Cam o săptămână a durat entuziasmul şi seriozitatea mea, după care am trecut la vechile obiceiuri. Lasă că scriu mâine, acum sunt obosită / n’am destul timp / trebuie să mai văd un episod din Ally McBeal (btw, Dora, plecăciuni!). Iar mâine nu fac decât s’o iau de la capăt. Da, da, aş putea să mă mint că eu chiar fac lucruri importante şi că am obligaţii de îndeplinit, beri de băut şi tequila de dat pe gât, dar până la urmă rezultatul e acelaşi: I’m a quitter!

De roman vorbesc, cel pe care am început să’l scriu la 1 noiembrie. Ar fi trebuit să mă aflu deja la jumătate, însă am un deficit de nici mai mult nici mai puţin de 10.000 cuvinte (din cele 25.000 la care ar fi trebuit să ajung duminică). Aşadar, temerile mi s’au adeverit, iar procrastinatul m’a aruncat cu multe pagini în urmă.

Cei care citesc toate astea au 2 soluţii la îndemână:

1. să arunce cu idei despre ce aventuri ar putea avea un clown undercover. Ţin să menţionez că am vorbit deja despre fobia de clowni, fetişul pentru clowni şi ponei roz.

2. să arunce cu oo fix în freaza’mi pentru că le merit, de quitter ce sunt.

Cu menţiunea că prefer termenul quitter celui de loser, încă mi’au mai rămas câteva de ratat în viaţă, deci nu pot să mă pronunţ în avans că aduce ghinion.

Înainte de toate, ca nu cumva să vă inducă titlul în eroare, ţin să menţionez că sunt absolut înnebunită după House şi că aş putea să mă uit şi la 50 episoade în continuu, dacă ar fi anatomic posibil. Până şi personajul cumplit de enervant al lui House creează dependenţă ! Însă nu trebuie să studiezi fiecare episod în detaliu să remarci că există o structură tipică şi că la disgnosticul diferenţial se repetă aceleaşi posibile 15 boli rare, 10 potenţiali viruşi sau 13 bacterii, dar măcar ajungi să înveţi foarte multe lucruri (pe care le uiţi până a 2-a zi, dar noroc că mai există încă un episod care să-ţi amintească ce sunt Pica ori Behçet).

Însă, în cazul meu, toate astea nu fac decât să-mi sporească ipohondria, care depăşeşte oricum limitele bunului simţ. House mă face să cred că dacă aş înghiţi cumva o muscă este posibil să fac hemoragie cerebrală sau măcar să mi se blocheze rinichii, aşa că nici nu mai îndrăznesc să merg cu gura căscată pe stradă de frica muştelor. De asemenea, trăiesc cu teama secretă (care e pe cale să nu mai fie aşa secretă) că aş putea suferi de o boală rară sau un sindrom dubios şi am început să văd simptome posibile chiar şi la cel mai mic strănut. Prima astfel de boală rară de pe lista mea e Cushing, mi-am dat eu seama că mă pândeşte din umbră, judecând după activitatea glandelor suprarenale.

Mă uit şi la Grey’s Anatomy de mai bine de 2 ani, însă rar mi s-a întâmplat să-mi dea gânduri din-astea. Cred că e din cauza faptului că abundă în probleme sentimentale şi lacrimile vărsate la fiecare episod îmi abat mintea de la ipohondria-mi caracteristică. House e medicină pură, cu toate exagerările de rigoare (cum este cu putinţă să faci hemoragie pe toate părţile şi blocaj renal de la o amărâtă de scobitoare?).

