In subsolul Romaniei mai sunt rezerve de 185 de miliarde de metri cubi gaze naturale si  74 de milioane de tone de titei, conform estimarilor Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale.

Rezervele de carbune sunt de 755 milioane de tone, dar numai 100 de milioane sunt exploatabile industrial.

Practic Romania dispune, in conditiile extractiilor de astazi, de rezerve de petrol si gaze naturale pentru 15 ani in timp ce rezervele de carbune ar ajunge aproximativ 30 de ani

Fie că este vorba de microcipul RFID din paşaport, carnet de conducere sau buletin, sau chiar de celebrul implant RFID uman (localizat sub piele, pe braţ), există sisteme de urmărire care se bazează pe aceste microcipuri. Vă prezentăm un foarte scurt documentar are arată monitorizarea în timp real a persoanelor care poartă asupra lor obiecte ce conţin cipuri RFID.

Incredibil, dar adevărat!

Desigur, microcipurile RFID sunt prezente de mai mulţi ani in Statele Unite şi alte ţări occidentale. Este foarte posibil ca să aveţi unul dintre aceste cipuri RFID chiar asupra dvs., fără să ştiţi. Referindu-ne la România, majoritatea marilor distribuitori şi comercianţi (Carrefour, Cora, Metro, Praktiker, Auchan, Bricostore, Diverta, Altex, Flanco, Media Galaxy, etc.) folosesc în produsele lor etichete ce conţin cipuri RFID.

Motivul invocat este protecţia împotriva furturilor. Aceste etichete RFID sunt plasate pe produsele respective în zone sau locuri greu accesibile sau greu de observat. Dacă scopul acestor etichete RFID este să prevină furtul, atunci de ce la ieşirea din spaţiul comercial nu suntem atenţionaţi să îndepărtăm aceste etichete RFID, pentru că ele nu mai au niciun rost odată ce am părăsit perimetrul monitorizat?

Odată am cumpărat o pereche de pantaloni de la Carrefour. Întro altă zi mă aflam la Metro, iar când am ajuns la casa de marcat, după ce plătisem toate cumpărăturile, a sunat alarma anti-furt a porţii de monitorizare RFID (prin care suntem obligaţi să trecem).

Aşa am descoperit că pantalonii mei aveau o etichetă RFID cusută în croiala pantalonilor. Având grijă să nu-mi compromit proaspăta achiziţie, a fost foarte greu să o îndepărtez, odată ajuns acasă, pentru că era practic ascunsă întro cusătură, şi foarte greu accesibilă.

Aşa am aflat pentru prima dată că poveştile citite şi văzute pe internet au devenit realitate chiar în România.

Desigur, AIM a mai scris despre acest subiect şi până acum. Care sunt noutăţile?

În mini-documentarul de mai jos puteţi vedea un sistem de monitorizare în timp real a etichetelor RFID aflate asupra persoanelor dintro clădire. În acest caz este vorba de un centru comercial mare. Imaginile camerelor de supraveghere sunt folosite de sistemul de monitorizare RFID pentru a le combina cu identificarea tuturor cipurilor RFID aflate în spaţiul activ de urmărire.

În acest fel, sistemul oferă detalii complete atât despre persoana respectivă (prin datele extrase din microcipul RFID aflat în buletin, paşaport sau carnetul de conducere), cât şi despre obiectele aflate asupra sa (care conţin etichete RFID).

Astfel, agentul de monitorizare poate vedea “live” cum dl. Peter Stevenson, posesor al pasaportului F-1427883502, are o pereche de pantofi marca Tsubo, marimea 9, pe care i-a cumparat în urmă cu 4 luni de la un magazin aflat pe strada 47, numarul 15. De asemenea, domnul mai poartă o pereche de boxeri C-IN2 marimea L, un maieu Nike XL, o camaşă Debenhams XL, toate achiziţionate din acest centru comercial în urmă cu 7 saptamani.

Dar asta nu este tot. Dl. Stevenson mai are asupra sa 7 bancnote de 100 EUR, 4 bancnote de 10 EUR şi o bancnotă de 500 EUR, toate scoase din bancomatul X472 în acestă dimineaţă.

Cum este posibil aşa ceva?

Simplu. Mult prea simplu. Toate obiectele enumerate mai sus conţin etichete cu cip RFID, care sunt identificate în mod unic. De aceea se cunoaşte orice detaliu despre aceste obiecte, inclusiv data şi adresa de unde au fost cumpărate.

Vă rog să reţineţi că toate acestea sunt disponibile chiar acum, în acest moment. Realitatea depăşeşte orice imaginaţie.

Pentru americanii care s-au lăsat implantaţi în braţ cu microcipul de identificare personală, acest scenariu este multmai crud. Pe lângă faptul că ei pot fi monitorizaţi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, se supun unui înalt risc de a face cancer, datorită activităţii microcipului RFID plasat sub piele, aşa cum au demonstrat cercetările realizate pe cobai şi şobolani, în laboratoare.

Desigur, posesorii de acte de identitate tip RFID “beneficiază” şi de riscul ca identitatea să le fie foarte uşor furată. De fapt, mult mai uşor ca până acum. Nici nu mai e nevoie ca hoţul să aiba acces la buzunarul în care se află buletinul. Este suficient ca să dispună de un echipament electronic de tipul acestui sistem de monitorizare RFID, pentru ca el să aibă acces la toate datele conţinute în microcip, şi astfel să le poată copia în doar câteva clipe.

Ce se întâmplă când hoţul se foloseşte de identitatea falsă pe care tocmai a copiat-o, pentru a fura? Chiar dacă reuşeşte să fugă, identitatea pe care şi-a asumat-o este evident trecută pe o listă specială. La prima detectare a acestei identităţi (să spunem – chiar în centrul comercial din acest exemplu), sistemul de monitorizare dă alarma şi poliţia arestează pe posesorul acestei identităţi (în acest caz – cel real). Poliţia are chiar probe pentru faptul că posesorul acestei identităţi a furat. Totul este clar. Dl. Stevenson va face puşcărie nevinovat.

Iată deci mai jos sistemul de monitorizare RFID integrat cu camere de luat vederi, întrun centru comercial. (Active Information Media)

Descoperirea din Bucegi (24 Martie 2005)

“Viitor cu cap de mort” uimeşte mai ales prin revelarea unor realităţi nebănuite, care ne invită către domeniile enigmatice ale vieţii şi civilizaţiei umane.

În vara anului 2003, într-o zonă neumblată din munţii Bucegi, echipa Departamentului Zero (o secţiune ultrasecretă a Serviciului Român de Informaţii – SRI), a făcut o descoperire epocală care ar putea schimba complet destinul omenirii.

Presiunile diplomatice colosale venite din partea Statelor Unite ale Americii asupra Guvernului României pentru a nu divulga această descoperire lumii întregi au condus la o înţelegere temporară între cele două state şi la o inedită colaborare de ordin ştiinţific şi militar în cadrul echipei speciale care a plecat în Marea Expediţie. Implicaţiile sunt însă mult mai complexe, datorită amestecului brutal al Ordinului Ocult al Iluminaţilor care a urmărit să preia controlul atât asupra locaţiei descoperirii, cât şi asupra expediţiei româno-americane.

Expert în studierea şi cercetarea fenomenelor stranii şi totodată conducătorul unor operaţiuni de importanţă strategică excepţională pentru statul Român, Cezar Brad este eroul evenimentelor şocante care s-au petrecut în Munţii Bucegi, dar şi a celor două întâlniri memorabile cu un reprezentant de frunte al Iluminaţilor, membru al grupului Bilderberg.

Intenţia autorului (Radu Cinamar) a fost aceea de a exprima simplu şi concis anumite fapte şi evenimente de o importanţă covârşitoare pentru poporul român pentru că deja există semnale şi dovezi că o otravă ascunsă tinde să macine conştiinţa şi sufletul neamului românesc. Şi nu este singurul pentru că aceeaşi părere e susţinută de multe alte persoane cu funcţii înalte în administraţie, economie, cultură şi biserică. Radu Cinamar ne informează despre o parte din cel mai mare secret de stat din România care poate fi cel mai teribil secret de pe planetă. Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagină, şi anume anihilarea zidului gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane din ţară şi din afara ei.   ( Marian Apostol )

Nimeni nu poate explica de ce pe crestele Bucegilor se inregistreaza un nivel foarte mare al radiatiilor. Cercetarile sporadice de pana acum n-au dezlegat toate aceste mistere. Raman in “picioare” doar legendele care spun ca Bucegiul a fost un urias sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului roman.
Stam de vorba cu “muntomanii” intalniti la refugiul salvamont de la Varful Omu. Oameni impatimiti de munte, asa au fost porecliti. Ei stiu toate traseele din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale muntilor, precum Doamnele, Omu si Batrana. Ar exista niste energii deosebite. Turistii vorbesc despre vindecari miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Daca oamenii aveau o boala anume. Pentru niste bucuresteni ca noi, putin familiarizati cu zona, pare ceva greu de crezut. In fine, il cunoastem si pe specialistul de la statia meteorologica Varful Omu, Gheorghe ate traseele din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale muntilor, precum Doamnele, Omu si Batrana. Ar exista niste energii deosebite. Turistii vorbesc despre vindecari miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Daca oamenii aveau o boala anume. Pentru niste bucuresteni ca noi, putin familiarizati cu zona, pare ceva greu de crezut. In fine, il cunoastem si pe specialistul de la statia meteorologica Varful Omu, Gheorghe Porancea. Alt impatimit al muntilor, pentru ca de 21 de ani munceste la statia meteo si este pe deasupra si salvamontist. “Eu am insotit cu ani in urma o echipa de cercetare in Bucegi. Au fost facute masuratori radestezice pe Varful Bucura. S-a constatat o intensitate extraordinara a radiatiilor. Cert e ca eu nu pot sa stau mult timp departe de munte. De cate ori urc aici, simt ca ma incarc de energie. E ceva deosebit aici”, ne spune interlocutorul nostru.

