A iubi si a sufoca cu iubire.

Mult timp nu mi-am dat seama cum poti sufoca pe cineva cu iubire… pentru ca eu, avida de a fi iubita, niciodata nu am crezut ca cineva poate spune ca are prea multa iubire si e sufocat.

Dar am invatat ceva de la plante… daca nu intelegi nevoile individuale ale plantelor, in ceea ce priceste apa, lumina, soarele, temperatura, din dragoste si exces de zel ai tendinta de a le da prea multa apa, lumina, soare, caldura. Indiferent daca planta e pregatita sau nu pentru ceea ce tu ii oferi. Din iubire…

Am invatat ca a sufoca cu iubire pe cineva inseamna de fapt ca nu il/o intelegi, ca il/o judeci dupa propriile criterii si nu tii cont de ceea ce persoana iubita are cu adevarat nevoie. Inseamna ca iti proiectezi visele, fanteziile asupra celorlalti, si ca in mod paradoxal celalalt nu conteaza!

Daca eu cred ca a pune apa la flori, a le pune la soare si caldura insemna ca imi manifest iubirea si grija fata de ea, chiar daca e un cactus care prefera uscaciunea sau de o feriga care vrea la umbra.

Deci a iubi inseamna a intelege si tine cont de faptul ca a “iubi” se poate materializa diferit pentru fiecare in parte. 

Dar de ce iubirea trebuie sa fie legata de o persoana, de un obiect,de o viata? Iubirea trebuie sa fie neconditionata, daruita catre toti cei din jur. Pentru ca in jurul nostru nu sunt decat cei asemeni noua, foarte asmenei noua, pentru ca noi ii atragem prin ganduri, atitudini, sentimente.

E un mare pas realizarea faptului ca a iubi e legat de eu-l interior. A iubi inseamna a emana iubire, catre oricine, indiferent de relatia noastra cu celalalt. Ei da, e intr-adevar mai greu sa simti iubire pentru colegul din trafic nervos si cu un limbaj colorat, pentru colegul de tramvai care a uitat sa se spele de cateva saptamani, pentru cel pe care-l consideri a fi dusmanul (atentie, dusmanul = concurentul) tau cel mai aprig! Daca legi iubirea de felul de manifestare a celuilalt, aceasta se risipeste. Raman comentarii, ironii, competitii. Adica ai stins lumina si ramane intunericul!

A sufoca cu iubire inseamna a-ti focaliza sentimentul asupra cuiva, a-l considera centrul existentei, conditia existentei. Si asta inseamna indepartarea de sine, de divinul din interior, inseamna o identitate legata de altii si raportata la altii. In cazul oamenilor asta inseamna sa astepti ca celalalt sa-ti raspunda cu iubire (sa creasca si sa infloresca in cazul plantelor , inseamna ingradirea felului sau de manifestare, inseamna sa ai asteptari si atunci cand asteptarile ti-s inselate consideri ca nu esti iubit, si in consecinta refuzi sa iubesti sau sa simti resentimente, gelozie fata de celalalt. Din iubire…

Cand iubirea e o stare intelegi ca daca simti iubire, simti in mod simultan, neconditionat si ca esti iubit! Pentru ca tu esti parte din intreg! A darui iubire e acelasi lucru cu a te iubi! Si a te iubi, e te accepta asa cum esti, inseamna ca-i iubesti si pe ceilalti, asa cum sunt!

Oare de ce fiecare absenţă poate fi definită prin opusul ei?

De ce fiecare gol îşi găseşte vindecarea într-o umplere?

Absenţa Luminii este Întuneric… Absenţa căldurii este Frig…

Întunericul se vindecă atunci când Luminile se aprind.

Frigul se amorţeşte atunci când este cuprins de flăcări.

Şi totuşi!

Aş putea să trăiesc fără Soare, în tenebroasele cercuri Polare.

… Dar nu… fără TINE.

Lipsa ta? …. Ce este?

Iisus si Baraba… o alta scena biblica ce spune muuuulte… 

Poporul avea de ales pe unul din cei doi, Iisus – maestrul, propovaduitor al binelui, luminii si iubirii, si Baraba – talhar, castigandu-si existenta furand de la altii, inseland…

Ei bine, noi, oamenii, acum si-ntotdeauna am avut si avem liberul arbitru, si avem in fiecare moment al existentei posibilitatea de a alege – pe Iisus sau pe Baraba.

