Scurt guideline pentru a interactiona cu mine:

Daca suntem prieteni/apropiati, trebuie sa stii:
- care este numele meu
- cati ani am
- care e data mea de nastere

Daca lucram impreuna trebuie sa stii:
- ca nu suport plangaciosii. Daca ti se pare ca ai prea mult de munca, poti sa te angajezi la aprozar. Aaa… Vrei si

Minunata mea aplicatie de vreme de pe telefon zice ca o sa ninga zilele astea. Nu stiu cat are dreptate (mai ales ca ieri prezicea ca azi la ora 9 vor fi -6 grade), dar, recunosc, m-am panicat putin.

Si asa, am revenit la o veche idee geniala de-ale mele si anume la sustinerea incalzirii globale. O sa spuneti ca sunt egoista, ca nu ma gandesc la generatiile viitoare. Ei bine, sunt genul de om care nu da cioara din mana pentru pasarica vrabiuta de pe gard. Cum nu pot sa garantez ca voi avea si stranepoti, prefer sa ma gandesc la mine si la copiii mei.

Dar cum ne poate ajuta incalzirea globala?

Pai, sa ne amintim de prima zapada de anul asta din Bucuresti. Cuvinte cheie: blocaje, ambulante care nu ajung la bolnavi, copii mici captivi in masini ramase fara carburant dupa cele 24 de ore cat au stat blocate intre localitatea X si localitatea Y, femei care nasc pe coclauri si tot asa.
E bine asa? Nu. Era mai bine daca nu ningea, daca oamenii puteau ajunge la casele lor, ambulantele la bolnavii lor si astia mici la baita de seara.
In plus, sunt convinsa ca si primariile din Romania ma vor sustine, mai ales de domnul Vanghelie. Daca n-ar mai ninge, nu l-ar mai blama nimeni ca nu incheie contracte cu firme specializate pe deszapezire.

Apoi, gripa porcina. Oamenii stau ca la coada la unt sa se vaccineze. Imaginati-va cum e sa stai atatea ore in frig si eventual in zapada. Iata raceli, pneumonii, anexite. Daca stateau la +10 grade, nu era mai bine?
O sa ziceti ca frigul omoara virusurile… Nu cred ca mai e valabil. Nici virusurile astea nu sunt proaste sa nu se adapteze la frig (vezi AH1N1). Oricum, sunt convinsa ca se pot gasi solutii medicamentoase. Deci, s-ar putea sa ma sustina si marile companii farmaceutice in lupta mea de promovare a incalzirii globale.

Si mai am un argument. Organizatia Mondiala a Sanatatii anunta ca incalzirea globala ucide anual 150.000 de persoane. Si-asa suntem prea multi, si-asa n-am mai avut un razboi de multa vreme, de unde atatea resurse pentru toti? Decat mult si prost, mai bine putin si bine, nu?

Ok. Acum ca te-am convins cu argumentele mele imbatabile, o sa-ti spun si ce poti face sa-mi sustii campania. E foarte simplu:

1. Mergi cu masina si pana in coltul strazii, sa cumperi paine.
2.Ai grija sa umbli permanent cu un topor in portbagaj. Cand ai timp, fa un popas in padure si apuca-te sa tai din copaci. Cand te plictisesti, fa un foc mare din toti copacii pe care i-ai taiat si treci la punctul 3.
3. Du-te acasa si aprinde toate luminile, baga toata aparatura pe care o detii in priza. Cele pe care poti sa le si pornesti, porneste-le (de ex., televizorul, orice aparat de radio, ventilatoare, aer conditionat etc.)
4. Separa gunoiul. Plastic la plastic, hartie la hartie, restul la restul. Plasticul arunca-l in rauri, lacuri, mare. De hartie poti scapa facand un foc in padure. Restul de gunoi il poti arunca oriunde. Chiar si la groapa de gunoi.
5. Consuma cat mai multa apa. O sa coste ceva sa lasi robinetul sa curga in permanenta. Dar gandeste-te la binele tau si la cel al copiilor tai.
6. Poti stinge lumina de Ora Pamantului, daca vrei neaparat sa nu se uite vecinii urat la tine. Oricum nu ajuta la nimic ora aia.

Daca mai aveti idei, le putem discuta.

A, si nu ma intereseaza parerile cititorilor care nu inteleg o gluma.

In minunatul si lungul concediu pe care l-am avut pana acum 3 zile, am avut ocazia sa cunosc niste oameni… relaxati. Niste oameni care nu se stresau, nu se enervau, isi vedeau calmi de viata lor. Si ce daca vanzatoarea lucreaza ca un melc si eu trebuie sa stau o ora la coada? Nu-i problema, astept. Si ce daca pietonului ii ia 3 minute sa traverseze? Nu ma grabesc nicaieri. Si ce daca e lume multa in magazinul asta si toti se imbulzesc in mine? Oameni suntem.
Asa ca, la fel ca toata suflarea globului care tocmai ai sarbatorit intrarea in noul an, mi-am propus si eu una serie lucruri pentru anul 2010. Lista pe care am scris-o cu creionul pe hartie si am lipit-o de frigider.
La punctul 1 troneaza cea mai indrazneata propunere pe care mi-am facut-o vreodata. Si anume, ca anul asta sa nu ma mai enervez. Deloc. Sa fiu calma, sa nu-mi mai iau privirea de nebuna si sa-mi vad pasnic de existenta mea.