Cutremur de o luna

De neclintit par a fi Muntii Bucegi, cand ii privesti de departe. Dar acest masiv s-a cutremurat timp de o luna, in 1993. Doar pe parcursul lui august. Au fost cateva sute de cutremure atunci. Erau si cate zece miscari telurice intr-o zi. De intensitate mica. Cel mult cinci grade pe scara Richter. Prima oara am aflat despre acel femomen tot de la tehnicianul statiei meteo de la Varful Omu. “Devenisera deja obisnuinta. Zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la 2.505 metri altitudine, la statia meteo, simteam mai tare cutremurele decat la baza muntelui. Au fost doar niste crapaturi in peretii refugiului salvamont de la Omu. Atat. Apoi cutremurele au incetat brusc. De atunci n-au mai fost”, am aflat de la Gheorghe Porancea. Statia meteo de la Omu n-a avut de suferit. E o cladire solida, cu peretii de un metru grosime, bine infipta in stanca
muntelui. Cabanele din Bucegi au ramas in picioare. Nici caderi de bolovani n-au fost. Nu au fost pagube materiale nici la baza muntelui, in Busteni.

Bubuituri din pamant

Cunoscatorii ne-au spus ca ar fi bine sa stam de vorba cu un inginer geolog, Traian Trufin, care are o teorie despre aceste cutremure din Bucegi. Omul locuieste in Busteni din 1991. A lucrat in domeniul sau timp de 25 de ani. A lucrat si in mina ani buni. Acum ne-a spus ce crede el despre acel fenomen, pe care nu numai ca l-a trait, dar l-a si “prelucrat” ca specialist. “Cutremurele au fost ciudate. Si asta pentru ca Muntii Bucegi au in structura lor calcare si conglomerate. Este
o zona stabila din punct de vedere geologic. De aceea e anormal sa avem aici cutremure”, ne-a spus omul nostru. Chiar si modul in care se produceau cutremurele a starnit curiozitatea specialistului. “Se auzea mai intai o bubuitura sub pamant, apoi simteai cutremurul. Parca s-ar fi surpat ceva in adancuri. Am lucrat in mina si acolo se auzeau asemenea bubuituri, aceeasi miscare haotica a pamantului, care nu are nici o legatura cu o miscare seismica”, auzim noi.
Dar au fost si alte ciudatenii in perioada cutremurelor. Fenomene intamplate la poalele muntelui, in orasul Busteni. “Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut insomnii atunci. ??n aer se simtea un miros ciudat, parca era gaz. E posibil ca acea emanatie de gaze sa fi provocat insomnia. Eu locuiam in acea perioada pe Strada Telecabinei si stiu ca multa lume de acolo
se plangea de insomnie”, ne povesteste geologul.
In concluzie, Traian Trufin sustine ca legenda potrivit careia Muntii Bucegi ar fi strabatuti de uriase culoare subterane nu trebuie exclusa. “Fenomenele ciudate din Muntii Bucegi si legendele locului nu sunt doar povesti. Exista ceva care ne este absolut necunoscut. Eu propun organizarea unei expeditii stiintifice in Bucegi. O echipa multidisciplinara formata din chimisti, biologi, fizicieni, chiar si para-psihologi, care sa studieze in amanunt ceea ce se intampla aici. Din pacate, pana acum nimeni nu a facut asemenea cercetari care sa acopere intregul masiv”, ne-a spus gazda noastra.

Ce spun specialistii

Despre seria de cutremure din Bucegi am discutat si cu directorul stiintific al Institutului National pentru Fizica Pamantului, Mircea Radulian. Acesta a admis faptul ca “secventa” cutremurelor din Bucegi a fost surprinzator de mare chiar si pentru specialistii din domeniu. Dar este sustinuta ideea unor miscari seismice, nu de alta natura. Au fost cutremure crustale. Asta inseamna de mica adancime, de pana la 15 kilometri. Se admite si faptul ca in Bucegi au fost cateva sute de
cutremure in 1993. “Este posibil ca aceste cutremure sa fi aparut tocmai din cauza faptului ca Muntii Bucegi se afla in apropierea Vrancei, o cunoscuta zona seismica. Dar este greu de explicat de ce in ultimii zece ani in Bucegi nu a mai fost nici o miscare seismica. Secventa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unica pe teritoriul Romaniei”, ne-a spus
seismologul. Important este ca s-au facut studii in Bucegi, dupa acea lunga serie de cutremure, dar ramane inca un mister in privinta cauzelor pentru care un intreg masiv muntos s-a clatinat timp de o luna. “Se incearca o interpretare a studiilor facute in zona. Dar problemele nu sunt inca elucidate”, a admis omul de stiinta.

Este trei dimineaţa, beznă afară, beznă-n capul meu, beznă-n cana cu cafeaua proaspătă. Oamenii normali dorm sau mai dansează la ora aceasta, la naiba! doar e vineri spre sâmbăta noaptea, norocoşii fac dragoste (şi câinii comunitari), alţii dracu ştie ce fac pe bezna asta.
Aş fi un ipocrit să spun că-mi pasă de „oamenii normali”, de câinii comunitari, de vecini sau necunoscuţi şi în general, de ceva.
Îmi mai aprind o ţigară, ce dacă provoacă cancer? Dar am o veste bună: nu mai contează nimic. Pe 21 decembrie 2012 se termină calendarul, ciclul de 5125 de ani şi vine sfârşitul lumii.
Nu mai e aşa mult, rezistăm şi într-un picior, încă-n 2-3 tranşe de la FMI – oricum nu mai trebuie restituiţi banii, rezistăm de-o fi nevoie şi-n munţi sau – să ne fie mai la îndemână – pe bloc sau…. blog.
Vine sfârşitul lumii şi brusc mă simt al naibii de bine!

Sunt doar puţin nedumerit, dezamăgit… Oamenii îşi petrec tare ciudat ultimii ani de existenţă. De fapt aproape nimeni nu dansează, nu face dragoste, nu îşi smulge hainele şi fuge încotro vede cu ochii ci… face politică. Sau mă rog, aşa pretinde.
Analizând lanţul evoluţiei mereu am avut o bănuială: maimuţele deştepte au rămas în pom la banane, alea proaste au coborât şi şi-au complicat existenţa. Primele sunt fericite şi acum, cele din urmă scriu bloguri. Urmarea firească a privitului revoluţiei la televizor…

„Eu cred că l-a lovit şi totuşi îl votez; trist verdict. Am văzut şi filmul care demonstrează trucajul şi descompunerea în imagini care indică acelaşi lucru şi declaraţiile martorei în acelaşi sens. Totuşi cred că l-a lovit; nu tare, nici măcar fizic, ci moral. L-a lovit pentru că era un “puradel“, prea murdar, prea prost îmbrăcat, cu pielea mai închisă la culoare, cu un aparent retard (speculat prompt de ceilalţi mitocani, “analiştii”). Era marginal şi se băga în discuţia adulţilor majoritari. Şi da, l-a lovit. Pentru că Traian Băsescu este rezultatul acestui univers; pentru că şi el crede sincer că alteritatea trebuie pusă la punct printr-o înjurătură şi un pumn, în apărarea normalităţii;
Oricâtă silă îmi face mitocanul, îmi e infinit mai multă teamă de o lume în care singura televiziune ce prezintă un punct de vedere alternativ este OTV. Prefer cinci ani în care pe toate canalele mediatice este criticat “dictatorul” unui mandat de linişte şi stabilitate în care toţi se uită discret în altă parte şi se ocupă cu sârg de divertisment tip “dan negru”. Prefer “dictatura” virtuală unei confiscări reale a spaţiului public.”

