Se pare că cineva mi-a făcut “bunăvoinţa” să-mi facă publicitate pe un blog… anti-creştin, omiţând faptul că nu am scris nimic aici despre creştinism. Nu ştiu dacă să-i mulţumesc sau să-l leechuiesc. Dacă sunteţi ca ei şi râdeţi de preoţi, le întorc favoarea şi spun că-i găsiţi aici, dacă nu mai bine nu vă duceţi să nu vă faceţi sânge şi energie relede. Şi nici dacă aveţi un browser sau calculator mai vechi, flashul acela “blestemat” nu m-a lăsat nici să răspund “binevoitorului”. Toată situaţia asta a dovedit totuşi ceva, că numele lui Yahweh îmi poartă noroc în mai orice situaţie

În altă ordine de idei, probabil voi da drumul “oficial” blogului sâmbătă, să văd dacă mai pot modifica ceva pe la temă şi layout să arate mai ne-obişnuit decât este acum.

Con un público entregado, aclamando la creación de nuevas viñetas, el autor empieza a detallar mucho más sus obras. En este lienzo inspirado en Ace Ventura 2, podemos observar a un Calabacín que ha descuidado su forma. El individuo que quiere comérselo relleno de queso, tampoco está en muy buena forma, reflejando la preocupación del autor por su propia forma…

Cedido por la colección privada de Calabacín

Magnifico, como siempre, el gran Remi Gaillard haciendo de las suyas.

Miercuri,28 octombrie.O zi superba in clasa 8c.

Astăzi ne-am inceput ziua cu o minunata ora de engleză,unde am luat nişte note bune de aruncat la coşul de gunoi.Dupa un astfel de inceput,nu putea urma decat o continuare pe măsură.La ora de religie am dat lucrare ca să ne mai inviorăm un pic.Ziua a continuat tot atat de frumos,cu pauzele in care ne-am plimbat de colo-colo,unii dupa alţii,am apelat din nou la aparatul foto si am inceput să ne facem poze cu maimuţa,cu cimpanzeul şi toate celalalte animale specifice nouă.La ora de fizică,eu impreună cu Th,Sebi şi Aşu,normal ca am intarziat.Astfel cand am ajuns in clasa am gasit clasa goală.Dintr-un motiv care ramane anonim eu,Th si Sebi(pe Aşu probabil l-am pierdut pe drum.),am inceput să ne imaginam fel si fel de chestii care ar fi putut produce acest ciudat fenomen prin care disparuseră cu toţii pâna cand intr-un fericit final ni s-au aprins si noua beculetele si am realizat ca toti ceilalti erau in laborator.După ce ne-am linistit,apare Aşu -facând pe SuperAşu-dupa care ramane si el dezamagit ca nu eram decat noi acolo.Momentul a fost stricat de D-na Dirigintă care a venit la noi ,nervoasă,spunându-ne sa trecem imediat la laborator si sa nu mai pierdem vremea degeaba.După vreo 30 de minute,ne-am calmat si noi,si ne-am tinut gurile(asta bineinteles,pana se mai trezea vreunu sa spuna ceva,iar toti ceilalti incepeam sa radem-indiferent daca era amuzant sau nu-).Dupa ora de fizica ,am avut ora de desen.Ora noastra preferata-oarecum-.La ora de desen ,dupa ce am scris toata tabla si am ascuns buretele,ne-am asezat in banci si am inceput sa ne dam drumul imaginatiei-care nu prea exista la noi,dar asta nu conteaza-.In timpul orei ,bineinteles se auzeau numai tipete si toti ne plimbam de la o banca la alta,incercand sa desenam ceva ce nimeni nu a mai vazut.La sfarsitul orei s-au facut remarcate desenul lui Sebi,care era un submarin-vapor-dinozaur-om,sau desenul lui Ana-care reprezenta inchisoarea de la Alcatraz,si multe astfel de creatii.Ultima ora a fost cea de tehnologie.Aceasta ora a inceput foarte bine,cand eu ,Th si Daiana ne-am dus sa gasim burete sa stergem tabla.Bineinteles ca nu am venit cu burete,asta dupa ce ne-am plimbat de la o clasa la alta,dupa ce am facut cam 5 drumuri pana la baie si inapoi .

Astfel decurge o zi linistita,calma si relaxanta la clasa 8c.