Ce credeti? Pana acum am rezistat eroic. Si asta desi:

- am fost nevoita sa stau 7 ore intr-un aeroport si inca vreo 3 ore in avion, inainte sa decolez si sa ma inturnez acasa
- era 5 dimineata si eram rupta de somn dupa patania de mai sus, cand am plecat de la aeroport cu taxi-ul, am prins bariera de pe Petricani
- drumul casa-aeroport a costat 30 de lei, drumul aeroport-casa a costat 80 de lei
- la munca am fost, cum s-ar spune modern, “implicata intr-un proiect”, care in mod normal m-ar fi facut sa plang de ciuda.

Dar sa discutam pe larg.

Budapesta, ninge linistit. Coafura rezista. Zborul planificat pentru ora 16.00 e trecut pe tabela la ora 23.00. Si nu e o greseala. Ce facem? Ce sa facem? Ne luam niste reviste, un sendvis si o cafea, gasim un wireless si incercam sa facem timpul sa treaca mai repede. Ce era in mintea mea? Simtul meu de conservare, care nu vroia sa-mi plezneasca o vena la tample incerca sa ma faca sa ma autosugestionez: “Asta e timpul MEU. Cand mai am eu timp acasa sa citesc reviste si sa ma relaxez? Sa nu fac nimic, doar sa vegetez intr-un scaun, cu o Cola in fata si o revista in mana. E bine, e bine, e bine, e bine…”. Si asa au trecut cele 7 ore.
Ne urcam in avion. De cateva ore deja ningea viscolit. Zapada pe jos, zapada pe sus. Si in avion… stam… si stam… La un moment dat, stewardessa incepe sa-si faca numarul cu iesirile de urgenta si mastile de oxigen. “Semn bun” imi zic. Si astept sa plecam. Si astept… si astept. La un moment dat, aceeasi stewardessa ne anunta ca a inceput procesul de curatare a pistei de decolare si ca va dura jumatate de ora. Era deja 12 noaptea. La 12 jumate ne anunta din nou, intr-o limba fastacita, pe care cu greu o intelegeai:  ”Cleaning still in process”. Si atat. Dupa vreo inca 20 de minute ne pornim. Si batem toate pistele la roata, pana cand aproape ca ne intoarcem de unde am plecat. Nicio pista nu era curatata, ningea in continuare, deja incepusem sa ma enervez. Dar acelasi simt de conservare imi soptea dulce in ureche “Si daca te enervezi, ce rezolvi? Nimic. Asa, si daca nu decolati si dormiti o noapte in aeroport sau intr-un hotel din apropiere? Asta e… Poti sa mai faci acum ceva? Nu e vina nimanui”. Ma rog, pana la urma m-a convins. Si uite asa, dupa alte cateva ture, dupa degivrarea avionului, dupa emotii, dupa toate cele, decolam intr-un final pe la 2 dimineata. Zbor horror, intr-un bombardier, fix langa elice. Vorba aia, “Hodoronca-tronca, trrrrrrrrrrrrrrrrrrrr, grozav imi tiuie urechile”

Bucuresti, cer senin. Dimineata, pe racoare, cautam un taxi sa ne duca de la Henri Coanda acasa. Nu vrem sa ne lasam acostati de “Domnu, domnu, un taxi?” si ne urcam in singura masina din fata aeroportului. Fly Taxi, ca sa fim mai precisi. Tarif dublu fata de taxiul cu care veniseram la aeroport, deci, dupa un calcul simplu, daca la dus am dat 30 de lei, la intoarcere urma sa dam 60 de lei. Si pornim. “Haideti s-o luam pe Petricani”, zice jumatatea mea, nerabdator sa ajungem naibii odata acasa. Zis si facut, o luam pe Petricani. Pe Petricani, bariera. Trece marfarul de 4 jumate. Foarte misto. Si stam in masina. Domnul taximetrist ne propune sa inchida ceasul cat stam sa asteptam. Nu acceptam sa cadem din nou la mica invoiala. Ceasul merge. Timpul trece. Noua ne e somn. Marfarul de 4 jumate nu mai vine. Nu stiu cat am stat la bariera, dar mie mi s-a parut foarte mult. In timpul asta, spiritelul meu imi spunea “Nu te enerva. Mai e un pic si ajungi. Bine ca ati decolat si ca ati aterizat. 10 minute in sus sau in jos… nu-i tot aia?” Pana la urma, a venit si marfarul, s-a ridicat si bariera, am ajuns si acasa. Platim 100 lei, asteptam restul, nu-i lasam nicio spaga omului, in schimb ii zicem “La revedere si noapte buna”. Omul nu ne raspunde, probabil ne injura printre dinti, se urca in masina si pleaca. Dar noi suntem fericiti. Suntem, in sfarsit acasa, dupa cele aproape 24 de ore de stat pe drum (plecaseram de la destinatia initiala la ora 8 dimineata)

