Nu putini se folosesc de Samsung in ultratehnologizata lume moderna. O firma renumita. Al carei nume e inscriptionat si pe tricourile albastre ale lui Chelsea, vizionata in lungul si latul lumii. Cei care au vizionat astazi meciul Aston Villa – Chelsea, 2-1, s-or fi intrebat insa cui ii face reclama clubul din Birmingham. Acorns nu suna aidoma lui Samsung.

Ei bine, Villa are meritul de a urma exemplul pozitiv al Barcelonei, oferind publicitate gratuita unui ospiciu de copii, Acorns, din zona centrala a Angliei, Midlands. Este o dovada ca industria fotbalului profesionist mai are pe ici-colea o latura caritabila, o fata umana, o farama de afectiune. Visiniu-albastrii dau astfel o mana de ajutor unei organizatii din comunitatea locala mult mai in nevoi decat clubul cu suficiente surse de venit…

Ofera si ti se va da, o fi mantra celor de la Villa Park. Sigur e ca Randy Lerner, proprietarul american al clubului, il ajuta pe piata transferurilor pe managerul O’Neill cu fonduri chibzuit alocate si iata cum incet-incet se contureaza o atractiva trupa in Birmingham, reunind alde Ashley Young, James Milner ori Gabriel Agbonlahor. Autohtoni tineri. Dar sa revin la sponsori.

Asadar Villa incaseaza… aer de pe urma sponsorului de pe tricou, in vreme ce Chelsea ia 13 milioane pe an de la Samsung.

Ca vremurile sunt grele se vede in piepturile “lanternei rosii” Portsmouth, ce face reclama unei firme pe internet oferind locuri de munca. Jobsite varsa in schimb doar 250.000 lire anual gruparii de la Fratton Park. Maruntis pentru un club impovarat, cu jucatorii plecati si evoluand pe un stadion arhaic, inghesuit ca pe vremuri.

Burnley si Wolves au macar circumstanta atenuanta de a fi nou-promovate, incercand din mers sa-si consolideze profilul. Samuel Cooke & Co, o firma de lubrifianti industriali, achita 400.000 lire sterline pe an lui Burnley, aceeasi suma fiind platita “Lupilor” de siteul de pariuri online Sportingbet.com, un parteneriat similar existand si intre Hull City si Totesport.com, pe o jumatate de milion anual, respectiv intre 118Bet, o alta firma de pariuri, si vecinele din Greater Manchester, si anume Bolton si Wigan, fiecare incasand cam 750.000 lire.

Sunt insa si firme care platesc mai bine, de exemplu Chang, compania de bere din Tailanda, ce plateste 2,6 milioane lui Everton Liverpool, pentru a nu aminti de excelentul contract avut de Fulham, ce a negociat cu LG pe 4 milioane anual. Surprinzator, pentru un club relativ mic, insa totusi strategic pozitionat in vestul Londrei, cu destui simpatizanti cu dare de mana, fapt valabil si pentru locuitorii zonelor adiacente sau numerosii spectatori straini ce se aventureaza la Craven Cottage.

Liniile aeriene pluseaza, Emirates Airlines, al carei nume e purtat si de arena “Tunarilor”, achitand 5 milioane Arsenalului, iar Etihad achitand aceeasi suma lui Manchester City. Unde sunt patroni din lumea araba si sonoritatea numelui sponsorului ne duce cu gandul tot la nisipuri fierbinti.

Mult ia Tottenham de la Mansion.com Casino and Poker, o alta firma online de jocuri de noroc, jocuri ce au patruns recent in forta pe piata fotbalistica. Pariurile si fotbalul se completeaza… 8,5 milioane e suma achitata Spursilor!

Cluburile mari din nord-vest vin insa parca din alta lume la acest capitol. Manchester United nu s-a sinchisit ca e in ultimul sezon al contractului cu AIG, firma falimentara de asigurari cu sediul peste ocean, si care oferea cea mai buna plata din lumea balonului rotund la capitolul sposnsorizarilor pe tricouri, 14,125 milioane, de la anul continuand in aceiasi parametri cu Aon, tot o firma de asigurari, ce a crescut potul. Liverpool a dat si ea lovitura, trecand in 2010 de la berea Carlsberg, ce varsa 7,5 milioane pe an, la Standard Chartered Bank, o institutie financiara ce s-a angajat sa achite si ea tot cate 20 milioane pe an, timp de 4 editii. Uite o banca in bani…

Mai sunt si alte firme de pariuri, rasarite aidoma ciupercilor. Boylesports, pe tricourile lui Sunderland, achitand 2,5 milioane “Pisicilor negre”, si SBO Bet, oferind 1,67 milioane lui West Ham. Un milion si jumatate ia Blackburn de la Crown Paints, o firma de vopsele, de unde ca doar in Lancashire firmele manufacturiere se aventureaza in lumea banilor din Premier League.

Stoke City, ca si Arsenal, are numele sponsorului atat pe tricouri cat si pe frontispiciul arenei. Britannia ofera credite pentru locuinte si un milion pe an ros-albilor.

Intrebarea e cat va mai sta Birmingham cu F&C Investments in piept, tinand cont ca firma financiara ofera “doar” 600.000 pe an iar albastrii tocmai au fost preluati de consortiul condus de ambitiosul Carsten Yeung, asiatic ce trambiteaza cheltuirea a 80 milioane pe noi achizitii in urmatoarele doua editii. La asa investitii, probabil si un sponsor mai manos…

Tragand linia si adunand, 7 prim-divizionare sunt sponsorizate de firme de pariuri ori jocuri de noroc, un numar in crestere in conditiile in care omul de rand cade prada dependentei de un asemenea viciu, in incercarea de a ajusta costul traiului tot mai “inghesuit”. Pentru a nu mai aminti de tentatiile cu care e bombardata tanara generatie, urmarind indeaproape jocul si mereu fascinata de atractivele tricouri ale favoritelor. Baiatul citeste numele 118Bet si apoi da fuga la tastatura. Pe banii tatalui…

O lume nebuna, nebuna. Un fotbal mercantil, vandut fortelor de piata si puterii absolute a publicitatii. Puterea de vanzare si marketing a fotbalului e coplesitoare, cu 4,77 miliarde telespectatori in 200 tari, vizionand Premier League. De aici si interesul sponsorilor de a figura pe tricoul rosu al lui United… Dar, dupa cum vedem, una ca Portsmouth ia doar graunte iar Villa a ales solutia ideala, solitara si admirabila. Nu pe bani, ci pe sentimente.