Cei care vor sa ne viziteze,ii rugam sa ne anunte cu ceva timp inainte pentru a le procura un bilet.(p.s.floricelele si sucurile nu sunt incluse in pretul platit pentru bilet).Va multumim si va asteptam cu frenezie ! Noapte buna si craciun fericit !

Post by Viky

Odată, pe vremea căpcăunilor şi a dobitocilor mitologici, adică acum 10 ani, când eram copii mici şi eram trimişi la ţară, la bunici, toată vara, să scutim părinţii de plata de la asociaţie… (haideţi că vă aduceţi aminte toţi de bătrânelul simpatic care venea în fiecare zi la uşă după bani şi tatăl vostru îi trântea înainte de uşa în nas un “du-te-n pizda mă-tii!!!” atât de categoric de îţi venea şi ţie să te duci)… când te jucai prin curte de-a mama şi de-a tata cu găinile şi te lua de nas mirosul răbdărilor prăjite puse de mamaie la răcit pe pervaz… în vremea aceea gândacii de Colorado umblau în corseturi sexy, numai să nu fie alungaţi de pe frunza de cartof, iar intelectul satului: olie, caprele şi vacile mergeau la congresul de pe islaz. Acolo eu am dezvoltat idei clismatic-democrate şi regurgitativ-dictatoriale.

Prin iarba plină de căpuşe fioroase şi furnici sifilitice, stăteam întins în aceeaşi poziţie astfel încât să evit sondarea pământului până la petrol şi în timp ce caprele îmi intrau în porumbul, lucerna şi grâul oamenilor, visam la nemurirea ţapului care împungea pe toată lumea, la pornogeneza curului şi la incontestabila stare de A FI cu vaca! Gândurile îmi alergau ca la 400m garduri şi vorba gay a românului: “cine sare parii popii… îi mai intră unu’n cur!”… aşa m-am pomenit într-un loc mirific, într-o pădure pubiană, unde păianjenii ţeseau plase de rafie pe care scria “Penny Market”, ciorile scoteau albume după albume şi se găinăţau pe poteci şi pe eticheta de la tricoul meu curat, leul involua în mâţă maidaneză şi părea din ce în ce mai mic pe lângă dinozeuroii apusului prea îndepărtat, iar limbile umblau sprintene pe toate cărările căutând locuri fără soare dar, paradoxal, călduroase.

Până să mă dezmeticesc, deja aveam 3 împrumuturi ipotecare la bănci, aveam cel puţin un cont pe fiecare site de socializare cum ar fi “feisbuc”, adică un fel de “WOW”, dar cu poze, luasem amendă pentru purtarea pletelor într-un mod barbar, anti-social şi anti-monden: era nefilat la salon, înspicat şi la Londra, ploaie… coafura nu rezistă!, Roma, soare, n-ai ochelari D&G… te-ai futut!, Amsterdam, orgii, poţi să te pişi pe rahaturile de haine de la casele de modă “Ovarele lui Botezatu” şi “Laba Alice”, Bucureşti, secetă, capul gol… ţi-au furat şapca! Dar am intrat repede în joc. Mi-am tras un id belea, gen ?=¤”¤#not_an_angel_but_an_ass*!!”#¤%&/())=?** şi am plecat prin jungla periculoasă a prăjinilor cu dulii fără bec unde jaguarul “calcă, nu fute”, iar zebra nu paşte, ci pe zebră te paşte accidentul.

Mergând mult timp ca televizorul cu pornoace toată noaptea, simţeam cum nu mai îmbătrâneam pentru că aveam minute în Cosmote căcălău. Dar nu era chiar atât de simplu pe cât părea, pentru că trebuia să supravieţuiesc pe lângă ştirile cu subiecte prea puţin importante ca inflaţia, sărăcia, corupţia, blabla, şi cu nepreţioasele informaţii de gen: miniştrii fac sex, wow! n-am ştiut, trenţele must-have pentru cururile producătoarelor de abur iarna şi erecţii vara, problemele Monicăi Columbeanu cu unghia de la piciorul mijlociu şi alte informaţii de lăsat creierul să odihnească flasc.