Oricum, ştiu că n-o să rezist tentaţiei şi o să mă uit la încă un episod din House. Până la urmă, viaţa merge liniştit înainte, mâine voi suferi de o nouă boală rară…

Compania în care lucrez eu de câteva luni este de origine franceză. Şi cum vanitatea francezilor de pretutindeni atinge cote inestimabile, aşa se face că totul pe aici nu poate fi scris în altă limbă decât cea proaspăt menţionată. Avem Windows în franceză, Google în franceză, precum şi tastatură franţuzească. N’ar fi nimic rău în asta dacă francezii n’ar fi o naţie suficient de sucită încât să inverseze şi să pună alandala mai mult de jumătate din taste. Cel mai enervant exemplu este A-ul aşezat strategic de stupid în locul lui Q. De unde rezultă frecvent fraze precum ‘Qnq qre qcqdeq’ (Ana are acadea, în traducere liberă din franceza pentru demenţi). Şi exemplele pot continua la nesfârşit…

 Să utilizezi o asemenea tastatură 8 ore pe zi presupune o activitate cerebrală comparabilă cu cea pe care o implică şi fizica cuantică. Cum nu toţi suntem savanţi, există în permanenţă riscul să inventăm cuvinte care de care mai ilizibile şi mai ilogice. De aceea, la primul contact cu tastatura-minune, toată lumea s’a confruntat cu un adevărat atac de apoplexie. Cea mai simpatică replică i’a aparţinut unui coleg care, după îndelungate imprecaţii, a exclamat :

Sunt român, să’mi dea tastatură englezească!

L’au dat afară dupa 5 zile, dar e irrelevant pentru că nu avea nimic de a face cu tastatura…

Pentru că tot e criză (aşa zice Pro Tv), mi’am găsit şi eu o nouă ocupaţie, foarte benefică şi relativ profitabilă de a mai câştiga o pâine pe lângă cea de salariu (a se citi “pantofi”, că am zis că nu mai consum pâine). Aşa că în ultimele zile m’am îndeletnicit cu traducerea în portugheză a unui manual de utilizare a unui ferăastrău pe care l’a făcut mama lui circular şi cu scopul de a tăia lemne pentru şantiere. Puteţi să râdeţi cât vreţi, ştiu că nu prea le am cu ferăstraiele, dar nu e deloc uşor să faci un ban cinstit fără să dai în cap la oameni pe stradă, da?

Ferăstrăul ăsta pare o treabă tare bună la casa, pardon, şantierul omului, însă tot traducând de zor am constatat câtă responsabilitate atârnă de fapt pe umerii mei. Deci dacă uit cumva să traduc că şuruburile de la cuţitul divizor trebuie bine strânse înainte de acţionarea manetei, incidentul s’ar putea soldacu un număr considerabil de victime. Iar dacă aş fi eu pusă pe şotii şi aş spune “aşezaţi capul pe masa de lucru şi apăsaţi butonul de pornirepentru a verifica integritatea lamei”, aş declanşa un adevărat măcel (şi iar îmi zboară gândul la Happy Tree Friends, sunt o persoană destul de sadică, dacă stau să mă gândesc mai bine).

Acum înţelegeţi câte vieţi depind de fapt de mine şi de ce nu pot eu să dorm noaptea de grijă că aş putea deschide într’o zi televizorul şi aş auzi la Ştirile de la ora 5 câţi muncitori au căzut victimă atacului ucigaş al unui ferăstrău de tăiat lemne?! Aşa că sculeri-matriţeri din toate zările, be afraid, be very afraid!

Eu de când mă ştiu am fost un copil tare cuminte. Si numai bucurii le’am facut alor mei.

De exemplu, cred că maica’mea n’o sa uite vreodată o anume zi de vară, oricât de mulţi ani ar fi trecut de atunci. Aveam vreo 5 ani, eram la ţară şi descoperisem o nouă jucărie – nu ştiu dacă vă mai amintiti voi, cei nascuţi înaintea lui Pokemon şi a Hi5-ului, dar pe vremuri existau nişte sifoane de sticlă, verzi şi care nu lipseau din nicio gospodărie respectabilă. Ei bine, eu facusem o pasiune pentru furtunul din interiorul lor, pe care îl preferam oricarei păpusi ceauşiste.

