Lauantai, kylmä päivä, -17 C.

Iltapäivän siniset varjot – pehmeää lumoavaa sinistä, mutta samalla viiltävää kylmyyttä.

Varjojen kaksisuuntaisuutta:
selän takaa matalalta paistava aurinko langetti pitkät puiden varjot kohti kasvihuoneita, heijastui sitten takaisin ikkunoista heittäen uudet varjot poispäin kasvihuoneista. Kaksi aurinkoa paistoi yhtäaikaa: taivasaurinko ja lasiaurinko.

Välitilassa (in state of inbetween):

Lopulta tuli niin kylmä, että oli pakko hakeutua sisätiloihin sulattelemaan sormia ja varpaita.
Palmujen alla oli mukavaa ottaa jääkylmät kengät pois ja istuskella hellivässä lämmössä ja veden solinassa:

Kontrasti sisä- ja ulkotiloilla on niin suuri, että lähes pakostakin alkaa havainnoida ympäristöä vastakohtaparien kautta.
Asioiden ja “olentojen” vaihtuvia ominaisuuksia on mielenkiintoista seurata, sitä miten kohteet määrittyvät erilaisiksi samojen ominaisuuksien erilaisten yhdistelemisen kautta. Esimerkiksi parit kylmä-lämmin, terävä-pehmeä:
Ulkona on viiltävä kylmyys ja terävyys, sisällä pehmeä hellä lämpö – samaan aikaan sisällä lämpimässä banaanilehdessä on läsnä terävyys ja tarkkuus, ulkona pumpulisessa lumessa ymmärtäväinen pehmeys:

Orkidea ja talven valoa (Illuminated):

A pretty cold day: about -17C (0F) at noon. Visiting the Kaisaniemi botanical gardens. Even at its highest the sun hangs low this time of year.

An interesting phenomenon: the sun was shining from behing my back so the shadows of trees are all cast towards the greenhouses. Then the light reflected back from the greenhouse windows casts new shadows to the opposite direction, towards the sun (see the the grasses and the statue on the right).

The contrasts between inside and outside are so strong that it makes one observe everything through opposites. I find it interesting to observe individual qualities being “traded over”, exchanged between the subjects and so forming new pairs/new combinations of those same qualities – and thus re-defining the subjects and also creating new meanings.
For instance the pairs cold-warm and soft-sharp:
outside there’s sharp, slicing coldness of winter, inside sweet soft warmth of the greenhouses. At the same time you can find sharpness in the warm banana leaf and softness in the cold cotton like snow.

Belgia on olutmaa. Kun Belgiaa esitellään eri julkaisuissa, niin aina yksi tärkeimmistä asioista, mikä mainitaan, on maan yli 300 olutpanimoa. Kuitenkin, kun menee maan asioimaan maan eri kauppoihin tai ravintoloihin, niin sieltä löytyy vain muutama merkki. No, sanotaan nyt 10 – 15 eri merkkiä. Suurin osa pienistä panimoista on paikallisia. Moni myös haluaa pysyä paikallisena.

Isot ja koko maan kattavat panimot kuuluvat joko Heinekenin omistamaan tai SABaBv (Belgialais-amerikkalainen) liittoon. Pienet panimot ovat pieniä. Isojen panimoiden tuotteet ovat hyvin näkyvissä kauppojen ja baarien hyllyillä. Pienet panimot taistelevat hyllytilasta. Se, mikä tekee hyllytilasta taistelun mielenkiintoisen, on jokaisen panimon omat ja muodoltaan erillaiset lasit. Taistelu näkyy vähittäiskaupassa, mutta myös baareissa. Kun asiakas on opetettu ostamaan omaa suosikkiolutta siihen kuuluvasta oikeasta lasista, niin ei kukaan hyvään juomaan tottunut kuluttaja suostu juomaan suosikkioluttaan kilpailevasta lasista. Varsinkin, kun muoto poikkeaa hiukan omasta totutusta.

Tämän takia  kilpailussa omasta paikasta ravintoloissa jokainen panimo pyrkii blokkaamaan omalla lasillaan toisen panimon myyntitilan tarjoamalla oman panimon erikoislaseja. Kun ravintola ostaa olutta itselleen, niin heillä on rajallinen määrä tilaa laseille. Jos tarjolla on vaikka 10 eri merkkiä, niin kaikille pitää olla oma lasitila. Jos kuitenkin lasitilaa on vain kuudelle merkille, joutuu neljä merkkiä nuolemaan näppejä.

Samaa mallia voi soveltaa myös muuhun toimintaan. Tekemällä muodoltaan selkeästi tavoiteltuja tuotteita saa asiakkaat tappelemaan sellaisista tuotteista, jotka eivät ole teknisesti insinööriä tyydyttäviä, mutta kuluttajille pakollisia. Samoin hyvä muotoilu takaa sen, että kilpailijan on pakko tarjota selkeästi halvemmalla kuin kilpailija, jotta voi saada asiakkaita puolelleen. Kun kerran tiputtaa hintaa, niin sitä on vaikea nostaa. Nosto onnistuu usein vain monopoliasemassa.