Prin jungla aceasta întortocheată, unde copacii erau deja hârtii sau mobilă pentru reviste porno şi cearşafuri care puse pe tine şi legate în jurul brâului dădeau o rochie de seară, am întâlnit şi braconieri care vânau colţii de cleştar ai elefantului înţelept, dar au fost prinşi de virginlentele autorităţi co-rupte-n gură şi le-au dat alte coarne mult mai uşor de apucat şi mult mai lesne de folosit, ca să poată vorbi prin gura tuturor, ca să zicem aşa. Maimuţele cu cravată la gât, însoţite de papagali mergeau în fiecare zi la muncă în clădirile înalte ocolind scara evoluţiei şi folosind liftul în fiecare zi şi de fiecare dată. Nimic interesant, întrucât prin munca lor zi de zi primim banane, prin gândirea lor am învăţat să ne atârnăm de orice creangă şi să chirăim de fiecare dată când apare şarpele cu diplomat în mână şi teneşi în picioare.

La un moment dat am ajuns la poalele unui munte de baxuri de bere. Astefel, am considerat de cuviinţă să mă răcoresc… şi m-am răcorit… m-am răcorit de am început să-mi cer ciorapii în căsătorie şi să cânt la doze ca la acordeon. Şi stând pe spate mi-am dat seama că toată călătoria mea a luat sfârşit, că îmi îndeplinisem datoria de cetăţean al junglei sub cerul de 90%bumbac şi 10%nylon, şi cum eram departe de centrul maro al agitaţiei cu stropi, m-am lăsat înconjurat de o lumină tulbure de albă ce era… şi o voce de departe, parcă din altă lume striga angelic…

“BĂ FUTU-VĂ MUMA-N CUR! ALE CUI SUNT CAPRELE ASTEA DIN OVĂZUL MEU, CĂ ÎL OMOR…”… şi m-am trezit. De atunci nimic n-a mai fost ca înainte… ovăzul omului nu şi-a mai revenit în veci.

…şi-am încălecat pe Andreea Bănică, şi-aşa… şi-aşa… şi-altfel.

]]> http://mrspeer.wordpress.com/2009/09/22/empire-state-of-mind/ Wed, 23 Sep 2009 03:37:44 +0000 srspeer http://mrspeer.wordpress.com/2009/09/22/empire-state-of-mind/

♫ : Jay Z Feat Alicia Keys

In New York!!!!
Concrete Jungle Where Dreams Are Made Of…

mi-am agăţat creierul de geamul din sticlă
carnea mi sa întors pe dos
înlăuntrul lumii mâncată de molii.

prin cap am gemete de râme strivite
între călcâiul tău prea dur
şi jungla de asfalt.

uite cum prind reflexii întunecate fără să vreau

Într-o declaraţie internaţională semnată de o serie de reprezentanţi ai unor ONG-uri de mediu din întreaga lume, disponibilă pe site-ul World Rainforest Movement şi intitulată Stop expansiunii plantaţiilor forestiere în regim de monocultură!, se afirmă că ,,milioane de hectare de pământ fertil sunt transformate rapid în deşerturi verzi prezentate drept ,,păduri””.

Conform materialului, aceste plantaţii, cu specii (de multe ori cu creştere rapidă şi neindigene) precum eucaliptul, pinul, palmierul de ulei, arborele de cauciuc etc, pe lângă faptul că au un impact negativ foarte puternic în planul biodiversităţii, pun în pericol subzistenţa comunităţilor locale. Plantaţiile înghit terenul agricol, care în loc să mai producă hrana necesară asigurării securităţii alimentare a populaţiei locale, produce marfă pentru export, destinată să satisfacă cererea mereu crescândă de materii prime (ieftine) a ţărilor dezvoltate (cherestea, celuloză, ulei de palmier, cauciuc etc). Femeile din respectivele comunităţi locale sunt chiar mai afectate, plantaţiile neoferind decât puţine locuri de muncă pentru ele, şi acelea de mică importanţă şi prost plăîtite (bucătărese, îngrijitoare de puiet etc)[1].

În plus, resursele de apă sunt epuizate (mai ales că eucaliptul este cunoscut drept un mare consumator de apă, utilizat şi pentru desecarea zonelor mlăştinoase, dar care creează aproape un deşert faunistic[2]) şi poluate.