De poti sa-ti tii capul limpede cand toti ceilalti si l-au pierdut pe-al lor… Parca asa zicea Kipling in If. Daca…

Conform celebrului principiu “vrei nu vrei, bea Grigore aiasgma” trebuie să merg de două ori pe zi cu metroul. Şi pentru că cerestorii, acrobaţii, clovnii, stripteusele şi celebra fraza “suntem 7 fraţi acasă şi mama e la spital şi tată la puşcarie” au devenit expirate, azi am văzut noul agarici de Metrorex. Omul cu Bingo.  Asta pentru că peisajul extrem de colorat din galeriile subternae să fie aproape complet.
La fiecare staţie unde oprea metroul, în câte două sau trei locuri era aşezat “strategic” un bărbat sau o femeie cu o geacă albastră, alături de o masă cu o urnă. Curioasă m-am apropiat să văd ce se vinde sau ce se dă pe gratis, de se strângea lumea ca la urs în jurul lor. Şi m-am lămurit imediat. Spiritul libertin al românului, şi dorinţa de a avea cât mai mulţi bani fără muncă, îi făcea să se adune în jurulul mesei ca musca la….(aici completaţi voi, că eu vorbesc civilizat pe blogul meu).
Oare câţi oameni se duc să-şi lase banii acolo creznad cu tărie că aceştia vor reveni la ei de sute şi milioane de ori mai mulţi ? Oare câţi ani or să treacă până când românul se va învăţa că banii nu se fac uşor, că ei vin fără muncă doar la ăia extrem de norocoşi ( a se citi că mămica lor e veriosoara de gradul 1 cu sora naşului celui care lucrează la Bingo).
Nu am jucat niciodată la jocuri de genul (deşi recunosc că acum câţiva ani mai băgam un bilet la 6/49 o dată la câteva luni, aşa de formă, dar m-am lăsat de sport că e neconstructiv) şi nici nu o să îmi arunc banii pe fereastră aiurea; pe bune, mai bine le dau foc decât să îi indes cu mâna mea în buzunarul unui hoţ.

Tu joci la bingo, la loto, la loz în plic ? Ce părere ai despre acest sistem prin care noi le dăm la alţii bani nemunciţi ?

2.500 de persoane joacă zilnic în cazinourile live din România, potrivit unei analize Business Magazin din această săptămână

Cine sunt cei care trec seară de seară pragul cazinourilor? Nu există un portret-robot al jucătorului, spun oamenii din industrie. “Putem vorbi de trei tipologii”, afirmă Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România: “Amatorul de distracţie, care-şi doreşte să se simtă bine, visătorul de tip Ogică, care aşteaptă marele pot, şi iubitorul de adrenalină, bogat, dar nu suficient de curajos încât să facă bungee jumping”.

În prima categorie intră în general cuplurile între 30 şi 50 de ani, plictisite adesea şi dornice să iasă din rutina ieşitului la restaurant sâmbătă seara. Ei joacă în medie de 200 de lei. În cazinouri, li se oferă clienţilor gratuit mâncarea şi băutura. “E ca în cazul dealerilor de droguri, care oferă gratis ţigări cu substanţe interzise puştilor de liceu”, explică Sorin Constantinescu. 20% dintre clienţi devin, în timp, dependenţi de jocurile de noroc, într-un interval de maximum 6 luni – 1 an. “Jocurile de noroc creează dependenţă”, spune şeful asociaţiei, care intenţionează să afişeze în incinta cazinourilor din Bucureşti mesaje de acest tip.

O altă tipologie o reprezintă visătorul, românul tip Ogică, care-şi cheltuie ultimii bani din salariu sau din pensie pentru a juca la cazinou. “Genul ăsta de client aşteaptă marele pot”, spune Sorin Constantinescu. E acelaşi pe care îl întâlneşti la agenţiile de pariuri, dar şi la Loto 6/49. De regulă, e tânăr, între 25 şi 40 de ani, pentru că, “dacă e mai matur, ştie că nu există om care să se fi îmbogăţit din jocuri de noroc”, afirmă Constantinescu.

Peste 50 de ani, om de afaceri realizat, cu foarte mulţi bani, iahturi şi case de vacanţă reprezintă caracteristicile celei de-a treia categorii de clienţi. De altfel, potrivit celor din industrie, acesta este clientul ideal – cel căruia nu-i pasă dacă pierde sau câştigă. El joacă sume cuprinse între 5.000 de dolari şi 100.000 de dolari cu aceeaşi lejeritate, afirmă Constantinescu.

Cât şi cine cheltuie în cazinou

Cu o experienţă de 20 de ani în industria gamblingului, în România, dar şi peste Ocean, la Las Vegas, Constantinescu are astăzi propriul cazinou, deschis în incinta unui hotel de lux din Bucureşti. “Avem 250 de clienţi în fiecare seară, ce cheltuie în medie 125 de euro pe lună”, spune el. La rândul sau, Andrei Frimescu, directorul de marketing al Casei Vernescu, în incinta căreia funcţionează Casino Palace, unul dintre cele mai vechi cazinouri din Capitală, dar şi cel mai cunoscut, spune că suma medie cheltuită de un client este sub 200 de euro, în scădere cu 20-25% faţă de anul trecut, însă numărul clienţilor a crescut.

Români sau străini, cine e mai interesat de jocurile de noroc? “Depinde”, spune Constantinescu. “Odată cu criza, procentul s-a inversat. Dacă înainte aveam doar 40% străini şi 60% români, acum e invers. Majoritatea sunt americani, englezi şi turci, în vreme ce evreii – a căror pasiune pentru joc este recunoscută – au devenit mult mai calculaţi diminuându-se numărul celor care joacă”. Oricum, bărbaţii sunt majoritari în cazinouri şi preferă, spun oamenii din industrie, în special mesele de joc, spre deosebire de femei care, într-un procentaj de 60%, sunt atrase de slot machine.

Radiografia unei industrii

“Nicio stradă fară o sală de joc” – a fost mottoul care a stat la baza apariţiei a sute de cazinouri in România ultimilor doi ani. În fiecare cartier din oraşele mari au apărut cel puţin două-trei săli, concurând pe spaţii cu băncile şi farmaciile. Criza şi unele schimbări legislative vor aduce mai multă raţiune în această piaţă care părea să nu se mai oprească, scrie Business Magazin în ediţia din această săptămână, analizând o industrie care valorează 750 de milioane de euro în România, o ţară în care nu a existat propriu-zis o piaţă de gambling, după cum afirmă Eduard Bieltz, directorul de strategie al Ritzio Entertainment Group Romania. Ritzio reprezintă compania care a adus aici cazinourile electronice Million şi care, în 2008, a dominat piaţa din punctul de vedere al numărului de săli, dar şi ca număr de aparate (peste 4.500), notează publicaţia economică.

Ca şi ceilalţi mari operatori de săli de jocuri, Max Bet, Admiral, City Casinos, şi ruşii de la Ritzio au fost nevoiţi să renunţe la o parte din sălile deschise anul trecut, cu o investiţie de peste 75 de milioane de dolari (54 de milioane de euro). Criza economică şi o serie de schimbări legislative care vor taxa din nou mai dur jocurile de noroc ar putea redimensiona, încă o dată, piaţa cazinourilor din România. Avdey Pinalov, directorul Ritzio Entertainment Group, spune pentru Business Magazin că închiderea a peste 35 de săli Million este nu numai o consecinţă a crizei economice, care a redus până acum piaţa cazinourilor (live şi electronice) cu aproximativ 20%, ci şi a euforiei deschiderilor din 2008 – care au dus, invariabil, şi la erori de management.

