Avem doi câştigători ai concursului.

Lazăr M. din Cluj-Napoca
Andrei C. din Jibou, Judet Salaj

au fost deja anunţaţi că vor primi premiul cel târziu săptămâna viitoare.

mulţumesc tuturor care au participat

…

Răspunsul corect este:

Cannabis -> Iasi
Implant pentru refuz -> Timisoara
Kumm -> Cluj Napoca
Lee Quid -> Cluj Napoca
Los Embecilos -> Bucuresti
Luna Amară -> Cluj Napoca
Middlefinger -> Bucuresti
Nightlosers -> Cluj Napoca
Renegaţii -> Botosani
Ricochet -> Sibiu

Premiile au constat în trei casete individuale

a compilaţiei Şapte Seri (Soft Records, 2000)

Şapte Seri. Compilaţia

!!!!

2001, Soft Records

Dedicată revistei Şapte Seri, proaspăt lansată la Bucureşti (singurul ghid de timp liber din Bucureşti la vremea respectivă), asocierea de nume se face de către primul director al ghidului de timp liber, Levente Tofan, pentru a creşte popularitatea brandului.

Kumm, Middlefinger, Luna amară şi Renegaţii sunt alternativi, cele trei din urmă având un sound specific rockului post-decembrist, post-Nirvana. Lee Quid era un pop-rock; Nightlosers apare aici ca Headliner printre celelalte nume cu cea mai nereuşită prelucrare pop cu note tradiţionale pe care am ascultat-o vreodată. Los Embecillos promova un punk pur; IPR cântă un hardcore clasic; Cannabis şi Ricochet cântau un rock specific românesc. Având în vedere piaţa noastră, mă miră că ultimele două menţionate nu au reuşit să scoată capul din anonimat.

Această compilaţie introduce anul 2001 în RETROSPECTIVA ANILOR 2000 la CZB. În următoarele zile, oriunde vedeţi acest mic timbru cu atentatul din SUA (11.09.2001) ataşat articolului, este vorba de un eveniment sau artist din 2001.

…

Despre formaţii

La Los Embecillos recunoaştem vocea lui Albert, de la Nişte Baieţi şi Dead Ceuşescus. Aici se promova un punk accesibil şi melodios.

Marele Exod de la Lee Quid are un iz de note asemănătoare cu piesa Dacă Vrei (Celelalte Cuvinte). Amprenta trupei o dădea vocea sibiencei; este mare păcat că s-a destrămat înainte de a ieşi din Cluj.

Aici apare prima dată Folclor-ul celor de la Luna amară. Calitatea inregistrarii este compensata de dinamica si mesajul piesei, care devine mai cunoscută publicului larg de abia cu patru ani mai târziu, şi numai datorită unui act (gratuit) de cenzură într-o piaţă centrală din Cluj.

Aici găsim poate şi cea mai slabă compoziţie promovată de Nightlosers până în acel moment, Dragostea e ca şi o râie.

Înfiinţată la Iaşi, Cannabis promovează un umor mai ciudat, pe ritmuri rock progresive, combinând văitatul ciobănesc cu chitara lui Hendrix. La prima vedere pare ciudat, dar reţeta chiar funcţiona.

După cât de compact şi melodios îşi interpreta IPR muzica în 2000, ar fi trebuit să ajungă mult mai departe, doar că la vremea respectivă nu exista (cum nici acum nu există) o reţea clară de cluburi pentru muzica hardcore (în cele mai multe cluburi din ţară se promova muzica folk sau mai acustică şi soft; majoritatea patronilor refuză să primească formaţii de acest gen şi din teama – nemotivată – a publicului care l-ar putea aduna acest gen de formaţii). Şi astăzi, mulţi inconştient se feresc de adevăratul spirit rock.

…

Oricât de bine s-a încercat să se masterizeze compilaţia, se simte diferenţa dintre înregistrări. Albumul devine mai şters ca mesaj şi ritm între a şaptea şi a doisprezecea piesă (din cauza asta nu putem acorda mai mult de patru semne). Ce este incredibil de fain aici este că există un mesaj sau un spirit rebel pe fiecare piesă, indiferent de gen. Acest mesaj este firul roşu care leagă piesele între ele pe această compilaţie. Totusi, datorită diversităţii de genuri, materialul este prea heterogen. Foarte puţini ar avea deschiderea şi capacitatea de a trece de la o stare la alta să poată asculta cap-coadă compilaţia fără să sară piese.

…

Implant pentru Refuz vine din alt film. IPR şi Nightlosers reprezintă extremele pe această compilaţie.

