi, iti poate da comori si bogatii, dar este capricioasa si iti poate retrage sprijinul, fara avertisment. Cealalta zeita este Saraswati, Zeita Intelepciunii. Daca o venerezi pe Saraswati si i te dedici pentru a atinge intelepciunea, Lakshmi va deveni geloasa si iti va acorda mai multa atentie. Cu cat cauti intelepciunea, cu atat mai mult te va urmari Lakshmi, acoperindu-te cu bogatii si abundenta

In timp ce multi oameni isi petrec viata urmarind-o pe Lakshmi – bani, case, masini scumpe si alte simboluri ale bogatiei –  adevarata abundenta nu se refera la implinirea listei de dorinte ale eu-lui intr-un interval de timp;  este sa stii ca esti constiinta pura, potentialitate pura.  Sentimentul de sine se extinde dincolo de identificarea cu eu-l si cu corpul fizic, iar tu te trezesti la natura ta spirituala esentiala. In starea de constiinta extinsa, te eliberezi de credintele limitative si de frici, permitandu-i campului infinit de inteligenta sa iti indeplineasca nevoile si dorintele, cu usurinta, fara efort.

In actualul climat economic, hipnoza in masa bazata pe frica si lipsuri este aproape irezistibila. In loc sa-ti consumi energia mentala cu griji, concentreaza- te sa-ti cultivi bogatia spirituala, entuziasmul si dorinta de a-ti implini potentialul. Cum faci asta? Meditand, conectandu-te la natura ta adevarata, cautand intelepciunea si practicand ceea ce eu numesc Cele Sapte Legi Spirituale ale Succesului. Acestea sunt legile universale ale constientei, care guverneaza orice proces creativ – de la nasterea unui copil, pana la nasterea unei galaxii. Atunci cand te aliniezi cu legile cosmice, devii abundenta fireasca vietii.

Abundenta poate veni sub forma de prietenie, intelepciune, bani, exprimare creatoare, sanatate de fier, relatii de iubire, energie mentala si entuziasm, pace mentala si in infinite alte moduri. Da,r oricum s-ar manifesta bogatia, aceste efecte sunt roadele spontane ale trezirii spirituale – nu sunt ele cele cautate. Bani, realizari, premii – toate acestea sunt produse secundare ale darului adevarat al vietii: dezvaluirea divinitatii din tine.

Cu iubire,
Deepak Chopra

preluat de pe http://www.humanitysteam.ro

Mulţumesc oamenilor frumoşi care există în viaţa mea!

Celor care sunt aproape şi celui care nu a plecat niciodată. Deşi e departe.

Vă mulţumesc că aţi ştiut să vă faceţi frumoasă fiecare clipă a existenţei ; că aţi trăit-o în armonie cu spiritul!

Vă mulţumesc pentru permanenţa verticalităţii vieţilor voastre.

Vă mulţumesc pentru că existaţi !

Graţie vouă, superficialitatea cea de toate zilele a prea-multora e iertată.

Vă mulţumesc şi vouă, celor 350 care v-aţi oprit şi aţi ales să citiţi acea parte din mine, mai mică sau mai mare, pe care am dezvăluit-o, unii poate făcând-o cu revoltă, alţii cu surprindere sau poate cu plăcere…nu ştiu…

Printre voi sunt cu siguranţă foarte mulţi cu suflete frumoase.

Asta ştiu.

Zen-ul este alcătuit din două mari structuri: SANSHI-MONBO (învăţarea Legii – Dharma – sub directa îndrumare a unui maestru Zen şi KUFU-ZAZEN (meditaţia Zen personală).

Prin acestea, practicantul, folosindu-se de efortul propriu, îşi stabileşte o situaţie personală ideală, şi apoi se străduieşte prin încercare şi eroare să o atingă pas cu pas.

Deşi atât de diferite, SANSHI-MONBO şi KUFU-ZAZEN sunt necesare amândouă pentru ca Zen-ul să fie complet.

La origine Zen-ul era practicat cu scopul de a atinge o iluminare spirituală denumită SATORI.

Procesul practicii Zen conduce la o “stare alterată de conştiinţă” (ASC) sau “la descoperirea propriului sine real” (reorganizarea sinelui), în care “descoperirea propriului sine real” ia locul “graniţelor de siguranţă ale sinelui”.

Spus mai simplu, practicanţii de Zen observă că personalitatea lor se modifică în direcţii pozitive.

SATORI- iluminarea -este o “conştiinţă intuitivă” care poate fi doar experimentată şi înţeleasă prin propriile acţiuni directe.

Scopul practicii Zen este de a aspira către Nivelul Cel Mai Înalt Al Vieţii Ca Fiinţe Umane. 

Experienţele de SATORI afectează cunoaşterea şi modelele cognitive; lucrurile vor putea fi privite din ipostaze noi, având ca rezultat schimbările de personalitate ca urmare a schimbărilor propriei cunoaşteri.

Una dintre aceste schimbări se referă la ÎNCEPEREA VEDERII LUCRURILOR DINTR-UN PUNCT DE VEDERE ALTRUIST.

Cum nu cred în existenţa altruismului exponenţilor acestor timpuri în care mulţi sunt tineri şi neliniştiţi unii mai mult ca alţii, concluzia este următoarea:

Ori nu sunt prea mulţi practicanţi Zen…ori cei care o fac nu au înţeles ce vor de fapt de la ei şi de la viaţă…şi de la alţii.

Până atunci însă, fiţi Zen!

Sau măcar fiţi!