Este şi normal să se întâmple asta, consideră Sorin Constantinescu, preşedintele AOCR, estimând că numărul aparatelor de joc înregistrate în România în ultimii ani şi numărul de firme care au intrat pe acest segment depăşesc potenţialul pieţei: “Acum sunt în România 1.200 de firme care au licenţă pentru jocuri de noroc cu aparate şi peste 60.000 de aparate înregistrate – acestea sunt cifre care arată că s-a pierdut controlul, deoarece nu ai cum să ţii un control fiscal corect la atât de multe aparate”, spune Constantinescu. Analiza Business Magazin arată că un client al unui cazinou electronic joacă în medie 50 de lei la fiecare vizită.

Guvernul pregăteşte pentru cazinouri schimbări legislative care ar ridica nivelul de taxe şi impozite până la 80% din venituri, după cum arată proiectul de lege propus de Ministerul Finanţelor. Asta ar duce, scrie Business Magazin, la pierderi destul de importante, mai ales acum, când piaţa a scăzut.

INFO

Cifrele industriei
l 2.500 persoane joacă zilnic în România în cazinourile live
l 5% din populaţia unui oraş este amatoare de joacuri de noroc
l 60.000 de maşini de jocuri electronice au fost înregistrate în România, anul trecut
l 750 milioane de euro, cifra aproximativă a industriei de gambling din România
l 350 de milioane de euro, afacerile celor 25 de cazinouri live din România
l 30%, scăderea sumelor pe care oamenii le joacă la cazinouri
l 50 de lei joacă în medie la fiecare vizită un client al cazinourilor electronice
l 250 de euro cheltuia în medie un client de cazinou în 2008
Sursa: Business Magazin

De ce au 36.000 de persoane interzis în cazinouri
36.000 de persoane nu au voie să intre în cazinourile din Bucureşti, deoarece numele şi semnalmentele lor apar pe aşa-numita „black list“, o listă a persoanelor indezirabile. În această categorie intră trişorii, numărătorii de cărţi, consumatorii de mâncare şi băutură, hărţuitorii jucătorilor, falşii pariori, explică Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România. Lista a fost creată în 1994. 65% dintre persoanele menţionate în ea sunt români.

Sursa: Gandul

De curand m-am apucat de poker, Texas Hold’em joc pe titanpoker.com iar cand nu sunt turnee free joc Governor of Poker un joc de care am aflat de la unchiul meu din Italia. Este interesant jocul dar cand joci cu calculatorul… deh, stiti toti cum e computerul… e altfel cand joci cu altii jucatori, unul mai profesionist altul mai amator … Astazi a fost primul meu turneu pe titanpoker.com unde nu am rezistat prea mult din cauza ca ma batut unchimiu la cap sa dau all in si ma prins aiurea alt jucator… dar totusi am cazut mam ridicat si tot asa, invat si eu. Ma simt bine totusi ca mam clasat pe 788 din 1000 deci au fost si altii mai slabani ca mine )

Va urez succes celor ce va apucati de poker, aveti grija ca se pierd multi bani

PS: Cei care vreti invitatie pe titanpoker.com astept replay aici cu urmatoarele date:

Nume:
Prenume:
Email address:

Facandu-va cont printr-o invitatie veti beneficia de un bonus.

E a treia seară în care câştig la ruletă. E a treia oară în viaţa mea când joc. Da, da, ştiu, e norocul începătorului. Pentru mine nu e neapărat vorba de bani. E senzaţia aia pe care o ai atunci când te uiţi la alţii  cum pierd, te uiţi în pulă cu satelitul, te uiţi oriunde, numai să nu vezi unde cade bila. Şi când vezi că ai câştigul maxim îţi vine să urli.

În casino se aude Michael Jackson. Fuck it, he was great.

Şi te simţi inspirat. Şi faci cele mai inspirate pariuri. Şi întrebi timid tipa care stă pe lângă masă dacă poţi servi băuturi alcoolice. Îţi aduce berea după care tânjeai mai mult decât după un pariu câştigat. O întrebi cât face şi zice că e din partea casei. (oricum pierzi, fraiere, măcar o bere să-ţi dăm). Şi te uiţi mulţumit la faţa ei când o chemi şi-i zici că vrei să scoţi banii. Şi poţi citi pe faţa ei ură şi admiraţie în acelaşi timp. (Al dracu’ om, e a treia seară când vine aici şi a treia seară când câştigă).

Ruleta e nasoală. Casa câştigă întotdeauna. Tu iei un milion, alţii pierd cu zecile. Nu fiţi fraieri şi nu consideraţi ruleta o sursă de venit. Eu o fac doar de plăcere. Şi acum pariez pe banii câştigaţi tot acolo.

Şi ca să nu mănânc căcat aiurea, ar fi frumos din partea mea să vă dau şi nişte ponturi.

1. La ruletă tre’ să ai răbdare. Câştigurile mari vin din pariuri mici şi după multe ore.

2. Dacă ai făcut un pariu şi l-ai pierdut, repetă-l.

3. Nu te uita la cei care pariază milioane pe două numere.

4. Pe asta o ştiţi toţi: stabileşte, înainte să intri în casino, cât eşti dispus să pierzi. Ai pierdut, opreşte-te.

5. Mergi la casino cu un prieten cu mai multă stăpânire de sine. El te va opri când vei vrea să fii prost.

6. Dacă ai pierdut mai mult decât ai băgat, lasă-te pentru totdeauna.

Cred in reabilitare.  Am vazut cu ochii mei, oameni care s-au schimbat total.

1. Jocurile de noroc. A renuntat total, din cauza unei femei. A inteles ca fute bani aiurea si le-a lasat. Pana a castigat un pot de vreo 30.000.000 lei vechi. Apoi iar a inceput..si intr-un sfarsit s-a lasat.

2. Bautura. O persoana..care statea cu sticla dupa el 24/24, a realizat ca nu aduce nimic bun. De fiecare data cand il vad, e cu sticla de pepsi dupa el. Are 2 ani si ceva…de cand e curat.

3. Bautura, tigari, cafea. Aveam un unchi, care a facut parnaie fara a fi vinovat. Bause cu niste prieteni, si acei “prieteni” au violat o fata. A facut 7 ani de parnaie degeaba. Toata familia i-a sarit in cap, l-au renegat. Nimeni nu l-a mai bagat in seama, inafara de familia mea. Si a fost destul de recunoscator. A plecat In Israel vreo 12 ani..si apoi in Italia. De cand a fost in inchisoare, a renuntat la baut…fumat..chiar si cafea. A renuntat la vicii

Lumea spune ca nu poti schimba o alta persoana. Ba o poti schimba si fara bataie.

