O ştire de la Antena 3 spune că 19% dintre români “nu îşi permit o masă cu carne, pui sau peşte o dată la două zile.” Puiul e din fibre vegetale sau cum?

Jurnalist nesemnat, în presa scrisă cam e panică, tu aşa vrei să îţi păstrezi locul de muncă?

Mi-am petrecut o seara intreaga ascultand aproape toate editiile acestui telejurnal intitulat italieneste ”TG Romania”. Nu zic decat atat: WHAT THE HELL? De ce unii oameni care nu sunt de meserie debiteaza asemenea idiotenii sau, macar daca o fac, DE CE NU O FAC BINE???

DE CE NU SUNT INDRUMATI, SFATUITI, AJUTATI DE OAMENI IN DOMENIU…? Interviuri nedocumentate (vezi video-ul cu artistul secolului – Ionel Alexandrescu din final), cameraman amator (vezi multitudinea cadrelor tremurande si indecise), crainici fara pic de dictie, cu inflexiuni deranjante ale vocii… OF, OF, OF!

Oare cand ”ROMANIA” va fi egal cu acest cuvant magic pentru imaginea noastra – ”CALITATE”?

Ce cauta toti sa faca jurnalism? ASTA E O BOALA??? LUMA ESTA E ATAT DE DISPERATA SA FIE CE NU E INCAT DEBITEAZA INEPTII INFINITE. DOAMNE… Nu va mai mirati ca avem o asa imagine… Mai nimic nu fac si romanii de bun gust, de real profesionalism…

fxjxtykdylllldfyhkkch

S-au scris in ultima vreme o multime de lucruri deplasate sau de-a dreptul aberante despre reinfiintarea cabinetului Boc. S-au scris lucruri marginale, cu efect de cosmetice, care fac abstractie intr-o mai mica sau mai mare masura de adevarata miza a acestui guvern.

S-a plimbat, prin mass-media noastra mazgalita si turuita, ideea ca motivul esential al repunerii guvernului Boc in “drepturi” ar fi rezultatul urgentei cu care trebuie sa fie aprobat bugetul, pentru ca, in sfarsit sa soseasca mult-asteptatul Mos Craciun de la FMI si BM. Nimeni n-a observat ca acest argument putea sa functioneze la fel de bine pentru orice prim-ministru. Orice guvern ar fi propus “domnul” “presedinte” ar fi avut sanse maxime sa treaca avand in vedere ca nimeni nu-si doreste o tara in imposibilitate  de plata la pachet cu alegeri anticipate tocmai acum cand apele incep sa se mai linisteasca.

Care este atunci adevaratul motiv al repunerii credinciosului Boc in functie? Sa fie tocmai docilitatea acestuia? Sa fie faptul ca prin el domnul Basescu tine bine in mana fraiele executivului? Hm. Insa nimeni n-a obsevat un alt lucru important. Acela ca presedintele nostru jucator nu este numai jucator, ci mai nou si negociator cu FMI. Nu are nicio jena sa preia toate atributiile unui executiv de fatada, in care ministri competenti precum Videanu, Berceanu, ca sa nu mai amintesc de plapanda doamna Udrea isi primesc acum rasplata pentru loialitatea lor din timpul campaniei.

“Presedintele” Basescu, cel care promitea reconciliere nationala, a ales sa construiasca un guvern alcatuit din transfugi, cameleoni si “independenti”, alaturi de eternul UDMR, pregatit sa ajute oricand tara la greu. Un guvern perfect pentru inceputul unui regim prezidential forte in Romania, care va sa duca la bun sfarsit toate planurile lui Basescu.

1) De ce ne trebuie sute deparlamentari? Evanghelistii au fost numai 4 si au facut treaba buna! Auzi tu, 2 camere? Pai ce, garsoniera nu e de ajuns?

2) Constitutia revizuita si transferarea atributiilor primului-ministru presedintelui, si astfel o radicala modernizare a Romaniei.

Merita sa inchei cu o singura observatie: Acei jurnalisti care ar fi fost gata sa aduca dovezi pentru canonizarea conducatorului iubit, dintre care face parte distinsul domn Ioan T. Morar, cel care impartea mai daunazi bine-cuvantari intr-o parte si intr-alta, semnaleaza, pe distinsul sa blog, cum ca nominalizarea lui Valeriu Tabara la Ministerul Agriculturii ar fi o greseala a PDL-ului. ITM nu vede ca intreg guvernul e alcatuit din personaje lugubre si ratate, din transfugi, tradatori si slujitori ai lui Basescu, semnaland, nepartinitor si obiectiv ca orice jurnalist cu un minim de bun-simt, o greseala a PDL-ului. Este de-a dreptul rizibil! E ca si cand ti-ai face griji ca unui bolnav de cancer i s-ar putea trage moartea de la o batatura.

A observat cineva enorma diferenta intre modul in care a fost votat Traian Basescu in diaspora si cum si unde a fost votat Mircea Geoana ? Ei bine, diferenta este uluitoare privind nu numai in termeni de trecut, adica comunism, ci mai ales in structura mass media si a modului cum functioneaza presa.
In tarile unde a fost votat Basescu, democratia este la ea acasa, presa este diversa, iar disonanta cognitiva este mai mica, pe cand in tarile unde a fost votat Geoana este taman pe dos.
Ce este disonanta cognitiva ? O chestiune ce tine de psihologie si marketing,care a schimbat perceptia consumatorului de media in privinta votului si a perceptiei candidatilor.

Comportamentul consumatorului este unul dintre domeniile cu cele mai multe trimiteri in psihologie. Chiar daca cele mai multe carti pe aceasta tema trateaza ceea ce se intampla in mintea consumatorului pana la achizitionarea produsului, nu putem ignora utilitatea unei bune cunoasteri a modului in care oamenii judeca (sau nu) incepand cu momentul in care au incheiat achizitia.

De ce? Fiindca de aici trebuie sa pornim atunci cand ne propunem sa fidelizam clientii. Trebuie sa stim cum sa le depasim asteptarile sau, cel putin, cum sa nu le inselam aceste asteptari. In articolul in care descriam procesul decizional de cumparare, vorbeam despre ceea ce in psihologie se numeste disonanta cognitiva si promiteam ca revin cu mai multe detalii

Ce inseamna disonanta cognitiva?

Disonanta e un conflict intern iar ea devine cognitiva atunci cand o constientizezi.

Teoretic, disonanta cognitiva descrie starea de tensiune care apare atunci cand facem lucruri ce contravin unor principii proprii sau atunci cand in mintea noastra exista ciocniri intre anumite convingeri, atitudini si comportament (numite cognitii).