Today we’ve launched our historical herb collections, some of which might sound frivolous (Plague Garden?), but all of which actually have a serious intent. Although they’re a bit of fun, the collections’ historical context allows us to promote some unusual and half-forgotten herbs and native plants, and true species rather than less useful modern cultivars. All good stuff for pollinators, which is why half of the profit we make on them is going to either the LASI at Sussex University or the Bumblebee Conservation Trust.

BBKA Calendar

După întâlnirea de luni a premierului desemnat al R. Moldova, Vlad Filat, cu reprezentanţii societăţii civile, mediului de afaceri, ai sistemului bancar, ai producătorilor şi investitorilor, ai sindicatelor şi patronatelor, nu ai cum să nu remarci laşitatea de care dau dovadă majoritatea conducătorilor acestor instituţii.

Dacă timp de 8 ani aproape nimeni dintre aceştia nu s-a plâns de nimic, acum toţi au dat în clocot. Au acuzat în stânga şi în dreapta, voalat sau nu, fostul partid de guvernământ. Au făcut atâtea propuneri într-o singură zi, câte nu au făcut în cei 8 ani, cât au fost comuniştii la guvernare. Timp de 8 ani, se pare, le-a fost bine. Nu aveau nimic de spus, iar ţara părea  lipsită de probleme. Trăiam într-o Moldovă perfectă.

Luni, când a avut loc acea întâlnire, toţi au spus că situaţia în R. Moldova este una deplorabilă. Pe timpul guvernării comuniste, mai toţi erau fericiţi. Apare întrebarea: de ce au vorbit tocmai acum? Da, probabil şi pentru că până în acea zi nu li se dăduse posibilitatea să vorbească. Nimeni, însă, nu te obligă să rămâi într-o funcţie în care nu eşti ascultat, sau din care nu ai nicio satisfacţie. Dacă nu-ţi place, pleci. Ei, însă, au rămas şi, cu siguranţă, în urma unor «anchete ziaristice adevărate», vorba lui Vladimir Ţurcanu, s-ar putea demonstra cam câte nivele au castelele lor. Pardon. Ale majorităţii lor.

Ce fac acum aceştia? Îşi schimbă atitudinea după cum bate vântul. Azi dinspre democraţi, mâine, poate, iar dinspre comunişti. Încearcă să-şi salveze pielea acum, cât nu este prea târziu. I-au slujit lui Voronin, timp de 8 ani, iar acum încearcă să facă acelaşi lucru în condiţiile noii guvernări. Problema e că acum sunt ceva mai mulţi, fapt ce le complică misiunea. Şi dacă sunt mai mulţi, există şi mai multe opinii, iar atunci când există mai multe opinii, renaşte democraţia. Singura speranţă e că cei care încep să ne guverneze vor putea distinge laşii de adevăraţii profesionişti. Pe laşi, care întotdeauna vor trăda, îi vor deconspira şi le vor găsi un loc după merit, iar adevăraţilor profesionişti li se va da şansa să transforme iluziile de altădată în certitudini, chiar aici, în R. Moldova.

When I was 14 years old I spent my summer holiday with my Aunt Joan researching our family tree, it’s been many years since I’ve looked into what we found, but the emergence of all these old photographs and bits of paperwork such as birth certificates etc has prompted me to carry on where we left off all those years ago. My Aunt Joan is now sadly no longer with us, having died of cancer in the early 1990s, so now the search is being carried out with mother.

Most of her side of the family has been discovered and certain myths about her background and ancestory have been proven as being true, her great great grandfather, we always suspected, came from Scotland and as the paper trail proved, he was born in Dundee and moved to Yorkshire around 1830. Making my mother a Walker, which is the MacGregor clan.

The new batch of paperwork which my Uncle David has provided has also highlighted a family myth on my father’s side. My grandmother’s maiden name was Louis, which we all presumed was French and have been happy in this assumption for many years, however, the papertrail leads us a little further afield than France.

My father’s great great grandfather, Theodore William Louis wasn’t actually French, but as it transpires, was born in a city called Lasi (or Jassy) in what is now Romania. At the time of his birth in 1821, Lasi was actually the capital city of Moldova. The borders of the country were changed approx 1859. This is Theodore below.

We believe that this was the reason for his emigration to the UK. He settled in Everton in Lancashire, where his son William Theodore Louis was born around 1866.

So, our French connection myth has been destroyed and my ancestry lies further into eastern Europe than we ever anticipated. I’ve had quite a bit of fun reading up on the history of the country as I knew very little about it. I’ve also explored Lasi via Google Earth, which has certainly been very interesting.

