Astăzi, în ziua de 13 noiembrie, în calendarul creştinilor ortodocşi este marcată o zi cu o semnificaţie aparte. Numită în popor Lăsata secului – ultima zi dinaintea începutului Postului Crăciunului – este o zi pe care oamenii acestui pământ românesc au ştiut să o marcheze într-un mod deosebit. Şi asta pentru că strămoşii noştri ştiau şi înţelegeau adevărata semnificaţie a postului, ca perioadă de pregătire şi purificare sufletească şi trupească. O perioadă de  urcuş spiritual, de înălţare cu toată fiinţa spre bucuria fără seamăn a cunoaşterii şi a comuniunii cu Dumnezeu – Părintele nostru ceresc.

Postul Crăciunului ne pregăteşte pentru această sărbătoare atât de importantă, atât de unică şi atât de iubită de către toţi creştinii. Naşterea Domnului a însemnat momentul de cotitură al istoriei întregii omeniri, evenimentul care a transfigurat în mod decisiv destinul neamului omenesc. Atunci s-a petrecut cel mai incredibil eveniment: Dumnezeu Cel necuprins avea să se facă Om asemenea nouă, pentru ca să ne salveze de la pieire, pentru ca să mântuiască creaţia Sa decăzută prin păcat.

De lăsata secului  românii se reuneau în familie, alături de cei dragi, de rude, de prieteni, de cunoscuţi. Înainte de sobrietatea postului, oamenii împărtăşeau împreună bucuria comuniunii în jurul mesei. O masă marcată de bucurie, de dragoste creştinească, de nevoia de a părăsi tot ceea ce însemnă rău în viaţa noastră. Cei ce fuseseră certaţi se împăcau, cei ce se duşmăniseră, căutau să-şi dea unul altuia iertarea, datornicii căutau să-şi plătească datoriile. Tot ce fusese greşit, nedesăvârşit, oamenii căutau să corecteze, pentru ca perioada postului să nu înceapă într-un mod nepotrivit din punct de vedere spiritual. Era o grijă deosebită pentru aceste detalii atât semnificative pentru oamenii care aveau ca singură lege care să le guverneze viaţa – Legea Iubirii Lui Hristos . Urmarea Domnului cu toată fiinţa şi dăruirea.

De mâine va începe Postul Crăciunului. Cu fiecare zi pe care o vom parcurge, ne vom asemăna cunoscuţilor magi care L-au căutat pe Pruncul Sfânt, călăuziţi de raza stelei de pe cer. Urmând lumina credinţei, calea nevoinţelor, a sacrificiilor, a iubirii şi milosteniei, vom putea întâmpina  cu suflete purificate, cu suflete frumos împodobite de lumina virtuţilor creştine, marea sărbătoare a creştinătăţii. Pe care să ajungem să o întâmpinăm cu sufletele pline de bucurie cerească.

Dumnezeu să ne ajute să avem un post cu mult folos.