„Eram in campania din 2004, la un miting al lui Basescu. Am vazut cu ochii mei cum s-a uitat cu privirea aia ciudata la o mâță. Cu siguranta, daca nu era presa acolo, ar fi tras`o ingrozitor de coada!!!”

„Strategia de eliminare a lui Traian Băsescu a atins un punct critic: după îngroparea moderaţiei şi a nuanţei relativizante, după expunerile tendenţioase de-a lungul unui an, după cenzurarea sistematică a dreptului la replică, după anularea apriorică a oricărei prezumţii de nevinovăţie, după manipulările grosolane ale declaraţiilor publice sau ale rapoartelor comisiilor prezidenţiale, s-a trecut acum la minciuna sfruntată şi la atacul imund.”

„Aceasta sarabanda diabolica dezgusta orice om normal, indiferent de optiunile politice pe care le-ar avea.   Mizeria, lasitatea si lipsa de minima morala civica aduc cetatenii acestei tari la  exasperare.”

De chelie indiferent cât ne-ar fi de frică, nu scăpăm!

Căutam cele 10 motive pentru care Băsescu mai merită un mandat la Cotroceni. Motivele nu se spun, nu se scot la vedere.
Nu-s nesimţit să întreb unde-s realizările mandatului de 5 ani al lui Traian Băsescu. N-am să întreb dacă trăiţi bine, dacă s-a umplut Rahova şi Jilava de marii corupţi, nici cum a ajuns Elena Băsescu în parlamentul european şi nici unde sunt 10 din cele 15 miliarde de euro împrumutate de la FMI. Astea-s mărunţişuri, mofturi!
În pseudo-campanie în loc de dezbatere, de discuţii pe marginea unor proiecte am avut doar un război mediatic menit să acopere gaura uriaşă care practic ne-a înghiţit.
YouTube a devenit sursă „vero” de (dez)informare, blogosfera „independentă” o prelungire a mediei subordonate intereselor uneia sau alteia din părţi. Unii o fac pe bani, alţii au picat ca musca-n lapte şi vorba cârmaciului: habar n-au în ce s-au băgat.
În turul I am avut falsa premisă a referendumului, acum se marşează pe imaginarul conflict între presupusa dreaptă şi odioasa stângă. O intoxicaţie sublimă. Securitatea funcţionează mai eficient decât ar fi visat-o şi cel mai vizionar bolşevist.
Ceauşescu cred că se oftică. N-a ştiut că prostu’ lăsat liber e mai uşor de manipulat decât un popor înfometat, ţinut în frig şi-n beznă. Dacă ne dădea în decembrie ’89 internet în loc de 200 de lei la salariu, era boier şi acum.
Ne facem că nu înţelegem, unii chiar nu înţeleg. Văd imagini şi le scapă scrisul. Ne dăm cu bâta-n cap unul altuia pentru binele… lor. Greşim drapelul, confundăm sloganurile, suntem buimaci şi predictibili.
Starea de conflict, scandalul prelungit unora le prieşte de minune, le umple viaţa mică şi meschină. Distrage atenţia.
Iar un popor dezbinat este mult mai uşor de controlat. Al naibii de bună idiocraţia asta! Strigi „Jos comuniştii!” şi îi girezi cu votul, îi pui în funcţie, le acorzi puterea.
Ştiu de ce ne temem de normalitate. Normalitatea implică să pui osul la treabă. Normalitatea înseamnă să mergi la muncă să munceşti. Normalitatea înseamnă sfârşitul cumetriei, sfârşitul şpăgii, sfârşitul privilegiilor. Normalitatea implică responsabilitate şi respectarea legilor. Normalitatea ar aduce sfârşitul dragului nostru „merge şi aşa”. Normalitatea înseamnă sfârşitul ipocriziei. Normalitatea înseamnă că admitem că nu citim „Levantul” de Mircea Cărtărescu ci Click, Cancan şi Libertatea, normalitatea înseamnă că nu ascultăm Queen, Pink Floyd, Abba sau Motzart ci manele, eventual de Crăciun Ştefan Bănică Junior, normalitatea înseamnă că nu ne uităm la Discovery Channel ci la OTV. Normalitatea înseamnă că admitem că suntem noi ci nu ce pretindem că am fi. Normalitatea înseamnă să perforezi bilet pe mijloacele de transport în comun, să nu mai arunci gunoiul pe jos şi… să nu te mai scarpini în nas. Normalitatea e să renunţi la grătarul din faţa blocului şi noi nu vrem să renunţăm la nimic. Normalitatea este să te speli pe mâini fără să ţi se repete asta de 100 de ori pe zi la televizor. Normalitatea este adevărul pe care niciodată nu l-am admite şi de care fugim de zeci de ani: nu suntem poeţi, nu suntem harnici, nu suntem ospitalieri, nu trăim în cel mai frumos loc din lume. Normalitatea înseamnă să accepţi toate acestea şi să mergi mai departe. Noi nu vrem să mergem mai departe. Noi nu vrem nici respect ci comoditate, confort, fără efort, fără implicare.

Domn’ Traian cârpeşte un copil, dar asta-l face uman: toţi ne batem copii, fraternizăm, e de-al nostru! Ba mai mult, este o victimă a mogulilor care au fabricat filmuleţul şi au cumpărat martori mincinoşi.
Domn’ Traian bea de stinge – e de-al nostru!
Domn’ Traian iubeşte udrele, e de-al nostru!
Avem ce merităm, domn’ Traian veghează.
Beat la volan.

Dacă nu aş ştii cu precizie că vine sfârşitul lumii aş spune: Idiocraţia salvează România! Vine sfârşitul lumii dar nimeni nu dansează, nimeni nu face dragoste…

O maimuţă cu un laptop poate fi amuzantă, un prost cu ştampila în cabina de vot nici măcar nu este simpatic.

„Este relaxant pentru partenerul tău dacă se întinde dar poţi sta şi în genunchi…”
Nu staţi cu gura căscată. Dacă tot am scris despre auto-satisfacerea sexuală, am atins zona roşie a tabuurilor, am zis să merg mai departe. Mai departe este sexul oral. La nivelul străzii, ca înjurătură, „muie” şi „sugi pula” intră în categoria celor grave şi– cel puţin la origine – ascunde încă o frustrare.
Am mai povestit asta, dar e inevitabil să nu o reiau, e prea la subiect. Două fete ieşite la produs pe centură, dacă cooperează la un sex oral prestat pentru un şofer de tir şi la final se ceartă pe cum împart banii şi una celeilalte îi spune „muistă”, aceea chiar se supără… ha ha ha!
În particular, treaba stă altfel şi iar, ne împiedicăm de o jenă, de preconcepţii, de un tabu.
Mi-am amintit de un banc care se potriveşte perfect aici:
Un tip urmăreşte o tipă şi într-un loc mai ferit sare pe ea. Îi dă două palme şi-i spune să-şi scoată hainele. Tipa cu chiu cu vai îşi scoate bluza, după încă o palmă şi sutienul. Tipul se desface la şliţ, îşi scoate organul genital (ha ha ha), o trage pe tipă în faţa lui şi o împinge-n genunchi. „Acum ia-o în gură!” îi spune. „Asta nu!” răspunde tipa revoltată, la care tipul: „Alta n-am…”
Coexistă două extreme.
Sunt fete tinere care pentru a-şi păstra virginitatea recurg la sex oral şi/sau sex anal şi sunt fete care gândesc diametral opus: nu i-o sug că ce o să creadă despre mine?
Ambele pleacă de la premise greşite: sexul dincolo de obţinerea şi dăruirea de plăceri, este o formă de comunicare şi are o încărcătură emoţională. Asta chiar şi dacă unii pretind că fac sex fără nicio implicare sentimentală.
Mai persistă încă o anomalie: bărbaţii pretind fără ezitare o felaţie însă sunt reticenţi la a oferii un cunnilingus.
Am dat de asta pe Sexaz şi spune tot: „Dacă nouă bărbaţilor ne place ca o gagică să ne-o sugă zdravăn şi dacă se poate să şi înghită până la ultimul strop, nu credeţi că şi ele merită un tratament similar? Eu personal nu cred că există ceva mai excitant decât să mănânci păsărica. Până se termină.” Însă de la declaraţii, vorbe, până la fapte calea este lungă…

De ce le place bărbaţilor felaţia?
O explicaţie am găsit pe Lovesite: „Felaţa îi flatează. Felaţia nu este considerată de bărbaţi doar ca o dovadă de dragoste, ci şi o dovadă de apreciere. Gura este un loc nobil, este sediul zâmbetului, cuvintelor şi poftelor. Dacă partenera lui îi face onoarea să-l primească în acest loc nobil, înseamnă că ea chiar îl consideră important. Felaţia îi permite bărbatului şi să se împace cu sexul său, în caz că este complexat de forma sau mărimea sa. Pe scurt: dacă partenera îl acceptă aşa cum este, înseamnă că are un penis ok!”
Mai este un aspect, cel expus oarecum în bancul de la început: sexul oral este şi o formă de dominare, de supunere a partenerei, dovada bărbăţiei, a faptului că el este şeful. Această abordare se regăseşte şi legat de sexul anal, tot ca o expresie a supunerii totale.

