Suna telefonul….alarma de trezire…aman 5 minute si ma lipesc de ea…instinctiv imi bag mainile sub tricoul ei…imi place sa-i simt pielea fina. Ma joc in somn, ma plimb cu mainile pe abdomenul ei, ii magai sanii micuti si obraznici, o mangai pe spate…

Alarma suna din nou, o mai aman 5 minute si imi continui explorarea trupului ei….imi place la nebunie sa simt fundul, formele acelea innebunitoare ale fundului, coapsele, gambele…si in final o mangaiere usoare pe interiorul coapselor..

Cacat…alarma nu vrea sa ma lase sa traiesc linistit…inca 5 minute…

O doresc….ea se impinge cu fundul in mine….simteam ca mi se rup boxerii….nu ii mai suportam…o prind puternic de coapse…de parca as putea sa o patrund prin boxeri..cat te doresc acum. in momentul asta!

Deja incepe sa ma enerveze la culme sunetul alarmei….suntul telefonului care vibreaza pe noptiera…hai..inca 5 minute te rog..

Mi-am strecurat mana in chiloteii ei, nu am fost deloc surprins cand am simtit-o umeda si calda….am inceput sa ma joc un pic cu ea…simteam ca explodez.

Alarma!!!alarma!!! alarma!!! e 7 si 10…..in 5 minute trebuie sa plec…..

O zi de cacat…

Nici afară, nici în casă, nici în cer, nici pe pământ… E fereastra, ochi, legătură între lumi diferite, margine, prapastie. E trecerea în sine. Eu stau pe fereastră. Fără să-mi dau seama, am creat o breşă în timp şi spaţiu. O fereastră. Sunt şi nu sunt într-un loc în acelaşi timp. Şi niciodată timpul nu a fost mai viu ca acum, şi niciodată nu a curs mai intens. Şi niciodată nu l-am lăsat să se desfăşoare întrupat în firul Ariadnei aşa cum îl desţelenesc acum. Timpul zboară pe fereastră şi se scurge în lumea din vis, labirintică, inaccesibilă celorlalţi. Fereastra suntem noi. Dincolo de ceaţa de noiembrie, de prezent, de concret şi de cert, este misterul unei priviri aparent invizibile alimentând şi mistuind o trăire simţită atât de diferit. Sunt ochii închişi privind sub pleoape atingerile fantomatice ale genelor în care s-au rătăcit fulgi de zăpadă. O priveşte, îl priveşte. Şi din sânii ei creşte mărul unei lumi noi, îşi întinde ramurile în ochi, trunchiul îi cuprinde sufletul şi rădăcinile îi îmbraţişează strâns trupul trecând dincolo de fereastră.

O urăsc! Am o poză cu voi doi. Era îmbrăcată cu o bluza mov-syclam cu flori și o jacheta albastră de catifea raiată. Erați în fața unui magazin. Tu purtai acel paltonaș maro cu dungi negre. Era sfârșitul lui aprilie atunci când mi te-a luat. Atunci a început totul. Tot calvarul meu. Luni de zile am trăit cu senzația că te pierdeam, iar tu negai, îmi demonstrai că nu e așa doar ca să mă amăgești. Până la urmă, tot ai plecat de lângă mine, te-ai dus la ea și m-ai lăsat să mă lupt singură cu toți. O urăsc, jur, o urăsc din tot sufletul! Nimeni nu mi-a facut mai mult rău decât ea, iar tu știi asta! Nu nega! Dacă nu era ea, rămâneai la mine, cu mine, lângă mine… Toate acele momente s-au pierdut odată cu tine undeva… Dacă măcar aș știi unde să le găsesc… Cred că le-aș lua înapoi.

Ții minte când am fugit de tine, ziua aceea de 6 iulie când nu am vrut să te văd, când am vrut să mă gândesc la ce va fi urmat?… Ai venit după mine. Am mai avut nenumărate zile ca aceea de când ai plecat. Chiar și anul ăsta, dar nu mai venea nimeni după mine. Nu mai aveam decât visele în care lucrurile ar fi stat altfel.

Sau ziua când te-ai teleportat pe strada mea… cred că atunci m-ai impresionat cel mai tare. Te gândeai mereu la mine. Cine va mai face asta vreodată? Cine va mai știi să mă aprecieze ca tine? Cine va știi să mă iubească și să mă respecte ca tine? Cine va mai știi cu adevărat cine sunt? Oare am să las vreodată pe cineva să mai descopere asta?