Practic, este vorba despre o tensiune (frustrare) ce apare in momentul in care actionam de buna voie, fiind insa constienti de faptul ca acel lucru vine in conflict cu convingeri sau principii proprii.

Exemple

- de cele mai multe ori, forme mai usoare sau mai grave de disonanta cognitiva apar de fiecare data cand avem de ales intre doua produse, in special atunci cand este vorba de produse cu o frecventa de cumparare redusa (ex: un automobil, un frigider, un apartament, un laptop etc) care, in general, sunt si produse mai scumpe.

Sa dezvoltam acum ultimul exemplu, cel mai relevant pentru oamenii de marketing. Asa cum scriam si in articolul precedent, disonanta cognitiva poate aparea in etapa 5 (ultima) a procesului decizional de cumparare si anume evaluarea post-cumparare. De cele mai multe ori, atunci cand avem de ales intre doua marci de produse, punem in balanta argumentele pro si contra pentru fiecare dintre ele. Sa spunem ca avem de ales intre doua automobile. Ambele sunt foarte aproape de ceea ce ne dorim insa primul consuma mai multa benzina iar al doilea consuma mai putina insa costa cu 1000 de euro mai mult.

- tocmai am achizitionat un produs si ne dam seama ca nu ne satisface asteptarile sau ca are un defect pe care nu il sesizasem.

Vrem totusi sa ne cumparam masina si, dupa ce analizam cu atentie, ne hotaram sa o achizitionam pe cea care consuma ceva mai mult dar costa mai putin. Din momentul in care tranzactia a luat sfarsit, in 99% din cazuri apare disonanta cognitiva. Adica incep sa ne revina in minte toate partile bune ale masinii pe care nu am cumparat-o si toate partile proaste ale masinii pe care tocmai am achizitionat-o. In cazul de fata este vorba doar de 2 variabile: benzina consumata si costul produsului. In general insa trebuie sa luam in considerare mult mai multe variabile si cu cat sunt mai numeroase cu atat exista sanse mai mari de aparitie a disonantei cognitive.

- tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri
- am terminat de baut 2 litri de vin desi medicul ne-a atentionat ca nu avem voie mai mult de un pahar la 2-3 zile

Solutia

Avem, deci, o atitudine a consumatorului: el stie ca masina pe care tocmai o cumpara consuma multa benzina. Si un comportament care duce la aparitia conflictului: desi stie asta, alege totusi sa o cumpere dintr-un anumit motiv (in cazul asta, fiindca aceasta costa mai putin).

Ce incearca sa faca clientii nostri pentru a atenua aceasta disonanta? Exista urmatoarele variante:

1. Schimbarea atitudinii. Exemplu: “hai ca parca nu consuma chiar atat de multa benzina nici asta” sau “exista si masini care consuma mult mai mult; consumul asta e okay”
2. Apelul la cognitii consonante (opusul celor disonante). Exemplu: “da, consuma mai mult INSA pe langa faptul ca a costat mai putin decat cealalta, parca ma si simt mai in siguranta in ea” sau “parca si culoarea e mai misto decat a celeilalte”
3. Minimizarea importantei conflictului intern. Exemplu: “eh, si daca asta consuma mai mult, ce? stau destul de bine cu banii, nu e o problema asa de mare”

exemplu de atenuare a disonantei prin inventarea de motive care sa justifice comportamentul (apelul la cognitii consonante); Sursa: www.istheory.yorku.ca

Ce pot face marketerii?

Daca un client cumpara un produs iar, mai apoi, din cauza disonantei cognitive ramane nemultumit de acea achizitie, poate ca nu va mai avea bani sa cumpere imediat un alt produs de care sa fie mai multumit insa in mod cert creste probabilitatea ca data viitoare sa schimbe brand-ul. Daca il ajutam insa sa isi rezolve acea problema, ati ghicit, il putem fideliza!

Pentru a ii rezolva problema cel mai bun lucru pe care (ca marketeri) il putem face este sa folosim diverse mijloace prin care sa il convingem dupa achizitionare ca a facut alegerea cea buna. Asta se poate face dandu-i un telefon in care sa ii multumim si sa ii mai spunem cate ceva despre calitatile produsului, prin advertising (ex: spot-urile in care se vorbeste despre performantele unei masini pot vinde foarte bine si, in acelasi timp, pot ajuta la calmarea noului proprietar) sau alte astfel de metode. E bine de stiut ca un consumator cu disonanta cognitiva va cauta chiar el spot-uri, print-uri sau documente pentru a se convinge ca a luat decizia cea buna (vezi mai sus cele 3 modalitati pe care ei le folosesc pt a rezolva conflictul)

Iar, la final, fiindca tot veni vorba despre advertising, iata si cateva printuri in care marketerii incearca, nu sa calmeze, ci sa provoace disonanta cognitiva, cu scopul evident de a determina o razgandire a consumatorului in privinta unui brand concurent.

http://basicmarketing.ro/marketing-din-experienta/disonanta-cognitiva-in-comportamentul-consumatorului/

Problema cea mare este ca, avand in vedere SCORUL de la noi…suntem pe cale sa devenim ca cei din tarile unde a fost votat Geoana..adica…metodele sunt exact la fel. Unde au fost votati si cum…vedeti tabelul :

http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Rezultate/Rezultate%20finale%20turul%20II/tur2_strainatate.txt

Dupa ce aveti imaginea aceasta, ganditi-va la modul cum functioneaza presa in tarile respective. Concluzia este destul de tragica: avem o presa de tip rusesc.

Unde nu tine teoria  ?  In republica Moldova !  Acolo manipularea a depasit deja limita pentru ca atunci cand presezi, presezi ….. la un moment dat apare imunitatea. Si apoi, acolo oamenii vorbesc mult intre ei, ca sa nu mai spunem ca in ‘89 ei tineau lectii despre democratie la televiziune, iar noi ii prindeam cu antena de satelit !

Dupa alegerile acestea a  devenit clar si extrem de vizibil, modul in care televiziunile ( si mai ales care televiziuni) nu au nici o legatura cu jurnalismul, ci sunt doar jucarii periculoase de manipulare in masa,  cat de putini jurnalisti echilibrati si independenti avem si ca nu avem practic…nici o televiziune de stiri…..si cam cat de mare este procentul de populatie spalat pe creier deja. Si este tot atat de clar ca o mare parte din populatie nu judeca cu creierul din dotare ci preia opinii “gata mestecate” de altii. Se poarta catering-ul !