…

Această compilaţie este deosebită prin faptul că documentează undergroundul alternativ autohton din diverse colţuri ale ţării şi este o retrospectivă a muzicii de contracurent la trecerea dintre milenii.

IPR, Kumm, Luna amară şi Nightlosers sunt singurele formaţii de aici care mai activează şi în ziua de azi.

KUMM. Moonsweat March

!!!!!

2000, Soft Records

Muzica progresivă, în stil art-rock, este plină de melancolie şi melodie. Primele note de chitară distorsionată (pe Small) cu care Kumm debutează discografic în 2000 te lovesc precum musculiţele care zboară printr-un abur încărcat negativ numai ca să aterizeze pe hârtia de muşte.

Midwinter’s Dream chiar te transpune în atmosfera de cabană izolată, cu soba arzând în toiul unui viscol.

Dancing On The Wires conţine versurile care rămân perfect valabile mentalităţilor socio-politice actuale de la noi din ţară it’s obvious we’re going in the wrong direction; the mirror shows the way but we follow it’s reflection.

Marty. Contrapuncte. Saxofon. Sincope. Un deliciu experimental.

Mi-au placut piticii sau extraterestrii care apar spre finalul piesei.

mi-a placut de la prima ascultare, datorita ritmului funk si accentul pus pe ritmul sincopat al basului

La mijlocul piesei tonalitatea de cimpoi de pe clapa lui Andras te obligă să te opreşti din orice faci ca să asculţi Moonsweat March.

Ego-Etno-TV. Don’t talk to me. About popularity. I turn on the TV. Everybody I see.

Is not half as good as me. Asta este o trupă underground care vrea să iasă din anonimat prin ideile originale şi creativitatea de care dă dovadă. Din păcate, la noi încă nu se poate  să reuşeşti doar prin constanţa talentului consistent. Subtilitatea referinţelor la munca pe brânci în underground sau credinţa artistului de a face parte din contracurent se regăseşte în valuri de versuri pe Now and After, Listen to my songs, Dictionary, Ce şi cum.

…

Spre deosebire de nenumărate alte proiecte autohtone, Kumm a pornit cu o amprentă muzicală bine definită: vocea de tenor a lui Oigăn, saxofonul lui Zsolt Meier, clapa lui Andras Kovacs, care îmbină jazz cu diverse influenţe tradiţionale pe o cacofonie de jocuri de cuvinte anglofone. Albumul este reeditat în format CD în 2004.

…

The The. Velvet Underground. Slapp Happy. sunt doar câteva trupe cu care se poate că te-ai delectat în trecut sau urmează să le descoperi dacă ajungi să asculţi acest album.

Am mai scris despre asta si la Liviu Pop Urban something. De ce incep concertele la 45 de minute de la data din anunt? Probabil ca sa faca localul vanzare la alcooluri.
Toate gandurile astea neplacute s-au risipit dupa ce au aparut cei multasteptati pe scena. In efective marite, cu chitara a la RATM+funk, o voce in plus, cu inca instrument de suflat, si un surplus de tobe, abia astept lansarea CD-ului (ca inca nu e gata).
KUMM insa, a doua zi, a intarziat cam o ora si jumatate. Adica dublu, eram deja suparat. Bine ca au vandut cu 10 lei CD-ul si au pus lumea pe foc cu noul sound. A fost un fel de first: sa merg din proprie initiativa la ceva ce nu ascultasem niciodata. Ma rog, auzisem Morsa, dar au cantat varianta in engleza, Man in a can. Iar stilul e un pic altfel. Mie imi place, dar sunt sigur ca sunt destui care se simt ca atunci cand Queen a lansat Hot Space.
Anyhow, bravo baieti, vedeti-va de crezurile voastre.

m-am hotărât să îmi vărs (iarăşi!!!) frustrările într-un post. păzea, că o luăm pe puncte. aşa, meticulos, ordonat, vorba aia, dacă e să ţipăm, să o facem organizat.

1) mă enervează clubul revenge. merg acolo de trei ori pe ani, şi să dea dracu’ de nu pun aceleaşi melodii mereu! dar oricum cei de acolo sunt prea beţi ca să îşi dea seama. iar eu, neavând slăbiciune pentru licorile bahice, sunt silită să-i suport (pe cei beţi) de fiecare dată. după concertul kumm din silver church (care a fost minunat, după cum v-am spus deja – am deja o obsesie pentru o piesă de pe “far from telescopes”, e vorba despre această piesă), am avut cică inspiraţia de a mă duce în revenge cu margo. am stat o oră, şi în ora aia au încercat să ne agaţe patru trişti, scuze, tipi. bă idiotule, nu am venit aici să mă fut, stai la locu’ tău dacă vezi că nu te bag în seamă.