Sfaturi practice :

- pentru femei:

- treci de la săruturi la sugerea efectivă a penisului;
- nu sufla pentru că aceasta poate produce o infecţie;
- nu-l muşca şi încearcă să nu-i atingi penisul cu dinţii;
- nu înghiţi sperma decât dacă vrei, dacă nu spune-i să îşi retragă penisul înainte de ejaculare;
- dacă nu te deranjează ca partenerul să ejaculeze la tine în gura, dar nu vrei să înghiţi, ţine lângă tine un pachet de şerveţele şi scapă de lichidul seminal cât mai repede;

- pentru bărbaţi:

- nu penetra prea mult gura partenerei;
- dacă partenera vrea să facă o pauză nu insista;
- nu-ţi obliga partenera să-i ejaculezi în gură sau să înghită sperma.

Asta, este o abordare tehnică. Dacă tot nu v-aţi lămurit, am găsit şi un „Ghid pas cu pas”.

Însă cred că „secretul” este altul şi revin iar la Thanata care a spus-o superb:

„Învăţaţi să o sugeţi, vă zic. Asta e dovada iubirii, când o sugi cu sufletul…”

Cunnilingusul. Câteva opinii ale bărbaţilor legate de întrebarea „vă place să faceţi sex oral unei femei?” pe Roportal:

„da, pentru ca imi inchipui ca-i face placere”

„Da, dar cu o precizare: nu o femeie….doar iubita
De ce? Pentru ca imi place sa o stiu satisfacuta, pentru ca imi place sa o vad cum “tremura” atunci cand are orgasm, pentru ca o iubesc.”

Ce spun femeile? „Pentru cunnilingus nu exista uite asa se face.”

„cert e ca nu toti vor sa dea, ci sa primeasca, iar si mai putini STIU sa dea, deci da, cred ca ar trebuie mai mediatizate tehnicile astea.”

„Incredibil!
Stiam ca termenul “cunnilinngus” se scrie cu doi de “n”, atat dupa prima silaba, cat si dupa a treia si ca sa fiu sigura, am deschis Dex-ul! Si asta este incredibil, pt ca acest termen nu exista!!!Incredibil! E un cuvant de origine latina, obligatoriu tb sa fie…nu pot sa inteleg…
In fine…Chiar daca unii barbatii fac cunnilingus, unele femei, refuza acest lucru. Am intalnit in cercul meu de prietene, o femeie care refuza cu vehementa acest lucru…spunea ca nu ar mai putea sa-l sarute pe respectivul…si nici ea nu-i facea lui nicio felatie, clar!
Dar am mai intalnit si niste barbati care au spus ca pt nimic in lume ei “nu o sa puna gura acolo!” Si unele femei zic la fel…
Sexul oral eu il consider un preludiu…ne cunoastem mai bine trupul, punctele erogene si stimulii declansatori ai marelui O!”

„eu in schimb sunt genul caruia nu-i place sa primesca ci doar sa dea. Mi se pare scarbos sa il stiu la mine intre picioare cu gurita lui dulce Si pentru ca sunt atat de cerebrala in acele momente nu as putea niciodata sa accept asa ceva.”

„Eu una i-as face program. L-as obliga sa includa in meniul preludiului cunnilingus. As fi in stare sa dau o astfel de lege care sa ii oblige pe toti barbatii sa faca asta!!”

„Pffff nu imi vine sa il las sa imi faca. Nu stiu de ce. Si se supara. Inca sunt rusinoasa.”

„Nici eu nu imi explic aceasta reticenta, din moment ce eu ii fac cu placere sex oral. Probabil imi place sa fiu dominata in pat si acest lucru i-ar scadea din “putere”. Nu cred ca am ingradiri pentru ca nu exclud posibilitatea, dar de obicei verific totul si gandesc atent pana la o decizie si asta imi cere timp, respectiv de acomodare in acest caz. Uneori e bine, alteori e rau.”

„in opinia mea, ar fi introducerea unor ore de educatie sexuala in scoli in locul “minunatelor” ore de optional in care, sincer, nu inveti nimic.”

Termin (textul ) tot pe Sofipedia sunt mereu candide discuţiile… Ha ha ha!

„Din toate fetele pe care le-am cunoscut( fara mamici), nici una nu am vazut sa stie sa practice, se vede cat de mult le intereseaza, cred ca ar trebui sa mearga la scoala de felatie. Cel putin la mine parca ar zdrobi usturoi, poate m-as simti mai bine daca ar bate cu telul, nu stiu la voi cum este..”

„cel mai mult ma enerveaza e cand incearca sa bage buzele inauntrul gurii ca sa nu o atinga cu dintii, in felul asta buzele nu le mai simt deloc… o aberatie”

„am avut o prietena in urma cu 10 ani , era pur si simplu fantastica.Se excita cand facea un bot, era greu sa-mi dau seama daca pe mine ma excita mai mult felatia in sine sau modul absolut fantastic in care fata se excita in timpul prestatiei..”

„Io am tatuaj cu urme de dinți pe p**ă.”

„fetele stiu sa faca felatie daca e pe bani!Asa…ca sa-ti placa tie,crezi ca le intereseaza aspectul?De fapt nu numai felatia o fac cum trebuie cand e pe bani ci cam totul!”

„sunt intradevar unele care chiar nu stiu sa faca feletie, dar majoritatea prefera sa o faca foarte aiurea ca sa iti piara cheful sau sa nu le mai ceri alta data.
mi sa intamplat si mie sa mai cunosc fete si mai o limba mai o vrajeala si toate bune si frumoase. cand venea vorba de felatie pauza.ba nu stie, ba nu poate…”

„Frate , nu vrea felatia, nu primeste lingatie. Simplu, ca tot vor egalitate…
Si sa invete sa o faca bine. Ca doar nu`i usor a linge acolo pana iti vine a da din aripi.”

„Daca te risti tu primu’ sa bagi botu’ la savarina, se simte si ea pana la urma. Mai ales ca le placeeeee…Si dupa aia incep cu d-alea: “stii, n-am mai facut pentru nimeni asa ceva”.”

„nu ai fost niciodata “primu” fericit, adica dezvirginatoru’ de buze?? sa zica ca nu ar face pentru nimeni si nimic in lume dar ca tu esti special si meriti?”

Băsescu loveşte un copil… Discuţia s-a aprins (din nou) aiurea: imaginile sunt trucate?

Nu contează. Părerea mea. Reacţia lu’ Băse spune tot: “ce a spus copilul?” Contează ce a spus copilul? Şi cum vine asta… nu ţine minte, se gândeşte până mâine?! Eu nici o secundă nu aş fi avut la ce să mă gândesc. N-am lovit un copil în viaţa mea. Nici pe al meu şi cu atât mai puţin copilul altcuiva. La o astfel de treabă, un bărbat normal nu ar fi avut ce să se gândească. Faza – din punctul meu de vedere – se încadrează în seria “ţigancă împuţită”, “găuzar” al domnului Băsescu şi nu prea cred că cadrează cu comportamentul unui preşedinte de stat european.

Sau asta-i dreapta pe care tre’ să o votăm?

P.S. La miezul nopţii, într-o conferinţă de presă preşedintele a venit cu dezminţirea: niciodată n-a lovit nici un copil. S-a gândit mai bine de patru ore… cine-l crede?

Este o înregistrare din 2004… unde a fost înregistrarea până acum? Cum de Patriciu ieri a amintit de incident pentru prima oară şi azi a şi apărut imaginea? Şi asta în plină campanie… murdar-virală.

Asta, totuşi nu schimbă reacţia preşedintelui, faptul că nu a negat pe loc incidentul. Rămân seme de întrebare şi ne aşteaptă încă cel puţin o săptămână de mizerii…. Sper că doar o săptămână. Nu încă 5 ani…

Deci, azi a adus o colega o carte care se numea ”Zodiacul Anic”. Ora de religie, asa ca, bineinteles, m-am uitat ce zice despre cei nascuti in 20 iunie. Mi s-au potrivit destul de bine, in afara de trasaturile negative Nu sunt rea, dar nici capricioasa sau instabila emotional!!

Sunt optimista si increzatoare in propriile forte atata timp cat am stabilitate financiara. Daca nu, cad in depresie (asta pentru ca stiu cum e sa nu ai asa ceva). Sunt genul lasa-ma-sa-te-las, si ma pricep foarte bine sa citesc oamenii. Astfel ii rasplatesc intotdeauna cu aceeasi moneda – pot fi foarte rea. In dragoste, din pacate si aspectul fizic este important. Daca nu sunt sigura ca iese ceva din relatie, nu ma implic, indiferent de sentimentele celuilalt. Am nevoie de un partener stabil si loial. Lucrez mai bine pe cont propriu, deoarece sunt foarte critica si nu accept parerile altora ca fiind bune.