In fiecare an, inaintea Pastelui ruleaza mereu si mereu acelasi film (sau unul din cele cateva filme) cu viata lui Iisus. Si in fiecare an o mare parte din oameni urmaresc filmul si probabil ii condamna pe preoti si condamna poporul evreu pentru rastignirea lui Iisus. Si dau din cap intr-un mod fatalist, ca asa sunt oamenii, nestiutori, trimit la moarte un om iluminat, pe Fiul Domnului … asta e efectul de turma, ii urmam pe cei ce striga mai tare…

Ei bine, asa cum oamenii aceia nu cunosteau prea multe, nu vedeau regia universului – sau pe cea hollywoodiana –, au fost limitati in intelegere de propriile iluzii si manipulati de preoti, conducatori, lideri de opinii, asa scena se repeta in viata noastra, la o scara mai mica sau mai mare! Ca vrem sa acceptam asta sau nu! Ca vrem sa acceptam asta acum, aici, sau asteptam sa ne vina “mintea cea din urma” si sa realizam ce facem!

In fiecare moment putem “vedea” dincolo de aparente, dincolo de stralucirea reclamelor, programelor, dogmelor, dovezilor stiintifice sau de sezatoare, putem vedea “regia” din spatele lucrurilor, putem intelege intr-un sens mei profund viata si existent si experientele noastre – alegandu-l pe Iisus, sau putem ignora aceste lucruri fie pentru ca ne dor (ego-ul preotilor nu a putut permite faptul ca exista cineva care contrazice cuvantul lor), fie pentru ca nu le intelegem, fie ca ne cere sa ne schimbam atitudinea – si il alegem pe Baraba, pentru ca e asemeni noua, il cunoastem, nu e “acolo”, asa cum ne imaginam ca e sa fie un maestru (si da, un maestru e altfel decat “turma” pentru ca are o alta intelegere a lucrurilor si asta e multe ori e dificil de transpus in cuvinte. Si e mai usor sa-l facem aerian, vazduhist, idealist decat sa facem primul pas, oricare ar fi el, catre aceasta intelegere).

Ne punem singuri obstacole si piedici in calea cunosterii, intelegerii, iubirii. Gasim mereu un “dar daca…”, si mereu va fi un Baraba care sa ne fure din libertate, din frumusetea vietii… si culmea e ca noi acceptam asta! Acceptam sa fim furati, manipulati, otraviti cu dogme si e-uri, dar nu acceptam ca cineva sa ne spuna ca NOI ne cream viata, ca in noi e raspunsul. E mai simplu sa-l salvam pe Baraba, pentru ca fara tap ispasitor trebuie sa ajungem sa facem curatenie in ograda noastra, si asta de multe ori inseamna sa lasi telecomanda si sa ajuti pe cineva, sau sa te relaxezi, sa te bucuri! Dar nu e mai usor sa comentam circul facut de altii?

oricat de tare ar sufla vantul, muntele nu se clinteste… in acest caz, oricata lumina li s-ar arata unor oameni “puternici si statornici in principii”, ei raman ancorati in “realitatea lor”…. gasesc motive, argumente, construiesc masti, isi creeaza sau ii lasa pe altii sa le creeze iluzii pe care sa le urmareasca ca pe fata morgana…

“raul cunoscut e mai la-ndemana decat binele ce nu-l cunoastem”…. atata timp cat situatia in care traiesti e acceptabila, de ce ai face o schimbare care te scoate din zona de comfort?

UPDATE – Muschetarul numarul 3 si-a gasit o stapana in Iasi. In weekend va merge la noua mamica! Au mai ramas 2 fratiori.Daca aveti prieteni in Iasi si zona Moldovei, va rog spuneti-le de catei. Poate isi doresc si ei unul si i-l ducem tot in weekend Da, stiu, sunt o optimista

UPDATE 2 – Am primit informatii de la gazda cateilor ca muschetarul 1 – cel maro – este mai mare ca fratii lui.

Continuam operatiunea cei 3 muschetari

Catelul numarul 3.

Negru cu alb si o urma de maro. Seamana cel mai bine cu mamica lui Mama lui este o catea metis pechinez, de talie mica, care cantareste 5 kilograme. Nu cunoastem tatal, dar catelul va ramane cu siguranta de talie medie-mica. Catelul este deja deparazitat si poate fi sterilizat gratuit, gratie ofertei unei asociatii de profil, atunci cand va implini varsta necesara. A invatat deja sa manance singur si poate fi adoptat imediat.

