Diseară se vor împlini fix zece ani de când am dat pentru a doua şi ultima oară apă la şoareci ca suporter al bavarezilor. Prin urmare, celebra finală cu Manchester United nu-şi prea are locul la categoria meciuri de poveste, dar are povestea ei în ceea ce mă priveşte.

Am văzut partida în spălătoria blocului unui prieten, alături de alţi doi tovarăşi de beţii şi nebunii. Cum cei trei nu ţineau nici cu englezii, nici cu nemţii, s-au îngrijit de grătar în timpul finalei, mie rămânându-mi misiunea de a sta cu ochii pironiţi în televizor şi cu mâna plimbându-mi-se prin lada de bere. Am explodat de bucurie la golul lui Basler, dar tremuriciul m-a reapucat la scurt timp după deschiderea scorului. Nu mi-a venit să cred că Scholl şi Jancker au nimerit doar barele porţii lui Schmeichel şi i-am replicat cu un sec ”nu se ştie, mai e de jucat” prietenului care mă îmbia să vin să mănânc mici şi să fiu liniştit, pentru că “nu mai pierd nemţii pe final, după ce au condus tot timpul”.

N-am avut absolut nici o reacţie la golul lui Sheringham, dar un minut mai târziu bâzâiam la greu, din cauza lui Solskjaer. Am fost de neconsolat câteva zile bune ulterior, iar în seara aia am stat afară şi am băut bere până spre dimineaţă. A doua zi, ajuns la facultate, mi-am jignit un coleg care nu se prea omoară după fotbal, a cărui singură vină fusese că mă întrebase, cu zâmbetul pe buze, “Ce-aţi făcut, bărbosule?”. Mi-a părut rău că l-am înjurat, dar abia ceva mai târziu. Aveam să mă simt parţial răzbunat peste doi ani, când am câştigat trofeul şi i-am bătut pe ”diavoli” tur-retur, în sferturi. Dar răzbunarea deplină încă o aştept: o nouă finală cu United, de data asta cu happy-end.    

MANCHESTER UNITED – FC BAYERN 2:1 (0:1)

Au marcat: Sheringham 90+1, Solskjaer 90+2 / Basler 6

United: Schmeichel – G. Neville, Johson, Stam, Irvin – Beckham, Butt, Blomqvist (67 Sheringham), Giggs – Yorke, Cole (81 Solksjaer). Antrenor: Alex Ferguson

FC Bayern: Kahn – Babbel, Matthäus (80 Fink), Kuffour, Linke – Basler (89 Salihamidzici), Effenberg, Jeremies, Tarnat – Zickler (71 Scholl), Jancker. Antrenor: Ottmar Hitzfeld

Data: 26 mai 1999; Competiţie: Liga Campionilor (finală); Arbitru: Pierluigi Collina (Italia); Stadion: Nou Camp (Barcelona); Spectatori: 90.000

Womit können europäische Ligen ohne großes Fanpotenzial, reiche Konzernbesitzer und Stars heutzutage noch punkten? Die Antwort gibt es heute anhand der österreichischen Tipp3-Bundesliga:

1. mit vielen Toren (haben sie sich bei der Deutschen Bundesliga abgeguckt)
2. mit großartigen Kommentatoren (siehe Überschrift) und
3. mit Carsten Jancker (FUßBALLGOTT!!!)

Am 11.04.1998 versüßte mir ein gewisser “Bernd Meier” den Samstag Nachmittag. Der FC Bayern lag im Derby gegen die Löwen durch einen Treffer von Mehmet Scholl mit 1:0 in Führung. Zwei Minuten vor dem Halbzeitpfiff hielt Löwenkeeper Bernd Meier den Ball sicher in den Händen. Um ihn vom Boden aus nach vorne schlagen zu können warf er den Ball vor sich hin, er vergaß jedoch, dass FCB-Stürmer Carsten Jancker sich noch hinter ihm befand. Der “Tankman” schnappte sich den Ball und schob ihn zum 2:0 ins leere Tor. Kaum einer im Stadion hat bei dieser Aktion hingesehen, ich schon und hab vor lauter Lachen nicht erklären können was eben passiert ist. Als das Tor dann an der Videotafel als Wiederholung lief lachte das ganze Stadion … Wie geil!