Ții minte ziua de 16 decembrie? Trecuseră doar 3 zile… eram noi doi și restul nu contau… doar niște fulgi de zăpadă în Parcul Eroilor și un frig de crăpau pietrele.

Ții minte excursia? Și poza aceea geniala din gară? Noaptea aia…23-24 februarie…de câte ori am visat-o… nu ți-am spus…

Nu ți-am spus multe, pentru că nu mai contează pentru tine. Acum ești sec. Ești neexpresiv. ”te-ai desprins”, ai trecut mai departe, nu ca mine. Dacă măcar… măcar mi-ai da ocazia să-ți spun… am atâtea să-ți spun, s-au întâmplat atâtea și mă simt închisă pentru că tu nu știi. Mă vindeci de orice rău. Privirea ta… privirea ta… cu cât drag mi-o amintesc… Ochii tăi aproape negri mă priveau plini de iubire. Unde s-a dus iubirea aia? Unde ai dus-o? De ce mi-ai luat-o atunci când aveam cea mai mare nevoie de ea? Am hanoracul alb pufos pe mine acum, iar gulerul îi e ud… sunt lacrimi. Ce e mai rău e că nici până acum nu am reușit să le păstrez în mine… le-am vărsat pe toate….

Doamne, dacă te-ai întoarce… dacă aș mai putea să te am măcar o zi… aș face ziua aia de miliarde de milioane de ori mai frumoasă și mai intensă și mai … oricum vrei tu să spui… decât cele mai frumoase și mai intense și mai cum vrei tu să spui zile pe care le-am avut împreună vreodată. Mi-aș trăi viața în 24 de ore. Aș lăsa tot. Dar nu vei veni. Nici nu îmi vei răspunde. Nici măcar nu vei vărsa o lacrimă în amintirea a ceea ce a fost frumos. Nici măcar nu-mi vei spune că ai citit ce scrie aici. Mă vei lăsa în continuare să cred că m-ai uitat. Și mă voi întreba de ce oare te prefaci. Sau poate că de data asta mă înșel și tu chiar nu te prefaci. Asta m-ar durea…

Îmi e dor de tine, de noi, de tot…

Dă-mi un semn…

~tillsammans

”my baby,,make me smile..right now, make me smile please..”

Am o dispoziţie foarte foarte bună..momentan.

în afara faptului că trebuia să fiu astăzi la mare, iar eu de fapt nu-s, totul este ok.mă mâncau degetele şi trebuia să scriu asta.

*după o săptămână de stat în casă distrugându-mi astfel viaţa socială(nu se pun gopurile şi ieşirile de după) m-am hotărât să ies prin oraş-cumpărături. să analizez oamenii, să mă plimb, să văd ce mai e nou.  starea mea de spirit observ că revine la normal ..treptat. adică se îmbunătăţeşte.. şi am chef să fac ceva incitant, inedit (aşa brusc, instantaneu, deodată). mai sunt câteva zile şi mă duc acasă, în mirobolantul meu oraş(not). o să profit, bineînţeles, de ultimele zile petrecute aici*

hihi+două degete ridicate

Scris de mine şi de tine.

E viaţa mea, e viaţa ta. E o idee sau e o realitate. Ori una, ori alta, există. În tine şi în mine. Câteodată o simţi, alte ori ai vrea dar nu ştii unde să o cauţi.
E o poveste uitată, e o poveste recentă, e o poveste ce nu va muri niciodată.

Suntem noi. Eşti tu, sunt eu.

Viaţa fericită există. Nu o poţi descrie aproape niciodată. O poţi simţi rar şi intens. Însă ştii că există, pentru că ea e cea care îţi dă putere în fiecare zi.
Fericirea e un scop. Fără scop nu am avea pentru ce trăi. Sub o formă sau alta e scopul tuturor.
Fericirea poate fi împlinire, fericirea poate fi o bomboană spiralată, fericirea poate fi o clipă de tăcere.