Incep munca. Fix luni de dimineata. Nu ma asez bine la birou ca suna o colega “Ai aflat de noile reguli?” Evident ca nu aflasem, asa ca ma informeaza ea. Noile reguli nu-mi plac de nicio culoare. Ba chiar ma enerveaza. “Adica, de ce sa fac eu asta? Sunt angajata ca sa fac asta? Nu, sunt angajata sa fac altceva. Atunci de ce sa fac asta? Aaa, pentru binele companiei? Pai si binele meu?”. Ma rog, dandu-mi seama ca nu am cui sa ma fac inteleasa si cunoscand foarte bine mentalitatea angajatorului roman, cum ca, daca te angajeaza pe un post, poti face orice alta activitate in cadrul companiei (de exemplu, daca stii o limba straina, esti automat si traducator, daca ai un pic de timp liber, poti face si treaba colegei de la departamentul X, desi habar n-ai cu ce se mananca si tot asa), ma consolez cu gandul ca nu va dura mult. Ba chiar ma amuza situatia in care oamenii se vor porni sa-mi povesteasca despre noile reguli (uuuuu, suna amenintator), iar eu le voi taia macaroana. “Bai, eu in 2 saptamni si-asa plec de la voi. Iata aci notificarea. Mai vorbim”.

Concluzie: Sunt zen in continuare

Mintea noastra nu face fata trecutului. Ni s-au intamplat prea multe. Mintea noastra se incurca in detalii si personaje, amesteca povestirile, schimba deznodamintele, transforma amintirile intr-un haos total. Si asta in timp ce noi avem impresia ca totul e clar si limpede ca apa rece de izvor.
De aici pornesc toate discutiile de genul

“Da ma, tin minte, eram la Iasi cu Ioana si Maria”
“Ce-ai ma, ai innebunit? Cum sa fim la Iasi, eram la Giurgiu cu Tudor si Vlad”
“Nu ma, ca tin eu minte. Veniseram cu masina Ioanei”
“Bah, nu. Merseseram cu trenul, nu mai stii cand era sa-l dea jos pe Tudor?”

Si tot asa, pana cei doi ajung la concluzia ca, de fapt, intamplarea avusese loc la Timisoara, cu Ionel si Petronela si ca ajunsesera acolo cu avionul.

Unde vroiam sa ajung insa? La faptul ca la un moment dat incepem sa ne incurcam pana si partenerii de viata. Ii mutam de colo-colo, ii facem protagonistii unor intamplari despre care ei, saracii, nici macar nu stiu.
Daca esti convinsa ca ai mancat inghetata flambata cu Petre, zic sa te mai gandesti putin. Si nu poti fi sigur nici ca Mariana era raraita. Verifica. Petre nu cumva era diabetic? Iar Mariana nu cumva era muta? Deci cum sa mananci inghetata cu Petre si cum sa zici ca Mariana era raraita?

Serios acum, inainte sa faceti vreo nefacuta, sa-i amintiti actualului vostru prieten ce tare era cu motorul prin munti (cand el n-are si nici n-a avut vreodata motor) sau sa-i spuneti actualei voastre prietene ca urla prea tare cand ati facut sex in padure (desi, evident, n-ati facut sex in padure), mai bine faceti o analiza amanuntita a situatiei si personajelor, si abia atunci dati drumul la porumbel.

Pe mine m-a scutit de mult stres atitudinea asta.

- Buna Vanda, te-am vazut acum cateva saptamani in X [unde X = un club trist de fite din Bucuresti]
- Nu cred ca eram eu.
- Ba da, am vrut sa vin la tine sa te salut, dar erai cu niste prieteni si te distrai si n-am mai intervenit.
- Nu eram eu.
- Ba da, erai cu o rochita neagra. Te-am recunoscut sigur.
- Nu eram eu.
- Ok, poate mi s-a parut.

Deci, daca ma vedeti ca ma distrez maxim (maxim am spus!) intr-un club trist de fite din Bucuresti, sa stiti ca nu sunt eu. Pentru ca eu nu ma duc in cluburi triste de fite si nici nu ma distrez acolo daca ma duc.

Peste o saptamana se mai incheie un an. Un an agitat, an in care Nikita a nascut, in care Mihaela Radulescu (sau cum o mai chema-o acum) a scris epistole, si-a facut calabalacul, a plecat si s-a intors, in care am avut alegeri, zapada, paine si circ.

