Iubire, iubire, adanc te doresc
Cu intreaga mea fire, Isus te doresc
Iubire, iubire, slavit Dumnezeu,
Doresc in unire cu Tine mereu

Iubire, iubire, cu flacara Ta
Sa i-ei zamislire si-n inima mea
Iubire, iubire, de Tine eu tanjesc
A mea fericire, sa pot sa iubesc

Iubire, iubire, lumina din rai
Sa-mi dai stralucire, viata sa-mi dai
Schimbat in simtire, sa-mpart tot mai viu
Belsug de iubire pe-a lumii pustiu.

Pe toate canalele media circula imaginea cu Traian Basescu lovind cu pumnul un copil, un copil a carui prezenta la un meeting politic, singur, fara parinti este cel putin nefireasca. Dar este o discutie separata. Si tot in cercul media se discuta despre veridicitatea imaginii, daca este trucata sau nu, daca Basescu se uita la copil sau nu, ca Basescu are mana de sapte metri, ca nu avea cum sa ajunga la copil si tot felul de analize criptice. Ce doare mai intens si distruge orice caracter puternic este, nu imaginea oferita de Gardianul, ci reactia presedintelui Basescu pe care a avut-o in direct la Realitatea. In momentul in care a spus: “Nu stiu. Nu-mi aduc aminte. Poate a spus copilul ceva. Poate m-a injurat.” am resimtit din plin socul loviturii, am simtit cum ma daram si cum ura umana atinge cote apocaliptice. Violenta umana era patronata si confirmata in direct de un sef de stat european.
Reactia perfecta pe care Traian Basescu trebuia sa o aiba pentru a inlatura orice spectru negativ din acele imagini, era aceea prezentata si de Crin Antonescu: “In viata mea nu am lovit un copil. Filmul prezentat este trucat. Are scopul de a ma distruge mediatic.” Dar nu s-a intamplat asa, Basescu dezamagind prin lasitatea sa, prin lipsa unei reactii barbatesti. A aprobat un astfel de gest si a lasat impresia ca in anumite conditii, este normal sa lovesti un copil. Atentie, un copil.
Isus a spus: “Lasati copiii sa vina la Mine.” In 2009, Traian Basescu incurajeaza lovirea unui copil. Prea intunecat.

Am auzit o fraza care m-a facut praf, adevar pe care il stiu de mult, pe care il simt si de care sunt foarte constienta, dar spus in imprejurarea respectiva m-a lovit ca traznetul. Intr-o seara la Forumul de Rugaciune al Strajerilor din Romania (am urmarit pe net), fratele Demeter a povestit cum cei din Nigeria sunt disperati dupa Dumnezeu, cum zeci de mii de oameni merg la intalnirile de rugaciune si inchinare, cum nu mai exista sali suficient de mari pentru multimile care sunt doritoarea de a-L cauta pe Dumnezeu. Oricum e alta planeta, sa nu va imaginati vreo clipa ca ceea ce avem noi in Romania e crestinism, e nu stiu ce exact, dar nu crestinism, e o imitatie jalnica, dar slava Domnului ca El se manifesta cu putere acolo unde este lasat.

Fiind in Nigeria la o astfel de intalnire Duhul Sfant i-a spus ceva de genul: “Am venit la ai Mei (adica noi, crestini de 2000 de ani) dar ai Mei nu m-au primit si atunci m-am dus la amărâţii astia si uite cum ma primesc…… “  Si chiar asa e, am spus in nenumarate articole aici pe blog, noi Il dam afara pe Isus din bisericile noastre din vietile noastre si ne-am confectionat un Dumnezeu care sa ne faca sa ne simtim confortabili in propria prostie, ne-am creat o religie care sa ne mangaie pe crestet indiferent ce facem, o religie care l-a indepartat pe Isus al Bibliei, care pune lucrarea Duhului Sfant pe seama diavolului. Isus a fost dat afara din foarte multe biserici din Romania, de toate denominatiunile, I se pronunta numele dar El e absent pentru ca noi nu Il lasam sa lucreze asa cum vrea, iar El nu forteaza pe nimeni.