Cred ca imi place de mine Trebuie sa imprumut cartea sa scriu mai mult, mai sus sunt doar bucatelelepe care mi le-am amintit.

<<click pe imgaine pt marire<<

Apropo… cine avea prioritate? Stie careva? Daca da lasa-ti un comment:)

O să râdeţi sau nu, dar când scriu despre ceva, chiar mă preocupă problema. Da, da, îmi este jenă, asta este situaţia, admit, mi-a rămas – nu mâna – şi mintea la subiectul de azi dimineaţă (este baza platformei program, trebuie CITIT!). Am obosit de la cât m-am gândit azi, mă doare şi capul. Capul cap, să nu vă gândiţi la altceva!
Bun. Niciodată nu este prea devreme! M-am gândit, am întors-o pe toate părţile, mi-am măsurat – gândurile – ce altceva? şi într-un final, ceas de seară, nimic la aşternut, m-am decis:
Vreau să fiu preşedinte!
Mai sunt 12 zile, se termină cumva actuala campanie şi pot să dau startul pentru cea mai înaltă funcţie din stat pentru anul 2014. Ştiu, lumea se sfârşeşte – îmi place cum sună – în 2012, dar la ce ghinionişti suntem, nu m-aşi baza pe asta, altfel făceam de mult un împrumut masiv la bancă! Ha ha ha!
Deci, pe 7 decembrie, la o zi după ce Moş Nicolae ne îndeasă facturile în cizmuliţe, mă lansez în campanie.
Ca independent.
Poate fac totuşi şi un partid, dar asta mai rămâne de analizat. Poate că nu o să am foarte mulţi membrii, dar sunt convins că cu atât mai mulţi simpatizanţi. Sloganul spune tot: Fă-ţi-o pentru tine!
E? Nu ştiu cum nu s-a gândit nimeni sau cum de nu m-am gândit „io” mai repede? Probabil că treaba era prea la îndemână.
În sondaje cu siguranţă nu voi avea cifre impresionante, dar alegătorul, singur în cabină, relaxat, rupt de inhibiţii şi dornic de plăcere, cu siguranţă o să pună ştampila unde-l trage… inima (mâna?).
Dacă nici acum nu v-aţi dumirit pe cine mă bazez, vă spun: pe cei 98% dintre adulţi care ca şi mine ne-am masturbat măcar o dată-n viaţă! LABA LA VEDERE!
La ce benefică este treaba-n cauză, clar o să trăim bine, o să fim relaxaţi, o să dormim bine.
Sloganuri pot să mai schimb pentru efect maxim pe parcursul campaniei:

- Ultima soluţie, încă o masturbaţie!

- Cu mâinile curate!

- Să aveţi mâna sănătoasă!

- Dreapta mea e stânga ta!

Etc – mai găsesc cu siguranţă pe parcurs.

Suntem mulţi, trebuie să fim reprezentaţi pe faţă! Sus mâinile, jos tabuurile! Sau invers. Ha ha ha! Promit, nu o să mai fie nicio sămânţă de scandal, toţi o să umblăm cu rânjet larg pe faţă şi… pe faţă!
Am ales rapid şi un imn adecvat, vă aştept la vot în 2014!

Ein Mensch, ein Ziel,
und eine Weisung.
Ein Herz, ein Geist,
nur eine Loesung.
Ein Brennen der Glut.
Ein Gott, Ein Leitbild.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille
Gibt mir ein Leitbild.

Nicht falsch, nicht recht.
Ich sag’ es dir das Schwarz
und Weiss is kein Beweis.
Nicht Tod, nicht Not.
Wir brauchen bloss
ein Leitbild fuer die Welt.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Eine Rasse und ein Traum,
ein starker Wille.

So recht mir eure Haende,
und gebt mir eure Herzen.
Ich warte.
Es gibt nur eine Richtung,
eine Erde und ein Volk.
Ein Leitbild.

Nicht Neid, nicht Streit.
Nur die Begeisterung.
Die ganze Nacht
feuren wir Einigung.

Ein Fleisch, ein Blut,
ein wahrer Glaube.
Ein Ruf, ein Traum,
ein starker Wille

Gebt mir eine Nacht.
Gebt mir einen Traum.
Nichts als das:
ein Mensch,
ein Mann,
ein Gedanke,
eine Nacht,
ein-mal.
(Jawohl.)
Nur gebt mir
gebt mir gebt mir
ein Leitbild.

Avem viaţa condimentată de tot felul de tabu-uri. Despre prea multe lucruri nu se cade să vorbim, sau o facem cu perdea, fără subiect şi predicat, în termeni abstracţi sau în plan strict teoretic, nu vorbim despre ele la persoana a-ntâia. Cum am putea să admitem că ne masturbăm? Vai!

Deşii îmi place să spun că nu sunt genul meu, da, dă bine, sună amuzant, eu recunosc (public): m-am masturbat. Nu o dată. Nu sub egida strigăturilor fecioreşti: „cât am mâna sănătoasă, nu-mi intră femei-n casă”, ci în urma unor situaţii „extreme” de circumstanţă. Eu ţin minte însă o altă vorbă spusă de un prieten mai bătrân: cine nu admite că se masturbează, cu mare probabilitate este un labagiu.

Despre sex se scrie mult, sexul vinde, sexul aduce trafic pe blog, o fac mulţi, sub anonimat, sub o mască, în mod misterios, dar rar asumat. Îmi amintesc de ce nebunie era când a apărut Curvette (care s-a săturat să fie curvă), eu o apreciez pe Thanata pentru francheţa cu care povesteşte lucruri tulburătoare, cum reuşeşte să ambaleze sentimentele şi trăirile profunde în spatele vulgarităţii dezinhibate, o avem pe Asaseya (care nu e Curvette!) ascunsă după o mască şi subiecte verticale, îmi place cum pune problema de multe ori Ana din Meşterul Manole şi mai sunt bloguri interesante, picante.
Surprinzător – sau nu? – majoritatea autorilor sunt femei – sau bărbaţi care se pretind femei – şi o fac sub voalul anonimatului misterios. Bărbaţii se dovedesc mai sfioşi sau mai ipocriţi. N-are legătură directă, dar nu pot să nu o amintesc, este ca atunci când un bărbat spune despre o femeie că ar fi curvă, de obicei ascunde faptul că şi-a dorit, dar n-a reuşit să i-o tragă. Ha ha ha!

Despre „treburile murdare” nu se vorbeşte… Use your fist and not your mouth…

Masturbarea este un act de auto-satisfacere sexuală. Amuzant găsesc faptul că tema apare mai frenetic pe pagini sfinte gen Orthodox Photos decât la păcătoşii muritori.
Acolo am găsit şi răspunsul la frământările multora: este sau nu dăunătoare masturbarea?

„Masturbarea este anormală şi dăunătoare sănaţatii omului – atât în cazul bărbaţilor, cât şi a femeilor. Există cazuri reale de oameni care au practicat această formă de auto-satisfacere sexuală şi care au avut de suferit din pricina unor boli şi afecţiuni provocate de ea. Lucrul acesta este cea mai mare dovadă că masturbarea nu numai că nu este normală, ci că are şi repercursiuni grave asupra sănătăţii omului, cu cât ea este practicată mai des şi pe o perioadă mai lungă de timp.”

Am citit cuminte tot, dar n-au exemplificat nici cu „cazuri reale de oameni” şi nici n-au precizat bolile şi afecţiunile precis.
Ce am mai reţinut – deh, se pare că nu mă masturbez suficient de des şi pe o perioadă mai lungă – a fost asta: „Masturbarea duce la probleme ale memoriei, ale puterii de concentrare şi ale ‘ascuţimii’ minţii.”
Totuşi mai este ceva genial: „Cum se poate stopa masturbarea? În primul rând trebuie voinţă şi perseverentă.” Perseverenţa e mama masturbării! Asta, dacă lăsăm treaba pe mâna bisericii… ha ha ha!