In acest an am invatat multe, si multe vor ramane scrise in analele istoriei. Replici memorabile, de o prostie incomensurabila, vor ramane gravate in istoria neamului nostru, dar isi vor pune amprenta si pe limba noastra-i o comoara. 

Daca eternele “Perle de la Bac” ne amuza, lasandu-ne totodata un gust amar, perlele politicienilor romani duc senzatia de “amar” la extrem. Dar, cum suntem un popor cu un simt al umorului foarte dezvoltat (sau eram, inainte de serialele “La bloc” sau “Leana si Costel”), incercam sa facem haz de necaz cum putem. Desi nu stiu daca putem sa vorbim de necaz (necaz e cand nasti un copil retard), cat mai degraba de prostie (ca atunci cand votezi un politician retard), cert este ca avem o prezumtie de nevinovatie. “Am ales raul cel mai putin rau”. 

Si acum, dupa aceasta lunga introducere, sa ne facem loc direct in subiect, si anume in cele cateva dintre replicile de o prostie monumentala, cu care ne putem lauda pentru anul 2009. 

Victor Ponta – “La ei [la PDL] sistemul [de fraudare a voturilor]a funcţionat mai bine” 

Declaratia tanarului Victor Ponta e de departe cea mai putin gandita declaratie facuta vreodata de un politician. Si ca si cand nu ar fi fost suficient, la intrebarea – absolut logica!!!- a ziaristilor, daca si PSD-ul a avut un sistem de fraudare, singurul raspuns pe care l-a putut gasi micutul intelectual a fost “Aceasta intrebare va face cinste”. Si a plecat.
Oare in PSD se organizeaza sesiuni de prostanacire? Oare Victor Ponta e urmatorul Geoana?  

Elena Basescu – “Poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri.”   

Orice comentariu la aceasta replica e derizoriu. 

Marean Vanghelie – “Situatia Romaniei nu poate fi rezolvata cu Goagal, Gagle, Gugle….Google”   

Stau si ma intreb daca nu cumva domnul Vanghelie calca pe urmele domnului Pruteanu. Bineinteles, comparatia mea mai de prost gust decat o tigancusa de Bamboo, dar nu gasesc alta explicatie pentru care un roman cu acces la infomatie (sa nu mai zic po-li-ti-cian) ar avea probleme de citire a cuvantului Google [gugãl]   

Ion Iliescu – “Fiecare voteaza dupa cum il duce capul”   

Dupa ce l-a facut “prostanac” pe Geoana, Ion Iliescu isi continua misiunea de a-l ingropa si mai mult pe venerabilul. La remarca unui reporter cum ca Mircea Geoana ar fi votat si pentru referendum, Ion Iliescu a spus scurt si taios ca nu e treaba lui cum voteaza domnul Geoana si ca mai mult de atat, “fiecare voteaza dupa cum il duce capul”. A zis!   

Traian Basescu: “Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu”   

Traian Basescu si-a luat in serios rolul de tata de familie. Mai ales ca in aceasta campanie electorala am avut parte de un filmulet care  l-a transformat in monstru. Asa ca Traian Basescu s-a apucat sa-l puna la colt pe Dinu Patriciu.
Stam si ne intrebam, oare Dinu Patriciu s-a batut cu ceilalti colegi de gradinita, ori poate nu si-a mancat toate legumele la pranz? Oare mai are voie sa iasa afara sa se joace cu copiii? O alta replica pe care Basescu ar fi putut sa i-o dea in acelasi registru ar fi “Obraznicatura mica, mama ta stie ce faci?”   

Mihaela, dragostea mea… La anu’ si la multi ani!

Insa, de departe cea mai memorabila declaratie din 2009 este, si va ramane, discursul castigatorului prematur al scaunului de presedinte, Mirceeaaaaa Geoanaaaa.   

Recunosc. PSD-ul si conducatorul lor de frunte, Geoana, imi provoaca dezgust. Da, sunt parte a cetatenilor romani care coreleaza PSD-ul cu comunismul. Stiu ca n-are nicio importanta acest factor, stiu ca, de fapt, toti cei implicati in politica au fost mai mult sau mai putin comunisti. Dar totusi…
Nu PSD! Nu Geoana! Si mai ales Nu un partid nereformat cu membri care mai de care. Da, Udrea imi e de o mie de ori mai simpatica decat Iliescu, Vanghelie sau Nastase.  

In campania asta electorala m-am transformat. In principiu nu ma intereseaza politica, pentru ca nu sunt atat de naiva incat sa cred ca daca iese “X” o sa ne fie mai bine. Dar in campania asta electorala, am devenit altcineva. Cineva interesat de partide, de platforme electorale, de atitudini si de candidati. Am vrut sa votez in cunostinta de cauza.