Stiu ca spun lucruri foarte radicale, stiu ca par lucruri exagerate, stiu ca unii au impresia ca Dumnezeu conduce setul de reguli omenesti si programele religioase de la ei din biserica, stiu ca pare de neacceptat ca ceea ce spun aici sa fie chiar asa, dar mai stiu din toata fiinta ca asta e adevarul crud. L-am dat afara pe Isus din biserica Lui, si El a plecat pentru ca nu forteaza pe nimeni cu nimic, a mers la cei care Il primesc. Dar mai exista o sansa pentru Romania, grupul mic de oameni care nu se ghideaza dupa nici o docma, dupa nici o traditie, dupa nici un set de valori omenesti, ci dupa Biblie, dupa nebunia Biblie, sunt putini, dar Dumnezeu va rascumpara acesta tara printr-un numar mic de oameni, care striga si care au ajuns in punctul in care nu mai vor nimic decat pe Dumnezeu.

In crestinismul Bibliei nu e ca in politica, nu avem o gramada de variante de ales, Isus e unicul, Isus e regele, Isus e Domnul, Isus e totul, El e deja ales din vesnicii in vesnicii. In Isus nu exista doua tendinte, sau chiar trei, una de stanga, una de dreapta sau una de centru, in El exista doar dragoste, El e dragoste, si tot ce se intampla in Imparatia Lui este bazat pe legile dragostei.

Din pacate crestinismul pe care il vedem in jur are multe puncte in comun cu politica, cel putin mie si una si alta imi provoaca un sentiment de disconfort profund, amandoua functioneza cam dupa aceleasi legi. Si politica si crestinismul pe care multi il practica miroas urat, fatarnicia si minciuna fiind fundamentul pe care se desfasoara totul, platforma de pe care sunt tinute discursurile despre moralitate si corectitudine.

Daca Isus ar fi acum fizic pe pamant si ar intra in Templul Lui, ar gasi multa politica, ar rasturna multe mese la care se negociaza compromisul, ar biciui multe aspecte care desi au numele Lui scris pe ele, promoveaza firea, lacomia, mandria si clientelismul.

De ce oamenii nu se pocaiesc? Unul dintre motive este faptul ca nu e prea mare diferenta intre ceea ce vad la televizor in viata politica si ceea ce vad in viata multor pocaiti, daca e sa fie dezgustati de politica, au acelasi gust amar cand privesc in ograda pocaitilor care au uitat pe cine reprezinta. Dorinta lui Isus a fost si este sa nu fim ca cei din lume, sa traim in lume dar sa nu mai fim din lume, in felul acesta cei din lume vor cunoaste ca suntem de pe alta planeta si vor dori sa afle legile dupa care se ghideaza civilizatia acestei planete, vor dori sa Il cunoasca pe Conducatorul, pe Regele, pe Domnul.

Un punct pe care aceasta il afirma este ca intr-un sistem inchins, totul va ajunge intr-o stare de egalitate. Un sistem inchis este un sistem care nu are influenta exterioara.

Un exemplu simplu ar putea fi in cazul a doua cani: una cu apa cu gheata si cealalta cu cafea fierbinte. Puse amindoua intr-o camera, cu timpul, cele 2 lichide vor ajunge sa aiba aceeasi temperatura. Legea a 2-a la lucru.

Alt punct care este tratat este entropia = lucrurile se strica, decad, putrezesc, se cariaza. Lucrurile se transforma din ordine in haos. Alt principu-cheie este ca lucrurile nu cresc in complexitate si alcatuire, ele tind sa scada. Problema cu evolutia este ca spune ca a fost o explozie Big Bang, 15 miliarde de ani in urma si ca de atunci lucrurile au crescut in complexitate si au inceput sa evolueze apoi viata a aparut si s-a dezvoltat la nivelul la care il stim astazi.

Dar asta violeaza legea a 2-a a termodinamicii. Unii spun ca legea a 2-a nu se aplica aici pentru ca pamintul este un sistem deschis. Ei zic ca avem viata pentru ca lucrurile au evoluat in complexitate, de la amoeba in mormoloci, in pesti… si au ajuns la omul de astazi. Din nou , o violare a legii a 2-a. Cind ei vorbesc de sistem deschis inseamna ca Pamintul primeste influente din afara, radiatii de la soare, meteors, etc. Dar pentru ca primim energie la intimplare face ca entropia sa creasca. Deci stricaciunea se intimpla mai repede , opusul a ceea ce zic evolutionistii ca din nimic, e un haos apoi viata apare instant si se dezvolta in complexitate.