Catelul poate fi transportat in tara, intr-un weekend

Date de contact – 0724 253482 – Corina

Continuam operatiunea cei 3 muschetari

Catelul numarul 2.

Negru cu alb si are o “creasta” alba ce nu poate fi confundata Mama lui este o catea metis pechinez, de talie mica, care cantareste 5 kilograme. Nu cunoastem tatal, dar catelul va ramane cu siguranta de talie medie-mica. Catelul este deja deparazitat si poate fi sterilizat gratuit, gratie ofertei unei asociatii de profil, atunci cand va implini varsta necesara. A invatat deja sa manance singur si poate fi adoptat imediat.

Catelul poate fi transportat in tara, intr-un weekend

Date de contact – 0724 253482 – Corina

Sunt clipe în care mã privesc şi nu pot sã înţeleg… cum am putut iarãşi sã mã murdãresc ?Îmi privesc mâinile pline de tinã, de murdãrie, şi-apoi, mã uit la Tine! Creatorul întregii lumi, Sfântul Universului, modelul curãţiei… cum poţi sã mã iubeşti ?

Mi-era teamã când mã vedeam murdar, mi-era teamã cã nu are cine sã mã curãţeascã, sã mã iubeascã…

Cine mã va lua de mânã ?

Cine mã va îmbrãţişa plin de iubire ?

Trãiam în incertitudini, în singurãtate, dar ai venit Tu, Cel prin glasul cãruia au luat fiinţã toate!… mai puţin eu …eu cum am apãrut ?

Eu am fost primul lucru pe care ai pus Tu mâna ?

Te-ai coborât din slava Ta sã mã creezi, iar acum sã mã salvezi?

Privindu-ţi ochii plini de compasiune, n-am ezitat sã-ţi arãt murdãria mea, sã-ţi spun cã nu merit sã mã atingi, cã sunt murdar, iar Tu urãşti pãcatul… asta e tot ce ştiam şi credeam… iar Tu, n-ai ezitat sã-mi spui cã aşa este, dar iubirea Ta trece peste orice piedicã, dorinţa Ta de a curãţi, de a salva oamenii depãşeşte orice obstacol, face orice sacrificiu…

Ai fi putut sã zici doar un cuvânt, sã mã trimiţi sã mã spãl, sã mã rog… dar niciodatã nu aş fi experimentat ceea ce a simţit acel lepros care a crezut în puterea Ta atunci când Tu doreşti ca un lucru sã se înfãptuiascã…. respins de cei murdari, nedorit, neatins de ei….dar atins de Cel curat …. n-aş fi simţit niciodatã dragostea materializatã în atingerea Ta plinã de compasiune, sinceritate, sacrificiu… nu Te-aş fi simţit aşa cum eşti Tu… DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ….

Vreau sã fiu şi eu ca Tine, sã pot vedea oamenii prin ochii Tãi, sã fiu mâna prin care Tu-i atingi, sã fiu dragoste adevãratã… iubind “oricând” şi aşteptând “nimic”… vreau sã vãd lumina feţei Tale strãlucind peste viaţa mea… Însã nimic nu se comparã cu atingerea dragostei Tale, atingere care curãţeşte şi dã viaţã oriunde şi oricând…

Nu mai vreau sã caut mâinile Tale doar pentru a vedea ce ai sã-mi oferi, ce cadouri ţii in ele… vreau doar sã simt dragostea prin atingerea mâinii Tale…

Nimic nu-i prea greu pentru Tine,

Nimic prea adânc sau prea sus;

Când sufletul plânge în mine,

Nimic pentru Tine ascuns.

Nimic nu-i prea gol pentru Tine,

Nimic, nici chiar inima mea!

Învata-o ce-nseamnǎ iubire

Învata-o sǎ ştie-a o avea

Învata-o cǎ ape şuvoaie

Nu pot de la loc a muta;

Şi nici ale lumii rǎzboaie

Învinge puterea din ea.

Şi striga-i cǎ este din Tine

Cǎ Tu esti stǎpân peste ea!

