Azi m-am jucat Super Mario varianta flash. M-am distrat si eu putin
Stiu ca si voi vreti sa va jucati….chiar daca nu se compara cu “originalul” de pe jocurile pe televizor.
Uite aici link.

jocul mâinilor susprinde
cu oftat de fecioară
un bărbat surd,
crispat
care o strânge de coapse,
o sărută trist
şi-o împinge spre chenarul peretelui

degetele ei cad,
palmele lui se-nroşesc,
ochii scutură genele sărate,
buzele lui uscate sunt un joc în doi.

Foto

]]> http://hq320.wordpress.com/2009/11/27/my-top-five-1/ Fri, 27 Nov 2009 00:21:37 +0000 hq320 http://hq320.wordpress.com/2009/11/27/my-top-five-1/

1. BT ft. Jes – Every Other Way (Armin van Buuren Remix)
2. Lange ft. Sarah Howells – Let It All Out (Genix ReRub)
3. John O’Callaghan ft. Sarah Howells – Find Yourself (Cosmic Gate Remix)
4. RAM – RAMsterdam (Jorn Van Deynhoven Remix)
5. Andy Moor and Ashley Wallbridge ft. Meighan Nealon – Faces (Ben Gold Vocal Mix)

   N-o să mai intru acum în amănunte, am spus destule despre joc în articolele anterioare, tot ce vreau să spun acum e că jocul a fost fantastic, ceva ce va rămâne în memorie şi nu se va şterge prea uşor de acolo – feeling-ul de final a fost epic, emoţionant şi cred că e singurul joc care se termină cu sacrificiul suprem, în care eroul moare pentru ca binele să izbândească . Sigur – n-am explorat toate posibilităţile jocului nici pe departe, nici n-am achiziţionat toate spell-urile şi skill-urile posibile şi nici n-am făcut toate quest-urile secundare, dar asta nu m-a împiedicat să-l savurez la maxim şi să apreciez povestea care i-a stat la bază, poveste cu nenumărate posibilităţi de alegere . Într-un cuvânt un joc excelent, un joc fără doar şi poate de nota 10 . 

Un japonez a luat-o de muiere pe una. Una asta nu e adevărată, e un personaj al unui joc Nintendo de agăţat. Şi, fiindcă Nene Anegasaki (aşa o cheamă pe pokemoana asta) era singura lui cucerire din ultimul timp, a luat-o de muiere. Slujbă cu preot, prieteni şi din partea lu’ generică şi din partea miresicii, tort, tot ce trebuie la o nuntă.

AVANTAJE

Nene este sigur virgină;

Este foarte ascultătoare;

Merge peste tot cu japonezul;

Nu îmbătrâneşte;

Nu are soacră;

Nu vorbeşte mult. Şi dacă vorbeşte, poţi să scoţi boxele din priză;

Nu îşi aduce phoenul, fardurile, pensetele, cremele, gelurile de duş, chiloţii, papucii cu cap de broască, măstile de păr şi faţă, zecile de încălţări în intimitatea ta;

Nu trebuie să păşeşti încep pe parchet când vii la 6 dimineaţa cu chiloţii rupţi şi ruj pe gulerul cămăşii;

Nu uită să se epileze pe picioare;

Cel mai important: NU ÎI VINE CICLUL.

DEZAVANTAJE

Moare sigur virgină;

Se combină cu oricine are un calculator pe care are instalat jocul ăsta care se numeşte Love Plus. Care vreţi să-i luaţi muierea japonezului, fuga pe DC++ sau trackere!

Nu găteşte;

Nu mătură;

Nu face sex oral;

Nu spală vase;

Nu poţi să-i altoieşti una pe şale din dragoste;

Nu poate să plece la mă-sa.

Filmul nunţii

   Experienţa vizuală e într-adevăr de nota 10 .

Un nou mod de a petrece timpul liber, valoare adaugată drumeţiilor montane, distractie.

Este un joc interesant şi palpitant, care combină frumuseţea drumeţiilor în natură cu mijloace moderne, high-tech. Un impuls dat omului zilelor noastre, de a-l urni de lângă calculator, de a-l scoate în natură să cunoască locurile interesante ale zonei geografice în care trăieste, să descopere locuri unde poate niciodată nu ar fi ajuns, sau nu le-ar fi remarcat frumuseţea.

Geocaching este un joc bazat pe poziționare GPS.