Copil de’o şchioapă cum eram, m’a pus Dumnezeu să alerg cu furtunul ăla de sticlă în timp ce’l foloseam pe post de fluier. Adica în gură. Pentru fanii Happy Tree Friends, cred că scenariul v’a trecut deja prin fata ochilor. Cert e că s’a lăsat cu râuri de sânge când m’am împiedicat – furtunul s’a făcut ţăndări si cioburi, mare noroc că a fost din sticlă. Putea, evident, să’mi iasă prin creier, dar n’a facut decât să mi se înfigă în cerul gurii, de unde nu ştiu cum a ieşit că eu nu’mi mai amintesc decât fix momentul în care încă mai zburdam, iar apoi sângele. Si nici nu cred că vreau să’mi amintesc. Iar mama nu cred că intentionează să’şi publice memoriile prea curând, deci poveştile copilăriei mele se vor pierde în negura vremurilor…

Dar bănuiesc că mai toti copiii se pot lăuda cu astfel de poveşti, nu?

Asta înseamnă să vinzi bine un subiect. Invățați, învățați, învățați! (multumesc, draga vlad pt. pont)

Spuneţi-mi, vă rog, că eu am trăit până acum într-un univers paralel! Pentru că bunul meu prieten ET, care practic m-a şi crescut de când m-au răpit pe mine extratereştrii acum mulţi ani lumină, m-a învăţat că pluralul de la Cola nu e nicidecum Cole, ci e chiar Cola, pentru că la magazin nu zice nimeni „Daţi-mi şi mie două Cole”, ci „Daţi-mi şi mie două Cola”, frază din care s-ar înţelege oarecum sintagma „sticle de Cola”. Dacă spui Cole e ca şi cum ai spune Fante sau Mountain Dewe şi pe bune că n-ar avea niciun sens! Că doar dacii nu ziceau „barză, viezure, brânză, Cole”, ce s-o mai zbate el Burebista în mormânt cu gândul la nişte Cole reci…

Cum sunt trecută prin viaţă datorită celor 22 de primăveri pe care le’am trăit, îmi permit să mă dau cu părerea despre atât de multe lucruri, încât m’am gândit să vă surprind cu ceva neaşteptat. Aşadar, astăzi avem în program… protecţia muncii. Voi aţi remarcat cât poate fi de stufoasă legislaţia în domeniu, dar cât de superficial este ea aplicată la noi? Am făcut eu un studiu de caz.

La primul meu job – muncă de birou, protecţia muncii ne’o făcea domnu’ Marian, un nene tare simpatic şi mai eficient decât însuşi Sf. Duh. Tot procesul de instruire dura circa 3 min. şi 20 sec., cu tot cu discuţiile despre starea vremii, comentariile privind ultimul meci din Divizia A şi semnarea formularelor în dublu exemplar. Lucrurile se desfăşurau la fel de proactiv ca’n orice corporaţie, noi semnam zâmbitori fără să ştim ce şi toată lumea era fericită.

La al doilea job am lucrat pe şantier, ceea ce presupunea şi o oarecare muncă de teren, de unde s’ar putea crede că am avut parte de un instructaj ca la carte. Ca la carte a şi fost: m’am trezit cu legislaţia în mână (un ditai catastiful cât ultimul volum din Harry Potter) cu indicaţia de a o citi din scoarţă’n scoarţă şi de a memora, eventual, pasajele de maxim interes. Eu una sunt o cititoare acerbă, dar cum n’am putut să percep valoarea literar-artistică a unui asemenea document, m’am plictisit subit după nici 2 pagini. Echipament de protecţie n’am avut, din fericire nu mi’a picat nicio grindă’n cap şi nici nu s’a surpat vreo culee peste mine (a se remarca vocabularul tehnic ), singurul inconvenient a fost că mi se cam strica pedichiura când mergeam pe teren.

La al treilea job m’am întors la activităţi paşnice de birou, cum vă şi spuneam cândva. Ceea ce a presupus, evident, deja ritualica protecţie a muncii, însă de data asta am avut parte de cel mai temeinic instructaj din toată existenţa mea. „Să vă povestesc” – cu ghilimele, că nu am zis eu asta, ci doamna instructor & stuff. După ce ni s’a făcut o prezentare succintă a normelor şi legilor în vigoare, am trecut la partea practică a lucrurilor, în care doamna pe care o s’o numesc simbolic Gură-de-Aur ne’a spus poveşti nemuritoare.