Cu toate efectele negative ale acestor plantaţii, constatate în ţări ca Brazilia, Africa de Sud, SUA, Indonezia, Malaezia, Cambodgia, Columbia şi Spania, ele continuă să fie promovată de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU, diverse agenţii, guverne naţionale, firme de consultanţă şi bănci de dezvoltare. Motivele pentru acest sprijin dorinţa de a acapara terenurile, care să fie exploatate de companiile din industriile respective, pentru ca respectivii actori statli şi suprastatali să aibă acces la o mai mare cantitate de materii prime ieftine, care să crească şi mai mult profiturile înregistrate. Extinderea este puternic influenţată de supraconsumul şi chiar risipa din Nordul prosper şi industrializat.

Conform Declaraţiei, ca un răspuns la publicitatea negativă tot mai puternică şi opoziţia comunităţilor locale din ţările unde operează, companiile au trecut la implemetarea unor aşa-zise sisteme de certificare ,,verzi” (FSC – Forest Stewardship Council, PEFC – Programme for the Endorsement of Forest Certification Schemes, SFI – Sustainable Forestry Initiative, RSPO – Roundtable on Sustainable Palm Oil), care să le legitimeze. Pe acelaşi palier, s-a trecut la promovarea plantaţiilor drept instrumente de fixare a carbonului.

Declaraţia se încheie cu un mesaj clar: Plantaţiile nu sunt păduri: Stop expansiunii plantaţiilor forestiere în regim de monocultură!

În ceea ce priveşte ţara noastră, specialiştii au evidenţiat dezavantajele (dar şi unele avantaje) pe care le presupun monoculturile – monocultura este uşor de realizat, instalat, condus, până la exploatabilitate, permite un grad ridicat de mecanizare, dar are şi unele dezavantaje cum ar fi: valorifică incomplet substanţele nutritive din sol şi nu ameliorează solul; există pericolul calamităţilor şi se obţin producţii mici de biomasă[3]. În acelaşi timp, din toate punctele de vedere (ameliorativ, hidrologic s.a.) la împădurirea terenurilor degradate se vor evita monoculturile, urmărindu-se realizarea de culture de amestec[4].

În concluzie, estimăm că o introducere pe scară largă a monoculturilor forestiere nu poate avea decât un efect negativ asupra biodiversităţii din zonă, mai ales în faza de edificare a plantaţiei, când ecosistemul iniţial este distrus sau, în cel mai bun caz, puternic afectat.

Date fiind cele de mai sus, ne alăturăm Declaraţiei ONG-urilor ecologiste: Plantaţiile nu sunt păduri: Stop expansiunii plantaţiilor forestiere în regim de monocultură!

[2] Tudor Opriş – Aceste minunate plante şi animale, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988, pp. 3-4

[3] Aristiţa Leca, Ionela Apetroaie – Auxiliar curricular. Ciclul superior al liceului tehnologic, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Programul PHARE TVETRO 2003-005-551.05.01-02, 2006, p. 68, disponibil online la adresa http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&ct=res&cd=3&url=http%3A%2F%2Farchive.tvet.ro%2FAux_Nivel_3%2FSilvicultura%2FRegenerarea%2520si%2520ingrijirea%2520arboretelor_I.%2520Apetroaie.doc&ei=vuWvSuG3I83OjAfrtNXABA&rct=j&q=planta%C5%A3ii+forestiere+%C3%AEn+regim+de+monocultur%C4%83&usg=AFQjCNGrOMnP9s-ZAneidEEbVsK-6E-ZGw

[4] Cristinel Constandache, Sanda Nistor, Virgil Ivan – Împădurirea terenurilor degradate ineficiente pentru agricultură din sud-estul ţării, Analele ICAS 49: 187-204, 2006, p. 199, disponibil online la adresa http://www.editurasilvica.ro/analeleicas/49/1/costandache.pdf

 Ma incearca un sentiment de greata si nu, nu sunt insarcinata. O fi pentru ca m-am intors de curind dintr-o lume mult mai linistita, mai senina, unde oamenii isi acordau respectuos prioritate pe strazi fara sa se injure si unde m-am rupt de trivialitatile specific romanesti. Sau o fi pentru ca forul meu interior nu concepe nici acum ca oamenii pot fi atit de meschini si rai si avizi de putere. Ne vaitam ca politicienii  fac si dreg…dar uitindu-ne in jur nu ne dam seama ca ei sunt produsul nostru ca natie. Ca balacareala si circul apar peste tot unde se da o lupta pentru putere si bani.