Nu numai ca violeaza ratiunea, dar violeaza si legile stiintifice. Nu putem spune ca legea a 2-a afost violata inainte dar acum, cind putem vedea, nimic din univers nu o mai incalca. Nu e logic.

Aceasta lege explica legea de conservare a energiei. Tot ce exista in unives este facut din materie si energie. materia se poate converti in energie si energia in materie. Prima lege a termodinamicii spune ca nu conteaza cita materie si energie exista, nu se poate sa fie mai multa sau mai putina decit este. Nu se poate adauga la cantitatea existenta si nici nu putem lua.

Simplu spus, nu se poate crea ceva din nimic! Nu se poate crea energie si materie si nici nu se poate opri existenta acestora. Putem doar schimba proprietatile fizice, dar tot timpul vor fi prezente, intr-o forma sau alta.

Cum deci, se poate spune ca universul a aparut din nimic fara sa violeze aceasta lege? Nu exista explicatie stiintifica cum materia si energia poate aparea din nimic. Exista Cineva care opereaza in afara legilor fizice si care are abilitatea sa creeze ceva din nimic.

Concluzia stiintifica care se poate trage este ca trebuie sa existe Cineva care a creat totul!

Nici nu stiu cum sa pun in cuvinte ceea ce vreau sa spun, dar sper sa reusesc cat de cat. Anul acesta o buna parte din an, in fiecare seara am luat masina si am mers undeva in natura singura ca sa ma rog, am gasit eu cateva locuri in care puteam sa stau linistita si sa petrec timp cu Dumnezeu. Am facut asta pentru ca simteam ca trebuie sa schimb ceva in viata mea de rugaciune, si asa am petrecut in fiecare seara cam o ora, doua, in partasie cu Duhul Sfant, in intimitate cu Dumnezeu.

Am putut sa ma rog cum nu m-am mai rugat niciodata, oriunde esti inconjurat de oameni, ai sansa sa fi deranjat, sau te temi ca tonul prea ridicat sa nu deranjeze pe cineva, dar acolo nu am avut de cine ma feri, asa ca am alternat momentele de tacere si uimire in fata dragostei si maretiei lui Dumnezeu cu cele de strigate din toata inima si din toti plamanii, ceea ce acasa nu imi prea permit.

Timpul asta de rugaciune m-a schimbat mult, si cand spun rugaciune, sa nu te gandesti ca o ora i-am tot cerut lui Dumnezeu una alta, uneori am petrecut timpul acesta necerandu-i mai nimic, ci doar stand de vorba cu El ca si cu Cel mai bun prieten. Am folosit multe servetele pentru ca de multe ori discutia cu Isus a facut sa imi dea lacrimile sau sa plang isteric, prezenta lui Dumnezeu nu ma poate lasa indiferenta, de multe ori am uitat servetelele acasa si nu a fost usor fara ele.

Si in timpul acesta, mai ales in timpul verii, am avut nu odata senzatia, de fapt mai mult decat o senzatie, chiar siguranta ca Isus abia asteapta sa vina seara sa ma duc sa stau de vorba cu El, sau sa stau asa pur si simplu, sa tac in prezenta Lui. M-am si mirat cand am facut descoperirea asta in duhul meu, stiam ca eu sunt cea care are nevoie sa stea cu El, dar pe langa asta am vazut clar ca Isus era nerabdator sa imi fac timp pentru El, ca ma dorea cu disperare sa stau cu El, ca avea nevoie  sa-mi impartaseasca dragostea Lui.

Nu stiu cum sa explic mai bine, dar ma cutremur de fiecare data cand realizez ca Isus are nevoie de partasia cu mine, stiu ca suna nu stiu cum, poate suna aiurea, poate suna a erezie, nu ma intereseaza, asta am simtit, si simt in continuare. Nu stiam asta, credeam ca doar eu am nevoie de partasia cu El, dar acum stiu, simt, sunt convinsa de faptul ca El se bucura poate mai mult ca mine cand petrec timp cu El.