Era o poveste, erau mai multe…
A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din cel mai ales soi, o peştişoară cu codiţa crestată.
Era o peştişoară roz, cu solzi aurii şi argintii. Multă vreme a înotat singură. Şi îi era urât. Cât a stat singură în oceanul rece, mulţi peşti mari şi urâţi au vânat-o. Avea sufleţelul curat si rechinii îl simţeau de departe.
Fugea mereu. Nu avea un loc al său şi rătăcea prin apă.
Până într-o zi când a fost prinsă. Destinul a făcut să fie pusă într-un acvariu mare, cu mulţi mulţi peşti. Acolo l-a cunoscut şi pe peştişorul ei. Era un peştişor colorat în multe culori. Şi era vesel, înota mereu stânga dreapta, sus jos.
Odată, peştişoara l-a văzut chiar şi cu o bere şi s-a mirat tare. Peştişorii nu beau bere. Peştişorii nu cunosc alcoolul. De aceea i se părea ciudat văzând peştişorul cu doze de bere în acvariu. Apoi s-a amuzat.
Au început să înoate împreună. De atunci, cei doi peştişori nu s-au mai simţit singuri. S-au avut unul pe altul.
Încă se mai au.
Câteodată un ocean e prea mare pentru nişte peştişori de acvariu, care vor doar căsuţa lor şi lumea lor.

E ceva atât de simplu. Şi totuşi zâmbeşti la gândul că poţi mereu să fii un peştişor. Chiar dacă te zbaţi într-o lume agitată în care fiecare are interese.

Cea mai importantă e lumea ta. Fericirea ta. Lumea ascunsă în tine, lumea care îţi zâmbeşte în fiecare clipă. Ştii că şi tu ai lumea ta, toţi o avem!

E doar o poveste…
Pentru tine.

Pentru mine, e o realitate.

De curand bunicuta mea s-a intors din excursia pe care a facut-o in TURCIA (1), unde, printre altele,  a vizitat cele mai frumoase monumente naturale de la Cappadocia (2) si Pamukkale (3). Mi-a spus ca a ramas profund impresionata de frumusetea tarii…si ca a luat-o durerea de cap la cate minunatii a vazut

(1)

(2)

(3)

Dar nu s-a intors cu mana goala, si ne-a adus fiecaruia cate o amintire de pe acest taram minunat:

O bratara pe care am modificat-o, astfel incat sa-mi vina bine pe mana, din sticla, cu modelul traditional, Ochiul lui Allah:

Un portofel:

Calutii (gravati pe ambele parti) faceau parte dintr-un ansamblu  de agatat pe perete, cu o panza pe care era desenat calul de la TROIA si alte elemente metalice, asa ca am extras calutii troieni din acest ansamblu si mi-am facut o pereche de cercei UNICA

Stiu ca exista multe iubitoare de sticla carora le place si acest model, Ochiul lui Allah, asa ca v-am pregatit 2 medalioane superbe care sper sa va incante:

Medalion “Ochiul lui Allah” (1)  adus din Turcia (~ 4, 5 / 5 cm, din sticla, pe snur de saten alb) – 24 lei (5, 85 EURO)

Medalion “Ochiul lui Allah” (2) adus din Turcia (~ 4 cm in diametru, din sticla, pe snur de saten alb) – 24 lei (5, 85 EURO)

Sper ca v-a placut aceasta mica incursiune in Turcia… (promit sa vin cu noi idei si noi modele de bijuterioare cu Ochiul lui Allah)

 Pentru orice rezervare in strainatate, orice excursie, recomand agentia de turism Grafos: http://www.grafos.ro si site-ul de rezervari: http://rezervarevacanta.ro   

—————————————————————————————————————-

Iata! Reinvierea unui alt model prezent la targ: Bratara “Cuburi peste cuburi” (~ 21 cm lungime, din margele cubice albastre, din sticla) – 25 lei (6 EURO)

Opaaaaa, dar ce am gasit noi in cufarul magic?! ->>>Bratara “Neutru” (~ 19 cm lungime, din margele din sticla albe, gri si negre, si doua margele in forma de inimioara) – 24 lei (5, 85 EURO)

 Cercei proaspat creati, ceruti de clienta. Cu tortite de argint, 22 lei ambele bucati, astept oferte. (ShHhHhhh…) (5, 40 EURO)

 Bratara “Patrate albastre” (~ 20 cm lungime, din margele de sticla patrate, in tonuri de albastru si alb-transparent) – 24 lei (Blue cubes bracelet, ~20 cm in length, 5, 85 EURO)

