Acum cateva luni Monica mi-a luat un interviu pentru Gazeta din Montpellier, ziar online facut cu mult suflet. A aparut acum, in ultimul numar si recitindu-l dupa atata vreme mi s-a parut ca am rezumat concis drumul meu de la plecarea din Romania.

Toti avem povesti si toate povestile sunt la fel de importante. Ne ajuta sa ni le spunem unii altora cu inima deschisa, dar deciziile nu le putem lua decat fiecare pentru el.

Multumumesc Monica pentru intrebarile bine puse !

Lola, ai plecat din Romania cand ai simtit ca altfel nu se mai poate. Cum ai stiut ca acela e momentul, acela si nu un altul care poate fusese, altul care urma sa vina? Ce te-a facut sa nu mai astepti, ci sa pleci?

Cred ca pot explica doar partial prin prisma ratiunii cum am stiut ca a venit momentul. Imi ascult mai degraba inima in clipele de rascruce si nu stiu sa traduc in cuvinte impulsurile ei. Pe de alta parte erau suficiente semnale exterioare care imi spuneau ca a venit timpul.

Casa pe care o scosesem la vanzare si care nu interesase pe nimeni timp de un an s-a vandut brusc, cand nici nu ne mai asteptam.In viata cotidiana lucrurile ajunsesera la limita suportabilului. Am primit brusc oportunitatea sa putem pleca fara dureri de cap oriunde pe lumea asta. A fost un moment de mare libertate despovararea de lucruri care nu mai erau deloc o bucurie, ba chiar o ingradire si posibilitatea de a alege un drum din cele nenumarate care se deschideau in fata. Cine ar mai fi stat pe ganduri?

Cum ai inceput sa faci margele si din ce isi extrag ele seva?

Margele am inceput sa fac, pur si simplu, intr-o seara, cand eram in Spania, prima noastra destinatie, dupa ce am parasit Romania, fara sa ma gandesc atunci ca cele cateva bile de lut vor fi inceputul a ceva. Voiam sa-mi treaca timpul care devenise dintr-o data prea mult, voiam sa-mi treaca nauceala si nelinistea ca nu stiu ce ma asteapta. Voiam sa uit un pic de mine si lutul se pricepe de minune sa faca asta.

Acum stiu ca margelele isi trag seva dintr-o zona profunda, care nu e a mea, ci a noastra a tuturor, care se poate accesa cand esti impacat, si mai ales cand il gonesti pe imbecilul din tine, cum zicea Brancusi.

Spuneai intr-o postare ca intre oamenii care intra pe blogul tau se sterg obstacolele, zidurile de aparare, ca atunci cand te afli intr-un mediu pasnic. E ca si cum ai fi creat o oaza. Apoi spui si ca te-ai simtit foarte mult timp singura, rupta de ceilalti, iar acum savurezi singuratatea, care-ti permite sa lucrezi, si care nu mai e izolare. Cum se transforma izolarea in singuratate ?

Se transforma de la sine cand intelegi niste lucruri. Eu am descoperit recent(dar bine ca nu prea tarziu) ca Dumnezeu e in mine, asa cum e in toti ceilalti si atunci a luat sfarsit separarea. In primul rand mi-am darmat propriile ziduri, am depus armele, recunoscand imensa forta a dragostei. Practic iubirea zilnic si gasesc bucurie in tot, in momentele pe care le petrec doar cu mine, in momentele impartasite cu ceilalti, in orice.

Ce te motiveaza, te hraneste, ce iti da forta sa continui? Ce evenimente, intalniri, lecturi te-au influentat?

E ceva interior sustinut, impulsionat de  reactia pe care o au cei din jur. Ma trezesc zilnic cu aceeasi dorinta de a face, cu aceeasi pasine, acceptand partea de rutina, bucurandu-ma de uimitorul gest care creaza. Apoi oamenii imi scriu si simt ca au incredere in mine, ca le dau o farama de curaj, iar lucrul asta imi intareste credinta ca sunt pe un drum bun si ma responsabilizeaza. Nu-mi mai permite sa traiesc la intamplare.

Sunt trei oameni a caror gandire si mai ales a caror alegere in a-si trai viata m-au influientat hotarator – Gellu Naum, Pitagora si Brancusi. Recent l-am descoperit pe Eckhart Tolle, care mi-a indicat momentul ACUM ca fiind poarta de iesire din suferinta. A fost o adevarata revelatie desi nu era prima oara cand auzeam asta. Cred ca tot ce-am citit de-a lungul timpului (cel mai mult imi place memorialistica), tot ce-am ascultat, muzica sau povesti, tot ce-am vazut si-am simtit, au costruit matricea in care m-am format.

Te-a influentat spiritul portughez in modul de a privi si trai viata?