Poveşti din câmpul muncii cu Feţi-Frumoşi care au fost accidentaţi pe trecerea de pietoni când se duceau la servici şi au rămas paralizaţi până la adânci bătrâneţi sau cu Ilene Cosânzenecare şi’au rupt gâtul pe scări pentru că nu se ţineau de balustradă sau care s’au electrocutat crunt după ce au scăpat paharul cu apă pe instalaţia electrică (don’t ask!). Ne’a părut tare rău de Scufiţa-Roşie când nu a văzut uşa de sticlă şi a intrat cu capul în ea, tăindu’şi jugulara, şi am oftat adânc când am aflat că Prinţul Fermecat şi’a înfipt un pix în ochi când a vrut să dea noroc cu un coleg. Însă cel mai tare ni s’a sfâşiat inima când Albă-ca-Zăpada, încercând să taie o coală de hârtie cu limba, şi’a secţionat efectiv corneea! (Dacăm scoatem tot ce înseamnă „Făt-Frumos” sau „Scufiţa Roşie” din poveştile astea, ajungem la istorisirile care ni s’au spus nouă de fapt, dar eu n’am vrut să vă sperii!)

Deci dacă mai auziţi vreodată cuvintele „să vă povestesc” din partea unui inspector de protecţia muncii (sau ce’o fi fost doamna Gură-de-Aur), atunci în nici un caz să nu defaceţi punga de popcorn, respectiv seminţe, că sigur nu’i de bine! O să aveţi parte de o experienţă pentru care până şi Happy Tree Friends v’ar invidia!

Dan Petrescu si Mihai Stoica au păreri diferite. In ziare diferite, dar în aceeaşi zi. Oare cum gândeşte patronul Bucşaru? Noroc că nu prea îşi dă cu părerea. Că modelul poate e Real Madrid…

Postul pe care fiecare dintre voi îl aşteptaţi cu sufletul la gură de luni întregi, motivul pentru care păsările au refuzat să mai cânte şi urşii să mai hiberneze… Răspundem ascultătorilor se întoarce – de 18 ori mai savuros, mai cosmic, mai fabulos. Pentru că este al 18-lea post din această lungă saga a senseiului Guglea şi a ucenicilor săi. Deci, ce curiozităţi mai au ucenicii veţi afla în continuare:

Întrebarea lunii:

cum sa te alcool – eu cred ca tu te’ai alcool de mult.

Tragedia lunii:

am barbia stramba – ţi’ai ratat existenţa.

Confesiunea lunii:

de mica nu suport gustul si mirosul laptelui – ciudato!

Englezismul lunii:

jocuri fetitele paorpaf si magicianul – era bun şi Cartoon Network la ceva dacă’l lăsau în engleză.

Categoria Experimentală sau Cum o să’mi explodeze mie ratingul în 4.5 secunde, cu dedicaţie absolut specială pentru Flavia:

sex cu bibliotecara barbie – să fie şi cărţile bune la ceva, nu?

jocuri barbi de sarutat baieti in noapte – pur educativ pentru puştii de 12 ani.

jocuri cu barbie cine face sex mai bine – şi eu sunt curioasă cum arată clasamentul.

jocuri barbie se duce la scoala (sex) – ca să vedeţi ce înseamnă şcoala pentru tineretul din ziua de azi.

jocuri super cul barbi goale – da’ super cul, să fie clar!

jocuri barbie la magazin dar nu da nimic – deci nici un pic de sex, dezamăgitor.

felicitare cu barbie care se trage la xex – opa, o poziţie inedită!

barbi nu face asta – cât patos, dumnezeule! Zici că s’ar arunca de pe bloc.

barbie merge in parc cu bunicul – asta e de’a dreptul kinky.