Nimic prea ciudat pentru Tine

Nimic, nici chiar inima mea

Imi doresc cunoastere si auto-cunoastere deplina, iubire de sine infinita si echilibru interior cat si exterior, ca sa pot iubi mai departe si ca sa nu ma simt atat de gol. Nu mai vreau sa am temeri de ceea ce sunt si ceea ce ma asteapta inafara viselor mele. Vreau sa ma definesc, sa iubesc si sa fiu iubit. Vreau intelegere, vreau sa nu mai simt acea presiune a valorilor sociale care ne conduc vietile de zi cu zi. Vreau altele. Vreau IUBIRE. Vreau ca atunci cand gresesc sa nu-mi sara toata lumea in cap spunandu-mi ca voi fi decapitat pentru greseala/greselile mele si vreau sa fiu ajutat in acele momente si sa ajut la randu’ meu cand altul/altii/altele vor avea nevoie de mine. Si cum a spus o persoana recent aparuta (dar care a facut atatea schimbari si nu realizez cum de a ajuns sa insemne asa de mult pentru mine) in viata mea care sper sa ramana (eu cel putin voi face tot ca acest lucru sa se implineasca). VREAU SA FIU OM. Momentan tot ce ma simt capabil sa fac e sa nu ma las batut, sa continui sa lupt si sa ajung unde vreau, indiferent de piedicile ce le voi intalni. Va vreau pe voi toti aici langa si in mine, pentru ca intr-un sfarsit facem parte din acelasi intreg si suntem conectati si ne influentam intr-o oarecare masura unul pe celalalt. Vreau VIATA si IUBIRE… voi ce vreti?

Nu stiu ce a insemnat pentru tine anul 2009. Esti dezamagit(a) de el? Eu nu! A fost anul in care am luptat; poate primul an in care am facut asta ‘pe bune’. Un fel de brave heart in miniatura. Am invatat asa de multe incat in noul an nici nu stiu cu ce sa incep ca si aplicatie practica.

Astazi scriu despre iubire pentru ca am regasit-o in 2009. Da! E vorba de Ea. Astazi mi-am dat seama ca Ea reprezinta un mix de iubire si pasiune, o combinatie de frumusete si inspiratie. Exact acestea sun cuvintele potrivite. Ma inspira si nu ma lasa sa traiesc pentru standarde joase. Culmea e ca…imi place la nebunie. Si da, o iubesc. Ma fascineaza. Combinatiei de frumuseti pe care le poseda e greu sa-i dau un nume. Nu pot spune decat ca Ea e GRAMADA MEA DE IUBIRE!

Anul 2009 a fost greu. Iti doresc ‘La multi ani 2010, anul in care sa lupti’. Astazi Ea mi-a spus ca sunt eroul ei. Si Ea nu arunca cuvinte. S-a meritat. Faceti voi legaturile…

El

dar unul e perfect pentru tine !

Rezoluţia mea pentru 2009 şi promisiunea mea faţă de mine a fost că îmi voi găsi echilibrul. Aşa că m-am pus serios pe treabă cam din prima zi.

Într-o primă fază, am fost “zen”. Am să-mi las spiritul să plutească pe undeva pe sus şi am să privesc toate lucrurile care mi se întâmplă cu detaşarea şi blândeţea unui fel de Yodi din Războiul Stelelor. Cred că m-a ţinut vreo două zile puse cap la cap.

Am încercat apoi “iubirea necondiţionată“, în care am înotat fericită vreo patru-cinci zile ca într-o supă călduţă de pui. M-am simţit minunat. Serios. Mi-am notat pe caieţele chestii precum “Singura mea treabă pe această lume este să iubesc, ceea ce se întâmplă mai departe este jobul altora”. Cumva, acesta era un fel de “Pas 1″, combinat cu “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi întorsul obrazului la palme toate 3 în 1.

Ceva echilibru am obţinut practicând pasul 1 şi căzând în fund de foarte multe ori, ca orice copil care învaţă să meargă. După mult stat în fund şi bocit, m-am prins eu că dacă aş fi făcut la fel când eram mică acuma aş fi în continuare într-un cărucior aşa că ideea este să o iei mereu de la capăt cu aceeaşi înţelegere faţă de tine.

În fine, m-am mai zbătut eu în căutarea echilibrului citind fraze deştepte precum “închipuiţi-vă echilibrul ca zborul unui avion, când pilotul trebuie să facă permanent ajustări în fiecare minut pentru a-l menţine pe traiectorie. Sau ca mersul pe sârmă – m-am gândit eu, acolo unde nu există mers perfect drept, ci doar clătinări din ce în ce mai subtile în stânga şi în dreapta unui centru în care nu ajungi niciodată.