Vorba unei prietene….nici macar nu mai asculta declaratiile persoanelor in cauza, ci asculta doar CE SE SPUNE DESPRE ce au spus persoanele in cauza, ca ramanem cu o “bomba in casa” ( de fapt o mina antipersonal ) : doua  trusturi de presa unde comanda politica  desfiinteaza complet jurnalismul.

Este clar ca nu avem un partid liberal si nici politicieni liberali. Interesant este scorul din circumscriptiile unde cele 2 trusturi de presa nu au putere, nu au avut putere si aici ma refer la diaspora.

Cred ca avem nevoie de reinventarea rotii -  jurnalismul adevarat. Ca de cel rus….am avut parte suficient !

Si o melodie scrisa parca pentru vremea asta….

Începând de anul trecut premiem jurnalistul care a promovat constant voluntariatul. În plus, de anul acesta, premiem și bloggerul care s-a implicat activ în mobilizarea comunității în activități voluntare. Iată nominalizările, pentru fiecare categorie în parte, în Sibiu și Brașov:

JURNALISTUL CARE A PROMOVAT CONSTANT VOLUNTARIATUL

SIBIU

Ilarion Bârsan, Gazeta Hârtibaciului

Andrei Naiță, Antena 1 Sibiu

Vasile Antipa, Radio Mediaș

Adela Mohanu, City News

Călin Blaga, Sibiu 100%

Elida Cremene, Rondul de Sibiu

Bogdan Brylynski, Turnul Sfatului

Alina Cîmpeanu, Monitorul de Sibiu

Ramona Găină, Tribuna

BRAȘOV

Anca Pepelea, Kiss FM Brașov

Olivia Axinte, Transilvania Expres

Adina Chirvasă, Bună Ziua Brașov

Ovidiu Eftimie, Brașovul Tău

Sebastian Dan, Adevărul de Seară

Cristian Chelaru, iubescbrasovul.ro

BLOGGERUL CARE S-A IMPLICAT ACTIV ÎN MOBILIZAREA COMUNITĂȚII ÎN ACTIVITĂȚI VOLUNTARE

SIBIU

Cosmin Dușleag, Serviciul de Voluntari Agnita, svagnita.blogspot.com

Tudor Popa, Ce merită, cemerita.blogspot.com

Bogdan Brylynski, Salvează o viață de câine. Adoptă, brylu.ro

Lucian Pătruțiu, Om bun – Războiul dozelor, razboiuldozelor.org

Călin Blaga, Salvați pădurea Dumbrava!, podulminciunilor.ro

Miruna Siminel, Sănătatea e starea de normalitate, siblondelegandesc.ro

BRAȘOV

Ionuț Seliman, No more shit, ionutu.ro

Flavius Obeadă, Invitație la cultură, flaviusobeada.wordpress.com

Sabina Munteanu, Schimb de cărți, schimbdecarti.ro/brasov

Sabin Munca, Voluntariat la Holbav, stiribrasov.ro

Alexandru Solomon, Masa critică, brasovbike.com

Radu și Paul – 34life, 30 de minute pentru 30 de ani, 34life.rog/blog

Oare cine va câștiga anul acesta?

Foto: Alex Mazilu

(Anterioarele ”capitole”)

Pe bulevardul Ferdinand, în fața clubului de jazz, oprește limuzină după limuzină. Majordomi îmbrăcați în tunici cu fireturi, înmănușați elegant, deschid portierele la capătul covorului roșu. În toalete de gală, coboară din mașini vipurile lumii noastre și se înșiruie la intrarea în club, făcând semne drăgăstoase către camerele de filmat aflate după cordonul de jandarmi.

- Aia cine-i? întreabă un jurnalist grizonat, cu ochelari cu rame invizibile.

- Care bă, blonda? Aia-i Nuți, ce naiba, nu mai vezi? îi răspunse un altul, deșirat și acneic.

- Nu, mă. Aia ca un cârnat strangulat. Ia uite-o ce duluri are! Și-a mai pus și rochia aia strâmtă, pațachina!

- Alma? Aia-i Președinta Camerei.

- Președinta Cămării, poate vrei să zici! Întuflecă din pricina stressului funcției. Ia uite-o cât e de dolofană! Și ce prezenvativ de piersică sintetică și-a tras pe ea!

- Termină, nu fi … Uite-l și pe Dinu! Ooo! Excelență!.. Ce faceți? Ați venit la expoziție?! strigă el către personajul ce pășea larg spre intrare.

- Mă întâlnesc cu niște amici, să bem o cafea. Pe Felix nu l-ai văzut? se îndreptă, colocvial, impozanta făptură către ziaristul deșirat, dând în laturi blana de la Prada și vădind un smoking violet. În buzunarul de la piept, nelipsita batistă fistichie, așezată cu o neglijență studiată. Cu un gest teatral, ivi încheietura mâinii de sub haină și lăsă pentru câteva secunde vederii tuturor un ceas superb, Constantin Vacheron.

Blitz-urile nu încetau să scânteie în înserarea răcoroasă. Aerul devenise vibrant și concret, ai fi putut să-l tai în felii, dacă te-ai fi gândit. Totul mirosea a parfum, veselie, lipsă de griji, strălucire și nonșalanță.

Pe trotuar își fac apariția patru creaturi jerpelite, în contrast pregnant cu atmosfera generală. Dau să pășească pe covorul roșu, însă doi dintre majordomi îi oprescu gest ferm.

- Dumneavoastră? Unde mergeți? Aici e o manifestare culturală de marcă! Nu puteți intra în halul ăsta!

- Este invitații! răspunse Jim, scotocindu-se în buzunarele jachetei murdare și sfâșiate. Unde am pus la el?… căută nedumerit și în buzunarele adânci până la genunchi ale patalonilor. Poftește! îi băgă el sub nas majordomului celui obraznic o hârtie mototolită de 5 dolari.

- Cred că glumiți, domnu’…

- Hayssam este la mine! Eu pretin cu Dottore! Facut la el donație la campanie mult euro, metru cubic de euro!

- Hayssam! se întoarse Dinu cu jumătate de trup. Ce faci, dom’le? Ce-i cu tine în halul ăsta? îi privi el circumspect.