jocuri barbi face lipsa mare si mica – lipsă e vreun regionalism hilar de prin diverse părţi ale ţării?

poze barbie si cei trei muschetari – asta e deja în grup.

barbie isi saruta iubitul, si ce? – da, şi ce?

barbie se pupa cu baieti pe gura – eventual sub formă de tutorial, să mai deprindă şi puştii nişte tehnici avansate.

jocuri barbie sarutandu-se ajungand la sex – cu preludiu cu tot.

barbie face sex in dus – asta e deja nivelul pentru avansaţi.

barbi barbi barbi barbi barbi barbi barbi – sindromul obsesivo-convulsiv.

barbi,./.,;’/;,l];,.,./.,;’=;[[‘;./l./ – iar acum şi în Braille.

Premium şi super bonus:

barbie si cichi cean fac sex – se aştepta cineva la asta?

Categoria Cichi Cean is nambăr oan:

cum se scrie chichi cean – ai scris perfect.

cichi cean furia laptelui – noul lui film.

Categoria Existenţiale sau De profundis:

muzica da farmec existentei – zise Florin Salam către fanii săi.

soarta ii ajuta pe cei curajosi – curaj, găină, că te tai!

furia si alcoolul nu fac casa buna – că bine zici, mântuitorule!

ce faci cand ti-e lene – meditezi.

credeam in tine mai mult decat in mine – Tuddor Chirilă ar pune asta în versuri.

ai o mie de motive sa nu mai fii suparat – viaţa e frumoasă şo păsărelele cântă: iată numai 2 dintre aceste motive.

nu sunt enervat – eşti în stadiul de negare.

inca imi mai este dor de tine – cine i’ar spune aşa ceva lui Guglea?

ce mai spui cand nu mai e nimic de spus – taci, ce e aşa de greu?

ce faci cand nu stii ce sa mai faci? – citeşte mai jos.

as vrea sa mor pentru o noapte – băi Romeo, Shakespeare a murit de mult.

Categoria Matrimoniale:

vreau sa cunosc o femeie din portugalia – şi cu ce te putem ajuta noi?

cum sunt baietii portughezii? – oare la ce răspuns se aşteaptă toată lumea?

ce intrebari cuceresc fetele – “ce părere ai despre teoria arhetipurilor colective a lui jung?”

cum sa cuceresti un baiat – cu întrebarea “la mine sau la tine”.

Categoria Leacuri, farmece, vrăjitorii de la senseiul Guglea:

cum se impaiaza un papagal – cu multe, multe paie.

tratament naturist cu pipota de porumbel – încep să mă simt ca’n Harry Potter.

ce se intampla cand inghitim un sarpe? – cât de cretin trebuie să fii ca să faci asta?

poze de femei care sucesc gitul gainilor – doar mie mi se pare că sună de’a dreptul macabru?

cu ce pot trece cicatricile de la fier – cu trecerea timpului.

vindecarea arborelui genealogic – dar care sunt bolile de care suferă arborii genealogici în general? Ciumă şi dizenterie?

cum ne facem surori de sange – acum e cam târziu că v’aţi născut deja, poate într’o viaţă viitoare.

Categoria Moda pentru nunţi, botezuri, cumetrii:

cum se poarta parul in ziua de astazi – în principiu, pe cap.

staniol pe unghii noutatii – noutatea e că acum marmota înveleşte unghiile în staniol.

cum sa iti faci singur pampoane – înnozi o perdea.

tunsori avantajoase pt nas lung – o pungă pe faţă ar fi mai mult decât suficientă.

frizuri pt cap rotund – orice frizură este adecvată pentru capul rotund. Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre capul pătrat…

Categoria Ştiinţa pentru to(n)ţi:

o inventie robot care face temele-in eng – cred că s’au gândit deja japonezii la asta.

ce mi-a placut la chimie in liceu – cel mai mult mi’a plăcut când chiuleam.

cine a inventat tabla inmultirii? – un om fără somn.

cine a inventat paharul berzelius – Berzelius în persoană.

orice numar inmultit cu 0 – face combustie spontană.