M-am mutat cu o pagină mai în-colo şi la New Girls m-a izbit direct asta: „Da, poţi să o faci!”
Acum – sincer – sunt derutat. Să mi-o (mai) fac, să nu mi-o… fuck?!
„Data viitoare când cineva îţi va spune că numai rataţii se masturbează adu-ţi aminte de mărturisirea pe care ţi-o facem noi acum: conform majorităţii studiilor şi sondajelor, 98% dintre adulţi s-au masturbat măcar o dată sau continuă să o facă.
Masturbarea nu-ţi face rău din punct de vedere fizic, sexual sau emoţional, ci este chiar un lucru bun pentru oricine.”
Partea cu ratatul am bifat-o de mult, unii ţin morţiş să-mi reamintească, adult sunt, vreau-nu vreau şi de prima oară am trecut de mult. Nu-mi face rău şi chiar este un lucru bun? Sigur nu le-a scăpat nimic scris mărunt ca la contractele cu banca? Ştiam că tot ce este bun este măcar nesănătos şi imoral…

După principiul una caldă, una rece, următorul popas m-a aruncat pe pagina Profetul adventiştilor de ziua a şaptea Ellen G. White. Cuvintele m-au izbit drept în figură: „abuzul de sine”!
„Copiii care practică masturbarea înainte de pubertate sau de perioada de tranziţie spre maturitate, trebuie să sufere pedeapsa pentru că au încălcat legile naturii în această perioadă critică.”
Păi tot în tranziţie mă aflu – şi cu mine încă 22 de milioane de români – şi da, acum îmi este clar: suntem pedepsiţi! Nu ştiam că de la labă ni se trage. Ha ha ha!

Treaba e groasă! „A practicat abuzul de sine până a ajuns o epavă umană. Mi s-a arătat că acest viciu e o urâciune în ochii Domnului. … Rezultatele pe care le are abuzul de sine asupra lor apar sub forma diferitelor boli, cum ar fi cataracta, inflamaţiile generale, durerile de cap, pierderea memoriei şi a vederii, slăbiciuni ale spatelui şi şalelor, afecţiuni ale coloanei vertebrale iar creierul se deteriorează adeseori. Umorile canceroase care rămân latente în sistem în timpul vieţii se inflamează şi îşi încep lucrarea distructivă. Mintea se deteriorează şi îi ia locul nebunia.”

Simt că o iau razna! Mă doare capul, şalele, nu văd bine.

Sper să-mi găsesc salvarea – nu, nu în mâna stângă ci – în SexDex, tre’ să aibă orice şi o explicaţie ştiinţifică!

„Definirea: Masturbarea constă în atingerea, mângâierea sau frecarea uşoară a organelor genitale, indiferent că aparţin fetei sau băiatului şi este un comportament extrem de întâlnit la copii, adolescenţi sau adulţi.”

Bun. Acum dacă stau să mă gândesc, prefer să ating, mângâi sau să frec uşor organul genital al unei fete. Dacă tot e pe alese… În schimb foarte precisă stabilirea segmentului de vârstă: „copii, adolescenţi sau adulţi.” Ha ha ha!

”Un bărbat se va masturba frecându-şi penisul, mângâindu-şi scrotul sau atingând alte părţi ale corpului său. O femeie se va masturba prin mângâierea vulvei, prin frecarea clitorisului, iar uneori prin introducerea degetelor în vagin. Masturbarea este cel mai adesea însoţită de o fantazare intensă (concentrare asupra unor gânduri sexy).”

Cam tehnic şi „io” sunt profund atehnic. Niciodată n-am ştiut dacă femeilor le place sau nu să le bagi degetul în vagin. Cumva mereu mi s-a părut o chestie brutală, o violare a intimităţii. Da, ştiu, să-mi introduc penisul n-am nicio jenă… Ha ha ha! Însă ceva tot am învăţat: fantazare. Eu – ca prostul – îmi puneam un film porno.

Ajungem la partea proastă, căci de partea proastă nu scapi niciodată. Never!

„Consecinţe negative :
Atunci când masturbarea are loc fără a mai exista şi alţi martori, nu există nici un fel de consecinţe fizice negative sau de pericole. Ar putea apărea uneori nişte urmări mentale negative, mai ales atunci când părinţii sau biserica i-au inoculat ideea că masturbarea este un păcat. Totul se rezolva însă când tinerii află că de fapt majoritatea oamenilor practică acest gen de autosatisfacere. Masturbarea te poate pune într-o postură jenantă dacă ai ghinion şi eşti surprins sau întrerupt.”

„Fără a mai exista şi alţi martori”? Woau! Acum, treaba stă aşa: toţi o facem, dar nu recunoaştem nici în ruptul capului, dar să mai avem şi martori! Însă. Mi-am amintit că o dată mi-am rugat prietena să se masturbeze puţin parte a preludiului şi vă zic eu a fost ceva aproape la fel de intens ca atunci când priveşti două femei iubindu-se!
Tare asta cu „dacă ai ghinion şi eşti surprins sau întrerupt”!

Ruşine! Ruşine! Ruşine să ne fie! Ha ha ha!

Ei, dar de asta ce să mai zic?

„Consecinţe pozitive :
Se pare că dintre toate comportamentele sexuale, masturbarea are cea mai lungă listă de beneficii….”

Victorie! Sunt salvat!

„…prea multe pentru a putea intra în detalii aici. Pe scurt, masturbarea este modalitatea cea mai sigură de a face sex, şi este o excelentă supapă pentru tensiunile sexuale, pentru hormonii adolescenţilor şi pentru toate tensiunile în general. Mai este de asemenea şi foarte relaxantă şi îi ajută pe oameni să adoarmă mai repede şi să aibă un somn mult mai bun, mai odihnitor. Va permite unei persoane să devină mai intimă şi mai familiară cu propriul său corp, cu răspunsurile sale sexuale, cu ce părţi ale corpului sunt cele mai sensibile la atingeri şi va da posibilitatea obţinerii primului orgasm într-o atmosferă relaxată şi plăcută. La bărbaţi ea va asigura şi o împrospătare a spermei, făcând-o să fie permanent proaspătă şi aptă de a fertiliza ovulele.”

Acum fug la medicul de familie – e o ea, by the way – să-mi prescrie o reţetă dublă! Scap de griji, mă relaxez, am să dorm mult-mult mai bine, o să fiu mai odihnit şi măcar sperma o să fie proaspătă şi aptă!

„Riscuri specifice:
Ar putea apărea o stare de oboseală şi deprimare dacă este practicată în exces, vinovăţie dacă cineva a fost învăţat numai lucruri negative despre masturbare iar uneori poate apărea jena când persona este surprinsă asupra faptului. ”

Acum, dacă am recunoscut în mod public este ca şi cum aş fi fost prins asupra faptului şi ar trebuii să mă simt… jenat? Tocmai acum când m-am relaxat şi eu, am scăpat de tensiune şi mai că am alunecat într-un dulce somn? Naşpa… Naşpa că nu simt nicio vină.

Am făcut-o (iarăşi) lată. In a manner of speaking: labă pe tavă.

Pe Softpedia găseşti tot ce vrei. Şi ce nu vrei.

„Unii spun ca aceasta este solutia cand nu ai pe cineva langa tine sau can ti se scoala la cineva trebuie neaparat sa vi-o faceti.”
„Am incercat candva, dar nu a functionat (inhibitie corticala).” – Ratat!
„eu nu fac asa ceva.”
„La mine nu e cazul: sunt casatorit.” – Mincinos!
„O sa observi ca nu functioneaza cum trebuie, deoacece te-ai obisnuit cu”ritmul mainii”
„Am amici care o fac inainte de actul sexual, pentru ca sufera de ejaculare FOARTE precoce, caz in care masturbarea este … o solutie, daca nu cumva vrei sa superi fata.” – Cum să superi fata? Doamne fereşte!
„Un intelept chinez spunea: Exista doua categorii de barbati: Unii care se masturbeaza si ceilalti, care nu recunosc.” – Prietenul meu nu era nici înţelept, nici chinez. Asta aşa, să nu avem discuţii!
„Eu cred ca asa ceva fac doar cei disperati.” – Care era procentul? 98%? Aha. Păi ce să-i faci, aşa e rasa noastră, suntem o specie de disperaţi!
„care a incercat ceva gonflabil, ca am unu in clasa care ma tot abureste.” – Băi, nu fiţi mârlani, să nu o poştiţi!

Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nici să mergeţi la vot, nici să votaţi cu unul sau cu altul şi… nici să puneţi mâna. La treabă.

Trebuie să mai şi râdem fiindcă altfel o luăm la goană (din reflex era să scriu Geoană)… sau la labă?

O zi bună. (Şi spor la… treabă.)

Sau, să înţeleagă şi Gigi de la colţu’ blogului, „dezbină şi stăpâneşte”.
Asta ne-a dat domn’ Traian în locul zemosului „să trăiţi bine” şi asta ne dă şi acum. Eu aud aceeaşi melodie care sună tot mai fals… Disperare mare: dacă pierde funcţia, s-a scufundat şi partidul, se duc de râpă şi afacerile şi bate la uşă şi DNA-ul. Cine o mai salvează pe Ridzi, Udrea… cine mai muşamalizează debandada pe bani publici al clicii portocalii? Ei! Nu plângeţi, nu plângeţi! “Unde-i flota, nu e flota” (la a 3-a expertiză, produsă sub mandatul domniei sale, cum altfel?) s-a blindat cu dosare, nici el nu ajunge la mititica cum n-a prea ajuns nici un jupân de după ‘89…

Nu-mi place nici politica, nu-mi plac politicienii, nu-mi place nici bâlciul care vreau-nu vreau îmi penetrează şi perturbează şi mie existenţa zi de zi, dar nici nu pot rămâne impasibil când toate acestea mie mi-au futut 40 de ani din viaţă şi tare mă tem că dacă o lăsăm aşa, o să le fută ani buni şi din viaţa copiilor noştri. Tot spun că nu mai scriu despre asta şi tot timpul apare ceva care mă scoate din pepeni, chit că n-am. Pepeni. Portocalii.