Acum ca ziua e asa de scurta, se intuneca repede si nu mai reusesc sa merg seara cu masina in natura, decat foarte rar, asa ca a trebuit sa imi reorganizez timpul de rugaciune, si tranzitia asta nu a fost usoara, m-am luat cu diverse lucruri si timpul de rugaciune s-a imputinat. De cateva zile simt ca o durere in stomac, dar nu e fizica, e vorba de intristarea duhului, si e ceva care imi produce un disconfort f mare, cunosc senzatia asta foarte bine, Duhul Sfant e intristat, si zilele trecute am simtit ca Isus e gelos, ca e intristat de faptul ca timpul pe care Il petrec cu El e mai scurt, ca mi-am incarcat programul cu altceva. Sunt coplesita de sentimentul asta, m-am cutremurat de ceea ce am simtit, si nu e vorba de imaginatia mea, sau de o impresie, cei care aveti parte de o relatie vie cu Duhul Sfant intelegeti despre ce vorbesc.

Dumnezeu are nevoie sa petreaca timp cu noi, El e dragostea in persoana iar dragostea sufera daca nu e in prezenta persoanei iubite, dragostea vrea sa stea, sa impartaseasca cu persoana iubita. Isus are nevoie de tine, de partasia cu tine, Duhul Sfant are nevoie de timpul tau, pentru a revarsa dragostea Tatalui. Te vrea cu gelozie, e gelos atunci cand faci orice altceva decat sa stai cu El. E incredibil, dar nu doar tu ai nevoie de Isus, ci si Isus are nevoie de tine pentru ca te iubeste. Think about that!!!

Pot părea naiv când afirm aceste lucruri însă chiar mai credeam în Bunul samaritean. Treaba constă în…dar mai bine expun parabola prin cuvintele membrului nr.: 109,728
de pe roportal.ro:

“In parabola bunului samaritean Isus a ilustrat intr-un mod pragmatic ce inseamna datoria omului (vecinului, strainului) fata de semenii lui. Exista o limitare in oricine care incearca sa ajute in jur pe ceilalti. Nu poti sa-i ajuti pe toti oricat ai vrea. Insa poti sa faci ce poti cu puterea ta sa ajuti un om in nevoi, om care ti-a iesit “in cale”, in drum. Sa ajuti pe cineva si sa-i ameliorezi suferinta e ca si cum ai vrea ca cineva candva sa te ajute si pe tine. Indiferent daca persoana in cauza e un strain, din alta tara, de alta religie, culoare a pielii etc. simbolistica parabolei bunului samaritean este tocmai faptul asta. Adica oricine care vine in legatura, in relatie cu un om in suferinta, intr-un mod fizic, psihic sau spiritual trebuie sa-l ajute fiindca omul devine un vecin pentru tine. E ca un frate, ca un apropiat. Datoria omului de a-si ajuta semenii nu consta numai in ajutor material. Sa ajuti un vecin/frate fizic e bine, sa-l ajuti mental si moral ca sa-l faci sa se ajute singur e si mai bine si sa-i dai constiinta divina si eliberarea din ignoranta prin trezire spirituala e cel mai bine. Trebuie sa-ti ajuti “vecinul” in functie de criteriile astea. Depinde de constiinta fiecaruia.”

Cam asta ar fi ideea. Am avut norocul de a întâlni o astfel de persoană…cel puţin aşa credeam. N-aş fi avut nimic de reproşat, ar fi culmea. Dar, dacă în acest context, “sponsorul” te-ar vorbi încolo şi încoace cum că profiţi de bunătatea lui prin simplul fapt că-i expui nevoile tale şi-l “obligi” practic să te ajute, ce aţi simţi?

Există un sâmbure de adevăr în faptul că, uneori, speri să fii ajutat, măcar cu o încurajare. Dacă şi financiar, cu atât mai bine. Însă toată mărinimia gestului îşi pierde sensul atunci când eşti trecut în rol de cerşetor care întinde mâna, chiar ostentativ, spre a fi servit. Devine o Fata Morgana ce spulberă trăiri. Aşa cum de la iubire la ură este doar un singur pas, cred că şi de la respect la respingere (ca să fiu blând) distanţa e cam la fel. Opinia persoanei cu dare de mână poate fi adevărată însă trebuie să pui în balanţă şi caracterul persoanelor pentru care te faci util, destinaţia “ajutorului” şi alte asemenea aspecte…Dacă în urma acestei analize ajungi la concluzia că nu a meritat…asta e. Reconsideri situaţia şi faci ceea ce crezi de cuviinţă. Oricum, nu expunând problema într-un cerc mai larg. Nu cred că e corect faţă de nimeni. Nu ştiu dacă e cazul în speţa de faţă. Eu unul nu consider că ar fi. Dimpotrivă.