Nu voi da un raspuns bazat pe cunoasterea profunda a spiritului portughez. Nu stiu prea multe despre ei, mai mult ii intuiesc, ii simt, dar am un sentiment bun. Sunt in locul unde trebuia sa fiu ca sa imi rezolv problemele cu mine. Aici nu ma bruiaza nimic, sunt eu cu oceanul, cu stancile, cu nisipul, cu ierburile amarui, cu soarele apunand in apa, cu oamenii care imi zambesc si nu se uita urat. Am gasit mediul pasnic unde nu mai trebuie sa-mi lustruiesc armele si asa imi ramane timp pentru lucrurile esentiale.

Spuneai ca esti implicata intr-o campanie contra cancerului de san, „Sister in arms”. Vei face un mars de 60 de km, in Canada. Ne poti spune cate ceva?

Da, va spun in primul rand cu mandrie ca am adunat 90% din donatiile care imi sunt necesare sa obtin dreptul de participare la mars. Nu sunt mandra de mine ci de toti cei care au inteles sa faca gestul prin care au dovedit ca le pasa.

Povestea e lunga si frumoasa, dar pe scurt, am hotarat sa trec oceanul cu singurul scop de a parcurge cei 60 de km, fiindca vreau sa experimentez sentimentul de solidaritate umana. Eu nu lupt impotriva cancerului, nu vreau sa lupt impotriva a nimic de pe lumea asta, pentru ca opunandu-te nu faci decat sa intaresti rezistenta adversarului, dar vreau sa fiu parte dintre aceia care cred in bine, care cred ca nici un efort, cat de mic nu e degeaba. Vreau sa ma doara picioarele in folosul ideii asteia.

La sfarsitul vietii, cand vei privi in urma… ce ai dori sa vezi?

As vrea sa vad ca am fost calatorul si ca am mers bine.

Ca romanca si ca si copil al lui Dumnezeu, cum spuneai intr-o postare ca te simti, la ce visezi?

Visez la o lume care sa se trezeasca din vis.

Amanpour. , emisiunea de la CNN a vut o ediţie de curând a cărei invitaţi au fost mai deosebiţi decât invitaţii obişnuiţi. În studio, au fost invitaţi regina Rania a Iordaniei şi regele şi regina Norvegiei. Cam aceleaşi teme le-a dezbătut Christiane Amanpour în cele două părţi. Dar, evident pe subiecte diferite. Şi anume, cum cei prezenţi acolo se implică în vieţile oamenilor pe care îi conduc, în special regina Iordaniei, care face multe acte umanitare, folosind pentru aceasta mijloace foarte moderne.
Altfel, Christiane Amanopur a atins şi un subiect interesant în mijlocul discuţiei cu regele şi regina Norvegiei, şi anume, cum s-a integrat o fată simplă, mamă a unui copil în familia regală.
De apreciat, pe lângă informaţiile interesante date invitaţi, engleza incredibilă pe care aceştia o folosesc. Într-adevăr, Christiane Amanpour reuşeşte să facă o emisiune grozavă, cu toate că la început nu părea că acest format i se potriveşte.
Ahoi!

In dimineata asta am raspuns intrebarilor ce mi le-au pus cititorii site-lui www.ziare.com intr-un interviu on line. Este a doua oara cand dau un astfel de interviu, on line. Au fost peste 400 de vizualizari si foarte multe comentarii pro si contra la tema interviului: “Ce castiga Crin Antonescu de pe urma acordului politic dintre PNL si PSD?”

Puteti vedea inregistrarea emisiunii dand click AICI.

Deși noua ediție a Ziarului de ASII este disponibilă momentan doar în versiune digitală, ca document PDF – sperăm că situl aferent să fie operațional cât de curând –, ea cuprinde numeroase articole de interes pentru studenții facultății și nu numai pentru ei.

Din cele 16 pagini dense, semnalăm următoarele:

• un interviu cu profesorul Florin Iacob;
• povestea echipei Sytech, câștigătoarea secțiunii Software Design a competiției internaționale Imagine Cup 2009, relatată chiar de unul dintre participanți – studentul la master Adrian Buzgar;
• o descriere privind desfășurarea săptămânală a cercului de RIA (Rich Internet Applications) axat în special pe tehnologiile Flash, Flex și AIR;
• articole despre rețele sociale, viruși, noi jocuri;
• detalii referitoare la maniera de recrutare a noilor membri ASII;
• prezentări de carte și film, plus spectacole de teatru.

Vă dorim lectură plăcută și felicităm echipa redacțională!

Diferenta dintre Fifty si multi alti rapperi , foarte multi alti rapperi , este ca Fifty se pricepe sa acorde un interviu . Real talk !!!