The Moldovan Flag

“Si nu e nimic daca ajung in iad
Duc revolutia si acolo ca satana-i prea tiran.
Nu scriu asta ca sunt vreun rebel fara lege
Dar cand fratii striga: rezistenta! Lasii inteleg sa alerge…”
(Vintage Soul)

“Sigurul tau obiectiv e sa iti vinzi sufletul,
Sa devii o piesa a acelei masinarii vii
Ce inghite vise pierdute, alimentandu-si profitul
Din care tu n-ai decat iluzii!”
(Vintage Soul-Confesiune Cardiaca)

“Daca esti vreun frate al carui sange a devenit apa
Te despic sa irig Campia Romaneasca,
Ce e intr-o stare secetoasa,duce lipsa de sacrificati
Pe pamantul celor ce-au luptat cu sultani si imparati.”
(Vintage Soul-Confesiune Cardiaca)

“In linistea haosului de secol 21,
In Havana intra Fideli, speriati de jet cu furtunul.”
(Vintage Soul-Secrete Vesnice)

“Criza financiara? Pelegi dupa cariere de speculanti.
Criza hranei? Deces cotidian pentru subdezvoltati,
Dar guverne de virusati toarna sange capital
In un sistem muribund din punct de vedere material.”
(Vintage Soul-Secrete Vesnice)

“Vezi in spatele teatrelor de razboi.
Nu esti patriot ca ucizi pentru comori!
Nu esti demn de viata cand  iei altuia fara motiv!
Nici curajos cand lovesti un civil pasiv!
Mai bine embargo decat in gratiile dracesti
A vreunui popor exploatant ce arde oamenii onesti.”
(Vintage Soul-Revolutie Spirituala)

“Singur, in lumea structurata in aliante,
Sfere de influenta se rostogolesc pe distante
Stabilite prin tratative menite sa imparta
Un intreg in petice de o culoare constanta:
Rosu!Sangele curge in rauri,seaca in lacuri,
Pamantu-i plin de cicatrici ,zgariat de tancuri.”
(Vintage Soul-Dictionar Social)

“Publicitate -alta arma cu care sa iti sterga
Gustul amar,gandul revolutionar.De parca
Avand televizorul cu plasma, nu ai vedea
Cum in Gaza mor 2 oameni pe ora ,degeaba!”
(Vintage Soul-Dictionar Social)

“Uniunea Europena e piata libera de “marfa”
Alimentata prin porturi navale de mafia internationala.
Internationalii din organizatii , organizeaza fluxul la greu
In loc sa intervina armat contra inamicului meu si al tau.”
(Vintage Soul-Dictionar Social)

“Am viziunea clara ca razboiul e o boala
Ce ucide pe oricine,nu doar pe cel care-o poarta.”
(Vintage Soul-Dictionar Social)

“Realizarea diurna a visului american,
Obama pare a fi schimbarea regimului actual.
Sa nu fie doar un pion sacrificat
De vreun sistem globalizat de sahisti din umbra
Ce ne vor da sah mat, in viziunea mea sumbra!”
(Vintage Soul-Dictionar Social)

“Liberatorii pe campul de lupta, pun la iad zavorul!
Copiii dezintegrati de suflul bombelor e viitorul!”
(Vintage Soul-Dictionar Social)

En India se come bien, en cantidad y a un precio muy asequible.  Cuando veais por primera vez el menú de un restaurante de comida tradicional india os va a marear la cantidad de diferentes platos que os ofrecen.

Es interesante destacar que los hindús (la religión mayoritaria en India) son vegetarianos. Por lo tanto, muchos restaurantes no sirven carne de ningún tipo.

Además de su uso extenso de las verduras, legumbres y arroces, gran parte de la  variedad de platos indios está diferenciada  por el tipo de curry (mezcla de especias) que emplean para cocinar cada salsa y que a veces varía dependiendo de cada región. En el norte es más habitual encontrar más recetas con carne, por su mayor influencia musulmana y en el sur más platos vegetarianos, acompañados de arroz o chapatti, un tipo de pan con el que muy habilmente  y, como si fuera una cuchara, cogen la comida con cuatro dedos de la mano derecha (consultar mi apartado costumbres india) En el sur sigue siendo habitual servir la comida en hojas de banana y tambien comer con las manos, aunque cada vez menos. http://www.howtodothings.com/es/comer-y-beber/c%C3%B3mo-comer-con-las-manos-en-la-india (en español).

Es importante recordar que curry es una palabra que creamos los occidentales para designar esa mezcla de especias, que aunque tienen un olor y sabor muy intenso, tienen propiedades muy saludables. Como es el caso de condimentos basicos en los platos indios como el cardamomo (combate la indigestión , dolores y los cólicos, halitosis,etc), la curcuma (antioxidante, contra la artritis, malaria, previene canceres y es antiinflamatoria), el cilantro (Favorece la digestión y tiene propiedades estimulantes del organismo y  antiespasmódicas) y el tamarindo (combate problemas o dolores estomacales, es antiseptico, reduce la fiebre a la vez que tambien funciona como laxante). 