Pana nu te lovesti de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos.

Postat de Skorpion în “Biblioteca din chioşc”

Si-a dorit enorm de mult sa vada Parisul, dar a reusit doar  sa moara de ziua Frantei.
Pentru ca niciodata nu a avut suficienti bani pentru ea insasi si toata viata si-a dedicat-o
unicului copil – o fiica, pe care a adorat-o.

A lasat fiicei sale un apartament de 3 camere si o garsoniera, ceea ce pentru o tinara
de 33 de ani in Romania de azi nu este deloc putin lucru.
Se stie cit de multi tineri muncesc, trudesc si inca mai locuiesc impreuna cu parintii lor…

Mama Roxanei a murit anul trecut.
Ea stia de pasiunea fiicei ei pentru jocurile de noroc, ii facuse enorm de multe necazuri
in ultimii 10 ani, dar a sperat ca dupa moartea ei, fiica – stapina pe doua apartamente -
si avind un job bunicel, se va da pe brazda….

Dar nu a fost asa…

Intii a vindut garsoniera prinzind ultimul tren cu pretul excelent. Si-a achitat
datoriile contractate pina la moartea mamei ei si restul de bani (multi….) i-a depus
in banca.
A fost bine asa! Avea un apartament si zeci de mii de euro in banca.
Pentru o tinara de 33 de ani in Romania de azi si cu un job bunicel, era o situatie excelenta…

Banii in banca puteau sa faca puiuti si chiar au facut citeva luni….
asta pina in luna ianuarie 2009, cind pasiunea pentru joc a irupt brusc intr-o zi friguroasa…

si i s-a intunecat mintea….

a jucat timp de 3 saptamini toti banii din banca…munca de o viata a mamei ei…

se terminasera banii, dar dracul inca mai voia bani….
a intrat si in banii companiei, patronul avind o foarte mare incredere in Roxana…
Roxana muncea enorm la firma, seara de seara pleca tirziu pe la 8-9,
era desteapta  şi… de incredere, credea seful ei!

Cind si-a dat seama ca a jucat si banii companiei, a simtit că-i fuge pământul de sub picioare şi  a apelat la varul ei, care a salvat-o cu vreo 23.000 euro, fără ca şeful ei să bănuiască ceva
(gest care s-a dovedit total gresit)

Spiritele s-au linistit, Roxana era fericita ca seful ei nu a aflat nimic,
banii fiind pusi la loc….Roxana a crezut ca a fost ultima provocare a “destinului”.

Dar nu a fost asa! În luna aprilie Roxana ‘a spart’ din nou 18.000 euro si
nemaiputind apela la varul ei, dar nici in alta parte, a fost nevoita sa-l anunte
pe patron, care in disperarea lui ca nu poate plati lefurile angajatilor a fortat
vinzarea apartamentului de 3 camere mostenit de Roxana de la mama ei.
Mama ei plătise vreo 25 de ani rate pentru acest apartament.
A vindut apartamentul sub pretul garsonierei vindute in toamna trecuta.

Vinzind apartamentul, Roxana si-a achitat obligatia fata de patron, care
a penalizat-o cu inca 10.000 Euro, si-a achitat datoria fata de varul ei,
a mai avut si alte obligatii pe care si le-a achitat val-virtej.

Acum a ramas:
- fara casa, pe care va trebui s-o paraseasca la sfirsitul lunii iunie;
- fara job, pentru ca patronul a determinat-o sa-si dea demisia;
- fara ajutorul de somaj, pentru ca dindu-ti demisia nu beneficiezi de asa ceva;
- trebuie sa goleasca apartamentul in foarte scurt timp si nu are unde duce continutul
apartamentului (mobila, tablouri, carti, bibelouri, tot ce poate stringe o mama iubitoare);
Roxana s-a si gindit ca o parte din mobila va lasa in fata blocului pentru amariti;
iar restul casei il va imprastia pe la rude, prieteni, cunostinte
(si acolo vor ramine definitiv…)

Si acum intreb: nu ar trebui interzise la scara nationala, globala, jocurile de noroc?
De ce se permite asa ceva?
De ce unii sa se imbogateasca pe spinarea unor iresponsabili, bolnavi psihic dupa altii,
la fel ca drogurile, alcoolul etc???
iar ticalosii sa-si construiasca vile, fara ca din cistigul lor sa dea mare lucru la stat…

Roxana spune ca s-a trezit la realitate;
este total derutata si nu stie incotro s-o ia: sa-si caute repede job? acum?
cind criza este la virf in Romania?
sa-si caute o camera de inchiriat? o garsoniera de inchiriat costa cam 200 euro.
dar cum sa inchirieze cind nu are din ce plati, ce i-a mai ramas abia ii ajunge pentru
un viitor foarte nesigur de citeva luni…

Si nu a trecut nici un an de la moartea mamei ei.
Ziua Frantei este abia pe 14 iulie.

Oare Roxana s-a trezit?
Ii trebuie un psihiatru?
Are sanse sa scape de acest viciu sinistru????

NOTA : 7 RECOMANDAT

Download subtitrare Yonkers Joe

Trailer Yonkers Joe :

Pariatul pe întreceri sportive are o logică elementară – intenţia de a intui un fapt ce urmează să se întâmple. Indiferent dacă este vorba despre rezultatul final al întrecerii, despre diverse etape ale competiţiei, despre numărul de goluri marcate, scorul exact sau doar banalul cine bate/cine pierde.

Zaruri antice , descoperite in Persia Antica

Totul a început în Evul Mediu, în perioada turnirurilor. Nu se ştie exact cine a fost primul care a pariat, întrucât „apucătura“ era raspândită, mai ales, în rândul oamenilor simpli. Dar aceştia nu participau nici măcar în calitate de spectatori la întreceri! Şi atunci? Cum ar fi putut afla ei rezultatul, câtă vreme în acea perioadă, singurele specimene de presă erau cronicile şi letopiseţele? La turniruri luau parte cavaleri, proprietari de cai. Spectatori – diverşi nobili din regiune sau din respectivul regat. Mai existau paji, servitori ori îngrijitori de cai, constructorii care realizau scenele, soldaţii care asigurau paza, servitorii care aşteptau un semn al stăpânului în caz că ar fi avut nevoie de ceva.

Cei care doriti predictiile si articolele in email zilnic , va puteti inregistra aici , alti 82 de cititori ai blogului primesc recomandarile fie folosind un RSS reader si abonandu-va la feed, fie in e-mail. Tot ce trebuie sa faci e sa completezi adresa ta de e-mail si un cod de validare , e simplu si necesita doar 2 pasi. Vei fi “deranjat” cu un singur email/ zi , care va sosi intre orele 15-16 , pentru a putea profita la maxim de informatiile gasite aici.