Previous/Anterior 50 Cent At Floyd Mayweather’s Mansion In Las Vegas With Tia & Rick Ross’ Son (Video)

Interviu cu deputatul comunist Victor Stepaniuc, protagonistul dosarului intentat ziarului FLUX, pierdut în toate instanţele naţionale şi care a primit câştig de cauză la CEDO - Domnule Stepaniuc, v-am sunat să vă anunţăm că am mai câştigat un proces la CEDO, intentat de dumneavoastră.

- Păi, CEDO întotdeauna are faţă de presă ceva mai deosebit, însă, precis, în articolul acela m-aţi murdărit şi pentru asta v-am atacat. Şi nu-mi pare rău, sunt absolut liniştit. Cu dumneavoastră personal m-am judecat?

- Nu. Cu publicaţia.

- Şi ce vreţi să vă spun?

– Am vrut să vă întrebăm cum comentaţi această decizie?

- Păi eu comentez aşa cum am mai comentat şi altă dată. Desigur, ziariştii au dreptul să scrie multe şi de toate, dar ei nu trebuie să încalce nici legislaţia, nici tot ceea ce înseamnă drepturile omului, şi dreptul la viaţă publică, dreptul la viaţă privată ş.a.m.d. Nu mai ţin minte de ce proces este vorba, pentru că eu m-am judecat cu ziarul FLUX pe mai multe subiecte. Consider că, de fiecare dată, ziariştii de la FLUX au fost părtinitori, tendenţioşi şi nu au fost obiectivi. M-au atacat, de multe ori, cu rea-voinţă. M-au atacat ştiind foarte bine că, uneori, chiar nu sunt vinovat. Erau materiale făcute la comandă. Ca preşedinte al Comisiei parlamentare (Comisia parlamentară pentru cultură, ştiinţă, învăţământ, tineret, sport şi mass-media – nota noastră) am lucrat şi la Legea cu privire la dreptul la exprimare, accesul la informaţie, mass-media. Cunosc legislaţia. Despre CEDO vreau să vă spun că au şi ei dreptul la opinie. Hotărârile CEDO tot timpul au fost executate, dar vă spun: nu consider că am greşit. O parte dintre judecători au sprijinit viziunile dumneavoastră, alţii au sprijinit viziunile mele la subiectul respectiv. Cu unii ziarişti de-ai dumneavoastră am mai discutat faţă în faţă şi ei au recunoscut că materialele nu au fost întotdeauna obiective şi chiar făcute la comandă. Dar aş vrea să vorbesc la subiect, dacă îmi puteţi spune despre care caz este vorba.

- Este vorba de articolul „Încă patru comunişti s-au pricopsit cu case din banii noştri”, dacă vi-l mai amintiţi…

- Este un fals total. Dumneavoastră ştiţi foarte bine şi asta se poate de verificat că eu nu m-am pricopsit cu nici un fel de casă datorită Parlamentului. Eu am primit apartamentul respectiv prin decizia Parlamentului încă din anul 1998, da materialul dumneavoastră a fost scris prin 2004-2005-2006, din câte ţin eu minte, şi a fost o insinuare totală şi eu sunt gata să demonstrez. De ce CEDO a luat partea dumneavoastră eu nu ştiu. Nu am citit decizia şi nu o pot comenta. Am să citesc documentul şi după asta o să discut cu dumneavoastră.

- Vă mulţumim mult, domnule Stepaniuc.

Nicolae FEDERIUC, redactor-şef FLUX

Citind in ZF interviul cu Dl. Davidai -“Nu investesc niciodata daca nu o fac din banii proprii“, mi-am adus aminte de o intamplare.

M-am intalnit anul acesta cu un CEO, al unei companii din Olanda, cu peste 100 de angajati si o cifra de afaceri de 50 mil. Euro. Conducea un SUV de 15.000 euro si imi explica cum nu ar putea sa isi cumpere niciodata o masina mai scumpa pentru ca ar da un exemplu prost angajatilor. Ar inspira un fel de desfrau. Vorbind despre criza, imi spunea ca olandezii nu sunt foarte afectati, pentru ca sunt genul de oameni care nu se indatoreaza mai mult decat isi pot permite. Nu isi cumpara o casa sau o masina foarte scumpa doar ca sa o aiba daca asta inseamna eforturi financiare mari.

O gandire solida care te forteaza sa iti controlezi niste porniri consumatorite, cu rezultate foarte bune pe termen lung.

Interviu cu doamna Larisa Voloh, primar al satului Palanca, raionul Ştefan Vodă

- Doamnă primar, care este situaţia la Palanca în acest moment? Ce atitudine au locuitorii comunei faţă de recentele declaraţii privind posibila cedare către Ucraina a 7,77 km de traseu automobilistic şi a celor 18 hectare din teritoriul nostru naţional?