- Văzut, bre valah puțit! Eu estem bretin la conașul! îl dădu la o parte cu dosul mâinii pe majordom și înaintă. Conu Dinucu… stai sa spuneam. Eu blecat cu balon zburator la egzpediția. Subt acoperit, Negrul Jim, de la roman american. Asta, neghiob mic si cocoșat, care facut figura si bagat la mine la bușcaria, vrut facem adentat. Venit cu șoarece atacat balon și venit fluture de la Gardaresgu și salvat  la ele.

- Băi, ești incoerent rău! Cum să faci un atentat cu șoareci? Șoarecii nu-s zburători! Termină cu prostiile! Delirezi, mon cher!

- Asta nu înțelege, zise dolofanul bărbos, întorcându-se către publicul care se distra răstălmăcind, trunchiind și transmițând informații distorsionate către cei care nu aveau acces direct la discuție. Eu drimit scrisoare. Voi nu pricepe la mine ce vrut să spunem. Îl luă pe Dinu de încheietura cotului și făcu gestul de a-l însoți înăuntru.

- Și cu noi cum rămâne? țipă înalt tânărul cu ochelari, rămas cu companionii lui pe trotuar.

- Voi vine cu vluture. El duce la voi în egzboziția, le aruncă Hayssam, vădit ironic, peste umăr.

- De fapt, noi nici nu vrem să mergem la expoziție… se replie tânărul. Noi vrem să navigăm pe canalele Deltei, acum că pică expediția în balon… Sau mergem pe mare… Tu ce zici, Huck?

- Mi-e frică de mare. Hai mai bine să studiem underground-ul orașului… Să coborâm în tenebrele lui! interveni Tom Sawyer, cu entuziasm.

Șirul de mașini uluitoare continua să oprească și să verse pe mocheta roșie, bridată pe margini cu auriu, toalete și accesorii pe care le poți vedea doar la Cannes. Murmurul general anunța o seară plină de magie. Nevăzut de nimeni, un șoricel cât o brichetă se strecură printre tocurile Christian Louboutin, Valleverde, Betsey Johnson, Gucci, Dino Ventura, Sergio Rossi, Ungaro și, cățărându-se prin blana ale cărei poale ajungeau la covor, se strecură în batista lui Dinu.

Colegii noştri de breaslă s-au pomenit în această toamnă cu propuneri aproape ireale pentru jurnalismul de la noi. Mulţi au acceptat provocarea, alţii, însă, au preferat să fie mai precauţi. Adevărul este că zvonurile create în jurul Publik TV, aşa cum se va numi proiectul Realităţii TV în R. Moldova, sunt din ce în ce mai intrigante.

TV Publik, aşa cum va fi numele «realităţii» în R. Moldova, îl are în spate pe Sorin Ovidiu Vântu, un mediatizat şi controversat om de afaceri din România. Potrivit surselor de la Bucureşti, acesta este cunoscut ca un «proprietar de oameni», un patron foarte generos care îşi leagă angajaţii de contracte foarte drastice, dar şi foarte bine plătite.
Şi la noi, TV Publik a ademenit zeci de jurnalişti cu salarii fabuloase. Cei care nu au plecat au forţat mâna şefilor să le mărească considerabil venitul lunar. Nu ştiu dacă s-a mizat anume pe calitate sau profesionism atunci când s-au ales viitorii «câini de pază ai societăţii» la noul post, însă, cu siguranţă, lansarea acestei televiziuni a schimbat percepţia despre jurnalismul de la noi. Spun că nu ştiu dacă s-a mizat pe calitate şi profesionism pentru că, prin culise, se aude că au călcat pragul Publik Tv-ului mulţi jurnalişti certaţi cu etica profesională, care în trecut au servit diverşi oameni politici. Acest lucru creează cel puţin îndoieli vizavi de politica editorială a viitoarei televiziuni.

Totuşi, sunt şi jurnalişti cu nume, care de-a lungul timpului şi-au creat o imagine ireproşabilă, dar care s-au lăsat prinşi în mrejele sumelor exorbitante promise de patronii “realităţii” moldoveneşti, dar şi de proiectul care se anunţă a fi unul de mare anvergură. Ce nu înţeleg eu este graba cu care au fost semnate contractele cu acei jurnalişti. Fără măcar să ştie, să vadă ce prezintă acest post Tv, ei au semnat contracte de care va vi dificil să te dezici, în caz de nemulţumire. Înţeleg când semnezi un contract cu o Televiziune pe care o cunoşti, când accepţi politica editorială sau când visezi să lucrezi la un asemenea post, dar nu înţeleg cum poţi accepta oferte pentru un serviciu în care nu ştii ce te aşteaptă. E ca şi cum ţi s-ar propune să pleci în Turcia, pentru a lucra chelner sau vânzător, dar când ajungi acolo, eşti nevoit să te prostituezi.

Autor: Victor Moşneag
sursa: http://www.zdg.md/editoriale/tv-publik-si-realitatea-rm

Foto: Maia Visterniceanu

La o şedinţă mai plictisitoare decît şedinţele Guvernului nu stiu dacă am avut ocazia să asist.

Fiecare face (aproape) ce vrea ;-D  Îi auzi pe toţi „bolborosind” ceva pe acolo în semn de neplăcere, dar nimeni nu spune exact de îi displace, modul de desfăşurare a şedinţelor, faptul că nu au acces în sala de şedinţe sau condiţiile create pentru ziarişti…

Ca să fiu sinceră, nici eu nu stiu ce exact mă deranjează acolo, dar Ceva există…

Vezi mai jos câteva poze de la şedinţele cabinetului de miniştri.

Se pare că neruşinarea continuă. Preşedintele Băsescu este iar atacat.

Acuza îngrozitoare: Statul Român a plătit 13.5 mil dolari.

Probabil mogulii care se dau de ceasul morţii pentru faptul că au fost daţi aceşti bani nu au ajuns în conturile lor.

Cum e şi normal, acesta informaţii au apărut în ultima săptămână de campanie. E cinism oare sau jeg moral?

Să zicem că ar fi adevărat, cei care sunt în spatele acestor dezvăluiri ar fi de acord ca ei sau membrii familiilor lor să fie decapitati nu pentru 13,5 mil de dolari ci, să zicem, pentru 100 de milioane?

Dom’ preşedinte, desecretizaţi dracului dosarele alea.

Aş mai fi curios, cât de tare se va apropia acest caz de Ilieascu&co dacă vom alfa în detaliu legăturile lui Haysam cu vârfurile PSD.