Iată deci că, în afară de galeria nobililor, se împlinea un număr bunicel de persoane secundare participante, într-un fel sau altul, la turnir.

Cum nobilii se concentrau pe eveniment, servitorii aveau timp liber berechet. Şi, la un moment dat, s-a constatat că aceştia pariau sume de bani pe câştigătorul turnirului. De regulă, toţi servitorii pariau pe stăpânul lor, aflându-se sub acelaşi blazon. Pariul se făcea cu echipa altui cavaler participant. Fiecare parte aducea în joc aceeaşi sumă, constituită din contribuţiile celor interesaţi. La finalul campionatului, echipa câştigătoare colecta toate sumele puse în joc, banii urmând a fi impărţiţi între participanţi.

Dar cum s-a trecut la pariul pe meci?! Ei bine, la un moment dat, un nobil a aflat de imensa sumă caştigată de servitorii săi şi s-a gândit că, mărind miza, ar putea avea la rându-i un câştig fabulos. Pariurile se faceau prin servitori, pentru ca nobilii ceilalţi să nu-i afle viciul. Dar, surpriză!! Fiecare nobil paria, ascunzându-se, inutil, de ceilalţi. Aşa a apărut „agentul de pariuri“, omul ocupându-se de încheierea afacerii în locul pariorului. Dat fiind faptul că, în timp, pariul pe câş- tigătorul final a devenit apanajul nobililor, oamenii simpli au coborât la alt nivel, şi anume la pariul pe meci.

MIZA PE OAMENI ŞI LUPI

După 1600, pariurile servitorilor vizau animalele împuşcate de nobil şi suita sa la diverse partide de vânătoare. Nu trebuie să consideraţ i acea epocă drept una a cinismului; pur şi simplu normele şi principiile sociale erau altele. Cinism în materie de pariuri pot fi considerate însă, pe bună dreptate, rămăşagurile făcute între ei de către comandanţii unor armate, înainte de luptă.

Perioada de recuperare a morţilor constituia momentul reglării sumelor şi a „conturilor“, atât între comandanţi, cât şi între soldaţi, foşti duşmani de moarte cu doar câteva ore în urmă. Iată, deci, că oamenii au sintetizat, în tot ce mişcă, ideea de competiţ ie, generatoare de interes maxim în privinţa învingătorului. La rândul ei, adrenalina provenită din perceperea riscului a ţinut trează, de-a lungul secolelor, tentaţia oamenilor de a-şi încerca norocul.

PARIURI LA COTE ÎNALTE

Dar unde şi când au apărut pariurile pe cote? Răspuns: SUA, în cea de-a doua jumătate a secolului 19. Motivul? Ei bine, după încetarea Războiul Civil, cursele de cai nu mai erau, exclusiv, distracţia celor bogaţi. Spectatorii au reluat pariurile în sistemul sumelor egale, jucate pe un participant. Dar formatul nu mai dădea satisfacţie, multi doritori rămânând fără obiectul muncii din pricina abundenţei de participanţ i.

Aşa că agenţilor de pariuri le-a venit ideea să vândă acelaşi cal de mai multe ori, înfiinţând apoi un sistem de cote, în funcţie de sumele care se depuneau pe cai. Creşteau sumele (deocamdată egale), implicit scădea cota, calul având, în viziunea mai multor pariori, posibilitatea de a câştiga.

ŞI A APĂRUT ONLINE-UL

Pariurile sportive au evoluat. Mai nou se poate paria pe internet, devenit un fel de intermediar între parior şi casa de pariuri, întocmai ca vechiul agent. Casele de pariuri s-au dezvoltat şi ele, nu mai vând tichete cu meciuri gata selectate, pariorul având acum posibilitatea de a-şi combina pe propriul bilet diverse meciuri. Participarea implică plata iniţială, pariul pe datorie nefiind admis. Casa de pariuri calculează posiblitatea de câştig a unei echipe/jucător etc, lucru ce se reflectă în cotă. La un meci de fotbal, de exemplu, Brazilia – San Marino, este evident că o cotă pe Brazilia ar fi de 1.01, aceasta traducâ ndu-se prin aceea că multi pariori ar miza pe Brazilia şi aproape nimeni pe San Marino.

Singurul element păstrat intact de-a lungul timpului este misterul asupra rezultatului final. Evident atunci când nu avem de-a face cu blaturi/trucaje/aranjamente.

Sursa : casino-magazine.ro

Aboneaza-te GRATUIT la predictiile de pe blog , le vei primi in e-mail, completeaza adresa ta si un cod de verificare , deasemenea recomand amatorilor de fluxuri RSS , in Google Reader poti sa citesti blogul meu , si altele , avantujul folosirii unui astfel de reader online este acela ca intrand doar intr-o singura pagina , vei putea rasfoi si citi articolele de pe zeci de site-uri care te intereseaza in acelasi timp, fara a fi nevoit sa accesezi fiecare site in parte. Deasemenea recomand folosirea unui soft specializat in citirea fluxurilor RSS si anume Feed Demon. Deasemenea pentru cea mai bogata oferta de pariuri sportive , pentru ligile Romanesti la discretie , cu o multitudine de tipuri de pariat / eveniment , transmisii video live prin sistemul propriu de televiziune online , taxe si retrageri fara nici o taxa , nelimitat lunar si multe alte avantaje , nu ezitati si deschideti-va cont la probabil cea mai buna casa de pariuri din online, doar la www.bet365.com

Aproximativ 1,5 milioane de persoane pariază lunar în România şi se poate vorbi deja despre o dependenţă de jocuri de noroc în ţara noastră. Pe plan internaţional, 6% dintre locuitorii Globului au pus cel puţin un pariu în viaţă, iar românii par a fi în topul împătimiţilor de jocuri de noroc. Deşi nu mizează sume foarte mari, jucătorii autohtoni o fac cu regularitate. Dar mai ales cu realism, spun specialiştii. Pariorii români nu se “aruncă” decât atunci când sunt deplin informaţi, ceea ce le asigură o rată însemnată a câştigurilor. Psihologii avertizează însă asupra aspectelor mai puţin vizibile. Dependenţa pândeşte la colţ!

Totul în condiţiile în care în România nu există campanii de informare în ceea ce priveşte pericolul la care se expun pariorii.

Jocurile de noroc, între plăcere şi drog

Referindu-se strict la pariurile sportive, Daniel Smeadă, PR manager al agenţiei de pariuri Astra Sport Bets, consideră că acest sector al jocurilor de noroc nu creează dependenţă, doarece între momentul în care este plasat pariul şi momentul de validare sau invalidare a acestuia există un interval de timp destul de mare.