Si, informandu-ma, n-am facut decat sa ma enervez. In Romania nu exista niciun mijloc media care sa fie impartial. Nu aveam de unde sa iau o informatie obiectiva. 90% din televiziuni si ziare – anti-Basescu. Restul de 10% – pro-Basescu. Si atat.

Dar cel mai si cel mai mult  m-a scos din sarite atitudinea de invingator a lui Geoana, impreuna cu toti fratii lui de cruce. Ca si cand, daca ei s-au coalizat, automat au si castigat. Ca si cand nu exista un electorat.
De 2 saptamani il vad la TV pe viitorul premier al Romaniei-PSD. De 2 saptamani vad Romania lui Geoana. Vad zambetele sinistre ale pesedeilor, peneleilor, penetecedeilor si peceilor. Au castigat. Gata, nici nu mai incape discutie! Nici macar o singura data nu au pus in discutie faptul ca, de fapt, poporul voteaza! Si ca degeaba pun ei premieri si ministri, daca poporul nu-i vrea, vor ramane tot in opozitie. Si iata, poporul a avut si el ceva de spus.

Astept cu emotie sa-l vad pe Geoana cum declama ca s-au fraudat alegerile. Astept cu infrigurare renumararea voturilor. Si astept cu nerabdare sa-i vad pe penelei cum se dezic de el. Pentru ca raman la parerea mea, cum ca Geoana e cel mai prost din curtea scolii.
Sa nu reusesti tu sa invingi un fost presedinte (care n-a facut nici el  mare lucru), cand toti factorii sunt de partea ta? Televiziuni, radio, presa, criza economica, criza politica pe care o atati de cateva luni… Incredibil!
Din punctul asta de vedere, Basescu a castigat detasat.

Vantusdom

Poate ca barbatii traiesc mai putin decat femeile. Nu contest afirmatia. Dar barbatii cu siguranta au mai mult timp decat femeile in viata lor mai scurta.
De ce? E foarte simplu.

1. “Oare ce pereche de pantofi sa-mi iau? Vroiam ceva simplu, comod si fara toc, dar uite-te putin la astia. Arata minunat. Ooof… si ii au pe albastru, verde si mov… Nu pot sa ma decid. Daca ii iau pe aia albastri, pot sa-i port la rochia aia cu albastru, daca ii iau pe aia mov, pot sa-i port cu bluza aia mov. Pe aia verzi n-am la ce sa-i port. Dar sunt asaaaaa frumosi… Cred ca o sa mi-i iau pe astia verzi. Si imi cumpar eu dupa aia si ceva de imbracat sa se asorteze. Dar daca…” vs. “Mi s-au rupt pantofii negri, vreau pantofi negri, ii vad, ii probez, ii cumpar.

2. “Oare cu ce sa ma imbrac diseara? Mi-as lua rochita aia roz. Da! Ahhh… nu merge, ma face grasa. Nu. Mai bine o iau pe aia neagra. Da! Aia neagra ma face sa par mai slaba. Si o iau cu cizmele alea negre. O minunatie. Dar stai… Am mai purtat-o si la alta petrecere/nunta/botez etc. Trebuie sa-mi iau altceva. Oare sa-mi iau o fusta si o bluza? Ia sa vedem… Nu… nu merge. Arat ca o taranca. Sa-mi iau colantii aia negri luciosi si bluza aia de leopard. Dar stai, n-am asa ceva in dulap. Shit, la naiba! De ce n-am asa ceva in dulap. In puii mei! Trebuia sa ma gandesc. Maine neaparat ma duc la cumparaturi. Si pana la urma cu ce ma imbrac? Mi-as lua rochita asa roz…” vs. “Iubita, eu sunt gata”

3. “Oare pot sa intru cu masina pe straduta asta ingusta? Vad ca mai intra si altii. Poate masinile lor sunt mai mici. Nu. A mea sigur nu intra. Cum, nu stiati ca un Ford Fiesta e mai mare ca un Audi A8? Incultilor. Lasa. Ocolesc tot cartierul la ora de varf si ajung eu la destinatie in 2 ore. E ok.” vs. “Frate, pliaza si tu oglinda aia, sa am loc sa trec”

Pe langa toate mecanismele astea ametitoare, mai exista si alte exemple.

4. Cum ar fi ca un film siropos dureaza cam 2 ore, iar un meci de fotbal 90 de minute.

5. Sau ca dureaza de cel putin 2 ori mai mult sa gatesti decat sa mananci si de 10 ori mai mult sa faci curat decat sa-ti arunci lucrurile prin casa

Decat mult si prost, mai bine putin si relaxant, nu?

