unui prieten pasionat de matematică…

Adevărul e că nu mi-am mai scris demult temele la mate. E şi normal! Pentru că, în această goană după senzaţional în care ne hârjonim mai mult sau mai puţin conştienţi, temele la mate nu mai prezintă nimic ieşit din comun. Sunt aceleaşi vechi exerciţii pe care le rezolva şi bunica acum mai bine de 50 de ani. Absolut nimic nou sub soare. Funcţiile, derivatele, integralele şi metodele lor de rezolvare sunt singurele entităţi din lumea asta care au câştigat războiul cu timpul. S-au schimbat doar programele şcolare (sau mai bine zis doar ordinea în care urmează să bulverseze cu intensitate luminoasă peste limita suportabilităţii  alte şi alte creiere…). Ah! Desigur! S-au schimbat şi manualele! Căci asta e soarta lor ingrată – să se jerpelească şi, cu puţin noroc să ocupe un spaţiu călduţ pe un fund de cutie în debara. Sau în beci! Sau dacă nu şi nu! Sănătate! Conţinutul cărţii plin de integrale pipernicite şi schimonosite merge în containerul pentru hârtie, iar coperţile în cel pentru carton. Mă întreb unde oare merg petele de cafea de pe marginile paginilor, muncite încă din timpuri imemoriale, ameninţate de urgii de corigenţe…Astea unde merg? La plastic sau la organice?

Dar blogurile? Ele unde merg în altă viaţă? Sau ele mor încet-încet încă din momentul conceperii? La fel ca şi oamenii…se sting pe deplin conştienţi că ceea ce au realizat în viaţa asta nu sunt decât firmiturile de la masa unei mari inutilităţi…la momentul ăsta nu există o misiune mai ingrată decât a scrie pe un blog…Poate că acum vă încruntaţi la mine şi nu vă vine să vă credeţi ochilor. Dar…

Scrii despre viaţa ta…hmm! neinteresant! Ce? Nu-i aşa? De pildă, cine moare de grija lui Liu Xu, blogger la 17 ani, din Bejing? Eu unul, afirm cu mâna pe inimă că nu m-ar interesa defel ce specie de pisică sălbatică consumă frecvent, ori ce gagici mai invită la plimbare prin Oraşul Interzis? Lucrurile însă s-ar schimba radical dacă individul ar fi pivotul celor de la Bulls. Atunci o lume întreagă ar fi cu ochii în 16! Iar dacă l-ar împinge Necuratul spre vreo manevră în restaurant gen Moni şi Iri în plin amor oral (fază care circulă pe net de ceva vreme încoace), atunci chiar că lumea s-ar repezi să se minuneze asupra dotării vedetei. Greşesc? Şi totuşi, dacă 6 miliarde de muritori ar avea montate webcams în întimitate, peisajul de pe Terra ar fi unul cât se poate de sumbru. În 30 de ani, nici un locuitor al Planetei Albastre nu va mai avea descendenţi, iar cei rămaşi se vor făli cu titlul de mari labe triste. Ce inutilitate!

Şi totuşi să revin la blogul lui Liu Xu, un tânăr literat din Bejing. Blog care discută filozofia lui Confucius, Lao Ţi, ori îşi dă cu părerea despre “Lolita”, încercând prin asta să atragă un public. Dar în caz că există, e atât de ales pe sprânceană, dar la ce bun? Sau dacă descreieratul tânăr ar stârni cu fiecare post câte un scandal, sau pur şi simplu s-ar lua de câte cineva…ar fi ceva nemaivăzut : un fel de K1blogging…eventual prin tribunale…sau să-l văd pe tânărul nostru analizând la rece şi într-un mod destul de subiectiv motivele apropierii economice China – Rusia. Atunci chiar că la stats ar fi un rotund 0!

Când omul secolului XXI se grăbeşte să ajungă de acasă la birou şi viceversa, îşi mai permite din când în când luxul de a mânca un hamburger concomitent cu a citi un ziar. Şi din ziar ce vede? Sau ce apucă să vadă? Doar headlinesurile (poate şi şapourile)…adică esenţa configurată pe ultimele ştiri Şi astea oricum nu au cum să-l afecteze. Poate doar în cazul unei calamităţi! Care, normal nu poate să-l afecteze! Căci el nu concepe altă ocupaţie decât cenuşiul zilnic…Ce inutilitate! Deci unde ajung dacă scriu pe blog inutilităţi în loc să scriu la mate? Ajung să nu mai ştiu cum să aleg containerul potrivit pentru pete de cafea…;)

Şi acum un ultim update pe azi: am găsit acelaşi text, cu acelaşi nume, cu aceeaşi tematică, poate mai succint tratat…orice despărţire e dureroasă (vezi http://blog.360.yahoo.com/blog-3enPhBQia66dB33W6O6L2v0N?p=53) …adio! dar rămân cu tine!