Cu toate acestea am fost solicitat să-mi exprim părerea vis a vis de candidaţii rămaşi în cursă pentru fotoliul de la Cotroceni şi ca să nu mă repet, am scris ASTA şi l-am postat AICI.

Drept răspuns, Pappy mi-a spus asta:

„Dupa 20 de ani tot nu v-ati invatat minte. Orice numai comunisti capabili de crima sau educati de comunisti capabili de crima nu.
Daca ai interese personale e altceva. Dar nu o mai dati ca PSD e mai bun ca PD-L. PSD-ul a fost fondat pe crima. Si daca ii sustii esti la fel ca ei.
Mi-e rusine mie de rusinea celor care gandesc asa. Du-te pana la cimitirul eroilor. Te rog. Si daca ai un pic de constiinta cere-ti scuze. In mod public!”

În mod public mai spun odată: sunt foarte dezamăgit că demagogia lui Băsescu prosteşte cu succes în continuare, că în numele poporului oricine poate spune orice, că suntem ba mai egali, ba mai deştepţi unul decât celălalt, nu ştiu cum pula mea toţi sunt anti-comunişti de 20 de ani, chit că unii n-au nici 16 în buletin, toţi au păreri, dar la vot n-au fost nici jumătate – şi asta, vrem-nu vrem este profund democratic! –, în toţi fierbe sângele când e vorba de vorbe pe blog, dar – şi asta am spus-o de mii de ori – dacă e să o punem de o bubuială, nu ştiu dacă ne adunăm 100 în faţa guvernului…
Aşa că: mucles!
După prosteala cu referendumul, Băsescu vrea să dezbine încă o dată tabăra liberală şi dreapta în general. Şi – evident – oameni fără coloană se găsesc, galbenii sau şantajul funcţionează.

Mai spun o dată: să gândim raţional şi nu emoţional. Vrem ca Băsescu să dezbine, să facă bâlci şi la umbra discursului populist să se pună la adăpost cu Ridzi, Udrea, Videanu, Blaga şi toţi ceilalţi, să fure şi să-şi acopere urmele încă 5 ani, vrem haos, vrem să facem pasul de la „democraţia originală” a lui Iliescu la „dictatura originală” a lui Băsescu sau să acordăm o şansă unui guvern susţinut de mai multe partide, partide cu majoritate parlamentară – deci legitimă, votată de acelaşi popor despre care tot aminteşte Băsescu -, unui guvern girat de Antonescu şi liberali.
Antonescu a afirmat înainte de turul întâi că dacă nu intră în turul doi, votează cu oricine, numai cu Băsescu nu. Deci este vertical. Lucru foarte rar în politica noastră şi eu apreciez verticalitatea. Dacă câştiga Antonescu alegerile, matematic şi cinic vorbind, tot această alianţă PSD-PNL se prefigura. Hai să nu fim nici ipocriţi, nici mai sfinţi ca papa!

Mai bine să-mi fie scârbă de mine 5 minute, decât să ne mai dispreţuiască Băsescu 5 ani. În cel mai rău caz, o să fie ca o labă, dar despre asta…. mâine. Totul e să nu confundaţi stânga cu… stânga.

Să pui acum problema în termeni dreapta-stânga este aberant. Ţara merge într-o singură direcţie: la fund.

Înainte să-mi daţi în cap, să mă scuipaţi şi toate cele, spun un lucru simplu: cred că ţara trebuie scoasă din groapa în care s-a afundat. Dacă un guvern, o înţelegere între partide – acestea care sunt, le avem, le-am votat – reuşesc să o facă, ar fi cel mai mare lucru realizat în ultimii 20 de ani.

Când economia revine măcar pe linia de plutire, putem relua lupta politică, ne putem certa, bate până la moarte. Dar acum NU ne ajută o astfel de bătălie cu absolut nimic.

De 20 de ani, de când ne chinuim să re-învăţăm democraţia, n-am avut nici o stângă, nici o dreaptă clar conturată, partidele au probleme mari în ceea ce priveşte conţinutul doctrinal şi verticalitatea, ideologia şi discursul se schimbă în funcţie de context, de împrejurări, socialiştii nu o dată au propus măsuri de dreapta, liberalii măsuri de stânga, avem un talmeş-balmeş şi nu vreau să spun – deşii aşa este – că mi-e scârbă de clasa politică, să gândim în termeni politici – şi teoretici – situaţia actuală, este ca şi cum când am vedea un om înecându-se în lac, ne-am apuca să citim o carte despre cum se construiesc bărcile cu vâsle.

Mi-a spus ieri un prieten legat de postarea „Reforma clasei politice”, citez: „Nu-mi prea place cum gândeşti.”
E ok, ideea – cred – este de a avea un dialog, de a aduce argumente, de a vedea lucrurile din cât mai multe perspective.

Problema este când cineva aterizează aleatoriu pe blogul meu şi dintr-o postare, dintr-o frază, trage concluzii greşite. Dar când ai un blog, te expui şi la acest risc, te expui şi la scuipături şi n-am nicio problemă cu asta. Nu-s nici complet idiot, nu trăiesc într-un turn de fildeş, nu cred că am mereu dreptate şi nu mă aştept nici să fiu periat, nici pupat în cur.

Am tot auzit aruncându-se (în vânt) ideea de „revoluţie”, am scris o notă mică despre asta ieri seară AICI. Uneori scriu cam mult…. Pe viitor am să mai arunc câte o vorbă şi acolo. Probabil cam tot în vânt. Vânt, dar nu Vântu, nu Videanu. Ha ha ha!