O părere contrazisă însă categoric de Eugen Hriscu, psihiatrul specializat în adicţii consultat de EVZ. Potrivit acestuia, pariurile sportive, ca şi restul jocurilor de noroc, creează un tip de dependenţă asemănător celei de alcool sau droguri. “Este vorba de dependenţă comportamentală. Singura diferenţă e că nu depinzi de o substanţă, ci de un comportament”, spune Hriscu, care tratează chiar în momentul de faţă un împătimit al pariurilor sportive.

Unde se termină activitatea de recreere şi unde începe dependenţa?

Eugen Hriscu: Dependenţa începe atunci când jucătorul începe să mintă, să se împrumute pentru a juca sau să îşi neglijeze material sau sentimental familia pentru a juca. Recreerea se referă la faptul că jocurile de noroc îţi pot provoca uneori plăcere, dar plăcerea aceasta este, de fapt, primul pas spre dependenţă.

Facilitarea accesului tot mai larg la jocurile de noroc poate fi o problemă socială?

Există o relaţie directă între cât de accesibile sunt jocurile de noroc şi câţi oameni au această problemă. Un pacient care, într- noapte, avea nevoie urgentă de medicamente mi-a spus că a observat ca i-a luat foarte mult sa ajungă la o farmacie non-stop, dar în schimb erau foarte multe cazinouri în zonă.

Pentru a citi tot restul articolul , apasa aici .

Care credeţi că este impactul psihologic al unei campanii cu sloganul “Sportul se vede altfel când pariezi”?

E ca şi cum ai spune “Viaţă se vede altfel când fumezi”. Este vorba despre o reclamă şi este normal ca ea să promoveze interesele companiei. Dar ar trebui să existe o reglementare mult mai clară în domeniul jocurilor de noroc în România, deoarece expunere de care se bucură această activitate în ţara noastră este foarte mare. Ar trebui crescută limita de vârstă (n.r în prezent, această limită inferioară de vârstă este fixată la 18 ani) pentru participarea la jocurile de noroc, deoarece categoria tinerilor este foarte expusă tentaţiilor. De asemenea, casele de pariuri şi cazinourile ar trebui să plătească o taxă pentru ajutarea celor care au nevoie de ajutor în acest domeniu, taxă asemănătoare celei pe viciu.

Există în România o asociaţie de genul “Jucători Anonimi”, care să încerce să vină în întâmpinarea problemelor jucătorilor dependenţi?

Nu există o fundaţie pentru cei dependenţi de jocuri de noroc. Ar trebui să existe nişte servicii pentru că, pe lângă oamenii implicaţi direct în jocurile de noroc, sunt şi familiile şi apropiaţii acestora. “Gamblers Anonymous” nu este fondată de stat, ci una formată din persoane care conştientizează efectul negativ pe care jocurile de noroc îl au asupra lor. Statul poate face campanii, să informeze populaţia, medicii de familie, poate face ceva organizat în acest sens.

Credeţi că există vreo diferenţă între jucătorii de pariuri sportive şi cei de cazinou? La care dintre aceştia poate apărea mai uşor dependenţa?

Chiar acum am un pacient care este foarte sever dependent de pariuri sportive. Nu are nimic de a face cu cât durează şi cât nu dureaza, ci are legatura cu faptul că o persoană poate obţine o plăcere din această activitate, iar oamenii pot să devină oricând dependenţi de o activitate care la un moment dat le aduce placere.

Cum afli dacă eşti dependent?

“Gamblers Anonymous” (n.r. “Jucătorii Anonimi”), o asociaţie apărută la mijlocul anilor ’50 în California, avand drept obiectiv ajutarea şi consilierea celor împătimiţi de jocurile de noroc, propune pe site-ul www.gamblersanonymous.org o serie de 20 de întrebări-cheie. Scopul e simplu
: cine răspunde pozitiv la cel puţin şapte interogaţii se poate considera un “împătimit” al jocurilor de noroc. Simplu spus, dacă depăşiţi pragul menţionat, aveţi o problemă patologică şi ar fi bine să solicitaţi ajutorul unui psiholog.

1. Ai absentat vreodată nemotivat (de la serviciu, şcoală etc.) din cauza jocurilor de noroc?
2. Ţi-au produs vreodată jocurile de noroc nefericire familială?
3. Ţi-au afectat jocurile de noroc reputaţia?
4. Ai simţit vreodată sentimente de remuşcare după practicarea jocurilor de noroc?
5. Ai jucat vreodată pentru a obţine banii necesari achitării unor datorii sau rezolvării unor difficultăţi materiale?
6. Jocurile de noroc ţi-au afectat ambiţia sau eficienţa?
7. După pierderi financiare ai simţit nevoia de a te reîntoarce cat mai curand posibil pentru a recaştiga sumele pierdute?
8. După un castig, fie el şi neînsemnat, ai simţit nevoia imperativă de a te reîntoarce pentru a caştiga şi mai mult?
9. De obicei, joci pană la ultimul ban din buzunar?
10. Te-ai împrumutat vreodată pentru a juca?
11. Ţi-ai vandut vreodată obiecte personale pentru a-ţi finanţa obiceiul?
12. Eşti reticent să foloseşti “banii de joc” pentru cheltuieli casnice?
13. Te-a făcut jocul de noroc insensibil la bunăstarea ta sau a familiei tale?
14. Te-ai “jucat” vreodată mai mult timp decât ai plănuit iniţial?
15. Ai jucat vreodată pentru a elimina sentimentele de stres, nelinişte, plictiseală sau singurătate?
16. Ai comis vreodată (sau te-ai gandit să comiţi) un act ilegal pentru a-ţi finanţa obiceiul?
17. Ţi-au produs jocurile de noroc insomnii?
18. Certurile, dezamăgirile sau frustrările ocazionale iţi produc nevoia imperativa de a juca?
19. Ai simţit vreodată nevoia de a sărbători un eveniment pozitiv prin câteva ore petrecute la jocurile de noroc?
20. Te-ai gândit vreodată la sinucidere din cauza jocurilor de noroc?

Românii, cei mai buni pariori

În opinia lui Daniel Smeadă, românii sunt unii dintre cei mai pragmatici pariori din lume. Astfel, Smeadă consideră că pariorul român este unul care se informează atent înainte de a pune un pariu şi are “o inteligenţă peste medie”, spre deosebire de pariorii din Franţa, Germania, Spania sau Marea Britanie, care riscă foarte mult.

Alături de români, printre cei mai inspiraţi pariori ai lumii se numără ciprioţii şi nordicii. “Se întâlnesc chiar şi rapidişti, dinamovişti şi stelişti. Ei nu se ceartă, ci îşi dau sfaturi pentru pariuri”, explică managerul Astra. Deşi românii pariază destul de mult, meciurile din campionatul românesc sunt aproape ignorate.

“În weekend, doar pe unul din trei bilete apare un meci din campionatul românesc”, spune Smeadă, care consideră că pariorii români nu mizează pe ligile interne din cauză că marile favorite – CFR Cluj, Steaua, Rapid, Dinamo – au rezultate fluctuante în ultima vreme.