2) mă enervează campania electorală. unde mă învârt, dau numai peste feţe fotoşopate de politicieni, care se vor a fi fiecare în parte salvatore della patria. m-am săturat până peste cap. “crin antonescu preşedinte”, “sorin oprescu preşedinte”, “hai la referendum”, “mircea geoană preşedinte” – i don’t give a fucking fuck. mai bine ar recunoaşte cinstit că îi doare în cur dacă ne merge bine au ba. spirache din “titanic vals” gen. măcar să fie sinceri. ah, dar mă scuzaţi, sunt politicieni.

3) mă enervează iahu mesengerul – că nu mi se mai vede avatarul.

4) mă enervează unu’ pe internet care zice că pentru băieţi e indicat să câştige experienţă, dar fetele e mai bine să rămână virgine. d-apăi cu cine boala să câştige masculii experienţă dacă nu tot cu femelele, băi deşteptule?! sau recomanzi varianta femelă gonflabilă? ipocrizia e în floare…

lista se încheie. cel puţin pentru moment.

voi ce frustrări aveţi? share please.

*credits to placebo for title*

http://www.trilulilu.ro/TheFly/0e960b3cf61f00

De departe cel mai accesibil album Kumm de pana acum, Far From Telescopes, e si cel in care trupa exceleaza ca sunet, fiind mult mai asezat si mai bine produs decat Angels & Clowns sau Different Parties. Iar in Silver Church l-am ascultat live si am ramas placut surprins, chiar si de piesele in prima auditie.

Intodeauna Kumm a uimit prin efervescenta prestatiilor live, in ciuda deselor schimbari de componenta din ultimul timp. Au avut piese remarcabile prin compozitii flamboaiante, deloc simple, dar suficient de pline de energie, ironie sau umor, incat sa atraga publicul. Pot spune ca fanii Kumm nu au fost niciodata fani de album ci fani care ajungeau la album, asociindu-l cu prestatiile live. Prin umare s-a creat cultul formatiei de art-rock, asociat unui sunet sofisticat, generator de show-uri care se terminau deseori in jam-uri fenomenale.

Apoi mi-l amintesc pe Oigan dansand pe mese la Shoni pe piesa Clocks de la Coldplay, pe acelasi Oigan cantand cu Amsterdams sau avandu-l pe Marius de la The MOood, invitat pe albumul solo (seamana cu solo-ul lui Moore de la Sonic Youth)…si mai recent, noul baterist e Paul de la Go To Berlin. Pot spune ca tot cei din Kumm au asimilat extrem de mult, in perioada de explozie a indie-ului, timp in care piesele vechi erau bucatile hardcore ale concertului. Prin urmare vad Far From Telescopes ca o sinteza Kumm a anilor 2000, de la new wave, la art-rock, la indie.

Imi place ca si-au propus lucruri extrem de simple. E greu pentru Kumm sa lucreze in felul asta: ma gandesc aici la eclectismul lui Angels & Clowns si la ambivalenta  alternativ/new wave de pe Different Parties. Si e minunat ca au reusit sa sune bine, simplificand mult. E atat de direct, inca de la Mister Superman si Beautiful Country – piese centrate pe riffuri de chitara ce imi amintesc de Sonic Youth, la fel cum Sleepwalk/Fishing In The Swimming Pool rezoneaza cu Snow Patrol/Coldplay sau Police cu Radiohead. Toate sunt piese excelente care ar putea concura oricand cu aceste formatii … La fel, Bird’s Eye View si Monkey In Your Stereo ar putea sa fie foarte bine cantate de The MOood :p

E cel mai concis Kumm. Poate trezi pasiuni si declansa reactii love/hate. Sunt piese la care la prima ascultare mi-au placut si pe care le-am detestat…spre exemplu, la aparitia single-ului Morsa – Man In A Can – o structura prea naiva care nu-mi spune nimic. Idem pentru Pink Baloon, unde pop-ul poate deveni usor cliseu. Dar Far From Telescopes e un excelent album pop, un album care alimenteaza obsesii, cu cat il asculti mai mult; pe langa cele 2-3 piese care nu imi plac (dar care, a propos, au fost excelente in concert), toate celelalte pot creste, sunt potentiale narcotice, infiltrate in cotidian, in calatoriile spre Vama Veche, in prieteni, in aerul rece al diminetii, pe care le descoperi frumoase si de care devii dependent…Si asta departe de ecuatiile complicate ale vietii. Muzica rezoneaza in locuri departe de tehnologii state of the art. Viata e frumoasa si cu televizorul si cu monitorul inchis. E un drum de la Blue Screens & Xrays la (Bad Day). Un drum de la Cluj la Bucuresti care a durat 10 ani. Far From Telescopes e ceea ce descoperi atunci cand se termina orice drum, cand iti lasi masina pe autostrazile gigantice si incepi sa simt pamantul sub picioare. Acolo realizezi ca viata se intampla si departe de lentilele care strang intreg Universul in lumi comprimate ce ti se ofera pe tava. Kumm vor fi tot timpul buni chiar si fara sa fie examinati prin lupa imensa, absurda a stardomului.