Mi-am căutat deci echilibrul în mine, meditând; în Dumnezeu, strofocându-mă să reiau o relaţie pe care o lăsasem baltă cu mult timp în urmă şi în fine… a venit ziua de 31 decembrie când m-am trezit şi m-am dus să dau ochii cu însăşi Dezechilibrul în persoană. Ce am învăţat eu în ultima zi de găsire a echilibrului – vă povestesc în câteva zile, deja am depăşit lungimea accetabilă a unei însemnări.

Am fost întrebată dacă gelozia şi posesivitatea sunt semne de iubire. Oare chiar sunt? Depinde în ce măsură şi depinde de la ce persoană vin aceste sentimente.
Gelozia şi posesivitatea sunt într-o formă sau în alta asemnănătoare. Ambele ţin captivă persoana iubită, o leagă cu lanţuri. Zi de zi persoana iubită este suspicioasă, bănuitoare şi nu suportă să te ştie altundeva, decât lângă ea. Şi tu, zi de zi, te macini cu întrebări de genul: ”Oare nu îi inspir încredere?, Oare nu mă iubeşte?, Oare am greşit cu ceva?”. Astfel, relaţia se consumă ca un chibrit aprins şi ţinut în mână. Repede, usturător şi pentru totdeauna. Şi tot ce rămâne… e cenunşă, scrum.
Sau poate că exact acelaşi exemplu de relaţie l-a avut de la părinţi. A crescut în mediul în care unul din părinţi tot timpul îl verifica pe celălalt, nu avea încredere şi adesea, erau certuri în căminul acestora. În acest caz, comunicarea nu ştiu cât de multe roade va da.
Oricare ar fi motivele, dacă iubeşti, deşi e greu să înduri zi de zi să fii verificată, poate, specific POATE, că veţi reuşi să treceţi şi peste aceste obstacole. Pentru că ori te iubeşte prea mult dacă e aşa, ori aşa a fost crescut.

Acelaşi Pavic spune că oamenii îşi doresc sănătate, fericire şi dragoste…  deşi nu le este dat să le aibă pe toate, fiind condamnaţi să soarbă dintr-un singur izvor şi, pe deasupra, neştiind din care şi-au alinat setea. Doar când ceasul va bate, în clipa finală, vor afla ce râu le-a unduit calea.

Ei  bine, eu nu mă pot conforma şi resemna. Eu vreau pentru oamenii dragi altceva: Totul…

Anul acesta vă doresc să ciocniţi trei pahare, din toate cele trei izvoare. Unu-i vin de sănătate, ce-i mai bună decât toate, altu-i rom de fericire, ce aduce împlinire, şi şampanie de iubire, să vă-mbete în simţire!

La mulţi ani 2010!

Ştii ce mă enervează la cei care proclamă că sunt de partea binelui, a adevărului, a luminii, a orice sună demagogic corect? Liberul arbitru. Nu-l respectă deloc. Da, îţi spune frumos care-i problema celuilalt, ce să faci să rezolvi probleme cosmice, patriotice, terestre şi tot aşa, dar îţi spune deasemenea că ai datorii, că trebuie să faci asta şi asta. Lumea e controlată de extratereştrii? Nicio problemă, pune mâna şi strigă-n gura mare. De ce? Păi ai obligaţia astrală, primordială, demagogală Şi dacă te împuşcă între timp? Dacă te iau pe sus noaptea? (Plecăm de la premiza că afirmaţia de mai sus este reală) Problema asta n-o mai adresează. Ah, ba o fac, faptul c-au fost de fapt ucişi mulţi din cei ce-au făcut asta până acum. Rezolvarea? N-am auzit-o până acum din gurile lor de lupi moralişti.