Pariurile în România, o problemă de legislaţie

Smeadă speră ca, în scurt timp, legislaţia românească în domeniul pariurilor să împrumute ceva din cea aplicată în majoritatea statelor din Uniunea Europeană. “Legislaţia europeană este mult mai permisivă decât cea din România. Statul ar trebui să considere pariurile drept o activitate economică normală”, spune Smeadă, intrigat de nivelul de impozitare practicat de autorităţi.

O casă de pariuri trebuie să plătească următoarele taxe şi impozite: timbru social în valoare de 10% din încasări, 5% taxe de licenţă, 5% impozit din venit, la care se adaugă unele taxe ciudate, cum ar fi cea de cinematografie sau de monumente istorice. O altă problemă este cea a comisionului cerut clientului
care doreşte să plaseze un pariu. La casele de pariuri, clientul trebuie să plătească un comision de 15%. Spre deosebire de Pariloto, joc de predicţii sportive lansat de Loteria Română, unde pariorul nu trebuie să plătească nicio taxă suplimentară.

Totuşi, o afacere profitabilă

Aproximativ 1,3 milioane de români joacă lunar la pariuri sportive, fără a îi include aici pe cei care pariază pe internet. Acest număr mare de jucători a permis unei agenţii ca Astra să aibă, în acest moment, 300 de agenţii deschise în ţară. Numai în 2007, casele de pariuri din România au înregistrat încasări de 120 de milioane de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 30% faţă de anul anterior.

Pariurile sportive sunt însă doar o parte din ce înseamnă fenomenul jocurilor de noroc în România. Caselor de pariuri li se adaugă numeroasele cazinouri, agenţii loto, dar şi celebrele “păcănele”. Plus o nouă altă dimensiune, cea online.

Şansa se “joacă” astăzi pe internet

Jocurile de noroc au o istorie îndelungată, dar mai ales o regulă cu valoare de cutumă: potenţialului jucător trebuie să îi fie puse la dispoziţie mijloacele de a accesa “mirajul” caştigurilor fabuloase. În sumă, acesta e obiectivul ultim al celor care “organizează” şansa. Aşa s-a conturat pentru prima oară, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, istoria cazinourilor. Şi pentru cateva sute de ani, viaţa socială a mers mană în mană cu dezvoltarea
jocurilor de noroc.

“Homo ludens” voia să se joace, iar “homo sapiens” i-a oferit, la pachet, şansa de a se recreea şi îmbogăţi. Sau ruina.

Zarurile fac click

Apariţia internetului şi explozia informaţională a ultimei decade au modificat însă fundamental mecanismele exploatării şansei. Prima revoluţie în domeniu a fost, cu siguranţă, posibilitatea pariurilor prin intermediul telefonului. Adevărata schimbare s-a produs însă în momentul în care instituţia cazinoului a devenit virtuală.

Practic, fenomenul “web” a adus jocul de noroc în fiecare casă. Comunicarea nu înseamnă doar informaţie, ci, mai presus de toate, bani. Şi asta pentru că organizatorii jocurilor de noroc au înţeles rapid că-şi pot oferi serviciile într-un mediu aflat într-o rapidă expansiune şi care promitea un avantaj decisiv: penetrare universală. Blackjack-ul, ruleta, jocul de zaruri, sloturile şi pariurile sportive se aflau doar la distanţa unui simplu “click”.

Cifrele succesului

Primul cazinou online a fost Interactive Casino, apărut pe 18 august 1995 şi dispunand de 18 tipuri de jocuri. Răspandirea tot mai accelerată a internetului a adus cu sine şi explozia site-urilor de gen. În mai 1998, pe web erau de găsit 90 de cazinouri şi 39 de loterii. Peste doar un an cifrele săriseră deja la 250 de cazinouri online şi 64 de loterii.

În 2002 trendul ascendent era confirmat de cele peste 1800 de siteuri ce ofereau jocuri de noroc. În prezent, estimările tind către 3000 de cazinouri online. Rata anuală de creştere a industriei online de jocuri de noroc este de 20%. Veniturile actuale ale industriei de cazinouri online sar de 1 miliard de euro, iar prognozele indică multiplicarea de şase ori a cifrelor actuale pană în 2010.

Sursa : evz.ro

Nu am inteles niciodata, si probabil nu am sa o fac cu adevarat niciodata, de ce oamenii nu accepta sa piarda, nu accepta esecul, mai ales in cazinou. De ce ne este asa greu sa acceptam ca pierdem la masa de joc? De ce ne suparam, ne enervam asa de tare incat sa incepem sa dam cu pumnul in masa sau sa injuram fara sa ne mai pese de cei din jur. Si aici, vreau sa observ diferenta dintre romanii din cazinou si americani. Cei mai multi clienti ai nostri sunt americani si de acea am sa va vorbesc despre ei.

Avem mai multe categorii: cei care joaca de ani de zile in cazinou (sunt cei care vorbesc cu dealerul si le place sa fie bagati in seama, tratati cu respect si consideratie; apoi sunt cei carora nu le place sa vorbeasca cu dealerul, dar stiu cum sa joace si cum se misca lucrurile intr-un cazinou); cea de-a doua categorie este formata de cei care intra prima data in cazinou si nu stiu sa se poarte, sunt stangaci si asteapta ajutorul dealerilor sau a celorlalti jucatori de la masa; cea de-a treia categorie sunt cei care au intrat tot pentru prima data in cazinou, iar dupa cateva ore in care joaca au impresia ca stiu totul si deja nu mai au nevoie de nimeni. Acestia ultimii sunt cei mai enervanti pentru ca devin aroganti si nu accepta nici un sfat facandu-i pe ceilalti jucatori sa piarda, iar casa sa castige. Si in ciuda a ce cred toti, noi vrem ca ei sa castige in speranta ca ne pica si noua ceva. Vorbim de BACSIS.

Intorcandu-ma la ce spuneam mai devreme, am impresia ca undeva in sinea noastra cand pierdem la masa de joc, ne spunem: “Dar cum e posibil sa le dam banii asa repede si asa usor, cand tot ce am facut este sa punem niste cipuri intr-un cerc?”, “Pe ce motiv, imi iau mie astia banii, ca doar n-am platit nimic, n-am luat nimic, n-am ramas cu nimic din chestia asta?”. Totul e probabil la nivel de subconstient. Nu putem accepta ca dintr-un simplu joc putem pierde bani. Sau poate doar simpla idee de a pierde ne face sa ne urcam pe pereti de nervi si sa ne dam seama ca nu suntem invincibili si nici atat de inteligenti, puternici, de neatins, cum ne credem.

ioi doamne! tocmai m-am intors din casino. my first time. m’am simtit ca o virgina. am jucat doua maini la poker. am castigat la una. am renuntat si am venit acasa sa dorm. alex, cu sarbatoritul de adi si magda s’au dus inapoi. ei stiu sa joace. si castiga. eu, piaza rea, sau jucator prost, spuneti voi cum vreti, am fost livrata la domiciliu dupa ce m’am plictisit copios. hope they’ll have an awesome filled with money time… without me… pana una alta, somn usor si noapte buna!
sayonara!