Bratara “Patrate verzi” (~20 cm lungime, din margele de sticla patrate, in tonuri de verde si alb-transparent) – 24 lei (Green cubes bracelet, ~20 cm in length, 5, 85 EURO)

 Bratara “Black blue dots” (~19 cm lungime, din margele negre, cu dunga aurie si excrescente albastre, si o margica cu initiala creatoarei ) – 24 lei  (5, 85 EURO)

Bratara este facuta la comanda MEA! Doamna care a creat-o este artist plastic, lucreaza cu lut (ceramica) si piele. Bratara a costat 25 lei, iar pietricelele au fost optiunea mea.  (this is mine )

Pentru lucruri din ceramica sau piele, doamna Cornelia Untilov va sta la dispozitie. Numar de tel.: 0721.836.383 sau pe mail: coorneille@yahoo.com (va recomand s-o sunati, pentru ca are niste probleme cu netul…) 

Bratara “Rosu obsedant” (~21 cm lungime, din margele rosii ca focul, din sticla, si elemente mici metalice) – 25 lei (~6 EURO)

Cercei asortati “Rosu obsedant” (margele din sticla rosie) – 14 lei (matching earrings – 3, 40 EURO)

Colier “Am dat peste aur!!!” (margele Murano, cu foita de aur pe interior, in doua culori, aprox. 45 cm) - 52 lei (long necklace with marbles that have gold leaf on the inside – 12, 70 EURO)

 Cercei “Tablou in stil italian” (~ 4 cm lungime, margele Murano cu foita de argint pe interior si alte culori) – 16 lei (earrings with silver foil on the inside – 3, 90 EURO)

Cercei “Golden blue” (~ 5 cm lungime, modelati manual, margele bleu cu dunga aurie, din sticla) – 14 lei (3, 40 EURO)

Cercei “Golden black” (~ 5 cm lungime, modelati manual, margele negre, cu dungi verzi si aurii, din sticla) – 14 lei (3, 40 EURO)

Cercei “Cadre negre” – (~ 4, 5, cm lungime, margele de sticla negre, cadru metalic) – 14 lei (3, 40 EURO)

Cercei “Asimetrie rosie” – (~5 cm lungime fiecare cercel, forme asimetrice, margele rosu inchis, cu foita de aur pe interior, ace si tortite cuprate) – 15 lei (asymetric red earrings with gold leaf on the inside – 3, 65 EURO)

Bratara “Verde invechit” (~ 18 cm, reglabila, cu margele Murano Millefiori, verzi, elemente cuprate si o margica cu initiala creatoarei ) – 25 lei (6 EURO)

Cerceii asortati – (~ 4, 5 cm lungime) – 15 lei (matching earrings – 3, 65 EURO)

 Am inviat modelul “Platfus” – Navy blue (~ 19 cm, se poate face reglabila, din margelute Murano plate, cu modele vesele si cu initiala creatoarei ) – 21 lei (5, 10 EURO)

Bratara “Inimioare de Murano” (~ 21 cm, cu margelute in forma de inimioara, din sticla de Murano, cu particule sclipitoare aurii, per total un ansamblu foarte fin) – 26 lei (incuietoarea este de argint) (the bracelet is made of silver lock and Murano heartshaped marbles with golden particles on the inside – 6, 30 EURO)

Bratara “Zdranganele influturate” (model facut la cerere, cu margele rosii, din sticla, fluturasi si inimioare metalice) – 23 lei (5, 60 EURO)

Cercei “Fetita cu marul pe cap” (sticla, margeluta din portelan, ~ 5 cm totul) – 15 lei (porcelain marbles with cute faces – 3, 65 EURO)

Cercei “Indian blue” (sticla, romb din sidef si accesorii metalice, ~ 7, 5 cm lungime) – 17 lei (earrings made of glass and mother-of-pearl marbles – 4, 15 EURO)

Cercei si Medalion asortati “Slava soarelui albastru” (din sticla) – cerceii au ~3 cm in diametru, iar medalionul are ~ 5 cm in diametru

Cerceii – 15 lei (earrings, ~3 cm in diameter - 3, 65 EURO), Medalionul – 20 lei (medallion, ~5 cm in diameter - 4, 90 EURO)