- Ce să vă spun? Am expediat chiar astăzi şi domnului Ghimpu, şi domnului Filat câte încă un apel. Lumea cere să facem şi declaraţii. Am convocat o şedinţă a consiliului local la care ne-am reconfirmat intenţia de a nu ceda nimic. Toată lumea este, în mod clar, împotriva cedării. Am creat şi un grup de iniţiativă pentru colectarea de semnături de la locuitorii din sat, dar şi de la pălăncenii din Chişinău, care ne susţin şi ne încurajează să luptăm ca pământul să rămână la noi, să nu fie transmis Ucrainei. Noi ne-am adresat de zeci de ori şi am arătat că există posibilitatea de a schimba câte ceva, de a revizui partea juridică a Tratatului, partea juridică a Acordului. Căci noi nu le creăm incomodităţi ucrainenilor, ei au acces liber la traseu. Pentru ce ar mai fi nevoie să le mai transmitem şi pământul? Ni se spune că trebuie respectat Acordul. Bine, Acordul este semnat în 1999. Există acolo un articol care prevede posibilitatea modificării Acordului. De ce nu s-ar putea modifica Acordul? Sau ni se mai spune despre pământul de la Giurgiuleşti. Nu ştiu pe cât de globală este problema cu Giurgiuleştiul, dar noi nu înţelegem de ce ar trebui să cedăm ceva aici pentru a obţine ceva acolo, dacă se obţine totuşi ceva.- Aveţi dreptate. Cunoscând situaţia, pot confirma că la Giurgiuleşti nu ni s-a dat nimic, dimpotrivă, ni s-a luat. În afară de traseu şi terenul aferent acestuia, aveţi aici două mari părţi din teritoriul nostru naţional dincolo de traseul. Cum se numesc acestea? Ce suprafaţă au şi care este destinaţia lor actuală?

- Dincolo de traseu rămân aproximativ 926 de hectare de teren, dintre care peste 100 de hectare reprezintă proprietatea privată a locuitorilor satului, cotele lor de teren agricol prelucrat de SRL Paltira Agro. Acele pământuri se numesc Avdiu. Mai avem şi izlazul, care este parte aferentă traseului. Singura cale de acces spre izlaz este anume prin traseu. De fapt, există şi o a doua cale de acces la izlaz, pe Nistru, dar Nistrul este de asemenea frontieră de stat şi, vă daţi seama că nu este posibil să mergi cu barca la prăşit acolo, la prelucrat cotele sau la strâns legumele. Totodată, dincolo de traseu avem o altă suprafaţă de 449, 12 de hectare, fostă proprietate a gospodării piscicole de altădată din localitatea noastră, actualmente proprietate a statului. Noi ne luptăm de o bună bucată de timp anul acesta să obţinem transmiterea dintr-o proprietate în alta, adică din proprietatea statului în proprietatea publică locală, întrucât terenurile rămân, din păcate, nevalorificate. În rest, mai avem dincolo de traseu suprafeţe mari de păşuni, o pădure cu stufiş, proprietate a primăriei, şi balta satului cu suprafeţe de stufăriş.

- Se tot vorbeşte de un schimb: Palanca contra Giurgiuleşti sau Giurgiuleşti contra Palanca. Nu v-aţi gândit să cooperaţi cu primăria Giurgileşti? Din câte cunosc din deplasările la faţa locului în ambele localităţi, Republica Moldova este păgubită şi la Palanca, şi la Giurgiuleşti. Ca să ne abatem puţin de la subiectul diferendului teritorial, aş vrea să vă întreb cu ce comune aveţi acorduri de parteneriat sau de înfrăţire?

- Avem un acord de colaborare cu satul Lăpuşna din raionul Hânceşti. Suntem înfrăţiţi şi cu Belgorod-Dnestrovsk-ul (Cetatea Albă), cu localitatea Muntenii de Jos din judeţul Vaslui şi în acest moment suntem pe cale de a încheia un nou acord de parteneriat, cu o localitate din Polonia: gmina Otim. În Republica Moldova există primării şi primari cu care colaborăm şi fără a avea semnate acorduri de parteneriat. Pe domnul primar de la Giurgiuleşti însă îl cunosc, chiar ne-am întâlnit recent şi am discutat problemele noastre legate de această frontieră, probleme care sunt identice. Şi ei cu posturi vamale, şi noi cu posturi vamale, şi ei cu probleme teritoriale, şi noi la fel.

- Să revenim deci la subiectul teritoriilor ameninţate cu cedarea….