Din nou, încă o dată şi a nu ştiu câta oară, Băsescu, ne-a arătat până unde poate să coboare în hăul dantesc din care se întoarce întotdeauna liniştit, afişând zâmbetul lui tâmp, dar victorios, de Odiseu întors miraculos de pe mare, fără flotă bineînteles, dar şi cu creierul categoric ameţit de sirene.
Orice om întreg la minte care a văzut confruntarea dintre el şi Crin Antonescu, poate da cel puţin un răspuns la întrebarea: Oglindă, oglinjoară, cine-i preşedintele cel mai bun pentru ţară? Să fie Băsescu? Pe lângă faptul că unele răspunsuri au fost penibile, de parcă întrebările ajungeau distorsionate la el sau le modifica el în mers ca deux ex machina ce este, pe lângă faptul că spre sfârşit i-a obosit bibilica şi mai citea omu de pe foaie, (Se poate oare să se prezinte el fără tema făcută conştiincios de acasă, fără să iscodească puţin cu privire la întrăbări, să fie el spontan?), a apelat, pentru a domina un schimb de replici, pe care nu era în stare să-l câştige într-un alt mod, la cea mai josnică modalitate, atacând drama trăită de Crin Antonescu cu privire la prima sa soţie. Astfel de la discuţia despre modelul de femeie “păsărică”, (beauty with no brain)promovat de către Băsescu, învârtind pe degete aceleaşi mosoare, răspunde că numărul femeilor pe care le ai acasă e un raţionament imbatabil în favoarea respectului ce-l are pentru sexul frumos, continuând cu argumentul că el e un bărbat “căruia nu i s-a întâmplat niciun incident dramatic în care să-şi lase soţia singură şi să ajungă în situaţii dificile”, după care le-a îndemnat pe dl. Antonescu să-şi ceară scuze pentru jignirea adusă.
Asta e Băsescu şi ne-a dovedit-o de mii de ori până acum: un om total dezumanizat şi cu obsesia de a controla totul. Bineînteles că a doua zi a negat vehement acuzaţia, că doar asta e media- inventează, răstălmăceşte, interpretează, scoate sensuri la care el nici nu visa că el nici nu cunoştea trecutul candidatului advers, această poziţie de victimă prinsă în plasa jurnaliştilor netrebnici care îşi permit să “inventeze una dintre cele mai mari mizerii”.
Până aici a ajuns Băsescu, să vedem unde vom ajunge noi. Ne vom afunda in glodul infernului, sau vom întrezări măcar lumina palidă a purgatoriului?

Constat că hotărârile de judecată semnate de mai mulţi magistraţi sunt pline de erori şi de greşeli gramaticale. Să nu fie suficient că persoanele vizate în dosar aşteaptă ani de zile o decizie definitivă în cauzele lor? Se pare că nu. Vicepreşedinta Curţii de Apel Economică (CAE), Maria Moraru, a examinat un litigiu de două ori. În 2006 şi în 2009. În 2006, a pronunţat o hotărâre favorabilă unei părţi implicate în dosar, pe când în 2009 a decis să favorizeze partea opusă. La fel de important e de observat eroarea comisă în decizia pronunţată în 2009. Judecata de Circumscripţie Economică (JCE) a hotărât că SA “Edificiu” trebuie să cedeze 24 de ari din pământul privatizat de SRL «Suantos».

Societatea pe Acţiuni a făcut recurs la CAE. Judecătoarea Moraru a subliniat în decizie că menţine hotărârea JCE. Totodată, a decis să respingă ca nefondat apelul depus de SRL «Suantos». Să fi uitat judecătoarea cine anume a depus apelul sau a confundat părţile pe dosar? Pentru a înţelege dacă a fost o eroare intenţionată, aşa cum cred părţile implicate în dosar, am solicitat judecătoarea să facă o precizare. «Este o greşeală mecanică. Deciziile sunt scrise la calculator şi noi facem doar câteva modificări. Dar nu cred că această greşeală este un subiect de presă». Nu înţeleg cât de justificată şi argumentată este explicaţia magistratei. Dar dacă ar fi examinat un caz penal şi în decizie comitea o greşeală similară, atunci victima risca să devină infractor. Ca să mai dezamorseze atmosfera, magistrata a încercercat să-mi dea un curs gratuit de jurnalism. «În societate sunt atâtea întâmplări frumoase, dar voi încercaţi să ponegriţi oamenii. Cineva vă manipulează, ca voi să scrieţi la comandă. Ştiu că materialele comandate sunt plătite de oameni cu interes». Afirmaţiile judecătoarei Maria Moraru sunt depăşite totalmente. La cele declarate, nici măcar nu a încercat să aducă un argument sau o probă, aşa cum solicită de obicei în instanţa de judecată. Percepţia magistratei despre profesia de jurnalism oarecum m-a făcut să-mi schimb opinia despre inteligenţa unor judecători.

Apropo, am mai întâlnit un judecător care afirma că avocaţii sunt nişte proşti pentru că nu ştiu să facă referire la documentele internaţionale. Se pare că magistraţii se consideră elita societăţii. Dar ce facem cu greşelile, chiar şi cele tehnice, pe care le comit?

M-am saturat, mi-e sila, mi-e scarba sunt pana peste cap cu terorizarea asta voita cu diferite boli. A fost gripa aviara nu demult, amu gripa porcina, si toata lumea pe asta calareste acuma. Ziarele, TV-ul, posturile radio nu stiu altceva decat sa bage frica-n oameni. Cum? Cred ca am demonstrat prin articolul anterior unde bazat pe niste date eronate transmise de un site meteo, “am tras concluzia” ca viata pe Pamant se va sfarsi. Sfarsitul lumii va veni, dar cand, asta nu cred ca stie nimeni cu exactitate. Insa media are obiceiul prost de a umfla tot ce se poate. Din orice mic detaliu se poate face articol de prima pagina. Tin minte un dialog dintre un editor de ziar si un ziarist:

Stau de vorba amandoi pe langa un lac intr-un orasel mai micut… Ziaristul e inca necopt, nu prea le are cu scrisul articolelor la care editorul ii spune:

- Cum faci ca un articol de ziar sa faca pe om sa-l citeasca? Titlul, cel mai important element pentru a avea articole bune si un ziar de succes. Titlul este cel mai important element dintr-un articol. Vezi acel mic nor sus pe cer?

- Da, il vad – raspunde ziaristul.

- Ce poti scrie despre acel nor? – intreaba editorul.

- Nimic… raspunde confuz ziaristul.

- Gresit! Acel nor este un potential articol de milioane. Te uiti la acel nor si scrii titlul: “Furtuna devastatoare ameninta micul oras XY.”

- Si daca nu vine furtuna? – intreaba ironic ziaristul.