Viaţa merge înainte, respectul nu se pierde, durerea interioară însă…   

Revin cu aceasta postare dupa o zi de scoala in care am cam avut parte de tot ce se poate. M-am enervat putin pe o profesoara deoarece am fost din nou victima nedreptatii dar recunosc nu m-am putut stapanii chiar asa de bine. Cum ziceam si intr-o postare anterioara “toata lumea nedreptateste” dar ca profa mea nu este nimeni, cel putin din ce cunosc eu.

Am intarzaiat cu un proiect 1 saptamana din motive care nu tineau neaparat de mine si anume ca am fost bolnav si pentru asta mi-a scazut 3 puncte din proiect pe care mi-a dat nota 7. Nu eram asa de indignat daca luam 4 dar cand stiu ca m-am straduit sa ii fac un proiect de nota 10 si ea ma dezavantajeaza pentru ca am facut ceva ce nu tinea neaparat de mine. Oricum a fost o gresala care putea sa o indrepte daca ar fi vrut dar ea nu stie sa discute normal cu nimeni pentru ca pur si simplu nu te lasa sa ii zici nimic. Oricum lasam asta…

Maine urmeaza o noua zi care va aduce si necazuri dar nu conteaza pentru ca sunt pregatit pentru orice. Deci nu o sa ma gandesc la ceea ce ar putea sa aduca ziua de maine pentru mine pentru ca nu are nici un rost si nu as rezolva nimic cu asta.

Poate o sa mai revin in aceasta seara cu ceva postare sau ceva pe blog dar acum nu am o dispozitie necesara si nici inspiratia pe care o am pe la ora 1 sau 2 in noapte cand in jurul meu e liniste si pot sa ascult o voce interioara care nu se aude nicicand mai bine ca si noaptea. Oricum bucurati-va de ceea ce aveti la momentul acesta si nu fiti nemultumiti pt ca nu aveti ceva. Enjoy.

In aceasta noapte se pare ca ma loveste o inspiratie nebuna care ma face sa public o a doua postare in decurs de cateva minute.
In aceasta postare o sa las gandurile mele sa zboare inspre voi toti si sa va loveasca sau poate sa va imbarbateze sau sa va incurajeze sau sa va doboare. Fiecare o sa priveasca in dreptul sau si o sa vada efectul scrierii mele dupa.

Voiam chiar acum sa incep sa scriu despre ceva dar revin si ma gandesc ca poate aceasta postare n-o sa produca nici un efect asupra ta, am revenit sa spun si asta pentru ca nu stiu ce o sa scriu si nu vreau sa promit ceva de la inceput.

Gandindu-ma la viata asta pe care fiecare dintre noi o traim si in care ne nastem intr-un loc pe care nu-l alegem noi si totusi majoritatea ajung sa indrageasca acest loc pana la urma, acest loc pe care odata cu vremea va trebui sa-l parasesti si sa-ti iei zborul asemeni unei pasari care pleaca unde o duce vantul. Intreaga viata pare o ironie pentru multi si intreaga viata pare ceva fara sens pentru alta categorie de oameni.

Oamenii se impart in diferite categorii si au gandiri diferite despre o multitudine de domenii, printre ele numarandu-se si existenta lui Dumnezeu. Unii oameni cred ca Dumnezeu nu exista pur si simplu si tind sa creada in evolutionism si in stiinta exacta, ceva ce nu este scris intr-o lege a firii nu se poate intampla, acesta fiind ghidul lor de viata. Eu sunt de parere ca aceasta conceptie este foarte gresita, si sunt de parere ca stiinta nu poate explica totul. Dumnezeu nu este greu de gasit daca cu adevarat il cauti si vrei sa-L gasesti. Dumnezeu se lasa gasit de cei ce-L cauta, chiar in Biblie gasim: “bate si ti se va deschide, cauta si vei gasi”. Deci le-as da un sfat celor ce nu cred in existenta lui Dumnezeu, si anume sa il puna la incercare, adica sa il roage sa isi manifeste intr-un fel prezenta sau sa isi dovedeasca existenta pentru ca sunt atatia zei in lume care nu pot sa-si poarte singuri de grija dar sa poarte si de grija altora.