Pentru cei care cunosc conceptul de “treasure hunt”, descrierea geocaching-ului ar fi: un treasure hunt cu scopul de a afla coordonatele GPS ale comorii. După ce ai aflat aceste coordonate, e simplu: le introduci în GPS şi el te va ghida. Comoara este o cutie de diverse mărimi, care conţine: o hârtie cu descrierea jocului, un carneţel de vizite, în care notezi numele şi data vizitei şi ceva travel bug (un fel de breloc special pt geocaching), stikere, sau alte obiecte mici. Aceste obiecte se pot schimba: dacă vrei să iei un obiect trebuie să pui altceva în schimb. Obiectele sunt mai interesante în cache-urile mai mari, care în general sunt şi mai greu de găsit.

Oricine care are un GPS poate participa. Tot ce trebuie să faci e să iţi faci un cont pe www.geocaching.com unde sunt postate toate coorodnatele cache-urilor. Există comori în toată lumea. În România jocul a apărut prin 2007, dar sunt multe comori. Orice user poate pune o cutie, după care postează indiciile. Principiul poziţionării cutiilor este să ofere ocazia să vizitezi ceva interesant căutând comoara. În general nu se pun în câmp pustiu, fără nici un punct de interes.

De exemplu în Cluj sunt în Parc, Grădina Botanică, pe Cetăţuie, în Feleac, care sunt toate puncte “cheie”.

Cele pe care le-am găsit noi sunt simple, cu coordonate complete de pe site. Există în alte oraşe cache-uri cu coordonate ascunse. Ca să descoperi coordonata lipsă, trebuie să vizitezi un alt loc, unde gaseşti o cifră pe care o înlocuieşti ca să afli coordonatele finale ale cutiei. E mult mai interesant aşa. Din păcate nu există încă în Cluj, dar ştiu pe cineva care plănuieşte să pună o cutie de genul “mistery”.

Încă o regulă  importantă: când gaseşti cache-ul trebie să te asiguri că nu te vede nimeni! Dacă cineva vede cutia, o poate lua, muta, arunca şi jocul este periclitat. E foarte palpitant să stai cate 20-30 de minute lângă o cutie până pleacă toată lumea din zonă să o poţi deschide…

E tot un fel de turism, “altfel”.

   De data asta un trailer cu ceva gameplay care mă face să jinduiesc .

   Ce mai m-am jucat eu pe jocul ăsta şi cât de mult mi-a plăcut ! Acum are haine noi în sensul că vine cu un motoraş grafic îmbunătăţit bazat pe Serious Engine 3 şi cu distracţia aferentă bineînţeles .

   Nu-mi vine să cred că dobitocul ăla de Zevran m-a trădat şi cât m-am chinuit cu el să-l cresc şi să-i dezvolt abilităţile – am fost nevoit să-l omor, dar din păcate nu mai am pe nimeni acum care să se priceapă să deschidă cufere – asta e ! În altă ordine de idei m-am decis să mă predau la un moment dat ca să văd cum se schimbă cursul poveştii, dar n-am avut răbdare să stau mult în închisoare şi ca atare am evadat şi mi-am reluat parcursul glorios . Am impresia că jocul se apropie de final şi nu prea ştiu ce alegeri să fac – pe cine să susţin pentru a ajunge pe tron, pe cine să omor şi aşa mai departe – oricum jocul este excelent – te prinde şi orele trec fără să-ţi dai seama de curgerea timpului . 

DOWNLOAD FisierulMeu.Ro
DOWNLOAD Filehit.Net
DOWNLOAD Centupload.Com

   Am făcut rost de golem şi iarăşi am descoperit noi opţiuni şi tactici de combat şi astfel mi-am dat seama că mai am personaje nefolosite sau pe care le-am folosit doar la începutul jocului – fiecare are aptitudini diferite şi mi-a trebuit ceva vreme să-mi dau seama de asta – la început credeam că pe măsură ce avansezi poţi dobândi toate skill-urile necesare, dar nu-i aşa – fiecare personaj are un set de skill-uri proprii şi unele comune cu celelalte personaje – precum am mai spus complexitatea strategiilor cu care poţi aborda o luptă e fantastică – nici măcar nu poţi explora jumătate din posibilităţile oferite de joc . În altă ordine de idei pe măsură ce avansezi în joc faci tot mai multe alegeri dificile – unele semi-morale aş spune şi îmi pun iarăşi întrebarea pe care mi-am pus-o şi în primul articol pe tema asta – cum afectează acest lucru sfârşitul jocului oare ? Am mai aflat că pe măsură ce partenerii te dezaprobă tot mai mult în deciziile pe care le iei de-a lungul povestirii se poate ajunge ca in cele din urmă ei să te părăsească şi ca atare trebuie să le dăruieşti câte ceva – fiecare vrea altceva şi oricum, indiferent ce decizie iei nu îi poţi mulţumi pe toţi . O chestie care mă enervează oarecum este întreruperea unei călătorii pe hartă cu bătălii fără rost şi out of quest . Momentan însă m-am blocat pe podul cu dale mobile care trebuie activate de două ori – cred că am pierdut aproape o oră şi încă nu mi-am dat seama care este şmecheria (în timp ce puzzle-ul cu pisica a fost relativ uşor) .