Angajatul roman n-are nicio treaba cu nimic.
Angajatul roman nu intelege niciodata de vorba buna. Pe angajatul roman nu-l poti ruga sa faca ceva ce intra oricum in atributiile lui. Nu. Pe angajatul roman nu-l poti decat constrange sa faca ceva ce intra in atributiile lui.
Angajatul roman nu accepta ca exista o ierarhie. Pentru angajatul roman, seful e sef doar pentru ca a avut pile sau asa s-a nimerit.
Angajatul roman nu accepta propuneri. Daca ii propui angajatului roman sa faca ceva, nu va fi niciodata de acord. Nu e bine, n-are fundament, nu se poate face, nu iese nimic din asta. Chiar daca vii cu argumente solide la angajatul roman, el va ramane tot la ideea lui.
Angajatul roman refuza sa se incadreze in niste standarde. Angajatul roman reneaga politica companiei. Pentru angajatul roman, tot ce tine de politica companiei e bullshit.
Angajatul roman e delasator si dezinteresat. Oricat te-ai chinui sa-i explici ceva, angajatul roman nu e receptiv. “Ba, uite, trebuie sa facem asa. Ai aici un document de 200 de pagini care iti explica ce si cum trebuie sa faci, dar eu ti-am facut un rezumat. Iete aci un Powerpoint cu 10 slide-uri, care contine toata informatia din documentul de 200 de pagini”. Angajatul roman nu-l va deschide niciodata si va face in continuare cum il duce capul.
Angajatul roman nu-si asuma responsabilitatea. “N-am facut, ca n-am stiut ca asa se face” “Cum n-ai stiut? Nu ti-am trimis powerpointul?” “Aaaa… baa… daaa… Dar asa am inteles eu din el. Trebuia sa-l faci mai bine!”
Angajatul roman nu e atent. “A…ããã… pai n-am citit mailul pana la capat. Era prea lung” sau “Nu mi-ai spus” – desi i-ai spus.
Angajatul roman nu are initiativa. “Scrie pe foaie ca trebuie sa fac? Pai fac. Nu scrie? Nu conteaza ca poate imi usureaza munca pe viitor… Nu scrie, nu fac. De fapt, nici macar nu ma gandesc, ca as putea sa fac”

*articol generalizator. Admit ca mai exista si exceptii (eu, de exemplu )

El ex senador nacional y convencional constituyente, Luis Agustín Brasesco (UCR) , se solidarizó con el ex intendente de Diamante, Humberto Ré, por entender que el actual jefe comunal Juan Carlos Darrichón (PJ) “ha efectuado declaraciones donde, faltando a la verdad, ha querido enlodar la moral pública mientras fuera intendente”. Por otra parte,adelantó a RecintoNet que pidió una audiencia con Lauritto para solicitarle el tratamiento de los proyectos de reglamentación de la Constitución reformada en 2008, de la que Brasesco fue su vicepresidente primero.

“Sean mis primeras palabras de solidaridad con Humberto Ré, amigo sincero, radical profundo en sus convicciones, Intendente de su ciudad que jerarquizó en su obrar, Senador por Diamante que enalteció con su actuar, hombre decente, honrado, inteligente, tolerante, amigo de sus amigos, adversario leal y franco. Jefe de una familia honorable, que la jerarquiza como hombre público transitando sin cuidado diariamente las calles de su ciudad teniendo el respeto y la consideración de sus vecinos”, dice la carta que fue difundida por la UCR de Diamante.

“¿Por qué esta solidaridad? Sencillamente porque una persona, que es Intendente de la ciudad de Diamante, ha efectuado declaraciones, donde faltando a la verdad, ha querido enlodar la moral pública mientras fuera intendente. Por ello, al señor Intendente de Diamante le recuerdo algo que me enseñó un viejo maestro cuando yo era un niño: “Anda con mucha precaución al hablar de otros. Se veraz, pero protege cuidadosamente el buen nombre del prójimo. Ante todo guarda tu conciencia limpia de malidicencia y de calumnias. Ambas causan daño al que las dice, al que las escucha, y al que afecta” escribió Brasesco.

Y, sugirió: “Nuevamente: Sé prudente al hablar de otros. Si todo lo que reprendes en otros lo hubieses corregido en ti mismo, hace tiempo que serías perfecto”.

Entre otros conceptos y para finalziar su carta, el dirigente radical remarcó que “frente a la degradación cultural, moral y política que estamos sufriendo”, recordó “para todos nosotros los radicales, una sentencia bíblica, para arbitrar nuestro cuidados, y que dice: “el detractor oculto es semejante a la serpiente que pica sin hacer ruido(Ecl. 10, 11)” cita tras enviar ” a Humberto un abrazo y al radicalismo de Diamante, honor por ser custodio de la moral publica, la decencia y la democracia”.

La reglamentación de la Constitución

Por otra parte, Braseco confirmó a RecintoNet que le solicitará al vicegobernador Eduardo Lauritto que “se vea la posibilidad de hacer un cronograma para el tratamiento de leyes reglamentarias de varios artículos de la la Constitución que se encuentren para su tratamiento en el Senado”.