El típico desayuno indio que se repetía en todos los hoteles donde estuve era: 1- vada: Una especie de donut relleno de patata o lentejas y condimentado con especies, poco picante. 2- Idli: Es una especie de tortita blanca hecha de legumbres, que tiene una textura a la que al principio cuesta adaptarse y a la que a mi, personalmente, no me gustó.

típico desayuno indio

Otra cosa a tener en cuenta es que en muchos restaurantes indios tradicionales  no sirven alcohol de ningun tipo. Esto está relacionado con el hinduismo y un respeto a la propia persona y su salud.  Así, por ejemplo, muchos hinduistas, para limpiar su cuerpo y estar así más saludables y puros ayunan 1 o 2 dias a la semana.

Una bebida muy popular entre los indios es el chai. Es una especie de te con leche, servido muy caliente. La forma más popular de consumirlo es con varias especias, entre las que destacan el sabor del jengibre, el cardamomo y el anís. Otras bebidas populares son el lassi, una especie de yogurt que puede ser dulce o salado. Otra variedad es el lassi hecho con  un producto que se llama bhang (Bhang lassi), un derivado del cannabis que es legal en la mayor parte de India.

Cuando acabes de comer y te traigan la cuentan siempre traen unas granos, que habitualmente son de anís o algun condimento que refresque y ayude a la digestión.

En los restaurantes tienen la costumbre de sentar en una misma mesa a personas que van solas cuando el restaurante esta bastante lleno. Esta situación a veces puede llegar a ser incomoda, sobretodo porque el camarero nunca te preguntará. No parece un acto para hacer nuevas amistades sino una forma de amortizar las sillas y el espacio.

 ¿Estás en la India y no te gusta el picante? Bien…Hay algun plato no picante como por ejemplo; el dal (legumbres sin piel) con una salsa muy rica. El dosa (especie de crepe fina y dura) es muy rico y puedes encontrarlo tanto en restaurantes como en los puestos de la calle. Recomiendo el cheese o dosa masala (con patata),etc. Tambien puedes pedir al camarero non-spicy food (comida no picante, aunque puede que algunos se sonrían al oirlo).

Para acabar,os redacto un glosario de palabras o platos que os podeis encontrar en el menú:

Biriyani: Plato elaborado con  arroz y piezas de cordero, sazonado con azafran y acompañado con garbanzos o vegetales.Picante.

Channa: garbanzo

Chapatti: Torta hecha con agua, harina, aceite y sal.

Dahi: Yogurt

Garam Masala: Es una mezcla de especies muy popular. Es muy picante.

Koftas: Carne especiada o bolitas vegetales fritas y sazonadas con azafran.

Lassi: Bebida hecha de yogurt. Es muy popular y se puede hacer dulce o salada.

Maccchi: Pescado. Comerlo solo en lugares de playa/costeros.

Masala: Es una mezcla de especies y hierbas.

Murgh: Pollo

Naan: Lo más parecido a los crepes. Recomiendo el naan cheese.

Paneer: Queso tierno. Tiene una textura parecida a el tofu frito.

Pani: Agua

Paratha: Especie de pan relleno con verduras o carne, un poco más largo que  el Chapatti.

Pullao: Hay muchas variedades. El que yo conozco está hecho con arroz combinado con vegetales y sazonado con especias como clavo, comino, etc

Roti: Pan en Hindi

Samosas: Son triangulos de harina fritos rellenos de verdura o carne.

Tikka: piezas de carne sin hueso cocinados al tandoor..

no niin, taas käytiin mökillä. emäntä poltteli roskia ja ansiokkaasti viihdytti nuorta herraa jalkapallon parissa.

vietiin valmiit ikkunat ja ovet(löylyhuoneen ovi kaipaa maalia vielä) ja asensinkin ulko-oven ja ikkunat paikalleen. vielä tilkitseminen pellavariveellä ja ulko-ovi molemmin puolin tilkettä kaipaa, sitten pääsee listoja ja ikkunalautoja laittamaan.

pukuhuoneen ikkunan kanssa tulikin ongelma, aukko oli varmaan omien mittavirheiden takia 50mm liian kapea, ja sahasin sitä isommaksi kunnes moottorisaha joko jumitti pellavaan tai liian tylsä terä paloi.

onneksi sain avuksi Jorma Kattaisen, aina joustavan hirsiveistäjän, joka tuli alle tunnissa paikalle ja lopetti sen minkä olin aloittanut. ja niin sain ikkunan paikalleen.

ulko-oven kanssa tuli vastaan aiemmin mainittu ongelma, liian pitkä räystäs(jonka nyt sateella huomasin eduksi, pysyy sokkeli kuivana näköjään).