O sa inchei cu un citat pe care l-am vazut azi (nu-l stiu exact):
DUMNEZEU EXISTA! Indiferent de ce crezi tu!

ps:cei care vor sa ma contrazica intai sa-L incerce pe Dumnezeu si apoi sa-mi spuna rezultatele
ps2: Dumnezeu iti mai da o sansa si iti mai spune inca o data ca exista, sfatul meu: Crede-L pe cuvant!
ps3:astept comentarii!

Nedreptatea. Interesant subiect nu? Mi se pare foarte interesant in aceste momente in care ma cuprinde un sentiment de revolta fata de nedreptatile la care fiecare dintre noi supusi zilnic.

Daca ar fi sa fac un clasament a celor mai mari nedreptatii care mi se intampla, si care ma enerveaza mai tot timpul v-as spune atunci ca pe primul loc as pune oamenii care nu asculta ce ai de spus dar au pretentia de la tine ca tu sa-i asculti. Tot o situatie asemanatoare ar fi oamenii care te catalogheaza fara sa te cunoasca cu adevarat, fara sa astepte sa spui ceva care poate ar dezminti total ceea ce sustin ei sus si tare.

Nedreptatile sunt in vietile noastre si nu putem sa facem nimic sa scapam de ele pentru ca asa este construit omul, nu este construit sa fie nedreptatit dar este construit sa nedreptateasca. Vreau sa spun ca fiecare dintre noi face acest lucru, de cele mai multe ori fara intentie, insa unii o fac mai des si altii mai rar, avand un simt numit si “bun” (bunul simt) mai dezvoltat decat restul, putandu-se controla in unele situatii cand un om fara atat bun simt ar nedreptatii in mod normal.

Nu ne ramane sa facem mare lucru. Dar cred ca totusi am putea face ceva. Am putea sa ne resemnam ca viata noastra inseamna si nedreptate si sa reactionam altfel la nedreptatile la care suntem supusi si sa ne dam silinta sa producem noi cat mai putine nedreptati. Daca noi cel putin vom produce mai putine nedreptati, viata unora va fi mai buna, haideti sa fim altruisti de data aceasta, cel putin de data aceasta si sa nu ne mai gandim numai la propria noastra persoana. Pana la urma cineva va observa o schimbare la noi si va incerca sa se schimbe si el si asa putem schimba lumea. Schimbarea incepe cu fiecare dintre noi.

ps:vedeti in dreapta pe pagina este un sondaj…click pe el si votati ce credeti voi de cuviinta
ps2:mai jos este o petitie daca va intereseaza(in legatura cu petitia astept si pareri pro/contra)

Biserica lui Hristos pe pamant a inceput cu supranatural si se va sfarsi cu supranatural. La asta trebuie sa ne asteptam, orice crestin ar trebui sa tanjeasca dupa o relatie cu Dumnezeu in care roadele si darurile Duhului Sfant sa nu lipseasca. Din pacate lucrarea supranaturala a Duhului Sfant a lipsit atat de mult in biserica incat acum cand reapare e pusa pe seama diavolului. Ne-am obisnuit cu seceta atat de mult, incat parca nici nu am vrea sa fim deranjati din comoditatea pe care ne-o ofera religia in sine.

Religiozitatea nu este un lucru greu de dobandit, sau greu de mentinut, cu bani, fitze sau smerenie falsa, cu o diploma sau mai multe, religiozitatea e ceva ieftin la urma urmei, insa umblarea cu Dumnezeu presupune un pret total, adica viata, sau moartea mai bine zis, pretul umblarii cu Dumnezeu este crucea, crucificarea firii, iar asta nu a fost ceva usor niciodata.

Vad ca foarte multi pocaiti sar ca arsi cand cineva indrazneste sa spuna ca Isus vindeca si in ziua de azi, ca Isus e acelasi ieri azi si in veci, ca aceleasi lucruri care s-au intamplat in Faptele Apostolilor trebuie sa se intample si in biserica din ziua de azi. Incerc sa fac abstractie de ei, si sa ma bucur ca Biblia e vie, ca nu e o carte cu metafore pe care doar geniile le pot intelege, ci ea este o carte practica, pe care daca o pui in aplicare, da rezultate extraordinare.