Hai să continuăm absurditatea asta de circ moralist: te împuşcă un extraterestru neprietenos, ajungi la repartizarea de suflete. Acolo, ai nişte funcţionari publici, ca “dragii” de îngeri, care au un singur atribut: să te ghideze corect şi informativ spre un nou corp. Dar ei ce fac de fapt? Problema din nou apare dacă sunt interese şi acolo, şi SUNT. Sunt “patriotisme”, sunt funcţionari legaţi de o planetă, cui nu-i plac slavi ideologici pe lumea asta? Deci să continuăm “Gheorghe, ai fost împuşcat de un extraterestru rău. Ce păcat! Trebuie să te duci să salvezi planeta în viaţa următoare!” Gheorghe: “P-poftim??” “Deci pe fişa de întoarcere scriem… destin: să distrugă organizaţiile oculte” Gheorghe: “Stai… pe mine nu m-a întrebat nimeni” “SĂ TE ÎNTREBE? AICI E VORBA DE DESTIN, BĂIETE! TE PUI CU DESTINU’? TE PUI CU ÎNGERII?” Facem aici abstracţie că nu sunt îngeri. “Ah, şi ca o mică avertizare, cu destinul de distrus forţele extraterestre, probabil vor afla şi te vor anihila în maxim 10 ani de viaţă, alături de tot ce vei ajunge să iubeşti şi la ce să ţii pe această planetă. Dar stai liniştit, avem destule vieţi în care să încerci până reuşeşti, vieţi nelimitate, băiete! Pa-pa” *îl împinge din locul de sus spre Pământ*

Şi uite-aşa Gheorghe al nostru este prins în corpul unui sugar, neştiind cum de s-a băgat în mizeria asta, cum i s-a legat un destin atât de măreţ şi atât de nerealizabil – şi credeţi-mă, ESTE nerealizabil – şi cum de se află în ceea ce mulţi – chiar şi Universul şi unii trepăduşi din actualul iad – ar numi Iad Personal. Bravo Gheorghe, ţi-ai făcut-o cu mâna ta.

Acum să analizăm ce ar trebui să învăţăm sau să înţelegem din asta. În primul rând, nu tot ce zboară se mănâncă. Nu tot ce pare bun este bun, sau pe termen mai lung, îţi face bine ţie personal. Apoi, cum spuneam despre demagogie, ai grijă să nu ţi se omită lucruri importante despre “lupta sfântă” în care se încearcă să fii băgat, chiar şi cea primordială Frică vs. Iubire. A vorbit cineva cu Iubirea să-ţi zică că vrea să scape de Frică? Poate frizează logica pentru voi, dar frizează pentru alţii cum sunt târâţi majoritatea în acest… “război” fără să fi vorbit sau întâlnit părţile combatante. Apoi, întreabă-te, eşti pregătit pentru consecinţele de a deschide tu, personal, fiindcă nu vei fi susţinut nici pe jumătate pe cât ţi se promite, un război împotriva unui inamic despre care ţi se spune direct că te depăşeşte cel puţin strategic, dacă nu şi numeric? De fapt, stai pe loc şi întreabă-te: chiar vrei să trăieşti viaţa luptând cu un duşman, şi nu pentru viaţa ta şi evoluarea ta?

Aici ajungem la cea mai importantă problemă: viaţa ta, calea ta, alegerea ta. Nimeni nu îţi spune, oricât de evoluat s-ar pretinde: exişti aici să evoluezi, evoluează în viaţa ta. Ţi se spune direct ce tabără să alegi, şi subliminal să alegi o tabără, a lor. Ţi se spune că tot ceea ce-ţi dă Universul, trebuie să accepţi, şi să nu accepţi orice altceva nu li se pare că-ţi dă Universul. Dar îţi spune cineva să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vrei, să descoperi ce vrei şi ce scop vrei să ai, şi să-l trăieşti? Nu. Ţi se spune “să te înrolezi”. Voi aştepta şi ziua în care să întâlnesc pe cineva destul de evoluat încât să nu-şi prezinte “războiul pentru iubire, planetă şi restul” ca un război sfânt în care suntem obligaţi să participăm, indiferent de rezultatul asupra vieţii noastre, a existenţei noastre pe acest pământ, sau chiar a propriilor noastre interese care ni sunt disconsiderante cu fiecare cuvânt demagogic, aruncat cu o calmitate şi “iubire” îngreţăşătoare. Probabil am întâlnit deja şi nu i-am respectat în sensul acesta, dar cu siguranţă i-am respectat în alte sensuri. Sper să compenseze cu ceva.

Ce ne rămâne să facem, vă întrebaţi? Dacă sunteţi prea în nevoie de un stâlp, şi credeţi că astfel de…logici vă pot ajuta, atunci poate chiar ar trebui să mergeţi cu ele. Să schimbăm tabăra? În nici un caz, umanitatea ne merită cel puţin indiferenţa, dacă nu ajutorul. Dar în primul şi în primul rând, să ţineţi cont de ce vreţi voi şi de ce vreţi asta, dacă vreţi pentru voi şi nu pentru vreun joc al cuiva, şi dacă acesta este cazul, să mergeţi mai departe pe calea voastră, oricare ar fi aceea, şi să ignoraţi gloanţele dintr-o parte şi din alta care încearcă de fiecare dată să vă atragă energiile, şi să mergeţi cât mai drept cu putinţă pe calea pe care aţi ales-o.