- Daca nu vine furtuna este cel mai bine. Fiindca maine vei avea alt articol superb cu titlul “Furtuna devastatoare ne-a ocolit orasul”

Jurnalismul, pentru cei care fac asta, poate fi si este un job extrem de placut si nu-i judec pentru ceea ce fac, daca un ziar nu se vinde, ei vor ajunge pe strada, vor fi someri, apoi fara somaj, vor incepe sa fure si sa omoare pentru mancare si bani, vor fi din ce in ce mai nespalati si vor transmite tot mai multe boli, intr-un final ajungand ca oamenii sa se mance (literally) intre ei.

Deci, conform ziaristilor gripa asta porcina si devastatoare “isi face victime” in tarisoara noastra. Multi intra in panica, nu se stie nimic cu exactitate, totul e foarte ambiguu. Fiindca nu am citit inca niciunde, voi scrie eu cateva chestii, doar asa, ca sa nu mai stati vor tremurand in fotoliu “oare cand ma ia gripa?” Nu vorbesc din surse oficiale, vorbesc cu logica unui om normal. Cica s-au gasit sute de cazuri de gripa porcina in Romania. Eu zic ca ele sunt de fapt 0 sau mii de cazuri. De ce? Foarte simplu… Multi dintre noi, cand suntem raciti, sau avem gripa deja stim ce medicamente sa luam, stim cat sa stam in pat, cat ceai si de care sa bem, chiar si tinerii de peste 12 ani stiu deja chestiile astea. Ergo, nu se vor duce la medic, fiindca este inutil, medicamentele aproape sigur nu vor fi compensate deci why bother. 80% dintre romani asa fac, asa fac si eu si vecinul si vecinul vecinului. Luam acele medicamente, iar in 7, 8 zile suntem ca nou, buni de lucru si de party. Am avut rude racite in ultimele 3, 4 sapt, am avut prieteni si cunostinte care erau rupti de raciti, febra, durere de cap, etc. Uite, ca toti si-au revenit, n-au avut nevoie de medic sau de ingrijire speciala. Si cine stie… poate toti au avut de fapt gripa porcina dar n-au stiut. Sau… poate nimeni n-a avut gripa porcina si acum urmeaza explicatia mai putin logica dar totusi plauzibila insa cu tenta de “teorie conspirationala”.

Probabil m-am uitat prea mult la “X-Files”, care de altfel este o capodopera a genului, insa ma intreb ca orice om care gandeste totusi putin peste cele se vad la suprafata. Oare, si chiar nu acuz pe nimeni, insa pun intrebarea… oare nu se face acum un test din ala secret pe oameni cu pretextul unei epidemii? Nu este oare posibil ca gripa aviara si porcina sa fie de fapt un virus inexistent, insa gripa normala fiind atat de raspandita, sa i se atribuie efecte asemanatoare ca si motiv pentru injectarea unor substante “nu prea cunoscute” in populatia care “se crede infectata”. Panica in oameni 100% va rezulta si a rezultat deja persoane care au acceptat vaccinul de buna voie, in felul asta devenind subiecte de test pentru “cine stie ce si cine”. Pe bune, uitandu-ma din perspectiva asta la toata gripa asta porcina, chiar suna a “dosar X”. Chestii de genul s-au facut si pe vremuri, fiindca oamenii sunt extrem de naivi, vor crede orice, mai ales chestiile pe care ei nu le inteleg. Am scris in articolul anterior temperatura de -999 de grade. Stiintifi este imposibil, asa cum a si zis un vizitator. Insa la prima vedere pare un fapt real, nu? Este scris acolo, este o transmisie a unei statii meteo, a unei statii meteo, care daca ma intrebati chiar isi face bine treaba, de 2 ani urmaresc vremea pe acea pagina si au avut dreptate in 95% dintre cazuri. Insa cine nu stie… va lua cele -999 de grade celsius ca pe bune, fara sa se mai uite ca in acelasi timp se prezice ploaie – ceea ce la temperaturi minus este imposibil. Dar nu vor face legatura, fiinda vor crede orbeste orice, fiindca automat daca e titlul mare si pe prima pagina, trebuie considerat absolut adevarat.

Personal, nu ma uit la stiri. Nu fiindca arata tot felul de imagini ingrozitoare, povesti de-ti vine sa borasti… Nu. Nu ma uit fiindca sunt prea ocupat si obosit sa ma chinui sa gasesc samburele de adevar dupa fiecare stire, sa gasesc norisorul de dupa furtuna, virusul banal de dupa epidemie.

Virus, infectie… suna foarte drastic, asa-i? La un moment dat incepeti sa deveniti ipohondrici. Realitatea e, ca toti suntem infectati cu ceva, toti purtam niste virusi, chiar ne nastem cu unele ca de exemplu stafilococul. Aveti obiceiul, din nou prost, de a lua orice medicament ce este prescris de medici. Nu am nimic cu ei, teoretic isi fac treaba dar se cunoaste de mult timp relatia lor cu producatorii de medicamente. Nu luati orice doar fiindca vi s-a spus ca e bun. Cititi prospectul, chiar mai mult, intrati pe net pe Wikipedia si cautati susbstanta activa, date despre istoria acelui medicament fiindca de multe ori veti gasi chestii foarte interesante, lucruri care nu vi s-au spus de catre medic sau farmacie.

Nu intrati in panica pentru orice cacat, fiindca panica va va distruge nu doar psihic dar si fizic. Nu zic nici sa fiti poate ca mine, care nu baga nimic si nimeni in seama si pune semnul intrebarii dupa orice si vede intotdeauna un al raspuns posibil, fiindca unii ar zice ca sunteti paranoia sau spooky. Incercati sa fiti realisti si sa nu stati cu nasul in stiri si ziare toata ziua fiindca sunt mijloace de manipulare in masa iar voi sunt convins ca aveti destule pe cap, aveti o viata de trait, iar timpul ala vreti sa-l traiti cat puteti de bine…

„Responsabilitatea, ca şi respectarea legilor, nu este o piedică în calea libertăţii. Dimpotrivă, ele pot fi expresia autentică a unei libertăţi pozitive. (…) Presa trebuie să ştie că erorile ei şi pasiunile ei nu mai sunt private, ci au devenit pericole publice. Dacă se înşală, ea înşală opinia publică. (…) Ne găsim aici în faţa unei adevărate dileme: presa trebuie să rămână o activitate liberă şi privată, deci omenească şi vulnerabilă, şi totuşi, ea nu are dreptul să rătăcească. Căci ea îndeplineşte un serviciu public” [Apud Francis Balle, 1990; 222].