- Da, am spus deja despre apelurile noastre către Preşedinţie şi Guvern, de faptul că adunăm semnături, vom mai face declaraţii. Unii jurnalişti de la Chişinău s-au interesat de atmosfera din sat. Nu e atmosferă de revoluţie. Dar sunt sigură – şi asta le-am spus-o şi oficialilor de la Chişinău – că populaţia satelor din raion va apăra pământul nostru prin orişice mijloace. Ca să folosesc nişte cuvinte cuminţi, este vorba de nemulţumiri în masă. Trebuie să ştiţi că deocamdată nu avem o revoltă. Am discutat şi am acceptat propunerea să convocăm, probabil în cel mult o săptămână, şi o Adunare a satului, cu participarea reprezentanţilor de la Chişinău, atât din partea guvernării, cât şi din partea altor partide politice. Am înţeles că domnul Filat merge la Kiev, că va avea acolo întâlniri şi discuţii. Nu ştim cât vor dura negocierile, dar sperăm că pământul nu va fi cedat. Vă spun că noi suntem aici cam rupţi de lume, nu prindem nici Radio Moldova şi nici Televiziunea Naţională peste tot. Unii, care mai privesc „Mesagerul”, mai cunosc câte ceva, în rest, pot spune, suntem în criză informaţională. Sperăm că totul va fi bine.

- Doamnă primar, vă mulţumim şi, dacă va fi nevoie, vă vom solicita opinia de la faţa locului şi cu altă ocazie.

Vlad CUBREACOV, FLUX

Fanii vor din ce in ce mai mult atunci cand vine vorba de Twilight Saga. Se pare insa ca nu doar fanii.

Recent, intr-un interviu acordat celor de la MTV, Kellan Lutz cunoscut fanilor Twilight pe numele de Emmett Cullen a declarat ca isi iubeste foarte mult personajul.

De asemenea a adaugat ca asteapta cu nerabdare ca producatorii sa-l cheme sa filmeze al 4-lea film din serie. “Abia astept sa sune telefonul” a declarat actorul.

“Suntem o adevarata familie si iubesc ceea ce fac, iar daca New Moon o sa mearga bine si Eclipse la fel, cu siguranta va fi si Breaking Dawn” a mai spus Kellan Lutz.

Un blogger la interviu

Persoanele:

Un recruiter

Un blogger

O asistentă HR-istă

Faptele. Negăsind candidatul potrivit pe site-urile de recrutare, alea mari, un manager (destupat la minte zicem noi) a făcut companiei nişte conturi pe social media. A început să twitterească, să mai dea şi pe Facebook ceva, iar în loc de rubrica feedback pe site-ul mare, a inclus rubrica ,,Blog’’. Cu rubrica de poziţii libere bine actualizată, candidaturile spontane au început să crească. Cu millennials, desigur ! Dar totuşi, sunt de încredere aştia care au în cap numai internetul şi o mulţime de pretenţii ?! Era cam împărţit…candidaturi multe, resurse noi, diferite…dar nici nu putea risca prea mult.

Dar… E Luni, orele 12 trecute fix, 35 de grade la umbră…

Asistenta HR-istă conduce bloggerul în Biroul Oval.

Bloggerul: Bună ziua! Sunt X-man, candidez pe poziţia de junior în departamentul de marketing. Pe promovare produse nonfood.

Recruiterul: Bună ziua! Ia loc te rog!

(întrebarea magică) De ce ai aplicat la job-ul acesta?

Bloggerul: pentru a mă dezvolta într-o echipă de profesionişti Pentru că îmi place domeniul, ştiu să comunic şi să îmi valorific cunoştinţele în domeniu.

Recruiterul: Ai experienţă pe o poziţie similară sau complementară?

Bloggerul: Nu am. Am mai lucrat, dar nu în domeniu.

Recruiterul: Atunci de ce crezi că eşti potrivit pe poziţia pe care ai candidat?

Bloggerul: Păi blogul personal mă recomandă…

Recruiterul: În ce sens? Aplici pentru un post într-un departament de marketing, pe promovare produse nonfood şi spui că te recomandă blogul personal…Explică te rog…

Bloggerul: Păi blogul meu e ca orice alt produs. Eu muncesc la el, cred în el, vreau ce e mai bun pentru el. Un blog trebuie crescut, trebuie promovat, trebuie adaptat trendurilor, are un public ţintă. Toate acestea exercită o presiune asupra mea…trebuie să ţin cont şi de inspiraţia şi stilul meu, dar şi de percepţia altora asupra calităţii muncii mele. Dacă sunt sincer cu mine însumi, conştientizând cele două aspecte, devin cu siguranţă mai bun. Prin urmare, trebuie să fiu propriul meu PR-ist, agent de publicitate, propriul meu mentor, critic, strateg. Apropo, nu se cuprind acestea în calităţile cerute în anunţul de recrutare de pe site-ul Dvs.?!