Această transmisiune a fost prezentată prin binevoinţa prietenului dumneavoastră, Yahweh. Nice mindfuck ending, right?

“Sarutul este semnatura unui barbat” – Mae West

Sarutul meu te va face sa te simti mereu iubita…(Eu)

O dimineata obisnuita pana in momentul aparitiei unor dureri imprevizibile; gravitatea lor necesita o vizita la doctor. Analize de sange, consultatii si marea veste: operatie de urgenta. In nici un caz nu mi-am imaginat ca imi voi petrece Craciunul intr-un spital si totusi sunt posesoarea unei imaginatii bogate. Sunt carti, sunt psihologi, sunt emisiuni care au menirea sa te ‘ invete’ cum sa descoperi forta launtrica necesara depasirii unor momente tragice. Dar, oare, in mijlocul tragediei ai timp sa citesti o carte, sa consulti un psiholog sau sa gasesti rezolvarea vizionand o emisiune? Tu cum reactionezi? Dar ei? Facand abstractie de lacrimile cristaline, gandirea imi era incetosata. Trebuia sa ma mobilizez si sa ma integrez in situatia de fata. Eram o scolarita ‘ pedepsita’ sa desluseasca alfabetul curajului in doar cateva secunde. Piciorul stang, piciorul drept..un pas urmat de altul, mii de intrebari, iar drumul spre sala de operatie parea interminabil. Pe masa de operatie auzeam voci: ‘ 50 miligrame curaj, 40 miligrame speranta, 100 miligrame credinta’ ..iar eu, anesteziata si cu mainile legate, desluseam doctorului misterul povestii noastre. Tu ce ai fost? Maximul de miligrame necesar? Am strabatut timp de 7 zile un taram necunoscut mie. Am avut sansa sa cunosc oameni deosebiti si nesansa de a fi captiva in ghearele suferintei..Si, da! sunt o norocoasa pentru ca sunt inconjurata de persoane care imi ofera doza necesara de iubire. 7 zile am trait cu ajutorul perfuziilor umplute cu serul iubirii,apoi m-am trezit din vis. Tu crezi in vise?

Zilele trec. Câteodată apuc să le simt…altădată uit de ele. Trec şi eu pe lângă. Mă gândesc dacă viaţa e trăită pentru ca mereu să înţelegi că trebuie să o iei mai uşor sau pur şi simplu să-ţi dai drumul şi să zbori cu viteză maximă spre ceea ce trebuie să faci, fiind cine trebuie să fii.

Viaţa de aici e doar un antrenament pentru cea care vine, atunci de ce aş lua-o uşor aici ştiind că viaţa veşnică o voi trăi la maxim? N-aş regreta mai târziu dacă acum aş trăi prea “sărac”?

Cred că sunt chemată să trăiesc la maxim. Nu pentru mine. Crucea pe care eu o port…o port 50…60 de ani. Dar nu mor eu pe ea…Isus a murit deja pentru crucea mea…eu doar o port…un fel de Simon care a cărat-o până la Golgota. Crucea mea trebuie purtată cu bucurie şi onoare.

Atunci de ce aş fi tristă? Am o sete nebună de a trăi la maxim pentru Dumnezeu şi cu Dumnezeu…Nimic din ce e aici nu-mi aparţine. Nici cănile de care sunt mândră, nici ramele foto. Tot ce contează e cât iubesc…cum iubesc.

Aş vrea un singur lucru…să-mi trăiesc nebunia lângă al meu El…

Setea sufletului…satură-mi…

Ea

Eram langa el,si ii simteam respiratia fierbinte pe gatul meu. Ii simteam mana delicata pe talia mea,si vorbele lui imi acaparau atentia. Nu stiu sigur,ce imi spunea,imi amintesc doar ca mi-a spus ca pielea mea e delicioasa. Mi-a mirosit indelung parul ,apoi respiratia lui imi pusase stapanire pe trup. Eram parca vrajita,nu puteam sa fac nimic,desi stiam ca e gresit. Stiam ca probabil a doua zi voi regreta…