” Mi intención – dijo a este portal – es que sean estudiados, considerados en comisión y fijar una vez cumplimentado estos pasos las fechas de su tratamiento por el cuerpo” precisó el dirigente aunque remarcó que lo suyo “es, por supuesto, una petición ya que el Senado es quien tiene que resolver” apuntó. (RecintoNet).

1.  Sa dau 100.000 de euro pe un ceas. Vreau sa vad si eu ce sentiment poti sa ai cu un apartament pe incheietura. Oare o sa ma simt mai om?
2.  Sa vad metrou in Drumul Taberei. Asta apropo de articolul asta. Si atunci sa nu-i prind ca fac greva!
3.  Sa initiez o campanie “Furati de la bogati si dati spitalelor”. Asta ca sa nu mai aud de bebelusi prajiti, de bolnavi operati si montati cu pat cu tot pe holul spitalului pentru ca nu sunt locuri samd.
4.  Sa-i expulzez pe toti tiganii fara carte de munca in Siberia. Cu catel, cu purcel.
5.  Sa le dau foc tuturor terminatilor care blocheaza intersectiile, care parcheaza masina in mijlocul strazii, care depasesc coloana pe contrasens, care conduc beti samd. Asta in loc de artificii de Anul Nou.
6.  Sa sabotez permanent ziarele de scandal, pana in punctul in care nu mai au tiraj, nu mai au vanzari, nu mai au angajati, nu mai exista!
7.  Sa fac un raid prin cluburi si sa le trimit acasa pe toate pustoaicele de 13-14 ani, dupa care sa aplic niste sanctiuni drastice parintilor pentru ca nu le tin sub supraveghere. Dupa ce platesti cate 3000 de lei in fiecare vineri si sambata seara pentru ca n-ai grija de ploada ta, o sa incepi sa-i impui ore decente de ajuns acasa.
8.  Sa ma duc la fel ca si Putin prin supermarketuri si sa fac un pic de ordine si disciplina. Valabil si pentru benzinarii, banci, samd.
9.  Sa introduc un set de teste de cunostinte generale de bun simt in scoli. Cei care nu-l trec (deci toti analfabetii care se duc la scoala ca sa defileze pe catwalk, dar care nu stiu sa lege doua vorbe sau pur si simplu sa scrie) se vor intoarce in clasa a II-a. Si tot asa, pana o sa retina diferenta dintre “nu fa” si “nu face”, dintre “sai” si “sa-i”, dintre “vezii” si “vezi”.
10. Sa suplimentez numarul angajatilor la OPC si sa-i amendez crunt pe cei care accepta serviciile nesimtite, fara sa ridice un deget. Ti-ai primit pizza sub forma unei bucati de paine cu o rosie (ca Bassam Gemayel), nu platesti, faci scandal si mai pui si frumusel mana pe telefon sa reclami compania respectiva la OPC

Toate astea, parte a campaniei “Noi stim mai bine“

Voi ce ati mai face?

Cvasi-necunoscutul cetatean roman Eduard Manole ne promite ca ne da tara inapoi. In plus, tot el (cine e el?) ne garanteaza si ca nu e de vanzare si ne pune sa ne imaginam cum ar fi ca Romania sa arate ca un paradis. Nu ne spune cum si in ce fel va transforma Romania intr-un paradis, ne roaga insa simplu sa “avem doar putina rabdare si putina incredere”. Cu el presedinte, Romania va arata ca o gradina zoologica din Miami-Florida, plina de flamingi (ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer, va invit cordial sa intrati pe situl sau electoral, total anost si pur neinformativ)!

Poza de mai jos o puteti vedea si pe panourile electorale din Bucuresti. Si atunci probabil ca va intrebati la fel ca si mine
“Oare domnul acesta imbracat in camasa neagra, descheiata la gat, fara cravata, neras si putin ciufulit, candideaza la presedintie, sau la Dansez pentru tine?”

E ca au acelasi stil? El si  Banica Jere, adica. Eu zic sa-l votam.  

Recebo muitos comentários aqui no blog. A maior parte dos meus amigos, alguns de outros blogueiros, outros de curiosos que chegam aqui por acaso e até de fã do Kaká me xingando porque eu disse que não gosto dele. Ok. Eu disse isso 3 vezes já…

E eu adoro todos (Menos os das fãs loucas do Kaká, óbvio. Elas me chamam de gorda. Oi? Como elas sabem?) , porém teve um da Loredana que eu achei ótimo. Foi sobre meu post sobre os casos mal resolvidos.

Já notou que a gente SEMPRE chega depois do caso mal resolvido?

Querida, eu quero MUITO entender isso. Por que sempre chegamos depois desses casos? Por que? Why?

Parei. Refleti. Não cheguei à nenhuma conclusão, mas tudo bem. A vida segue.

Professor: O que devo fazer para repartir 11 batatas para 7 pessoas?
Aluno: Purê de batata, senhor professor!