Recruiterul: Recunosc, nu mă aşteptam la răspunsul acesta. Am o singură obiecţie: cum ai operaţionalizat cele spuse mai sus? Aşa în teorie sună bine…

Bloggerul: În primul rând mi-am dezvoltat reţelele de prieteni şi persoane posibil interesate de profilul blogului meu. Am scris unor persoane avizate rugându-le să îmi evalueze articolele, layout-ul blogului şi să îmi sugereze direcţii noi. Apoi, în conţinutul articolelor foloseam unele tag-uri mai generale pentru a fi mai vizibil motoarelor de căutare. Ca strategie, am făcut o listă de priorităţi pe termene mici şi am încercat să le îndeplinesc. De exemplu, într-o săptămână, urmăream bloguri asemănătoare şi comentam articolele de acolo, semnând cu userul de wordpress. Asta îmi aducea vizite sau prezenţe în alte blogroll-uri. Concomitent, foloseam alte platforme sociale pentru a posta link-uri spre blog: Facebook, Twitter, hi5, Faces.md sau pe reţele profesionale: LinkedIn, Google profile.

Astfel, am un blog în creştere, ce primeşte feedback pozitiv, un blog care mă antrenează şi mă valorifică. Aş putea lejer să fac acelaşi lucru pentru promovarea produselor companiei Dvs. Ar fi o provocare prin care aş deveni mai bun, folosirea optimă a abilităţilor şi competenţelor mele rămânând în sarcina job-description-ului pe care aveţi datoria să mi-l faceţi.

Recruiterul: (se ridică în picioare, strânge mâna Bloggerului): eşti angajat. Nu mai e necesar interviul cu şeful de dapartament, doar îl voi invita să vă cunoaşteţi şi să îţi prezinte compania şi colegii…

FINISH

În  interviul luat de către Ruben Ologeanu,  Preşedintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România, Dr. Otniel Ioan Bunaciu, răspunde la câteva întrebări recente legate de subiecte precum:

1. Activitatea Uniunii din 2007 până în prezent
2. Decizia Consiliului Uniunii de a permite ca bisericile să acceseze, dacă doresc, fonduri guvernamentale
3. Situaţia accesării fondurilor guvernamentale la nivel mondial
4. Baptiştii şi politica
5. Baptiştii şi Securitatea
6. Baptiştii de ieri şi baptiştii de azi
7. Mesaj de încheiere.

Vezi mai mult pe Crestinul Azi >>

Am by default o problema cu cei de la resurse umane. Cu cei de la HR din companii. Putini am intalnit sa fie cu adevarat oameni de HR. Mostly, pitzi type.

Well, am primit o frumusete de email in urma cu cateva minute astazi. Email care descrie un interviu de care sunt absolut convins ca e adevarat

Enjoy!

“Stimate domnule Director,

In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de
Director de dezvoltare in cadrul companiei dvs. Conform spuselor doamnei
de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit
sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi dar este
predictibil.

Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in
patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia
unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de
a justifica activitatea doamnei de la resurse umane si de a va oferi dvs
un simulacru de testare a candidatilor.

Iata cum stau faptele.

Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din
firma dvs. m-a contactat telefonic intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx
sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in
interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am
stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva
doamna sa imi comunice prin e-mail locul adresa la care va avea loc
interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam
posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost
neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi
trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru. In
cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru
interviu.

Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respecta doamnei respective ce
reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de
la xxxxxx presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru
acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport
la un interviu inedit.

Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte
de vizita, mi-a testat rezistenta la stress si capacitatea de
concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte
reusit si simpatic,in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il
lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa fiu supus unui
astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de
doamna si tolerata de dvs. ca director.

Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati
salariatilor dvs de a-si aduce membrii familie la serviciu si implicare
lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si
sa brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane,
recruiterii inventeaza metode de testare nebanuite iar imaginea si
awarnessul brandului dvs – ceea ce, teoretic, se reflecta si in
vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa
si iata ca pot.

Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in
incapere dar scopul acestei situatii era sa verifice capacitatea mea de
a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor
perturbatori normali intr-un birou. Ori la dvs nu am aplicat pentru
postul de Director de dezvoltare – Divizia Gradinita.

Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:

- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs ca director comer…
Stefanita, te rog sa stai cuminte!
- Am crescut vanzarile cu …
- Stefanita, nu o mai musca pe mama!
- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
- .. vanzari si a strategie …
- Mami, dar domnul de ce e aici?

Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala.
Chiar, ce cautam eu acolo?

Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul
total neprofesionist in care s-a desfasurat interviul la firma dvs,
incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si
comunicarea rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar
intervievatului i-am acordat in timpul interviului atentia si respectul
cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg.
Chiar daca nu corespundea profesional il informam despre rezultat.
Respectul aratat altuia este si respectul de sine, face parte din
cultura profesionala a fiecarui desi este in principal o problema de
educatie.

Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent
in atingerea scopului) si am rugamintea ca la urmatorul interviu , daca
voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele, deoarece nici
eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian
(*) in atitudine si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe
chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza cu maidanezii din cartier,
organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras
prafuri pe nara . In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a
doamnei de la resurse umane cind va simti cainele pe gamba dansei
simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).

Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la resurse umane: brownian vine la miscarea
browniana si nu de la Sandra Brown.”

Ca să aflu mai multe despre Cristi, am profitat de faptul că le avem pe cele două colege ale lui în concurs şi am încercat să le fac mai întâi pe ele să-mi spună nişte detalii picante. Din păcate, nu mi-am ales persoana potrivită, pentru că tot ce am aflat este faptul că este calm, merge la sală si stătea în bancă cu şeful clasei.La ce altceva să mă aştept de la un băiat pentru care dirigintele îi cheamă mama la liceu pentru a-l lăuda? Cu mama învăţătoare în şcoala generală pe care a terminat-o, Cristi se aştepta ca în liceu să fie mai rău, dar singurele probleme pe care le-a avut au fost ciocnirile cu clasa de sportivi a liceului. În interviul Alexandrei Stanciu, v-am spus de dirigul lor, Adrian Pascu, ce a luat titlul de profesorul anului, iar în spotul TV dedicat lui o să îl vedeţi şi pe Cristi. Un băiat care-l are drept model pe Arnold Schwarzenegger, vă daţi seama că are o pasiune şi pentru sala de fitness. Astfel că “Suvi”, cum îl alintă colegele, merge de la începutul liceului la una dintre primele săli de fitness unde, în vizită, a trecut şi Arnold. Chiar dacă sora lui este mai mare cu 5 ani, sunt o echipă de zile mari! Ea a terminat FCRP şi tot ea şi-a influenţat frăţiorul să aleagă facultatea. Si cand sora lui găseşte un prieten nou, acesta trebuie să treacă pe la Cristi. Oricum, bobocul mi-a spus că până acum surioara a avut o mână bună. Mai ales că toţi prietenii surorii încearcă să-l câştige pe frăţiorul mai mic cu orice se poate: jocuri pe calculator, plimbări cu maşina. Nu v-am spus marea pasiune a lui Cristi? Maşina! Şi ţineţi bine minte pentru că nu vă purtaţi oricum cu maşina lui, mai ales că unei prietene i-a spus „pa” după ce i-a ars cu ţigara scaunul din spate. E un şofer foarte bun care are ceva experienţă în spate: după o lună de la carnet a plecat la munte cu prietenii şi pentru că e un băiat model, mama i-a cedat maşina. După o ceartă cu prietena, înainte de drumul de întoarcere, a intrat într-un stâlp. Din fericire, nu a păţit nimic, s-a ales doar cu o pedeapsă de zile mari şi cu o mustare din partea părinţilor dezamăgiţi, mai ales din partea tatălui care e instructor auto. Alte incidente sunt o amendă de 240 de lei şi un avertisment pentru cei 75 km/h pentru o zonă de 50. Oricum, maşina i-a asigurat statutul de vedetă in liceu: toate fetele vroiau să se plimbe şi să asculte muzică în maşină cu “Suvi”, iar ca să le arate tuturor ce tare e, făcea fente cu maşina prin curte, lăsând dungi de cauciuc prin toată curtea. Dirigintelui nici nu-i venea să creadă că băiatul model – Cristi e-n stare de aşa ceva. Ca să-i fac reclamă, o să-l recomand ca un foarte bun instructor pentru că a ajutat 7 fete să ia carnetul până acum. Dacă nu era FCRP, Cristi se gândea la Academia de Informaţii şi la Academia de Poliţie. La SRI chiar i-ar fi plăcut, dar din păcate nu corespunde profilului lor. Eu cred că e prea cuminte . Am ţinut neapărat să-l întreb de fete pe Cristi pentru că un băiat model care nu iese din cuvântul părinţilor trebuie să fie model şi la capitolul ăsta. Aşa că, băieţi, luaţi aminte! Un băiat care ţine la cum arată, vrea şi o fată care să se îngrijească, aşa că mai toate prietenele lui au fost foarte frumoase (fosta prietenă este dansatoare într-un club din Grecia). La întâlnire îi place să meargă cu prietena la o cafenea mai scumpă sau la o cină mai specială. Ce-i mai place lui Cristi să facă? Să dea muzica tare! Şi-a cumpărat un sistem audio de ultimă generaţie, dar degeaba pentru că vecinii de dedesubt sunt “duşi cu pluta” şi orice zgomot mic îi face să cheme poliţia. Tocmai de aceea părinţii plănuiesc să construiască o căsuţă, cu o super sală de fitness, deci Cristi nu trebuie să-şi facă planuri de mutat prea curând. Dacă vrea să se odihnească departe de stresul oraşului trebuie doar să-şi ia o undiţă. Nici de mâncat nu-i arde cât stă să-şi pândească prada inotatoare. Să le mai spun fetelor ceva despre Cristi care le va face şi mai dornice să-l cunoască? Nu îi place fotbalul, aşa că serile cu meciuri preferă să le petreacă cu prietena. Un băiat cu o educaţie puternică şi care a stat în bancă cu cel mai bun din clasă, nici nu a avut nevoie de meditaţii pentru BAC pe care l-a luat cu o medie mare (9,68) ! Cristi e o persoana care nu poate sa nu-ti placa pentru ca are niste principii si valori puternice la care nu renunta niciodata.Iar firea deschisa pe o are strange o gramada de prieteni in jurul lui. Si unde mai pui ca are si masina