Concert photos: slideshow

…

Kumm înseamnă “nisip” în limba tătară şi este etapa mai matură de creaţie al lui Oigăn după Thalita Kumi. Totul a început la o cafea în Cluj în octombrie 1997. Au trecut 12 ani, timp în care Kumm a devenit una dintre cele mai apreciate şi respectate formaţii din scena rock. Cu ocazia concertului de mâine seară (vineri 6 noiembrie) la Irish&Music Pub prin care se lansează noul album Far From Telescopes (de la orele 21.00), am schimbat două vorbe cu Oigăn despre formaţia lui.

…

CZB: 29.10.07 a fost aniversarea de 10 ani de activitate la Opera Română din Bucureşti. Ati declarat pentru Maxim Rock în perioada respectivă că se va face un eveniment echivalent la Cluj. A mai avut loc aşa ceva, cu invitaţi din trupe clujene?

Oigăn: Nu a mai avut loc din motive logistice – deja ne mutaserăm aproape toţi în Bucureşti plus că ne-a ajutat o echipă de vreo şapte oameni care nu puteau fi teleportaţi la Cluj.
…
CZB: Mutarea formatiei la Bucuresti. cand a avut loc. consideri ca a fost benefica, in ce sens? la cluj, spre exemplu ajungeti mult mai rar.

Oigăn: Ne-am mutat la Bucureşti treptat şi iniţial din motive extramuzicale. Dar da, mutarea este benefică pentru că din păcate suntem o ţară foarte centralizată. În schimb nu credem că ajungem mai rar la Cluj – adică de cântat cântăm cam tot atât de des – ajungem mai rar “for fun” ceea ce e păcat fiindcă avem o groază de prieteni faini acolo.

…

CZB: Aveţi anual câte o schimbare de componenţă. Care consideri că sunt motivele pentru care artiştii îşi pierd răbdarea?

Oigăn: Poate şi noi ne mai pierdem răbdarea? Oricum, din când în când simţi că we’re going to different parties şi atunci o pui în practică.

…
CZB: Ce ai simţit când ai aflat că Domi vrea să plece din trupă?

Oigăn: Momentul mi s-a părut prost ales – în schimb nu mai eram “împreună” sufleteşte  de ceva vreme.
…
CZB: Ai vreun resentiment fata de Mani de la Urma care a precipitat plecarea solistului Byron, şi acum a bateristului, Domi, sau consideri că oricum se ajungea la punctul unde drumurile voastre se despărţeau?

Oigăn: Nu cred că ceva din afară poate strica ceva ce nu e deja alterat pe dinăuntru. În momentul în care chimia dintre nişte oameni nu mai funcţionează – orice prilej e bun ca să te desparţi.

…
CZB: Paul. cum l-ati gasit? de ce tocmai el a fost alesul?

Oigăn: Cum spuneam, momentul lui Domi a fost prost ales, aveam deja planificate nişte chestii – aşa că am stat să analizăm toate posibilităţile – inclusiv de a trage albumul cu mai mulţi tobari. În urmă cu două săptămâni de la momentul respectiv îl văzusem pe Paul live şi ne plăcuse tare mult de el. L-am sunat, ne-am întâlnit la o bere – apoi am făcut o probă şi asta a fost. He was the chosen one.
…
CZB: Paul. consideraţi că s-a integrat în trupă, din ce puncte de vedere?

Oigăn: Din toate punctele de vedere.
…
CZB: De ce aţi început cu versuri în engleză, apoi în română, apoi iarăşi în engleză şi acum aveţi din nu piese în română? Depinde de strategia de promovare, o stare de spirit sau de solist?

Oigăn: Depinde exclusiv de stare de spirit. În general, ne vine să scriem în engleză, dar din când în când mai călcăm strâmb

LEILANA HAZ TEH INTERNET YO BIATCHES!