Cercei “Red Murano” (~3, 5 cm lungime, din sticla de Murano rosie cu modelase colorate) – 14 lei (3, 40 EURO)

 Cercei “Florile verii” – 14 lei (~2 cm lungime, din margele Millefiori) (3, 40 EURO)

Cercei “Spiritul Elen inflacarat – rosu) – 15 lei (margele cu foita de argint; daca tortitele sunt din argint se adauga 2 lei) (3, 65 EURO; for silver, the extra charge is 0f 0,50 EURO)

Colier “Intens” (creat la comanda speciala, facut din dragoste, bre) – 42 lei (margele Millefiori, cuburi cu foita de argint pe interior si margelute asortate) (this is a special necklace order – 10, 25 EURO)

Cerceii “Martisor albastru” (cumparati de o domnisoara draguta, licentiata in arte ) – 14 lei (3, 40 EURO)

Bratara “Jungla” (ata cerata verde si margele albastre cu foita aurie la interior, ceea ce le face albastru-verzulii) – 24 lei (5, 85 EURO)

Bratara “Albastru 100%” – 24 lei (5, 85 EURO)

Cerceii asortati – 15 lei (la comanda tortitele pot fi si de argint, pentru alergice, iar la pretul curent se vor mai adauga 2 lei) (3, 65 EURO)

Bratara “Zdranganele”  - se poate crea cu margele Murano negre (opace, lucioase), transparente (ca in modelul al doilea), albastru transparent (deci nu opac), verde normal transparent – toate margele din aceasta categorie au modelase colorate si vesele, dupa cum se poate observa si in poze – pretul unei bratari de acest gen este de 24 lei! (dar pe structura de lant, ca in poze) Pentru bratari normale, pe fir inoxidabil, pretul va fi de 22 lei, intrucat bratara cuprinde mai putine margele.

Cercei asortati se creeaza la cerere, iar in functie de cate margele se folosesc, se stabileste si pretul (de ex.: pt cercei cu o margea, pretul este de 12 lei. Pt cercei cu doua margele, pretul este de 15 lei. Cu tortita de argint, pretul este acelasi + 2 lei)

Iata si o mica parte din colectia de lucrusoare facute la cerere EXCLUSIV, din altfel de materiale, pentru prieteni, cunostinte, si lista continua, pe care nu le-am putut refuza:

Prima si a doua serie de merisoare ionatane, plastelinizate

Cercei din lut, pictati, lacuiti si foarte spiralati

Ineluse ametite, colorate si plastelinizate

Brosa “penguin” de sticla, lutuit si pictat

Brosa unui rasarit de soare rosu

Cercei “Deep Sea” (13 , 99 lei) + bratara asortata (23, 99 lei) - 37, 99 lei! Only for you! Because I like you! [accept si sume rotunde ] (margelele par  mari, dar sunt mai mici in realitate!) (Bratara VANDUTA!)

Cercei “Old Blue” (~5 cm lungime) – la cerere se pot face si pe alte culori – 13 lei!

Cercei “Old School” (6, 5 cm lungime) - se pot face si pe alte culori, la cerere – 15 lei!

Bratara facuta la comanda (cerinta: culoarea bleu) – 23 lei (Multumim Ali!)

Bratara cu margelutze înflorate (~18, 5 cm lungime) – 23 lei

O sa spun ceva ce nu o sa-i placa prea mult tatalui meu da’ o sa-l conving eu pana la sfarsitul post-ului sa-i placa. Mie imi plac foarte mult cuplurile gay. Cuplurile gay de baieti. Alea de fete nu intra in discutia de fata si va spun si de ce. Pentru ca femeile gay nu isi manifesta iubirea in public decat foarte rar. Si de-aia imi plac baietii gay in contextul pe care-l aduc astazi in discutie. Ca si-o manifesta, nu in ultimul rand pentru a face o declaratie lumii din jur, pentru a-si marca teritoriul. Sa nu mi se spuna ca le tratez iubirea ca pe un show. Nici vorba. Consider homosexualitatea ultimul bastion al pasiunii sexuale. Intre heterosexuali nu o mai vad. Asta este adevarul. Nu o vad. Si nu ma refer la iubiri trainice in care se vorbeste despre copii si “pentru totdeauna”, despre suflete pereche. Ma refer la iubiri din alea in care te si iubesti dar vrei sa te si… dar vrei sa faci si sex. Da’ chiar vrei. Iubirile gay fiind multa vreme persecutate si ramanand persecutate de catre oameni ingusti la minte si astazi au ramas intense. Orice lucru dificil, interzis, atacat are o intensitate aparte. Iubirea clasica nu mai are cine stie ce haz pentru mine, recunosc cat se poate de sincer. Nu vreau sa aud ca o sa simt, ca nu am simtit, ca nu am gasit. Ca am gasit si am simtit si mai simt si o sa simt. Dar constructivismul implicit (macar din punct de vedere teoretic) al unei relatii heterosexuale ma apasa si ma plictiseste uneori. Ideea ca poti avea simplu un copil si ca teoretic esti genul de cuplu caruia ii este cel mai la indemana acest lucru pe mine ma agaseaza.