Stii la ce visez eu zi de zi, care e motivatia vietii mele, ce imi doresc cel mai mult in viata asta? Sa nu te astepti la un raspuns pompos, sau care sa iti gadile sentimentul, ai citit de multe ori banuiesc in Biblie care e lucrarea la care Isus a chemat FIECARE credincios…. Eu vreau asa: sa predic Evanghelia, sa vindec bolnavi, sa eliberez demonizati, sa invii morti, sa curat leprosi si toata lucrarea aceasta sa fie imbracata in dragoste.

Vai soro, dar ai pretentii cam mari, vai soro, cum sa predici tu, nu se poate, femeile trebuie sa taca. Iar faza cu vindecatul bolnavilor, las-o balta, acum nu mai e cum a fost, asta a fost doar pentru primii ani ai crestinismului, mai precis pentru primii 123 de ani, 4 luni, 3 saptamani si 5 zile, dupa aia, da fix dupa aia, exact la miezul zilei s-a schimbat sistemul. Nu scrie in Biblie dar dupa ce un grup foarte mare de cercetatori crestini, care au fost sponsorizati de nenumarate institute teologice, timp de sute de ani au tot cercetat problema, s-a ajuns la concluzia asta, iar daca tu te rogi si o sa fie vindecat cineva, sa stii clar soro ca diavolul lucreaza prin tine. Si vezi ca mortii mor ca sa moara, nu ca sa invie, asa ca nu mai visa cai verzi pe pereti, asta e o tehnica voodoo. Iar faza cu demonizatii, demonii exista doar in imaginatia ta, au existat pe vremea lui Isus dar tot atunci dupa 123 ani, 4 luni,3 saptamni si 5 zile, cand s-a schimbat sistemul, au disparut si demonii.

Isus le-a spus orbilor spirituali, orbi, nu i-a mangaiat pe crestet si nu le-a apreciat orbirea, asa ca nu am sa fiu mai desteapta ca Isus si am sa spun si eu ca oamenii care gandesc in felul asta sunt orbi, unii citesc chiar acum randurile astea, si tare m-as bucura ca macar unul sa fie socat si sa permita luminii sa ii invie ochii, ochi morti de atata religiozitate.

Toti cei care vor lucra ca si Isus, toti cei care vor iubi, iar dragostea aceasta se va materializa prin fapte naturale sau supranaturale, vor avea parte de acelasi tratament ca si Isus. E clar ca lumina zilei, si daca cumva viziunea ta este de a-L lasa pe Dumnezeu sa te foloseasca cu putere, ar trebui sa incluzi in asteptarile tale si prigoana din partea fratilor tai, familiei, prietenilor, celor cunoscuti si necunoscuti, dar majoritatea acestora vor fi din biserica. Cei din lume nu iti vor face atat rau cat iti vor face cei din biserica, ei nu stiu sa faca atat de mult rau, stiu ca pare un paradox, dar asa e, am vazut eu, si sunt sigura de asta. De altfel am si o explicatie biblica, ni se spune in Biblie ca odata ce relatia cu Dumnezeu se deterioreaza, ai toate sansele sa ajungi mai rau decat erai cand erai in lume.

Ma tot gandesc sa iau o Biblie, sa lipesc ceva pe pasajele in care este vorba de supranatural si sa vad cam cat mai ramane. Si poate scot asa o editie, ca de fapt asta e Biblia care se predica si se traieste in majoritatea bisericilor din Romania, nu stiu de ce cară omul toata Biblia dupa el, cand de fapt cea mai mare parte nu mai e valabila.  Asta de fapt e  materialul de studiu in  bisericile baptiste, crestine dupa evanghelie, adventiste si destule penticostale.

Nu pot sa inteleg cum se poate sa fi atat de orb, chiar nu inteleg, orb cu Biblia in mana, e plin de povatuitori orbi care calauzesc alti orbi. Cum sa poate sa te simti grozav asa orb, cand Biblia prezinta un Isus incredibil, fara margini in dragoste, care nu are limite si care ne cheama pe toti la o lucrare intocmai cum a fost a Lui pe pamant. Ce poate fi asa greu de inteles? Si cei din lume mor in pacat, pentru ca noi pocaitii din Romania nu le-am aratat un Dumnezeu real, care vindeca fizic si spiritual, care invie fizic si spiritual, care ii poate elibera de demonii care ii chinuie, ei nu stiu ca exista un astfel de Dumnezeu pentru ca noi nu le-am aratat asa ceva. Suntem de vina, pentru ca noi trebuie sa le aratam cine e acest Dumnezeu, suntem de vina.