leikkasin harkkoa alemmaksi 10cm, ja nyt ovi mahtuu aukeamaan. emännän kanssa survottiin ovi pellavineen paikoilleen, se oli kiinnitettävä 120mm nauloilla läpi, koska on niin raskas, raudat joita käytin ikkunoissa ei olisi riittäneet. kuitenkin karapuu on niin paksu, ettei huolta hirren painumisen estämisestä ole.

tein laastin itse leikatun harkon päälle, siihen bitumikaista ja pellava päälle. oli hyvä asentaa ovi.

kävin perjantaina hakemassa vielä puutavaraa, päätykolmion pystyrimalaudoitusta varten.

toisen päädyn sain melkein valmiiksi asti, siinä tuotti ongelmia yksin tekeminen, joka lautaa piti sovittaa monesti räystäskannattajiin ja kiivetä ylös alas sahaamaan. ja luukku, joka on ullakolle oltava. lopulta huomasin jättäneeni vatupassin kotiin, ja sen kyllä tarkkasilmäinen huomaa!!!

tämä saikin miettimään, etten vai alkaisi tehdä liian hienoa, suoraa ja siistiä, kun sellainen ei istu vanhaan tilaan. on parempi, että on painuneen ja ajan syömän näköistä. muuten tulee uusimishulluus, viereinen rakennus ei enää kelpaakaan sellaisenaan, vaikka juuri siihen vinouteen ja kuluneisuuteen ihastuin!

laitoin 100mm laudan päälle 50mm rimat, eikä ollut kuin 100mm nauloja, aika järeät tuohon hommaan. pätkin rimat käsisirkkelillä, vielä passivirheen takia pitänee oikaista koko rivi, vaikka muut ei sitä virhettä huomaisikaan.

ens kerralla sit linjalaudan kanssa sahaan jos vielä harmittaa. luulisin oikaisun paljastavan sitten toisen virheen, kattotuolit ei taida olla aivan symmetriset, mutta näyttää ukin tekemältä!

tuossa pihassa kävi sitten Kurvisen Janne, puhuttiin mitä tehtäis romahtaneelle saunalle, ja suunniteltiin pihan muokkausta.

oksakasasta pilkistää komea rautasänky. melkoista elämää on tilalla vietetty ennen.

Se mikä ei ole oikeus ja kohtuus, ei voi olla lakikaan, sanotaan. Tuota ajatelmaa, jonka pitäisi ohjata kaikkea lainsäätöä ja laintulkintaa, on testailtu viime viikkoina erilaisissa koeasetelmissa. Vaihtelevin tuloksin.

Viimeisimmäksi testiryhmään nousi Fortumin toimitusjohtaja Mikael Lilius lähipiireineen. Mutta vain yhdeksi esimerkiksi monista muista.

Laeilla ja säädöksillä ei voida ikinä karsia pois sitä, mikä kulloisessakin ajassa ja kulttuurillisessa tilanteessa kollektiivisesti koetaan oikeudenmukaiseksi tai kohtuulliseksi. Tavat ja ymmärrys vaihtelevat. Samoin tekee kansan mieli.

On aivan inhimillistä, että silloin kun menee lujaa ja on hauskaa, kukaan ei ole valmis ampumaan pianistia. Mutta sitten kun harteilla alkaa painaa, rahat on loppu ja eriarvoisuus työntyy uhkaavasti lähituntumaan, on helpompi nostaa asiat esille sellaisina kuin ne ovat itse asiassa aina olleet. Kun muutakaan vaihtoehtoa ei ole.

Ihmisiä tuntuu kuitenkin enemmän vaivaavan miljoonat kuin esimerkiksi raiskaustuomioiden keveys ja ailahtelevuus. Kantaa tulee otetuksi vasta sitten kun omassa lähipiirissä tapahtuu jotakin. Sitten vasta huomataan se, miten pielessä asiat todellisuudessa ovat.

Vastuu on kansan, totta kai. Kansa valitsee edustajansa, jotka toteuttavat parlamentaarisessa toimintaympäristössä kansan “tahtoa”, tai miksi sitä sitten sanotaankaan.

Ja jos kansan tahto ei toteudu, kansa erottaa aikanaan edustajansa. Erottaa vain valitakseen uudet, entistäkin ehommat. Vain pettyäkseen jälleen.

Paasikivi pukikin ongelman sanoiksi: Suomen kansa on typerä kansa. No, taisi mörököllin aamukahvi olla hieman viileää ja sikari kosteaa, kun tuli tuommoista sanottua…

P.s. On aikoihin eletty: nyt on kuulemma lasia on löytynyt oluestakin. Ennen vanhaan löytyi lasista olutta.

Toisinaan on hieman vaikea nukkua kun rappukäytävässä lentelee pirtinpenkkejä.