Dar să revin! Mulţi tineri votează cu Băsescu… discursul de (pseudo) dreapta a prins, Băse pare un tip cool, să nu spun Emo, şpriţ, gagici, el se ia la trântă cu bandiţii, cu trântorii din parlament, e un Don Quijote de Cotroceni, vocea poporului. Mai că-mi vine să-mi suflu nasul în monitor…
În termeni reali, mandatul lui Băsescu la Cotroceni este un dezastru, dezastru ce a aruncat România înapoi cu mulţi-mulţi ani, nu cred că putem calcula acum exact cu câţi.
N-am să fac acum radiografia celor 5 ani, dar punctez câteva aspecte. După dubioasa afacere „răpirea ziariştilor în Irak”, axa Washington-Londra-Bucureşti a murit, este suspectă răceala dinspre America, mă întreb ca prostul, ştiu ei ce noi nu? Băsescu a reuşit să strice complet relaţia cu Chişinăul şi despre o ameliorare a unei relaţii vitale cu Moscova nici nu se pune problema. În ceea ce priveşte Rusia iar discuţiile se poartă în termeni emoţionali ci nu cum ar fi normal, în termeni logici. Inexplicabil, tov. Iliescu a întors spatele Moscovei şi România a pierdut cea mai mare piaţă de desfacere pe care o avea, a pierdut cel mai bun partener economic pe care-l avea. Aşa cum a pierdut şi China. Politica proastă a fost perpetuată inexplicabil şi de Constantinescu şi de… con’ Băsescu. Nu mai exportăm nimic, avem cel mai scump gaz. Asta ca să nu detaliem discuţia.
Guvernările. Băsescu nu s-a înţeles nici cu liberalii, nici cu socialiştii, PD-L este cel mai izolat partid de pe scena politică românească, în fapt, este doar o gaşcă de interese şi după ţepele date partenerilor, nimeni nu mai vrea să aibă nicio afacere cu ei. De dragul celor ce nu mă citesc regulat – nu e un reproş! – mă repet: clasa politică în linii mari este doar faţada unei caracatiţe ce nu ţine de partide sau ideologii ci are strict interese economice, însă în afaceri există o conduită mult mai strictă ca-n politică, dacă în mod repetat te dovedeşti un partener de neîncredere, ajungi să fi exclus. Nu are rost să ne ascundem după degete: toţi au furat, toţi fură, toţi vor fura. N-am adus politicienii nici de pe Lună, nici din altă parte, cum suntem noi, aşa şi ei. Pe mine să mă scutiţi de fraze gen „popor harnic”, „ne-am născut poieţi” şi „frate cu codrul”, că nu ţine! „Descurcăreţi” da, dar asta acoperă şi faptul că ne place să fentăm munca, ne pricepem la toate, dar facem numai fuşerai-uri, ne caracterizează-n permanenţă sintagma: „merge şi aşa”.
Din punctul meu de vedere, un om de onoare, un preşedinte european, după incidentul „ţigancă împuţită” trebuia să-şi dea demisia imediat! Şi a mai fost şi acel „găuzar” la fel de inadmisibil într-o democraţie şi un stat ce se pretinde civilizat. Scuzele în astfel de cazuri sunt obligatorii, dar nu şi suficiente.
Nu putem uita nici de afacerile dubioase din jurul familiei Băsescu şi al apropiaţilor acestuia. Băsescu a promis că o să explice implicarea fratelui său Mircea în afaceri cu armament, dar a… uitat. Uităm de cazul Ridzi, de Udrea şi Cocoş, de Videanu, de Popoviciu şi lista e lungă… La confruntarea televizată de vineri seara, cred că Antonescu a greşit intrând în jocul lui Băsescu: nu despre flotă a fost întrebat ci fix despre afacerile necurate mult mai recente din preajma lui iar domn Băsescu iar a evitat bibace răspunsul.
Uităm că Traian Băsescu a fost membru PCR şi FSN, a fost ministru în guvernul FSN, a pus umărul la distrugerea acestei ţări în anii cei mai negrii – 1990-1996 – când sub aripa oblăduitoare a lui Iliescu am ratat şansa să fim o ţară prosperă, normală şi democratică, Băsescu a făcut parte din sistemul „ticăloşit” despre care acum vorbeşte şi s-a cam îmbogăţit în mod dubios în acel sistem. A admis-o chiar marinarul şef în confruntarea cu Adrian Năstase în alegerile anterioare şi a şi confirmat adevărul pe parcursul actualului său mandat.
Marea „realizare”, „Condamnarea Comunismului” este un alt balon de săpun. Parcă suntem tâmpiţi şi uităm că a existat o presiune publică, mai ales din zona organizaţiilor civice, pentru această condamnare. Aşa a apărut Comisia Tismăneanu şi a rezultat un Raport sublim, dar irelevant. „Condamnarea” a fost strict formală, pe hârtie, fără recursiuni asupra torţionarilor, asupra securiştilor şi comuniştilor vinovaţi de nenumărate crime.
Şi închei iar cu referendumul. E tot un balon de săpun. Băsescu iar călăreşte un val populist, jonglează un fapt incontestabil, scârba şi ura populaţiei vis a vis de clasa politică, a mizat în mod demagogic pe acest fapt şi a reuşit să ameţească alegătorii. Dar nu pot să nu spun că-n spatele referendumului dorinţa lui Băsescu este să-şi mărească puterea în defavoarea parlamentului, fapt pe care nici măcar Iliescu nu şi l-a permis.
Mă obligaţi să repet: nu cantitatea parlamentarilor este problema, ci calitatea lor. Parlamentul nu funcţionează bine, ar trebuii luate măsuri pentru eficientizarea legislativului, dar nu cred că parlamentul unicameral este soluţia optimă. Cred şi în faptul că este necesară o revizuire a Constituţiei, o decizie asupra formei de stat şi guvernare foarte precisă: vrem stat prezidenţial sau parlamentar? Dar nu despre asta vorbeşte Băsescu. Băsescu s-a ascuns în spatele unei sintagme populare şi încearcă să-şi salveze pielea şi clica, încearcă să-şi sporească în mod nejustificat puterile.
Referendumul a fost una din cele mai mari mârşăvii din ultimii 20 de ani fiindcă deja prin enunţ a pus problema fals şi le-a luat posibilitatea politicienilor – buni, răi, aşa cum sunt – să atingă subiectul raţional fiindcă riscau să piardă voturi. Pe de altă parte revin şi spun că un referendum fără o campanie masivă de informare în prealabil, este mai mult decât dubios şi absolut incorect.

Sincer, mă depăşeşte cum discursul său strict populist, are atâta priză şi la oameni pe care îi consider inteligenţi şi mai ales la tineri. Tinerii poate au o scuză: nu ştiu adevărul. Dar asta eu nu o consider o scuză. Votul nu este doar un drept ci – cred – include şi obligaţia de a vota în cunoştinţă de cauză, nu doar emoţional şi „cum ne dictează conştiinţa”.

Nu-l demonizez pe Băsescu. Pun problema şi mult mai simplu: a avut un mandat de 5 ani în care în afara conflictelor şi scandalurilor n-am avut nimic, în termeni reali Băsescu nu are nicio realizare. Tot ce spune este demagogie, faptele spun altceva…
Mă îngrijorează posibilitatea a încă 5 ani sub semnul haosului băsescian. Am ratat în 20 de ani prea mult, în primul rând economic, nu ne permitem încă un luft.

Noua teză lansată de Băsescu este una la fel de falsă şi demagogică ca toate celelalte. A pune alegerea preşedintelui în perspectiva alegerii între PSD – stânga – şi falsa dreaptă reprezentată de Băsescu, este mai mult decât un joc murdar şi mincinos. PD-L nu a reprezentat şi nu reprezintă dreapta. PD-L a încercat din răsputeri să dezintegreze dreapta, PNL-ul. A făcut-o prin ruperea din partid al lui Stolojan, a încercat să îngroape dreapta în perioada guvernului Tăriceanu. Acum ţipă despre vinderea voturilor contra posturi al liberalilor câtre PSD, dar uită că doar acum câteva zile ei ofereau posturi liberalilor contra aceloraşi voturi… Unde este demagogia? De ce atâta disperare de a rămâne la putere împotriva intereselor ţării? De ce mint poporul, de ce îl prostesc cu atâta demagogie? Este dezgustător… Dacă intrăm în acest joc demagogic o facem jucându-ne cu viitorul ţării, cu viitorul copiilor noştri. Să spui că dacă nu-l votezi pe Băsescu trădezi dreapta este cea mai mare prostie pe care am auzit-o de când m-am născut.

Dacă acum PSD, PNL, UDMR, PRM, PNG şi cine o mai fi îşi dau mâna şi propun un guvern de specialişti, fac o înţelegere dincolo de barierele ideologice şi politice pentru a scoate ţara din rahat, cred că avem obligaţia să le dăm o şansă. Eu unul o am. Nu pentru mine ci pentru copilul meu, pentru viitorul lui.
Şi pentru asta – pe moment – sunt dispus să trec cu vederea şi basca lu’ Iliescu. Nu îmi este uşor. Faţă de mulţi din cei cu gura (cam) mare azi, eu eram în arestul securităţii în 1988, revoluţia am trăit-o în stradă, nu am văzut-o la televizor şi sunt din tot mai puţinii care încă mai speră ca Iliescu şi la 90 de ani dacă îi apucă să-şi primească meritata condamnare la puşcărie pe viaţă pentru tot ce a făcut.
Dar acum România se scufundă şi cred că avem alte priorităţi.

PUNCTUL DOI. (dedesubt urmează o imagine NU rubrica de răspunsuri! blogul continuă DUPĂ!)

Liberal la 19, socialist la 30 şi conservator după 40 în cazul meu nu se aplică. Democraţia dăunează grav proştilor fiindcă nici nu o înţeleg, nici ce să facă – sau să nu facă – nu ştiu.

Săptămâna trecută m-am pricopsit cu un „prieten nou”, în mod inteligent îşi spune „Eu” (am publicat prima şarjă din „mesaje”) şi şi-a făcut un obicei din a vomita pe blogul meu. Eu nu mă dau gazdă bună şi nu ţin minte să fi afirmat vreodată că aş fi un mare iubitor de oameni. Îmi plac câinii.
Când vine cineva şi-mi spune că-s prost, nu-i nicio problemă, părerile noaste coincid, însă când cineva insistă cu dejecţii şi „adevăruri” strâmbe, chestii auzite cu jumătate de ureche şi răstălmăcite, devine agasant. M-am plictisit să-l tot trec la „spam” fiindcă schimbă IP-urile mai des decât respiră omul normal, aşa că m-am văzut nevoit să schimb regulile jocului:

Vrei să laşi un comentariu, nicio problemă, completezi nume (poate să fie şi poreclă, nu e nicio problemă) şi adresa de mail. Adresa nu apare la vedere. Comentariul o să fie salvat şi dacă nu conţine dejecţii, îl aprob fără nicio problemă. Repet, mă puteţi şi înjura le aprob fără ezitare. Atâta tot, introduc regula din cârciumile civilizate: îmi rezerv dreptul să nu servesc şi să dau afară pe cine vreau. E blogul MEU, fac ce am „io” chef, nu-s obligat să citesc afirmaţii jegoase la adresa mea pe el.

It’s my way or the highway.

E recesiune,  cuvantul criza e deja cliseu, mult prea des folosit, uneori ca scuza cand nu e cazul. Insa in perioada asta cand cu banii nu e de glumit iata cum numara unele popoare banii. Eu as fi asiatic sau chiar american daca ne-am lua dupa el:

Via: Crin Antonescu Blog