Ma uimeste cum reusesc unii sa faca fata atacurilor. Mi-as fi luat de mult jucariile si as fi plecat. Riscul, cind ramii prea mult intr-o astfel de lume, e sa devii parte din ea, asemeni ei. E o lupta zi de zi, iar dupa o vreme ajungi sa uiti de tine, de ceilalti, de viata pe care ai vrea sa o ai si nu poti fiindca ai intrat intr-o hora unde trebuie sa lupti, nu sa joci.

Cine stie, poate unii sunt facuti pentru asa ceva. Imi zicea Andra acum citeva zile, intr-o discutie legata de aspectul pecuniar, ca banii nu se fac cu sufletul si cum eu pe dinauntru sunt numai suflet, e putin probabil sa ma imbogatesc vreodata. Posibil…in orice caz, n-as putea plati un astfel de pret al nervilor. Imi place sa cred ca totusi am si destula minte incit chiar daca nu intorc banii cu lopata, sa reusesc sa traiesc decent. Departe de bataliile orgoliilor si de rahatul aruncat dintr-o parte in alta, la deruta, doar doar o nimeri pe careva. Life sucks, but you can choose not to.

Les presento los nuevos

Títeres de dedos!

Son 5 títeres con animales de selva, todos confeccionados a mano.

El set incluye:

Cada uno con su respectiva espalda:

Sesión fotográfica:

Si te interesa mandame un mail o dejame un post!

NOTA: El set ya está vendido!!!, pero si quieres otro puedo confeccionarlo.

Majoritatea organismelor, cu excepţia celor autotrofe, trăiesc unele pe seama altora fiind consumatori, dar în acelaşi timp sunt şi hrana pentru alte organisme. Lanţul trofic este consecinţa relaţiilor care se stabilesc între indivizii nivelurilor trofice succesive.

Astfel, nu am putut să nu arunc o privire asupra zoo-societatii noastre, în scopul de a decamufla şi demasca tot ceea ce mişcă. Căci se mişcă… Şi fiecare o face în legea lui.

Spre exemplu, micile târâturi ale Pământului, acele insecte mizere care se străduiesc zi de zi să-şi câştige pâinea cu muncă asiduă, acei şoareci care ,caută prin gunoaie sunt practic înghiţiţi de alunecoşii şerpi cu clopoţei de aur în plete, care ştiu să se strecoare mai uşor pe sub pielea celor mai mari. Ghinionul face că şi şerpilor le vine rândul la un moment dat să fie vânaţi, de aceia mai puternici, de tipul Lupului, care le zdrobeşte capul fără milă dupa ce înainte îi lăsase să se comporte în voie. Îi tot lăsa să se strecoare uşor în lumea infracţionalităţii, căci şarpele, cu şiretenia lui, îi promitea Lupului o pradă mai bogată. Iar Lupul se făcea că-l crede. Nu degeaba vorba aia: ’’Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba’’.Şi cum linia ierarhică continuă până la capăt pe premisa:’’cine pe cine mai mănâncă?’’, nu se putea ca Lupul să fie lăsat în plata Domnului. Căci cine mai e ca Râsul, care d-abia aşteaptă să fie călcat pe coadă? Cu faţa de mâţă blândă, zâmbet cuceritor, prădător de elită, are propria politică a propriei jungle. El nu este nici de dreapta, nici de stânga. Îi place să stea în bătaia vântului. Doar el e Râsul lumii! Şi tocmai pentru că este indecis şi Zoo ‘’Mare Ţi-e Grădina’’ are reguli stricte de supravieţuire, Râsul este îndepărtat de către ‘’Ursul cel păcălit de Vulpe’’. Ursul, al doilea în mărime din toată ‘’parcarea’’ el este acela care mereu ia ţepe, dar fără a purta vreodată vina.În capul lui se sparg toate oalele. El este numai o victimă a corupţiei.’’Aici sunt banii dumneavoastră’’ spune el. Dar când te duci să-i cauţi nu sunt. Dacă vulpea i-a furat! Ştie însă cum să scape şi din asta. Nu degeaba s-a aliat cu Tigrul cel cu blana preţioasă, sânge albastru, vărul regelui animalelor.

