Ieri am vazut la ProTV un reportaj al lui Cristian Tabara privind o comunitate de oameni din Croatia ce vorbesc o limba considerata dialect al limbii romane. (emisiunea o gasiti in doua parti: aici si aici)

Carnavalul istroromânilor din Jeiăn

Nu sunt un fan al emisiunilor lui Cristi Tabara (de multe ori subiectele mi se par fortate sau cautate, iar prezentarea cam siropoasa), dar aceasta emisiune m-a prins. Motivul: acei oameni.

Imi recunosc semi-ignoranta cu privire la existenta acestei comunitati si a limbii lor si de aceea am cautat mai multe despre ei. Sa zicem ca informatiile cele mai complete le-am gasit pe Wikipedia (da! – nu citesc Curierul National). M-am documentat mai mult ca sa-mi dau seama de unde si cum a rasarit un grup de romani in acel colt de Balcani. Pentru ca erau romani in adevaratul sens al cuvantului.

Nimic din reportaj nu a fost extraordinar. Nu a fost prezentat un caz cutremurator sau scandalos, nu un ritual vechi sau mestesuguri maiestre. Ci a fost o pictura cu un apus. Apusul unei comunitati plecate acum (probabil) 500 de ani de prin Maramures (se spune) care si-a pastrat limba si constiinta atata amar de vreme si care va mai trai aproximativ 50 de ani.

Seninatatea cu care ei admit asta este pur mioritica. Deci sunt romani.

Indiferenta cu care noi privim asta …

Ce vorbesc eu, care nu ma pricep? Mai bine mai facem o expozitie de arta moderna prin Germania sau America.