Eu nu ma joc. Eu ma las purtata de joc. Pentru ca imi place sa il savurez pe tot, chit ca ajung sa pierd. Imi asum consecintele. Sunt mai curioasa de ce o sa se intample cand te joci tu cu mintea mea, decat daca m-as juca eu cu a ta. Prefer sa raman si sa ma bucur de specatacol. De ce sa-l stric? Cand pot decat sa-l completez? Vezi sa nu ma plictisesti, pentru ca as fi  tare dezamagita.

“The hunter gets captured by the game“. Si ce daca?

A Tona organitzen, cada any per finals de novembre, una d’aquelles fires que cap família amb nens i nenes pot deixar de visitar. Es tracta de l’anomenat Joc-Joc, una fira del joc i la joguina diferents. És a dir, jocs i joguines d’altres continents, però també jocs i joguines d’altres temps. Vull dir d’altres materials no convencionals avui en dia: com ara la fusta, tan escasa. Tona és una bonica població d’Osona, a pocs kms. abans d’arribar a Vic, a escassos 45 kms. de Barcelona per l’autovia de l’Ametlla. Una passejada ben fàcil. El diumenge al matí, i a la tarda també, els carrers s’omplen de paradetes on podreu observar, i si voleu comprar joguines diferents. Totes elles engrescadores, totes elles ben boniques, i d’una qualitat física i visual força allunyades de la mediocritat a que estem acostumats, nosaltres i la nostra canalla.  També hi trobareu un seguit de tallers, motivadors tots ells. Des dels més senzills, com ara fer un simple avió de paper, (us enrecordeu dels nostres fantàstics avions de paper), fins coses tan exòtiques com un Aualé. Al llarg del dia hi haurà demostracions, més o menys comercials o alternatives. Des d’esports amb la Wii omnipresent, fins ensenyar a jugar amb la Llengua. No falten exposicions, concursos o grans instal·lacions de jocs pels carrers adjacents a la carpa de la fira. En fí, com veieu, un diumenge ben diferent, però absolutament recomanable i lúdic, un somni pels vostres infants. La fira s’integra dins els actes de la festa major de Sant Andreu, la festa d’hivern. Això dona encara més motiu per pujar fins a Tona. El dissabte hi ha sardanes i ball. El mateix diumenge mostres diverses pels carrers del poble, trobades de cotxes antics, de plaques de cava i una munió d’actes més. Mireu-vos el programa a la web del municipi. Tona és un bon lloc d’excursions. No en va està a les portes del Montsey. El propi poble no està mancat d’interès, amb carrers medievals. La pujada al castell, dalt del turó, amb una esglèsia romànica i les restes de la torre de la fortalessa, és obligada. La vista espectacular. El terme està ple de petites esglèsies i ermites, romàniques en la seva major part, i de masies increibles. A Tona hi ha aigües sulfuroses i un balneari: el Codina. Deixeu-vos mimar!. Si us voleu quedar a dormir el cap de setmana us recomanem l’Hotel Aloha, amb bones habitacions i bon restaurant. També hi ha bon restaurants, com per exemple La Ferreria. Bona estada a Tona!. Bona fira del joc diferent!.