şi acestea fiind zise, haide să ne calmăm şi să prezentăm cântecul ghi săptămâna asta. m-ar fi tentat la nebunie să prezint o altă creaţie d-a domnului corner, da’ pe urmă am zis că nu e bine şi că trebuie să fie şi oleacă de diversitate. şi am ales un cântec kumm. diversitatea lu’ peşte prăjit, că numai ce vă povestii de gigu’ lor. dar deh, m-au cântat şi încântat băieţii, deci în săptămâna ce urmează (cel puţin) numai kumm voi avea în cap.

piesa despre care voiam să vă istorisesc se cheamă “morgana”, şi poate fi găsită pe cel de-al treilea album de studio kumm, apărut în 2004, ce se intitulează “angels and clowns”. judecaţi-o voi (o să vă placă, daţi-vă încolo! că ştiţi ce-i bun!)

Kumm – Morgana

the waters are breathing
the sands are asleep
and my eyes are reaching
for something to keep
the sands and the waters
immersed in the heat
blackmail my brain cells
to start with the cheat

morgana
morgana
morgana
morgana…

*lyrics & music by kumm, photo courtesy of progarchives.com*

Kumm

Lansarea albumului

Far From Telescopes

…

Vineri 6 noiembrie

Irish&Music Pub

orele 21.00

…

Kumm înseamnă “nisip” în limba tătară şi este etapa mai matură de creaţie al lui Oigăn după Thalita Kumi. Totul a început la o cafea în Cluj în octombrie 1997. Au trecut 12 ani, timp în care Kumm a devenit una dintre cele mai apreciate şi respectate formaţii din Cluj-Napoca. Concertul de vineri, 6 noiembrie, este organizat cu ocazia lansării noului album semnat Kumm, Far From Telescopes.

…

MySpace: www.myspace.com/kummband

Websait: www.kumm.ro

Concertul din Irish&Music Pub, vineri 6 noiembrie, este organizat cu ocazia lansării noului album semnat Kumm, Far From Telescopes în componenţa Cătălin (voce, chitară), Oigăn (chitară, voce), Iordache (saxofon), András (clape, sintetizator), Sorin (chitara bas) şi Paul (percuţie).

…

Am schimbat două vorbe cu Oigăn legat de Far From Telescopes
…
CZB: În ce perioadă s-a lucrat efectiv la album?

Oigăn: Unele cântece au deja doi ani, doi ani jumate, altele sunt foarte noi, de fapt cele mai multe sunt scrise primăvara asta şi toamna anului trecut. Asta ca şi compoziţie. Înregistrările propriu-zise le-am făcut în august şi septembrie.
…
CZB: Părţile lui Domi au fost retrase cu Paul la piesele care fuseseră deja înregistrate? Care sunt aceste piese?

Oigăn: Nu am apucat să tragem cu Domi decât Morsa / respectiv Man in a Can. Restul pieselor au fost înregistrare din start cu Paul.

…
CZB: Scoateţi independent sau prin casă de discuri?

Oigăn: Este primul nostru produs complet independent.
…
CZB: Care este subînţelesul titului albumului nou Far From Telescopes?

Oigăn: Ca sa ştiu subînţelesul ar trebui mai întâi stabilit înţelesul – care e o chestie destul de subiectivă şi interpretabilă. Cred că fiecare din trupă ţi-ar răspunde altceva.

Ce e drept Far From Telescopes ne-a plăcut din prima la toţi – după ce avuseserăm deja discuţii aprinse legate de titlul albumului – care nu vroia şi nu vroia să se arate. O explicaţie mai la prima mână ar fi că unele piese au câteva mici elemente de decor science fiction … şi că ar putea să te ducă în altă parte.
…
CZB: În ce studio ati lucrat?

Oigăn: La studioul VDV (Viţa de Vie) avându-l ca inginer de sunet pe Gabi Pipai Andrieş, şi am masterizat la Mastervargas în New York.
…
CZB: Există invitaţi speciali sau solişti cu care aţi colaborat pe piese?

Oigăn: Da, alături de noi pe câte o piesă cântă Electric Brother la tampura (un instrument indian oarecum asemănător cu sitarul) pe piesa Beauty Queen, corul de copii Meloritm (pe Fishing in the Swimming Pool) si o prietenă cu voce frumoasă – Rozie.
…
CZB: Morsa a fost o mare surpriză prin schimbarea de stil. Aceasta ar fi noua linie a albumului? Sunteţi mai indie acum decât art-rock.
Oigăn: Nu mai suntem nici de departe ArtRock de vreo trei albume şi jumate. Asta nu înseamnă că vrem să facem ceva facil – doar mai curgător. Cred că factorul care a făcut Morsa să pară aşa de stranie a fost faptul că era în română – lucru cu care ne-am dezobişnuit fanii. În legătură cu sound-ul, ce să zic, ascultăm multă muzică nouă pentru că ne place. Dacă se simte asta în ceea ce cântăm, cu atât mai bine.
…
CZB: Faceţi videoclip la vreo piesă?