Stan Le Roy Wilson [1992; 57] sintetizează direcţiile criticilor formulate din perspectiva standardelor responsabilităţii sociale, după cum urmează:

„1) Presa a mânuit puterea ei enormă în propriile scopuri. Proprietarii ei şi-au protejat ideile, mai ales în chestiuni politice şi economice, în defavoarea opiniilor opuse.
2) Presa a fost aservită marilor afaceri şi, uneori, i-a lăsat pe publicitari să controleze politicile editoriale şi conţinutul.
3) Presa s-a opus schimbării sociale.
4) Presa a acordat adesea mai multă atenţie superficialului şi senzaţionalului, iar partea de amuzament a fost adesea lipsită de substanţă.
5) Presa a pus în pericol morala publică.
6) Presa a încălcat dreptul la viaţă privată fără un motiv temeinic.
7) Presa este controlată de o clasă socio-economică, «clasa afaceriştilor», iar accesul noului venit este dificil. De aceea, piaţa liberă şi deschisă a ideilor este în pericol”.

Rezoluţia 1003 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, o piatră de încercare. Dacă Directiva 89/5255/1989 a Consiliului Europei – Télévision sans Frontières – reglementând în principal o programare majoritar europeană, regimul publicităţii, protejarea minorilor şi acordarea dreptului la replică – pare mai simplu de implementat în audiovizualul românesc, mai ales datorită racordării Consiliului Naţional al Audiovizualului la prevederile europene în domeniu, Rezoluţia 1215/1993 şi Rezoluţia 1003/1993 cu privire la etica jurnalistică evidenţiază o serie de decalaje, unele dificil de înlăturat.
Cele mai importante aserţiuni pe care le conţine aceste Rezoluţii (adoptate de Parlamentul României la 12 septembrie 1994), care sunt departe de a fi implementate în „mecanismele” funcţionării media din România, sunt acestea:

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

REZOLUTIA 1003 (1993 ) privind etica jurnalismului
Adunarea considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa.

1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice.

2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati.
3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor.
4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis.
5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic.
6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor.
Dreptul la informatie – drept uman fundamental: Editori, proprietari si jurnalisti
7. Functia presei este una de “mediere”, oferind un serviciu de informare, iar drepturile acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii.
8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice.
Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat.
9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii.
Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982.
10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti.
In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare.
11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental.
12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa.
13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de opiniile etice.
Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor.
14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare.
In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice.
15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului.
In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate.
16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca indivizi si nu ca multime.
Functia jurnalismului si activitatea etica a acestuia

17. Informarea si comunicarea reflectate de jurnalism prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijin din partea tehnologiilor noi, au o importanta decisiva asupra dezvoltarii atat a individului, cat si a societatii. Acest fapt este indispensabil vietii democratice, deoarece pentru dezvoltarea totala a democratiei este necesara participarea cetatenilor in viata publica.
Este suficient de a spune ca o astfel de participare ar fi imposibila, daca cetatenii nu ar fi asigurati cu informatie despre viata publica, de care acestia au nevoie si care trebuie oferita de mijloacele de informare.
18. Importanta informatiei, in special a stirilor difuzate la radio si televiziune, a fost pusa in evidenta in Recomandarea 1067 a Adunarii. Influenta acesteia asupra opiniei publice este evidenta.
19. Ar fi gresit sa conchidem din importanta acestui rol ca mijloacele de informare in masa, de fapt, reprezinta opinia publica sau acestea ar trebui sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau institutiilor de invatamant sau culturale cum sunt scolile.
20. Acest fapt ar transforma mass-media si jurnalismul in autoritati sau contra-autoritati (“mediocritate”), chiar daca acestea nu ar fi reprezentanti ai cetatenilor sau nu s-ar supune acelorasi controale democratice ca si autoritatile publice si nu ar dispune de cunostintele unui specialist din institutiile de invatamant sau culturale.
21. Astfel, jurnalismul nu trebuie sa modifice informatia veridica, impartiala si opiniile oneste sau sa le utilizeze in scopuri de informare, pentru a crea sau a influenta opinia publica, deoarece pe legalitatea acestuia se bazeaza respectarea dreptului fundamental de informare a cetatenilor ca parte a respectarii valorilor democratice.
In acest sens, jurnalismul legal de investigare este limitat de veridicitatea si onestitatea informatiei si opiniilor si este compatibil cu campaniile de jurnalism, organizate in baza pozitiilor si intereselor speciale adoptate anterior.
22. In cadrul jurnalismului, informatia si opiniile trebuie sa respecte presumtia nevinovatiei, mai ales in cazurile care se afla inca sub judice si trebuie sa se abtina de la concluzii.
23. Totodata, trebuie respectat dreptul individului la intimitate. Persoanele cu pozitii in sfera publica au dreptul la protectia intimitatii, cu exceptia cazurilor in care viata personala poate influenta asupra vietii publice a acestora. Faptul ca persoana detine un post public nu o priveaza de dreptul la intimitate.
24. Tentativa de a gasi o solutie de compromis intre dreptul la viata personala, reflectata in Articolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si libertatea cuvantului, stipulata in Articolul 10, este bine reflectata in dreptul cutumiar recent al Comisiei Europene si Curtii pentru Protectia Drepturilor Omului.
25. In profesia de jurnalist scopul nu scuza mijloacele; de aceea informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice.
26. La cererea persoanelor in cauza, mijloacele de informare in masa trebuie sa corecteze automat si imediat orice stire sau opinie falsa sau eronata difuzata. Legislatia interna trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, in caz de necesitate, despagubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei este necesar de a implementa Decizia (74) 26 cu privire la dreptul individului la replica a in fata presei, adoptata de Comitetul de Ministri la 2 iulie 1974 si de prevederile corespunzatoare ale Conventiei Europene privind Televiziunea .
28. Pentru a asigura calitatea inalta a lucrului si independenta jurnalistilor, acestia trebuie motivati cu o remunerare corespunzatoare si conditii de munca si echipament adecvat.