Alexandra a venit in Bucuresti fascinata de luminile acestuia.Chiar daca de-abia acum se bucura de focul Bucurestiului, faptul ca a crescut intr-un oras mic si linistit o bucura pentru ca isi da seama ca traind in agitatia capitalei nu ar fi avut timp sa citeasca si sa faca lucruri pentru ea, asa cum a facut in Caracal.

Surpriza in Bucuresti a fost una placuta, pentru ca a gasit o multime de persoane de treaba, dornice sa o ajute.

Alexandra este o persoana hotarato-nehotarata.Ea stie ca vrea sa ajunga departe (Hollywood-ul nu e exclus) si ca vrea sa vada lumea.Este foarte indecisa cand vine vorba de cum o sa faca toate lucrurile astea. Mama o sustine si ii intelege firea, una din putinele suparari pe care i le-a facut fata fiind cea de la admiterea la Psihologie, unde a intrat cu taxa.

Alexandra a terminat profilul mate-info bilingv engleza, asa ca toate drumurile ii sunt deschise si prin urmare alegerea unuia este mai grea.”Preselectia” facultatilor  cuprindea Ase-ul si Scoala de stewardese, dar in final a ales doua total opuse: Psihologia la Fcrp si Informatica la Romano-Americana.

Psihologia nu ar vrea sa o profeseze, o face mai mult pentru a se cunoaste si spune ca ii place la Fcrp ca este o distractie continua dar organizata. Informatica pe de-alta parte a ales-o fiind molipsita de pasiunea unui prieten de la Automatica si Calculatoare si spune ca i-ar placea sa lucreze pe partea de web-design care imbina domeniul stiintelor exacte cu creativitatea.

Una peste alta si eu cred ca a luat o decizie foarte buna cu Informatica, intrucat in afara de ea mai este o singura fata, deci are parte de un tratament regal din partea colegilor.

In liceu lucrurile au mers gradat. Clasa a noua o aseamana cu o cladire intunecata si friguroasa, pe cand in clasa a12a, pentru ca toata lumea si-a luat masina, a devenit o masina calduroasa.

Motivul pentru care se trezea de dimineata cu bucurie ca merge la liceu? Statia de radio a scolii pe care o avea in grija, deci si responsabilitatea de a-i trezi pe toti colegii ei cu muzica preferata inainte de inceperea orelor.

Ce personalitate o inspira pe Alexandra- un Alexandru, dar nu oricare, ci Cel Mare. Curios pentru o fata sa aiba ca model unul din marii  conducatori militari ai istoriei, dar pana la urma si ea isi doreste sa schimbe lumea- sa fie mai multa intelegere si oamenii sa traiasca in armonie.

Sigur ati observat ca boboaca noastra are dimensiuni si trasaturi de fotomodel. La fel ca fetele trase prin inel din reviste, ei nu-i place sa faca sport, dar cu siguranta i-ar placea sa apara pe podium cu haine deosebite si sa fie in atentia tuturor. Si nici departe nu este de-acest vis, ca tocmai ce mi-a povestit ca a remarcat-o un fotograf, iar pe langa concursul de Miss si Mister de la Fcrp, apare si in cel de la Informatica!

Devize are multe, si le urmeaza in functie de moment; cand e lenesa isi spune : “if it ain’t broke, don’t fix it”si cand programele nu functioneaza ”it’s not a bug, it’s a feature”.

Ca orice fata romantica ce-si doreste o casa pe malul marii, viseaza si la baiatul ideal care ar trebui sa fie open-minded si sa o sustina in tot ce-si pune in gand sa faca, dar si probabil sa o duca in Venetia, oras care a fascinat-o in calatoria pe care a facut-o vara asta.

Alexandra e o fata implinita, avand in urma experiente care au definit-o ca om, iar acum nu-i ramane decat sa se afirme.Noi ii uram noroc si ii tinem pumnii!