Oigăn: Pe moment nu e în priorităţile acute. Dar nu se ştie niciodată.

…
De la Cluj, Kumm pleacă din nou în turneu prin Germania (DE) şi Elveţia (CH)

Acesta este traseul pentru cei interesaţi:

data. club. localitate. Ţara

• Noi 12 altes wasserwerk. lorrach DE
• Noi 13 bar 59. luzern CH
• Noi 14 gruner baum. hatzenweier DE
• Noi 15 kreatief. neckarsulm DE
• Noi 17 schlosskeller. emmendingen DE
• Noi 20 mensabar. freiburg DE
• Noi 21 sternen. auggen DE

MySpace: www.myspace.com/kummband

aşa cum v-am promis, iaca şi recenzia la concertul kumm, cu oarecare întârziere din (fireşte) motive tehnice. cum deja m-am jeluit suficient în postul anterior pe marginea acestui lucru, nu am să o iau de la capăt. decât dacă insistaţi, muahahahah.

aşadar, ca să începem aşa cum se cuvine (cu începutul, desigur)… concertul despre care va fi vorba în cele ce urmează a avut loc în seara de 30 octombrie (anul curent, desigur, desigur), la ora nouă seara. ceea ce înseamnă, fireşte, că s-a intrat de la nouă, nu că atunci a început concertul – doar nu era să înceapă aşa devreme, ar fi fost de-a dreptul scandalos. eu şi amica a. (pe care, la propria-i cerere, o voi numi margo de acum înainte) ne-am prezentat la locul pierzaniei (a.k.a. silver church) pe la opt jum’ate. şi asta pentru că suntem crizate şi sosim mereu mai devreme decât ar trebui. ne-am achiziţionat şi albumul odată cu biletul (era concert de lansare, specific asta pentru cei dintre voi care poate că nu ştiau) şi pe urmă am pornit la vânătoare de trofee scrise (ceea ce, în limbajul meu special, înseamnă că ne-am dus să cerem autografe). am realizat însă repejor că parcă ar fi mai bine să lăsăm oamenii să se pregătească în linişte de concert. “lasă fată”, zic eu, “după aia”.

prin urmare, ne-am lipit de scenă, şi-am început să aşteptăm să înceapă nebunia, printre sfinţii zugrăviţi pe pereţii din silver church (oricine a fost acolo ştie ce vreau să zic prin asta). şi-am stat, şi-am trăncănit (eu trebuie să trăncăn înainte de orice concert, e [pato]logic), şi-am dansat (s-a pus albumul mgmt, drept pentru care danke, a fost o încălzire faină).

când au apărut kumm pe scenă, am început să urlu (dacă aveţi urechile gingaşe, e indicat să nu staţi lângă mine la concerte). de abia aşteptam să îi aud cântând, trecuse un secol de când îi auzisem ultima dată. desigur că ne-au avertizat încă de la început că vor cânta multe, multe piese noi (cum era şi firesc de altfel, vorbim de o lansare doar…)

şi a început.

ţineţi minte ce vă spuneam acu’ o lună despre iamx? despre muzica ce nu poate fi descrisă, ci doar simţită? ei bine, kumm se încadrează în aproximativ aceeaşi categorie, însă fără a fi extravaganţi, fără pene, fără glamour, fără măşti… doar şase oameni care fac ce ştiu şi care o fac al naibii de bine. atât de bine încât de multe ori, pe parcursul concertului, închideam ochii şi uitam unde mă aflam. ascultam pur şi simplu (la fel de pur şi la fel de simplu, ultimul cântec, “fishing in the swimming pool” m-a dat complet pe spate – ultimul cântec, excluzând bisurile).

demne de menţionat sunt domnişoarele care au fost invitate să urce pe scenă pentru a cânta cu trupa. mi-a plăcut alexandrina hristov, care a cântat pe “morsa”. mi-a plăcut foarte mult şi de rozie, care a venit pe scenă de mai multe ori, atât la “different parties”, cât şi la “beautiful country” şi “fishing in the swimming pool” (yay, girl power! apropo, rozie, i love your haircut). demn de menţionat e şi domnu’ adi despot, care m-a încântat pe mah favorite song, “curse”. genial “butterflies” – pe care l-a cântat tot publicul… ce să mai, a fost un concert grozav. cu o sonorizare foarte mişto, ţin să zic (la iamx au fost probleme din acest punct de vedere). vorba unei recenzii autohtone, a fost “un show produs parcă undeva în afara ţării”.

v-aş pune şi-un clip să vedeţi şi să auziţi, dar…

YouTube is down for maintenance and will be back shortly.