Asta-i Clanu` care ne-au ucis o Stea  | RUSINE FORTELOR DE ORDINE DIN UNGARIA ! LASII !!!

Peste 160 de rromi condusi de catre bulibasa din Enying, localitate din care fac parte si scandalagiii acuzati de uciderea lui Marian Cozma, au luat cu asalt statiunea Siofok, ca sa demonstreze ca ei sunt mai presus de lege. Potrivit martorilor, in seara zilei de 24 iulie 2008, cand interlopii au impanzit strazile, turistii au rupt-o la fuga, iar patronii restaurantelor si-au inchis la repezeala localurile. Amenintand si injurand trecatorii, romii au ajuns in centrul statiunii, unde 20 de agenti de paza au dat bir cu fugitii. Cat timp a durat “plimbarea” rromilor, niciun echipaj de politie nu si-a facut aparitia.

Articole :

• Paramulitarii sarbi vor decapitarea rromilor CRIMINALI din Ungaria
• Rromii ne-au bagat Handbalul romanesc in doliu

La intrarea multor magazine din Berlin este afisat urmatorul lucru: “Keine Geschäfte mit Nazis” – “Nu facem afaceri cu nazisti”. Aceste afise fac parte din campania “Der NPD den Boden entziehen” – “Sa le smulgem pamantul de sub picioare celor din NPD”. NPD-ul fiind PSD-ul lor. Nu va grabiti sa imi spuneti ca nu se compara. Cititi pana la final si o sa va dati seama cat de mult trebuie sa se compare.

Ma intreb foarte serios, amuzandu-ma impreuna cu prietenii mei de eterna-mi naivitate, cum de nu a aparut si la noi o campanie similara, mult mai justficata decat intr-un oras german, dat fiind ca mare parte din afaceri sunt detinute de fosti securisti, de fosti sau actuali comunisti. Cum de nu scrie nicaieri “Nu facem afaceri cu comunisti”. Nicaieri. Eu mi-as scrie da’ unde sa-mi scriu?

M-am tot gandit zilele astea, incercand sa-mi amutesc perpetua revolta fata de reintrarea glorioasa a PSD-ului pe firmament in locul intrarii in parnaie, ca nu mai are rost sa scriu nimic despre asta, nu are rost sa mai citesc nimic in presa despre asta, am trait cu aceasta revolta prea mult timp, e clar ca voi muri cu ea dar macar imi inchid speranta undeva, ca sa nu mai fiu ridicola in ochii mei. De spus, a spus-o cel mai bine Alin Farcas intr-un post al lui iar poza post-ului spune tot ce as vrea sa spun si tot ce ar trebui sa stim pentru a face tot ce ne sta in putinta sa punem toate betele in roate dezvoltarii PSD-ului. Nu am facut lucrul asta, nu il facem, suntem la fel de lasi si la fel de comozi cum ne stiam. Discutam despre negocieri, procente, ministere, cacat si iar cacat – iar hoitul sta in mijlocul camerei, in mijlocul discutiilor noastre, asa cum se intampla la mai toate discutiile din Romania. In loc sa urlam, sa ne tavalim pe jos, sa fie jale nationala, sa iasa studentii in strada, sa ne intindem pe jos, cu flori, cu porci, cu sticle, cu lumanari, cu ce om avea la indemana, noi ne comportam ca si cum am trai o situatie normala care poate fi discutata la rece sau care poate fi luata la misto. Analize, supozitii, pronosticuri, comentarii. Comunismul face acum, din nou, oficial, parte din viata noastra. Iar noi respiram ca si pana acum, lasam sa curga cacatul in capul nostru, ca nu cumva sa clatinam traditia romaneasca. Nu facem nimic. Sa vad o incercare, ceva. Orice. Poate nu ar avea ecou dar sa vad o reactie de genul celei germane.

Mi s-a spus de multe ori ca nu putem compara nazismul si comunismul. E foarte bun enuntul asta pentru ca se muleaza perfect pe stilul romanesc de abordare “se putea si mai rau”. Ca asta este un maximum de multumire la noi, ca se putea si mai rau, noi tintim foarte jos, ca nu cumva sa ne miscam fundul sa facem ceva, rar am vazut popor care sa se conserve mai bine si care sa se incurajeze mai bine in zacere, mediocritate si lipsa de reactie. “E in regula sa nu ai reactie” – parca asta urla fiecare colt de strada, fiecare om. Si daca ai, esti inversunat. “Sa o luam incet, sa cladim zi dupa zi, sa avem rabdare, nu se pot intampla toate de pe o zi pe alta”. Si alte comoditati, eschivari mici sau mari care au lasat, asa cum s-a intamplat cu nenumarate mizerii, comunismul sa ne conduca, din nou, oficial, nu doar subteran. Ce ne enervam atat? Se mai intampla.