29. In relatiile pe care un jurnalist trebuie sa le mentina in cursul activitatii sale cu autoritatile publice sau diferitele sectoare economice este necesar sa se evite orice fel de complicitate, care ar putea influenta independenta si impartialitatea jurnalismului.
30. In jurnalism subiectele controversate sau senzationale nu trebuie confundate cu subiectele despre care este necesar de a oferi informatie. Un jurnalist nu trebuie sa faca abuz de indatoririle sale in scopul obtinerii prestigiului sau a influentei personale.
31. In ceea ce priveste complexitatea procesului de oferire a informatiei, care se bazeaza mai mult pe utilizarea tehnologiilor noi, viteza si coerenta, jurnalistii trebuie sa fie instruiti adecvat din punct de vedere profesional.
Regulile ce trebuie sa le respecte personalul editorial
32. In cadrul activitatii legate de ziare editorii, proprietarii si jurnalistii trebuie sa munceasca umar la umar. In acest scop, trebuie de elaborat anumite reguli pentru personalul editorial, care ar dirija relatiile profesionale dintre jurnalisti si editori si proprietarii organizatiilor mass-media, separat de cerintele normale fata de relatiile profesionale.
Aceste reguli pot servi la infiintarea colegiului de redactie.
Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala.
33. In societate, situatiile tensionate si conflictele apar deseori din cauza anumitor factori, cum sunt terorismul, discriminarea minoritatilor, xenofobia sau razboaiele.
In aceste conditii mass-media are obligatia morala de a proteja valorile democratice: respectul pentru demnitatea omului, rezolvarea problemelor pe cale pasnica si prin urmare, de a se opune violentei, urii si confruntarii si de a respinge discriminarea culturala, de sexe si de religie.
34. Nimeni nu trebuie sa ramana indiferent fata de apararea valorilor democratice.

In acest sens mass-media trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunii si sa incurajeze intelegerea mutuala, toleranta si increderea dintre diferite comunitati in regiunile in care domina conflictul, dupa cum a stabilit Secretarul General al Consiliului Europei sa se procedeze prin masuri de acumulare a increderii in fosta Iugoslavie.
35. In ceea ce priveste influenta specifica a mass-media, in special a televiziunii, asupra atitudinii copiilor si tineretului, este necesar de a nu difuza programe, mesaje sau imagini care sa reflecte violenta, sex sau consumerism sau sa utilizeze un limbaj neadecvat.
Etica si auto-reglementarea in jurnalism.
36. In ceea ce priveste conditiile necesare si principiile fundamentale enumerate mai sus, mass-media trebuie sa se conformeze principiilor etice care protejeaza libertatea cuvantului si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatie veridica si opinii oneste.
37. Pentru a supraveghea implementarea acestor principii, este necesar de a crea organe sau mecanisme de auto-reglementare, din care sa faca parte editori, jurnalisti, asociatii ale utilizatorilor mass-media, experti academici si judecatori; acestia vor fi responsabili de elaborarea rezolutiilor privind normele etice in jurnalism, mass-media obligandu-se anterior sa publice deciziile adecvate.
Acest fapt vor ajuta cetateanul care are dreptul la informatie sa-si exprime opinia pozitiva sau negativa asupra muncii si credibilitatii jurnalistului.
38. Organele sau mecanismele de auto-reglementare, asociatiile utilizatorilor mass-media si catedrele de profil de la institutiile de invatamant ar putea sa publice anual studiul efectuat a posteriori asupra veridicitatii informatiei difuzate de mass-media, comparand stirile cu faptele reale.

Acest lucru ar servi ca barometru al credibilitatii, pe care cetatenii l-ar putea utiliza ca ghid privind normele etice respectate de fiecare mijloc de informare in masa sau de fiecare jurnalist in parte. Totodata, mecanismele corective adecvate pot contribui la imbunatatirea modului de realizare a activitatii de jurnalism.

© Copyright Centrul pentru Jurnalism Independent 2006

http://www.mediaindex.ro/articol_print.php?a=42&s=7&ss=3&sa=7&ssa=3In tarile occidentale exista organisme ale societatii civile care se ocupa de drepturile cetatenilor in relatia cu presa.

Rezolutie nr. 1003/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Rezolutie nr. 1215/1993 – cu privire la etica ziaristica

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din 20/09/1994

Cât priveşte campaniile de presă personalizate, cu toate defecţiunile etice care se răsfrâng asupra discernământului civic-politic al publicului – nerespectarea dreptului la imagine, nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie – toate acestea conducând la binomul pernicios informare tendeţioasă ↔ critică neonestă, sub cupola generoasă a libertăţii de exprimare [= abuz de libertate], ele apar la tot pasul. De aici un element al tabloidizării, înlocuirea dezbaterii cu gâlceava; o falsă, trufaşă percepere a „puterii presei”, în primul rând, de către aceia care o practică.

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/view/331/84/

Le doresc tuturor imbecililor din media sau din politică,  care acum spun  că Preşedintele Băsescu a comis un act inacceptabil când s-a implicat în eliberarea jurnaliştlor, să îşi vadă copii, fraţii, părinţii în situaţia de a fi decapitaţi de terorişti ca personajul din clipul acesta.

Rezultate paradoxale (ca “socante” ma feresc de-acum sa spun:-)) intr-un studiu IMAS realizat la cererea Conventiei Organizatiilor Media. 70% dintre jurnalisti au ajuns la concluzia ca le trebuie “Legea presei“. In acelasi timp, 59% recunosc ca încalca normele jurnalistice din cauza presiunilor politice, iar 34% din cauza influentei patronatului. asadar, le cam cer politicienilor (si, implicit, mogulilor) pe care-i acuza de imixiuni,  sa le dea o lege. Raportul e prezentat pe larg pe Hotnews.ro. Iata câteva date:

70% sunt de acord cu afirmatia “o lege a presei ar imbunatati calitatea actului jurnalistic”

“Legea presei” exercita o atractie si atunci când jurnalistii ofera solutii pentru respectarea eticii profesionale. Jurnalistii chestionati propun care solutii:

• 71% – pregatirea profesionala a jurnalistilor
• 48% – specializarea jurnalistilor pe domenii
• 38% – o lege a presei (solutie mentionata mai des de jurnalistii din presa locala decat de cei din presa cu acoperire nationala)
• 34% – un cod deontologic al breslei si un organism de implementare

In fine, pentru ca tabloul sa fie complet:

54% dintre jurnalisti sunt de acord în foarte mare sau în mare masura cu afirmatia „nu exista persoane suficient de credibile pentru a fi alese într-un organism de autoreglementare a breslei, care sa judece încalcarile deontologiei”.

Modele jurnalistilor sunt: Cristian Tudor Popescu (mentionat de 34%), Ion Cristoiu si Robert Turcescu (12%), Mircea Badea (10%), Emil Hurezeanu (10%), Andreea Esca si Marius Tuca (6%)