Professor:- Joaquim, diga o presente do indicativo do verbo caminhar.
Aluno:- Eu caminho… tu caminhas… ele caminha…
Professor: – Mais depressa!
Aluno :- Nós corremos, vós correis, eles correm!

Professor: “Chovia” que tempo é?
Aluno: É tempo ruim, senhor.

Professor: Quantos corações nós temos?
Aluno: Dois!
Professor: Dois!?
Aluno: Sim, o meu e o seu!

Dois alunos chegam tarde e justificam-se:
- O 1º Aluno diz: Acordei tarde! Sonhei que fui à Polinésia e a viagem demorou muito.
- O 2º Aluno diz: E eu fui esperá-lo no aeroporto!

Professor: Diga o nome de cinco coisas que contenha leite…
Aluno:  Um queijo e quatro vacas.

Um aluno de Direito foi fazer exame oral: O que é uma fraude?
Resposta do aluno: É o que o Professor está fazendo.
O professor muito indignado: Ora essa, explique-se…
O aluno responde: Segundo o Código Penal comete fraude todo aquele que se aproveita da ignorância do outro para o prejudicar!

PROFESSORA: Maria, aponte no mapa onde fica a América do Norte.
MARIA: Aqui está.
PROFESSORA: Correto. Agora turma, quem descobriu a América?
TURMA: A Maria.

PROFESSORA: Joãozinho, me diga sinceramente, você ora antes de cada refeição?
Joãozinho: Não professora, não preciso… A minha mãe é uma boa cozinheira.

PROFESSORA: Artur, a sua redação “O Meu Cão” é exatamente igual à do seu irmão. Você copiou?
ARTUR: Não, professora. O cão é que é o mesmo.

PROFESSORA: Bruno, que nome se dá a uma pessoa que continua a falar, mesmo quando os outros não estão interessados?
BRUNO: Professora!

Ah! Que saudade da escola!

Agradeço a professorinha Lu.

Hola, bienvenidos a mi blog personal de inversiones.

Este blog esta diseñado para que CUALQUIER persona, no importa la actividad que realice, pueda aprender a invertir online, conociendo mis estrategias y las formas mas inteligentes para ganar plata.

En este blog se va a explicar detalladamente y paso por paso cada rama o actividad que se necesita saber para poder invertir lo mas seguro e inteligentemente posible, minimizando al maximo el riesgo y maximizando los beneficios.

Voy a intentar explicar todo el proceso de inversiones online, desde mi humilde entender y por experiencia propia, y si no queda muy claro, yo estoy en el msn y en skype brindando mas asesoramiento.

Muchas gracias por haber entrado al blog, usted esta en el lugar adecuado si su meta es incursionarse al mundo financiero online lo mas seguro posible.

Bruno é um prenome e apelido de família de origem germânica. Nas línguas latinas provém de Brunus, forma latinizada de um nome germânico composto pela raiz brun-, que pode significar brunido (polido, com lustro) e também moreno, também presente nas palavras braun (em alemão) e brown (em inglês).

O nome “Bruno” é muito freqüente na Itália e sua difusão se deve principalmente a vários santos, como São Bruno (1030-1101), monge nascido na cidade de Colônia.

Dada a popularidade do prenome na Itália, por efeito de tradição patronímica ( onde o sobrenome do filho é uma referência ao nome do pai passando a idéia de “Filho de …”), há uma grande recorrência do sobrenome “Bruno” e suas inúmeras variantes, como Brunacci, Brunaldi, Brundu, Brunari, Brunella, Brunelleschi, Brunelli, Brunello, Brunengo, Bruneri, Brunese, Brunetti, Brunetto, Bruni, Brunini, Brunoldi, Brunone, Brunotti etc.

Uma característica marcante é que os Bruno´s em geral sabem o que querem e com sua determinação sempre chegam lá. se preocupam com a situação financeira, buscam segurança neste setor da vida. Dono de uma memória perfeita e cheio de hábitos enraizados, gosta de dividir suas experiências com alguém, especialmente com quem ama. Pode demorara a aprender as coisas, mas depois que aprende nunca mais esquece, o que torna suas lições muito profundas. O meu Bruninho é tudo isto e muito mais…

… Pra eu ter uma coisa feia dessas

O GetDropBox é uma aplicação que replica uma pasta de seu computador  em um servidor da internet, sendo assim todos os arquivos deste diretório ficarão com uma cópia na web e poderão ser acessados de qualquer lugar do mundo, sendo que o usuário define quais os arquivos que poderão ser visto por outros usuários.

Funciona assim:  sempre que você grava, deleta ou edita algum arquivo nessa pasta, o DropBox replica a mudança no servidor web, sincronizando automaticamente os arquivos.

O serviço tem a versão gratuita com espaço de 2GB podendo chegar a até 3GB e a versão paga chegando aos 100GB.

O software é muito simples de se cadastrar e instalar, eu recomendo: https://www.getdropbox.com/