Lasandu-ma preocupata de acest “comunismul nu se poate compara cu nazismul” am cautat sa fac pertinent aceasta comparatie si, ca intotdeauna, cei care au aruncat vorba nu s-au mai gandit la ea nici macar cateva secunde dupa ce au aruncat-o, pe cand eu m-am chinuit sa ii dau un sens. Cel mai bun si complet raspuns l-am gasit in recitirea cartii lui Jean Francois Revel, “Marea parada”. Pe langa o senzationala analiza a doar presupusei excluderi radicale a comunismului din ultimele doua decenii, Revel are o teorie pe care nici macar nu o pot numi teorie dat fiind ca nu este decat o prezentare a faptelor asa incat ele sa te priveasca in ochi si sa nu le mai poti nega. El vorbeste despre norocul pe care l-a avut comunismul de a fi in permanenta comparat cu nazismul, scotandu-se astfel, trecand neobservat – ca proba ca se reintoarce, mai stalcit (nu cine stie ce la noi in tara) dar cu aceeasi sete dementa de putere ca intotdeauna. Revel vorbeste despre “refuzul vigilent al oricarei echivalente, al oricarei comparatii chiar, intre nazism si comunism, in ciuda inrudirii structurilor lor statale si a modului lor de a actiona”. Si este revoltat, pe buna dreptate, pe faptul ca revelator pentru succesul acestei induceri in eroare este sensul pe care l-a capatat expresia “datoria memoriei”, ce desemneaza exclusiv datoria amintirilor legate de crimele naziste.

Nici macar nu suntem in stare sa facem o manifestatie amarata sau o actiune de orice fel, artistica sau de-a dreptul mitocaneasca, pentru a sublinia faptul ca suntem infestati de comunism. La fel ca si cu restul infectiilor, noi ne complacem, ca si cum ne-ar tine cineva un pistol la tampla. Nici macar nu mai stim ca trebuie sa reactionam pentru ca, din comoditate, am uitat ce s-a intamplat, ne-am scos din minte elementele la care trebuie sa reactionam. Foarte rar mai vad revolta viscerala fata de comunism, foarte rar mai vad spiritul ala viu, neimpacat in raport cu comunismul. Suntem oare o natie de provinciali proletari carora comunismul nu le-a facut nici un rau? Toti cei care au fost raniti de el au plecat din tara sau au murit? Imposibil. Chiar ieri m-am vazut cu un baiat al carui bunic a fost omorat la Canal. Voia sa plateasca amenda pentru catharcticele oua aruncate catre tovarasul Iliescu.

Curve, asa cum am fost intotdeauna, am facut pace si cu Iliescu, cu comunismul, cu securistii, pur si simplu nu avem chef sa ne confruntam cu nimic din toate astea. Iliescu e si el un batranel, ce sa ne mai faca acum?

Un abtibild cat de mic, o foita scrisa cu pixul undeva, la un non-stop din Pantelimon, pe care sa scrie “nu facem afaceri cu comunisti” si as merge sa dansez in Club A toata noaptea, in pofida fumului de tigara. M-as naste din nou si m-as urca pe pereti ca Spiderman. Dar nu cred ca voi trai sa vad asa ceva in Romania vreodata. Si, chiar daca nu vrem sa recunoastem, sunt reprezentative pentru noi: facutul de pace cu mizeria, compromisul, lipsa de reactie, prostituarea.

Nu vad comemorat nici un masacru al puterii comuniste. Nu vad. Nu vad nici un refuz al cumpararii de marfa chinezeasca pe considerentul ca in China inca se practica tortura in cadrul sistemului comunist. Nu vad. Nimic. Dar sa stiti ca imi dau seama de ce. Pai, de ce sa condamnam comunismul? Ca noua ni s-a potrivit manusa si tocmai ne-am intors la el. Si mai lasa-ne, draga, cu povestea asta. Ca e Craciunul. Vine popa si ne sfinteste casa de si comunismul devine sfant.

Valokuvatorstaissa ihastellaan lasin taikaa.

- Kiipeä! Jos uskallat! -

LASI

pii

happi

silikaatti

kvartsinen hiekka ja

kuumuus, joka ei ole tästä maailmasta!

massan sulatus ja

mestarin delikaatti puhallus, pyöritys

pyöritys ja puhallus

puhallus

kuppi?

—————-

-erikeeper, työn äärestä

Šodien pavisam nejauši uzzināju, ka esmu ietekmīgs Pabeidzu šķirstīt lasipunktseLVē  jaunākos blogu un portālu ziņu rakstus, par dažiem nobalsoju un intereses pēc piekāpu sadaļā “Tops -> lasītāji”. Pēc neliela apjukuma secināju, ka esmu kļuvis par nedēļas ietekmīgāko lasītāju!