Revenind la homosexuali: imi place foarte mult sa-i vad sarutandu-se si atingandu-se, imi place foarte mult sa le simt disponibilitatea mai crescuta decat a cuplurilor heterosexuale de a se destrama pe considerente sexuale, imi place puterea lor de a cauta placere sexuala sacrificand lucruri mai bune de-atat teoretic. Lumea se duce in parc, vede un caine, vede o doamna in varsta, vede un copil, vede o rata, vede un lac, vede un izvoras, vede o veverita, vede un iepuras si se bucura, se simte bine. Eu astazi m-am simtit bine vazand altceva.

Pe o carare in parc venea un cuplu. Doi tipi. Unul tocilar putin bubos, cu inceput de chelie, imbracat batranicos si statut. Celalalt un tip bine facut, foarte frumos, cu par lung si blond, cu pantaloni putin prea stramti pentru gustul meu dar ce conteaza acum gustul meu? Batranicosul dadea tot ce avea: zambete, discutii, complimente, atingeri usoare pe spate, flirta cum stia el mai bine. De fapt, flirta disperat, daca e sa spun exact cum flirta. Blondul plutea in toata treaba, constient de frumusetea lui dar mimand si modestia, asa cum este omul frumos irezistibil. Din partea opusa venea un negru. Nu stiu de unde se nimerisera doi oameni atat de frumosi la mine pe carare – ca si negrul asta arata ca cel mai frumos negru din cele mai frumoase filme sau reclame. Si negrul, pe bicicleta fiind, a trecut pe langa cuplul descris mai sus, s-a oprit fix langa ei si a inceput sa-l masoare din cap pana-n picioare pe blond, care se fastacise. Dar se fastacise foarte sexy. Erau priviri pe care le-am mai vazut la Animal Planet cand vine cate un urs pe teritoriul altui urs. Tocilarul se inrosise tot, era pierdut dar nu dadea semne sa capituleze. Dupa ce negrul a aratat ce avea de aratat prin privire si blondul i-a raspuns tot din privire, tocilarul a continuat sa povesteasca si sa chicoteasca – nu se lasa, ce mai. Dar cand au ajuns in dreptul meu, chiar in dreptul meu, eu stand pe o banca, blondul a intrebat: “Bitte?”. Nu ascultase ce reincepuse sa-i spuna tocilarul. Pierduse sirul, voia sa repete tocilarul tot ce spusese din clipa in care aparuse negrul si pana acum. Am crezut ca tocilarul o sa inceapa sa planga dar nu. A repetat tot ceea ce spusese mimand veselia in continuare. Si blondul s-a mai intors o data dupa negru si i-a zambit. M-am retras. Am gonit pe-acolo pe carari, ca nu voiam sa asist live la parasirea tocilarului.

Ce bine. Ce bine ca mai exista cuceriri din astea animalice, pe loc, fara romantism, conversatii, complicatii, ce bine ca mai exista imposibilitatea de a mima politetea fata de un om care arata rau in clipa in care dai nas in nas cu unul care arata bine. Ce bine ca placerea fizica mai are si ea un loc in randul lucrurilor, ca asa am obosit sa zambeasca lumea doar cand vede copii sau animale mici. Eu zambesc cand vad oameni care vor sa faca sex, jur ca eu la asta zambesc. Pentru ca mi se pare ca iubirea este overrated in ideea in care ea scuza si camufleaza multe imputeli, multe lucruri lipsa. De-asta imi plac mie homosexualii. SI de-asta. Ca imi plac din multe alte puncte de vedere. Dar de-asta imi plac mie cel mai mult: pentru ca inca se doresc dement fizic si sunt in stare sa faca o multime de tampenii din cauza asta.