En Tona organizan, cada año para fin de noviembre, una de esas ferias que ninguna familia con niños y niñas puede dejar de visitar. Se trata del llamado Joc-Joc, una feria del juego y del juguete diferentes. Es decir, juegos y juguetes de otros continentes, pero también juegos y juguetes de otros tiempos. Quiero decir de otros materiales no convencionales hoy en día: como la madera, tan escasa. Tona es una bonita población de Osona, a unos pocos kms. antes de llegar a Vic, a escasos 45 kms. de Barcelona por la autovía de l’Ametlla. Un paseo muy fácil. El domingo por la mañana, y por la tarde también, las calles se llenan de tenderetes donde podréis observar, y si quereis comprar, juguetes diferentes. Todos ellos estimulantes, todos ellos muy bonitos, y de una calidad física y visual bastante alejadas de la mediocridad que estamos acostumbrados, nosotros y nuestros niños. También encontraréis una serie de talleres, muy motivadores todos ellos. Desde los más sencillos, como hacer un simple avión de papel, (os acordáis de nuestros fantásticos aviones de papel), hasta cosas tan exóticas como un Aualé. A lo largo del día habrá demostraciones, más o menos comerciales o alternativas. Desde deportes con la Wii omnipresente, hasta enseñar a jugar con la lengua. No faltan exposiciones, concursos o grandes instalaciones de juegos por las calles adyacentes a la carpa de la feria. En fin, como veis, un domingo diferente, pero absolutamente recomendable y lúdico, un sueño para vuestros niños. La feria se integra dentro de los actos de la fiesta mayor de Sant Andreu, la fiesta de invierno. Esto da aún más razones para subir hasta Tona. El sábado hay sardanas y baile. El mismo domingo muestras distintas por las calles del pueblo, encuentros de coches antiguos, de placas de cava y una multitud de actos más. Vea el programa en la web del municipio. Tona es un buen lugar de excursiones. No en vano está a las puertas del Montseny. El propio pueblo no carece de interés, con calles medievales. La subida al castillo, en lo alto del cerro, con una iglesia románica y los restos de la torre de la fortaleza, es obligada. La vista espectacular. El término está lleno de pequeñas iglesias y ermitas, románicas en su mayor parte, y de masías increibles. En Tona hay aguas sulfurosas y un balneario: el Codina. ¡Déjese mimar!. Si os queréis quedar a dormir el fin de semana os recomendamos el Hotel Aloha, con buenas habitaciones y buen restaurante. También hay otros buenos restaurantes, como por ejemplo La Ferrería. ¡Buena estancia en Tona!. ¡Buena feria del juego diferente!.

   Povesteam în articolul anterior despre complexitatea sistemului de combat şi depre niscaiva neajunsuri ale sale – între timp am mai avansat în joc, am făcut alte combinaţii şi am abordat alte tactici în luptă, iar rezultatele se văd cu ochiul liber – omuleţii se mişcă mult mai bine, îşi utilizează mai bine resursele şi per ansamblu mă pot declara mult mai mulţumit decât înainte de combat şi asta în pofida unor mici delay-uri şi stagnări în luptă . Cât despre alegeri nu poţi avea niciodată sentimentul că ai luat decizia corectă sau doar bună (exceptând cazurile evidente) – practic mereu ai un sentiment de părere de rău – oare ai omorât pe cine trebuie, oare ai cruţat întemeiat pe cineva şi aşa mai departe, dar tocmai ăsta constituie punctul forte al jocului şi ceea ce îmi place la el – îmi aminteşte de un alt joc excelent – The Witcher .

Câti dintre voi vă mai aduceti aminte de Ascunsa, Somata, Flori fete sau băieti sau Rațele și Vânătorii? Jocurile atator copilarii… cine le poate uita?

E, iaca eu am descoperit un joc mai fain și mai de actualitate, mai chill asa. Îl cheamă IA PULA și e tare simplu și distractiv. Entărteining.

Cum se joacă?
Pai… dai pula.

Cum dau pula?
Intri in vorbă cu cineva, eventual cu Mirela daca esti combinat la cartela, si trebuie sa ii atragi atenția printr-o întrebare sau o exclamație scurta (Ex.: Uai!.., Xulescu!, bă!, Văleu! ș.a.m.d.)

De câți jucători e nevoie?
De cât mai mulți, doar vrei sa ai un numar cât mai mare de puli date!

Am luat pula. Ce fac?
Păi eu mi-am bătut gura degeaba până acuma?
O dai mai departe, cum ce faci !?

Cine Câștigă?
Greu de spus; câștigă cine a dat pula de cele mai multe ori; în caz de egalitate de puli între doi jucători, se va face departajarea prin numărul de puli primite!

Așadar ”Distracție Plăcută!”.

Câti dintre voi vă mai aduceti aminte de Ascunsa, Somata, Flori fete sau băieti sau Rațele și Vânătorii? Jocurile atator copilarii… cine le poate uita?

E, iaca eu am descoperit un joc mai fain și mai de actualitate, mai chill asa. Îl cheamă IA PULA și e tare simplu și distractiv. Entărteining.