bestii, ce să îi faci.

eu şi margo ne-am zbuciumat suficient de tare în faţă ca să ne facem remarcate atât de cătălin, care ne-a strâns mâinile la final, cât şi de rozie, care ne-a zis că eram tare simpatice noi acolo în faţă. deh, devin copchil tembel la concerte. dar cui îi pasă? îmi place.

evident că am făcut ce ne propusesem înainte de concert şi am luat autografe de la toţi membrii formaţiei – mai puţin de la sorin (te prindem noi data viitoare, în lăptărie sau pe unde o să mai cântaţi!). acu’ mor să ascult albumul, dar evident că nu se poate, pentru că şi deoarece nu am comp. *cries*

ahaha, a înviat iutub-ul. “curse”, pentru că nu mă pot abţine…

…şi “pop song”.

-videoclipuri de romanitzza

enjoy your internet and music, bitches!

*credits to kumm for title… and for my musical orgasm*

Formatia Kumm a lansat albumul “Far From Telescopes” pe 30 octombrie, in clubul The Silver Church din Bucuresti.

it’s obvious

we’re going in the wrong direction

the mirror shows the way

…

but we follow it’s reflection

…

KUMM. Dancing On The Wires

Moonsweat March. 2000

stimati tovarasi cititori, leilana nu are net in acest moment. insa pentru ca nu suporta ea sa va stie asa lipsiti de sprijin in marea blogosfera, s-a dus frumusel intr-un internet cafe de unde va scrie acest post de altfel (actually, ca sa marturisesc adevarul, am venit aici pentru a-mi verifica mail-ul, dar totusi…!) evident ca internet cafe-ul cu pricina e de fapt o spelunca de la naspa spre foarte naspa, dar centrul e departe si lenea leilanei mare. asa se face ca ea va incerca in cele ce urmeaza sa va sintetizeze problema pe foarte scurt si cu viteza cu care i-o va permite hodoroaga de calculator la care sta.

intr-o noapte cu luna (nu merge sa zic intr-o zi cu soare, ca era seara cand m-am intors acasa) leilana s-a trezit ca multiubitul ei calculator, acela la care se conecta, lipsita de viata sociala fiind, la lume, iubita ei cutiuta electronico-muzicala ce adapostea creatiile atator muzicieni de seama, precum molko, flowers, anderson si asa mai departe… SE DEFECTASE!!!

stupoare totala.

eu: ce are, ma?
frate-meu (un raspuns superb): nu stiu. S-A STRICAT (cafe deko citire)… dupa ce am umblat eu in el.

cu alte cuvinte, in momentul in care incercam sa deschidem sinistra cutie, se inchide dupa niciun minut. motivul fiind, conform acesteia, supraincalzirea excesiva. am vazut cu ochii mei cum pe ecran temperatura compului sare de la cincizeci la nouazeci de grade in mai putin de un minut, ceea ce frate-meu sustine ca e fizic imposibil. iar eu, nefiind fiziciana, il cred.

of, of.

uitandu-ma cu ochii plansi la cutiuta muzicala, m-am culcat, gandindu-ma ca a doua, a treia sau a patra zi va fi mai bine. situatia era dramatica insa. mai supravietuisem si inainte fara net. DA! dar ce te faci cu muzica, muzica mea fara de care nu pot trai? amu, eu mai am un player acasa, dar se incarca de la calculator, ca sa vezi ironia dracului, si tocmai i s-a consumat bateria. din ciclul hai sa radem. not. fiind atat de grav lipsita de mijloace sonore, am facut un lucru pe care zau ca nu l-as fi crezut posibil. si pe care mai mult ca sigur ca voi nu o sa il credeti. mi-am dat jos casetofonul de pe dulap.

cine mai stie cum arata un casetofon? *liniste* aoleu, nimeni?! dar stiti la ce folosea, nu? *liniste totala* ei cum asa, era chestia aia la care se ascultau casete pe vremuri *confuzie la auzul cuvantului “caseta”* da, caseta, chestia aia pe care se tragea muzica inainte de era cd-urilor *figurile se lumineaza oarecum la auzul cuvantului “cd”*

evident ca era plin de praf ca dracu’, dar, uitandu-ma cu speranta la casete, mi-am zis ca ceva-ceva tot o sa se mai auda. pe vremuri io trasesem niste casete cu placebo, si, lucru demn de admiratie (zic io, ca sa ma dau mare) aveam si albumul “sleeping with ghosts” in original. si pune-te si asculta.