Lūk arī to apstiprinošais ekrānšāviņš:

Mani ļoti iepriecina arī trešā vieta kā aktīvākajam lasītājam. Turklāt, ja esmu pareizi sapratis, tad jo zemāka vieta zem aktivitātes un āugstāka pie ietekmes, jo precīzāk un labāk lasītājs novērtē rakstu. Tātad balsojis neesmu nemaz arī tik daudz cik varētu, bet tie raksti par kuriem nobalsoju iespējams tiešām ir šedevri eLVē lasītāju lokam

“Protest or die”este un articol scris de Harris Wallmen pentru revista de tehnica si arta fotografica Photomagazine, tin sa postez acest articol interesant, explicandu-va si de ce la sfarsitul lui.

Protest or die

Sunt total impotriva fumatului,dar nu a aceluia practicat ca act de revolta.Sunt impotriva fumatului bovin,devenit narav prost, inteles gresit ca relaxare, dar sunt total in favoarea revoltei p sub forma acestui gest, a protestului la adresa unei societati bolnave, populate de zombi manevrati de papusari de cabinet doi, consilieri din penumbra si politicieni imbuibati.Unde mai pot fi intalniti cei care fac din fumat un act de revolta? Cred ca doar in randul celor carora li se interzice acest lucru. In randurile adolescentiilor.

Nu am fumat decât ocazional, dar când am făcut-o, nu a reprezentat în niciun caz un act de protest. Am făcut-o de plictiseală. Am încercat întotdeauna să protestez în alt fel. Adolescenţii – cu siguranţă, nu toţi, dar o mare parte dintre ei – fac însă acest lucru ca gest de protest. Într-o lume în care li se pun doar bariere, în care nimeni nu are voie să fie original, nimeni nu are voie să iasă din rând, în care actul de a fi diferit e privit ca o revoltă ce trebuie înăbuşită cât mai repede, în care toţi trebuie să recite de ziua lui Eminescu poezii de Eminescu, să înveţe într-un sistem de învăţământ putred, învechit, care priveşte creativitatea ca pe o boală venerică, pentru elevi fumatul e o redută ridicată pe străzile unui oraş în ruine. Fotograful american de origine maghiară Joseph Szabo a sesizat acest fapt cu precizia unei lame de bisturiu. Adolescenţii fotografiaţi de el în diferite ipostaze sintetizează perfect acest fenomen: protestul.

Cred cu tărie că, în momentul în care nu mai ai nimic împotriva căruia să protestezi, eşti ca şi mort.Ai putea fi, la fel de bine, mort. În momentul în care sistemul ţi-a adormit toate simţurile, când priveşti fericit şi zaharisit, uşor enervat, dar sedat, gunoiul de pe străzi, impertinenţa funcţionarilor publici, cretinul căruia îi sună mobilul la cinematograf, „managerii” care te calcă în picioare, informaţiile de imbecilizare de la ştiri, cenzura de orice fel adresată actului artistic sau manifestărilor culturale de orice fel, eşti de plâns. Este vorba despre aceeaşi conştienţă care trebuie nu doar să te ajute să vezi, ci şi să acţionezi. E însă foarte dificil. Dacă un elev, în locul comentariului dictat la clasă încearcă o abordare originală, nemaiauzită, va lua nota 4 în cele mai multe cazuri. Învaţă astfel de mic faptul că fie te aliniezi sistemului, fie eşti eliminat. Nimeni nu e interesat să te înveţe să fii, ci toată lumea e interesată de a te educa în spiritul consumismului, al yesman-ului şi al acceptării slugarnice.

Cumpără cât mai mult, ia împrumut de la bancă şi leagă-te cu lanţuri de locul de muncă: vei fi mult mai uşor de condus, mult mai uşor de manipulat. Nu ai educaţie academică? Nu poţi să fii artist, nu poţi fi un creator, iar acest lucru ţi-l vor spune de obicei toţi rataţii cu diplomă. Vrei să fii diferit de tatăl tău, de bunicul tău? Eşti nebun şi trebuie să fii readus pe calea cea bună. Nu accepţi păcatul originar pe care ţi-l pune în cârcă biserica şi preoţii ei? Eşti un eretic ce va ajunge în iad.

Te invit ca, privind imaginile lui Joseph Szabo, să îţi aduci aminte cât de mult detestai sistemul, cât de mult îţi doreai să îl schimbi şi cât de mult ai uitat între timp toate acestea. Sau poate nu, şi atunci meriţi să trăieşti, meriţi această lume pe care nu avem voie să o lăsăm pe mâna corporaţiilor, manipulatorilor şi laşilor.
 Acum ati inteles de ce am tinut sa postez articolul asta nu? Sunt adolescenta, si n-am fumat niciodata de una singura pentru ca am devenit dependenta, sau doar ca sa ma aflu in treaba.Fumez ca sa protestez fata de  societate. Fata de ce aspecte ale societatii zilelor noastre protestez? AM sa va spun in articolul urmator…