Cine lupta, iese castigator

Vad in fiecare zi cate un caz referitor la o persoana care nu mai are mult de trait insa se incapataneaza sa lupte. Lupta cu tarie in ceea ce simte si in ceea ce crede si, spre deosebire de noi ceilalti care nu apreciem ceea ce avem, traieste totul la intensitate maxima.

Fiecare secunda inseamna un gand, fiecare minut inseamna o zi si fiecare zi inseamna o victorie impotriva mortii.

Acesti oameni trebuie apreciati si ar trebui sa le urmam exemplul. Noi suntem sanatosi dar maine este posibil sa pierdem asta si atunci, ce vom face atunci ? …

Lui Mimi ii plac aventurile. Viseaza calatorii in Siberia si vacante in Alaska.

De aceea atunci cand a citit un titlu precum: “Cele mai nebunesti lucruri pe care le-ai putea face intr-o viata”, Mimi a dat click ca apucata.

Citeste Mimi, citeste. Dar ii cam scade entuziasmul pe masura ce se aduna sugestii de genul:

- Sa te plimbi pe strada imbracata intr-un costum de ursulet/iepuras (din pacate Mimi nu gaseste incitante violurile)

- Sa-ti cheltuiesti o jumatate de salariu pe bilete loto (tentant si nu prea, tinand cont ca lui Mimi ii place sa manance toata luna, nu doar jumatate)

- Sa-ti cadorisesti fostul loc de munca cu un review prost (hai mai ca asta e nesimtire nu nebunie, incep amandoua cu “n”, dar totusi)

Si ajunge in final Mimi la cireasa de pe tort, sfatul sfaturilor si expresia vietii intense:

“Sa depasesti doza zilnica recomandata

Si nu ma refer la faringosept, ci la xanax. Nu-ti da ochii peste cap. I s-a intamplat unei cunostinte care facuse rost de o prescriptie pentru anxietatea produsa de zborile lungi cu avionul. Cu doar o pastila in plus, s-a trezit a doua zi la hotel fara sa aiba habar, pe moment, unde si cum a ajuns acolo. Din categoria “nu incerca asa ceva la tine acasa”.”

Deci ca Mimi sa isi traiasca viata la maxim, facand tot soiul de nebunii, trebuie sa ia multe pastile de xanax, ca mai apoi sa se trezeasca ca nu stie unde e si de ce.

Hmm. E neaparat sa iau xanax? Ca nu am reteta. Nu as putea incerca cu droguri? Sunt mai usor de procurat.

Redactia, va rog raspundeti-mi! Nu vedeti ce viata plictisitoare si lipsita de xanax am?

duminica seara am avut placerea sa asist la concertul aniversar byron din fabrica.

un concert cu care din pacate sau din fericre nu am mai avut nici un fel de legatura de culise, despre care nu stiam mare lucru si pe care l-am descoperit cu bucuria de fan. cu bucuria reala a omului surprins de-a binelea de una dintre formatiile preferate.

a fost un concert bun, un concert cu invitati frumosi- alexandrina, artanu si prezenta inedita a lui caramfil- un concert cu fanii byron si oameni noi si frumosi, entuziasti si pus pe cantat.

s-a cantat mai mult decat la altele, s-a topait si s-a fredonat dar s-a stat si in liniste in momentul in care dan anunta o initiativa foarte interesanta.

creatdetine.ro este cel mai nou proiect in care s-a investit multa energie si se vede clar ca si foarte mult suflet; este o initiativa prin care trupa isi apropie si mai mult fanii si incearca sa-si cucereasca noi prieteni dandu-le o sansa sa isi puna talentul si mintea intr-o forma sau alta de arta.

dupa cum s-a vazut si simtit foarte clar,a fost un concert in care byron a adus noutati si confirmari.

noutatea invitatilor, a proiectului si a noilor membri ai trupei- Ovidiu Baciu la tobe si Vlady Sateanu, bass- si confirmarea faptului ca emotia pe care o transmi prin fiecare melodie, fiecare album si fiecare proiect este atat dat atat de intensa.