Pokerul, tablele si barbutul nu mai sunt in topul listei jocurilor de noroc preferate de bogatii Romaniei. Ultima fita in materie, la care Gigi Becali face ravagii, este tabinetul.

Cel mai instarit om de pe plaiurile mioritice, Gigi Becali, a renuntat la iesirile in cazinouri, acolo unde obisnuia sa petreaca ore intregi la mesele de poker sau la ruleta, dar si la partidele de table cu “linii” evaluate la zeci de mii de euro. Patronul Stelei are o noua modalitate de a impleti utilul cu placutul: joaca tabinet pe bani. Surse din apropierea magnatului ne-au dezvaluit ca Gigi Becali ar practica noul sau “sport” favorit doar in compania unor amici vechi, nu a rudelor, si ca partidele se incing fie la Palat, fie la restaurantul “Bugy Bar” din Pipera. Aceleasi persoane sustin ca verii sai, Giovani si Victor, nu se baga la acest joc, considerand ca mizele puse la bataie sunt prea mici in comparatie cu concentrarea de care trebuie sa dai dovada.
Regulile tabinetului sunt relativ simple. Sunt folosite toate cartile. La inceput se impart patru carti unuia dintre jucatori, care este intrebat daca le accepta. Daca acesta le accepta i se mai dau doua carti, daca le refuza se pun jos si i se impart sase carti. Se impart apoi sase carti si celorlalti jucatori. Pentru a putea lua carti de pe masa acestea trebuie sa aiba singure sau insumate valoarea uneia dintre cartile din mana celui care vrea sa le ridice. Asul este considerat si 1 si 11. Se acorda cate un punct pentru fiecare carte mai mare de 10. De asemenea, sunt punctate special doiul de trefla, un punct, si zecele de romb, doua puncte. La final, castigator e cel care a adunat cele mai multe puncte. In partidele incinse de Becali si amicii sai, fiecare punct este cotat la o mie de euro.

           Am trait in fiecare zi cu frica datorita agitatiei si exploziilor de violenta,usi sparte, mobila rasturnata,lampi sparte,pereti cu gauri in ei. Nu am cuvinte sa descriu iadul care  era zilnic in viata mea .”sunt cuvintele unei femei care isi imparte viata de familie cu un un barbat care are dependenta , nu de alcool, sau droguri sau care are  probleme psihice,ci  adictie fata de jocurile de noroc. Dependenta fata de unele jocuri de noroc, este mai puternica decat dependenta de droguri ,cocaina de exemplu.Jocurile de noroc,sub toate formele,de la loteria de stat ,cazinourile si mai nou jocurile de noroc pe internet fac parte din viata noastra cotidiana.Publicitatea pentru acestea o intalnim,cand mergem la cumparaturi pentru alimente,cand vrem sa facem plinul cu benzina la vehiculul nostru,cand deschidem televizorul si urmarim stirile,si poate si in alte locuri dar pe care  le-am ignorat pentru ca m-am lecuit de mult de aceasta tentatie. Pe cand eram student ,printre putinele forme oficiale de joc de noroc era loz in plic. Si cum resursele financiare niciodata  nu sunt suficiente pentru un student, sau poate dorinta de avea mai multe , am incercat de cateva ori ,cu riscul de a pierde 3 lei ,sa castig mai multi, nu mai stiu cat era pe atunci o suma multumitoare.Ceea ce m-a speriat a fost ca am vazut ca tot pierzand am fost tentat sa continui sa joc pana la epuizarea resurselor disponibile. Ceea ce ma facea  mai fericit pe moment dupa cateva pierderi era  atunci cand vedeam ca apar cuvintele „mai trage odata”,adica mi se mai da o sansa sa cistig ceva fara sa platesc.Pe vremea aceea nu stiam de  posibila adictie la asemenea ocupatie legala si de stat ,dar azi multumesc de frica lui Dumnezeu care m-a tinut departe .

     Citeste mai mult:       numai-cine-nu-joacacastiga

  * articol publicat in Revista “Romanian Times”

Imi cer scuze pentru cum sunt scrise “sH, tZ, c = k” stiti voi, bucuriile internetului la 15 ani.
(niste versuri mai vechi, cand eu eram ATOTPUERNICUL, eu eram regele JUPANILOR, noroc ca mi-a venit mintea la cap..Doamne Ajuta !)

Imi doresc nishte prieteni adevarati
Ca se ne putem purta ca nishte fratzi
Langa chester
Tovarashu meu
O sa fiu mereu..la  bine si la greu
4 fiintze pe pamant
Chester ,tu si eu
Al 4-lea este dumnezeu
Ne spune ca pacatuim prea mult
Da` io imi bag pula n-am chef sa il ascult
Nu ma intereseaza deloc
Toata viatza e intr-o scara de bloc
Cu golani
Care joaca poker sau barbut pe bani
Uite-asa trec 10 ani
Am 20 de ani acum
Tre sa pornesc pe alt drum

Ma fut in ele de jocuri,
Nu sunt decat fictiune
Incep sa sparg mashini…s-ajung la perfectiune
Nu am multe pacate..nu sunt sfant
Nu ajung in rai..da bag pula, nici in iad n-o sa ajung.
Imi bag pula-n mata sunt nemuritor
Sa nu va treaca prin cap ca sunt violator
Nene daca o fut pe ficta
Inseamna ca bunicu o fututo pe bunicta

Eu vreau sa ma asigur
Ca maine nu mor singur
Nu vreau sa lupt, pentru tara mea
Panarama asta de tara..
Bag pula-n ea
Tre sa plec in italia la ciordit
Sau sa duc curve la prostit    (nu mai este mult pana aici)
Altfel nu pot castiga cinstit.
In pula mea,
Nush cum sa imi lungesc existentza
Zi de zi pe strada…creste concurentza
Curvele stau pe la colturi
Si se vand,
La aflarea meseriei
Parintii stau si plang
Fara mila
Iau o curva si o fut
Gandindu-ma ca banii
O sa se duca pe baut
Sau poate o sa ii dea pestelui
Ce a produs din futut
Nu ma prea intereseaza
Eu am obtinut
Ceea ce am vrut
O clipa de placere
Alaturi de o curva,
Dupa ce am ars-o
E doar subiect de barfa.

(o bucata din poezia ptr chester)
Cu cine o sa te imbeti tu?
Si o sa razi ca prostu?
La care tovaras o sa mai ramai mirat
Ca noaptea, printre dinti, rosteste “Tatal Nostru”
Da totusi,
Plecarea asta isi are rostu
O s-o duc mai bine
Intr-un alt mediu terestru )