probabil ca multora va este familiar miorlaitul lui molko, care are tipul ala de voce care fie iti place, fie te calca pe nervi ca dracu’. de la casetofonul meu antic si de demult, instrumentalele pieselor sunau atat de fals, ca-ti zgariau efectiv timpanul, si vocea lui molko suna mai naspa ca-n concertele lui live de prin 1996. n-am rezistat decat pentru ca: a) sunt fan si b) eram insetata de muzica. dar da-i unui (ne)fan/(anti)fan placebo sa asculte piesele la casetofonul meu si iti jur ca data viitoare cand o sa auda placebo la teve/radio/winamp/youtube/whatever o sa inchida direct.

indurerata de masacrul care se comitea cu muzica mea preferata, am inchis rabla la “centrefolds”, cand deja lalaiturile devenisera insuportabile chiar si pentru urechile mele. si m-am uitat trista la cd-urile (originale sau nu) care nu imi erau de niciun folos. cine m-a pus sa nu imi iau combina???

maine e concert kumm in silver church. deci asteptati-va macar la o semi-recenzie in zilele ce urmeaza. daca situatia nu se rezolva iute, si-acel post tot asa o sa il aveti scris. sa speram ca nu se va extinde pana la al treilea post, caci atunci chiar ca ma urc pe pereti.

enjoy your internet and music, bitches. *cries like a baby*

*credits to depeche mode for title. & to me*

Toleraţi homosexualii, toleraţi ţiganii, toleraţi nesimţiţii, toleraţi orice, dar să nu cumva să toleraţi misoginii!

Misoginii, această nouă şi deosebit de periculoasă minoritate, care nu trebuie tolerată sub nicio formă.

Aşa cum reiese din imagini, comunitatea misoginilor are reprezentanţi de seamă: Ştefan Bănică Jr., Direcţia 5, Kumm ş.a.

În Dilema Veche din 22 octombrie, de Ana M. Călin.

Aici

Reminder: 30 octombrie, Silver Church, lansarea noului album Kumm, Far From Telescopes.

azi am primit licenţa pentru a reproduce şi distribui fonograme, adică cd-uri. casa de discuri se numeşte Fiver House Records, după numele unui personaj dintr-o carte despre iepuri, Watership Down de Richard Adams. scopul iniţial al FHR este de a produce noul album Kumm, Far From Telescopes, finanţat integral de către trupă.

Pe data de 30 octombrie, KUMM lanseaza  albumul FAR FROM TELESCOPES produs sub licenta proprie. O sa fie un concert de lansare, o sa fie invitati, o sa fie dj after- party. Curiozitatea fanilor va fi cu siguranta satisfacuta. In ultimii ani au auzit in concerte zeci de piese noi supuse “testarii” publicului. Cate si care dintre ele se vor regasi in noul album? Vor fi si noutati absolute? Cum va suna si cum va arata albumul?

KUMM isi asteapta prietenii si fanii, dar si pe toti aceia interesati de indie-rock de buna calitate la clubul The Silver Church Club, ora 21.30.

Intrarea va costa 25 si 35 de lei. Biletul de 35 de lei include CD-ul original FAR FROM TELESCOPES.

Biletele se pot procura online la www.bilete.ro si www.blt.ro sau in seara evenimentului.

Accesul publicului se va putea face incepand de la ora 8 pm.

KUMM – One for each day (dunnot how to add Trilulilu links in posts) de la VerzisiUscate

***

Bad things happen sometimes. It’s difficult to write without touching anyone who doesn’t want to be in your writing. And even more difficult to write + cut things.

***

Sincerity is one of the writer’s (artist’s) painful duties. A human can choose to be honest or not – animals cannot, they don’t have the notion of truth and lie. The artist *be it writer or engineer) has to be true to himself.  True to yourself, true to the world, yet keep a veil between the two.

***

I like WordPress. What is to be made Public appears posted, the rest remains Drafted. It takes time and clear minds to arrange thoughts and feelings.

***

I should be spanking my inner child again. She keeps thinking of a box of chocolate she used to have. The most beautiful box, with the most delicious candies she’s ever eaten.

The problem with this box – it was terribly expensive. So many things to give up in order to afford the box. And so many restrains, since she couldn’t pick a candy anytime she wanted.

I keep telling her that the box was never hers, even though it sometimes appeared affordable.

***

Left the box there, went on a book. We only have to work on this book.

If it doesn’t work, there still me and my inner child. Even without children, there’ll always be this inner child.

***

I like Mimo the Pleasurist. She must be beautiful, and each of her blood cells must have a story like this ONE.

***

A face that looks similar with a face I used to know. How many interesting books could he read…

***

Here’s a beautiful song, with a beautiful video [via Taplogodit]:

Lyrics for Gotye – Hearts a mess