Viata a facut in asa fel incat majoritatea celor la care tin foarte mult sunt la cel putin cateva sute de kilometri de mine. Asa se face ca o familie foarte draga mie se afla tocmai in Constanta, in celalalt capat al tarii. De ea ma leaga 5 ani de studentie cu toate excesele lor si o prietenie ce nici nu poate fi exprimata in cuvinte, iar de el o simpatie care s-a instalat imediat ce l-am cunoscut precum si recunostinta ca are atata grija de “fatuca”, adica de ea. Sunt doua suflete frumoase care au fost binecuvantate cu un prunc minunat, cum altfel. Caci la el vroiam sa ajung. E la o varsta minunata si a descoperit Legendele romanilor. Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, Brancoveanu sar peste veacuri si striga “La lupta ostenii mei!”.Toata lumea lui e transformata … osteni, cai si lupte. Barbatii din preajma s-au  prefacut in cai, iar noi reprezentantele sexului slab in dusmani. Am trecut peste tenta misogina pentru ca, amabil, copilul mi-a explicat ca fetele nu prea sunt curajoase, in afara de Ioana D’Arc (nici nu stiti cum e sa auzi asta din gura unui pui de om de 3 ani). Asa ca am fost pe rand balaurul pe care il rapune Sfantul Gheorghe (de vreo 50 de ori) si inca vreo cativa turci misei invinsi si ei  repetitiv pana la epuizarea subsemnatei.

Sa va traiasca pruncul dragilor, ca vajnic conducator de osti ati mai facut!

Stăteam şi mă gândeam ce aş fi, dacă aş fi… şi iată ce a ieşit

Dacă aş fi o lună, aş fi august

Dacă aş fi un moment al zilei, aş fi prânzul

Dacă aş fi un animal, aş fi un iepure

Dacă aş fi o direcţie, aş fi înainte

Dacă aş fi o legumă, aş fi roşie

Dacă aş fi un fruct, aş fi capşună

Dacă aş fi o virtute, aş fi toleranţă

Dacă aş fi o planetă, aş fi Soare

Dacă aş fi un lichid, aş fi şampanie

Dacă aş fi o piatră, aş fi chihlimbar

Dacă aş fi o persoană istorică, aş fi Ioana D’arc

Dacă aş fi o pasăre, aş fi egrete

Dacă aş fi o insectă, aş fi fluture

Dacă aş fi o floare, aş fi ghiocel

Dacă aş fi un tip de vreme, aş fi însorit

Dacă aş fi o creatura mitologică, aş fi Ra, zeul Soare

Dacă aş fi o emoţie, aş fi bucurie

Dacă aş fi un instrument musical, aş fi pian

Dacă aş fi un sunet, aş fi un clinchet de clopoţel

Dacă aş fi un caracter, aş fi @

Dacă aş fi un gust, aş fi dulce

Dacă aş fi un miros, aş fi miros de lăcrămioare

Dacă aş fi o culoare, aş fi roz

Dacă aş fi o materie, aş fi desen

Dacă aş fi un personaj de desene animate, aş fi Tweety

Dacă aş fi o forma geometrică, aş fi cerc

Dacă aş fi un număr, aş fi 5

Dacă aş fi un mijloc de transport, aş fi vapor

Dacă aş fi o prăjitură, aş fi tort de ciocolată şi rom

Dacă aş fi o melodie, aş fi Ballade pour Adeline (Richard Clayderman)

Dacă aş fi un film, aş fi “Pe aripile vântului”

Dacă aş fi un serial, aş fi “Heroes”

Dacă aş fi o carte, as fi “Cel mai iubit dintre pamânteni”

Dacă aş fi un fel de mâncare, aş fi piure cu pui

Dacă aş fi un loc, aş fi un parc

Dacă aş fi un oraş, aş fi Tulcea

Dacă aş fi un mod de a merge, aş fi încet

Dacă aş fi un obiect vestimentar, aş fi Rochie de seară

Dacă aş fi un peşte, aş fi un Delfin

Dacă aş fi un dans, aş fi blues

Dacă aş fi un element chimic, aş fi Oxigen

Dacă aş fi o parte a corpulu,i aş fi gâtul

Dacă aş fi un cuvânt, aş fi minune

Dacă aş fi un pictor, aş fi Rembrandt

Dacă aş fi o persoană în viaţă, aş fi tot eu.

]]> http://agnosticus.wordpress.com/2008/08/24/sacrificiul-ioanei-darc/ Sun, 24 Aug 2008 11:30:05 +0000 Agnosticus http://agnosticus.wordpress.com/2008/08/24/sacrificiul-ioanei-darc/

“Nu am făcut nicio secundă poliţie politică!” a reafirmat Ioana d’Arc a politicii româneşti. Acelaşi ton justiţiar, aproape acuzator, la adresa celor care au scos din rafturi dosarul ei de josnică delatoare. Începută spăşit, cu scuze, conferinţa de presă a devenit tiradă acuzatoare. Nicio urmă de remuşcare. Invocarea colaboraţionismului cu poliţia politică a regimului stalinist din România este o diversiune – a tunat cu neruşinare această Nana Mouskouri a lustraţiei.

Cu dezamăgire, afişând un zâmbet strâmb, artificial, abia reţinându-şi lacrimile de ciudă, Dana Mona Muscă a sperat, după cum ea însăşi afirma, că activitatea sa infamă va fi uitată. A mizat pe scurtimea memoriei românilor. “Nu pot să candidez într-un sistem în care nu mai cred” – a încheiat patetic “stâlpul moralităţii şi al demnităţii”. Dar, oare, sistemul mai crede în ea?

Am inceput Anna Karenina, a venit sesiunea peste mine si abia am terminat primul volum. Asa ca, l-am returnat la biblioteca si am sa ma apuc de el peste o saptamana, din nou, pentru ca ce am citit pana acum mi-a placut enorm. Intre timp insa, am gasit Martin Page – “M-am hotarat sa devin prost” si am cumparat-o si am citit un sfert din ea si e geniala asa ca, urmatoarea opera va fi asta. Momentan, pentru recreere citesc Francois Villon – Opere si nu sunt atat de rele cum m-am asteptat. Mi-a starnit curiozitatea proful de Istoria lit. romane cand ne-a citit urmtoarele versuri: “Eu sunt Francois – si d-aia-s breaz! – fat din Paris langa Ponthoise. In streang va sti bietu-mi grumaz cat trage curul la necaz”.  (Patruversul pe care l-a facut Villon cand a fost osandit la moarte). Funny intr-un mod scarbos ((: Asa ca l-am citit .. mi-a placut mai mult “Dania” (“Testamentul cel mic”) decat “Testamentul cel mare” si mi-a placut “Lauda aceleiasi”. Ei bine, intr-o zi calduroasa de vara, merge o balada de-a lui Villon (: Enjoy! Revin cu Martin Page!