Cum se joacă?
Pai… dai pula.

Cum dau pula?
Intri in vorbă cu cineva, eventual cu Mirela daca esti combinat la cartela, si trebuie sa ii atragi atenția printr-o întrebare sau o exclamație scurta (Ex.: Uai!.., Xulescu!, bă!, Văleu! ș.a.m.d.)

Atenție! Dacă nu vi se raspunde cu ”da?”, ”ce?„ sau o altă exclamație/un alt onomatopeu care să confirme atenția celeilalte persoane pula nu se pune, așa că aveți grijă!

De câți jucători e nevoie?
De cât mai mulți, doar vrei sa ai un numar cât mai mare de puli date!

Am luat pula. Ce fac?
Păi eu mi-am bătut gura degeaba până acuma?
O dai mai departe, cum ce faci !?

Cine Câștigă?
Greu de spus; câștigă cine a dat pula de cele mai multe ori; în caz de egalitate de puli între doi jucători, se va face departajarea prin numărul de puli primite!

Așadar ”Distracție Plăcută!”.

Pac Pac!

   Jocul s-a updatat cu expansion pack-ul Ascension şi şi-a schimbat interfaţa – mai logică puţin şi mai stilată, şi grafica care era deja bună a fost îmbunătăţită, au reapărut quest-urile, dar level-up e la fel de greoi ca să nu zic superenervant, iar sistemul de quest-uri tot tâmpit e – te plimbi pe la trei inşi înainte şi înapoi  ca să-ţi dea trei lulele de puncte la experienţă ! Am încercat să iau un quest mai serios – cel cu conjuratul, am rezistat până la jumătate şi apoi pa ! Păcat de toate aceste îmbunătăţiri şi de grafica superbă – level-up-ul e un coşmar – practic de mai bine 2 luni sunt la acelaşi nivel şi chiar n-am răbdare să stau 3 ore în el pentru un singur nivel (iar ca să stai degeaba în oraş pentru acel level-up greoi o zi întreagă chiar că nu merită) !

Potrivit unui studiu, anumite jocuri video încurajează recurgerea la tortură, şi ignoră atacurile împotriva civililor, sau a bisericilor, fiind promovate jocurile de război, fapt ce contravine drepturilor omului.

Cercetătorii susţin că spre deosebire de literatură sau filme, jocurile oferă un rol activ jucătorului, iar nivelul lor de realism face ca ele să fie utilizate în cadrul formării militarilor pentru zonele de conflict din Afganistan sau Irak.

Astfel, au fost identificate douăzeci de jocuri extrem de periculoase pentru mesajul pe care îl transmit, datorită scenelor de violenţă virtuală, fapt ce incită jucătorii la violenţă în viaţa reală. Unele încurajează atacurile asupra persoanelor civile, a bunurilor protejate, precum bisericile, altele încurajează recurgerea la tortură şi tratamentele inumane.

Astfel, autorii studiului consideră că jocurile video nu trebuie să fie indiferente faţă de lege şi etică şi să condamne actele de violenţă. Studiul efectuat de Pto Juventute şi TRIAL recomandă producătorilor să integreze “cu imaginaţie şi eficienţă” respectarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional umanitar în jocurile video, introducând, de exemplu,intervenţia Crucii Roşii.

Toshiba a creat o reclama ce intra mai mult in zona de marketing viral decat in cea de reclama traditionala. Desi filmul are aceeasi lungime cu o reclama clasica de lansare de campanie sau de brand, un minut, te incita caci incepe cu imagini pe care nu te-ai astepta sa le vezi, te atrage sa vezi ce se intampla, te incanta cand imaginile arata lucruri pe care muritorii nu le vor vedea pe viu vreodata pentru ca, in timp ce se deruleaza secundele de promovare a produsului la sfarsitul reclamei, sa ai deja in minte ideea de a-l vedea inca o data sau de a-l da mai departe.

Ajungem in felul acesta la marketingul viral care prin definitie este o tehnica de marketing ce foloseste retele sociale existente pentru replicarea mesajului si pentru a creste brand awareness-ul produsului sau marcii vizate dar si pentru a atinge alte obiective strategice (de exemplu vanzari). Marketingul viral ia forme diverse printre care clipuri video, jocuri interactive in timpul navigarii pe Internet, jocuri publicitare, carti electronice, software branduit, imagini si chiar text.

Scaunul a ajuns la altitudinea de 30.256 metri.