Iar dacă trebuie să vorbim despre seful lor, ’’il capo di tutti capi’’, Leul, el taie, el spânzură. Cine nu face ca el va ajunge-n gura corbilor. Aceia care mereu supraveghează totul de sus şi aşteaptă să profite după hoitul vreunuia.

Iar eu, sperietoarea de ciori, spectatorul mai mult sau mai puţin vizibil, am fost pusă aici ca să redau totul în cuvintele mele. Ce contează dacă am gura cusută cu aţă neagră? Ai gură, ai libertate de exprimare! Ocupaţia mea de bază este să sperii ciorile, acele fiinte care se bagă unde nu le fierbe oala. Sunt aici ca să sperii intruşii.Eu trebuie să păzesc interesele grădinii zoo.

Iar dumneavoastră cititorii, aceia care încă nu v-aţi găsit locul în povestea de mai sus, alegeţi repede de partea cui animal vreţi să fiţi! Începe lupta pentru supravieţuire…

Incurcate sunt caile…Lipseste factorul de decizie, organul, va sa zica…E numai asumare!

Elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa,
muncesc cu aprindere, la o intreprindere.
Vrăbiuţa e secretară, frumuşică şi sprinţară,
Iar director, elefantul care face pe verbantul.

Elefantul a vut de dat, un raport cum a lucrat.
Câte alune avea în plan, câte a cules pe an,
Fildeş cât a folosit, cât a economisit…
Insă tot ce a raportat, era binişor umflat,
Umflat nu cu pompa, ci cu trompa.

Vrabia dactilografă, a făcut o mică gafă.
De la poartă a ciripit unui vechi şi drag iubit,
Un bursuc cu părul rar din serviciul financiar,

Dar bursucul ameninţă că dă totul în şedinţă,
Poate un tigru o să apară din pădurea tutelară,
Bursucul aruncă bomba, şi elefantul îşi pierde
trompa…

Păi bine mă maestre mă… de ce n-ai scris şi dumneata o fabulă mai clară… cum e boul şi viţelul?

@Eugen la @Cornel: “client si manager”

La cutrez de la grabación y lo profundo de su traducción hace que no me canse nunca de ver este mítico vídeo.

Transcripción ofrecida por Occsei:

Cucha ¿de ónde zoih uhtedeh, de Mangah Verdeh de Portada Arta, o de La Parmilla?
¿Qué veníh colocaoh toh no?
Como vengaih a liarla que zepáih que aquí zomoh toh rebentaoh de la cabeza. Aquí metemo guantasoh de cuatro en cuatro. A cabesasoh.
Trae, Trae.
¿Que me vah, a emparanoyá?
Que va compai, yo no zoy niño e peleah.
¿Ezo me vah a traé mahareta?
¡Zon zarguetone!
Zoh morralla to.
No en verdá zom buena hente.
Veniro pa ca!
Zomoh parmilleroh.
Cucha querei MDA?
Que va compai. Nozotroh zomoh cocozoh.
¡Cucha yo me voy con eza gente opá!
¡Juan Antonio!
Ezo zon ruínah.

Ya metidos en materia, podríamos continuar con: fingir y aparentar, desplazar responsabilidades y mentir, lesionar los intereses de otros con especulaciones, pelotazos y corruptelas; todas ellas y algunas más que sin duda quedan en el tintero, configuran actitudes y comportamientos, que visto lo visto en esta beata y legañosa España, que todavía anda sin cepillar, ni tiene quien se atreva a quitarle la caspa, hoy por hoy, no conllevan ningún mal, ni un mero reproche, si acaso inducen a un ligero aumento de los votos para los felices y aprovechados padres de la patria, por muy imputados que se vieren. Luego así nos va. Quizá hasta opinamos que lo de Italia es un escándalo y que aquello aquí sería para sonrojarnos. No nos engañemos creyendo que estamos tan lejos de la grotesca corte del mafioso Berlusconi y sus pelanduscas, Madrid y Levante marchan destacadas en cabeza de las Europas. No se sabe a ciencia cierta, si los desgobiernos impulsan la corrupción, o es al revés. El mundo de los negocios ya es el patio de Monipodio, el triunfo es del que mejor engaña o cuenta con más desvergüenza.

“El amor, las mujeres y la vida” es libro de poesías, de don Mario Benedetti.