nu mergi cu masina/taxi in loc de orice alt mijloc de transport in comun
- porti combinatia blugi+tricou(si nici unul dintre aceste articole de imbracaminte nu prezinta o eticheta mare a unei firme celebre)
- nu bei whisky+redbull in club
- mergi cu bicicleta
- mergi cu rolele
- faci sport
- esti fata si nu iti intra mai intai botu’ in incapere
- esti baiat si nu porti pantofi sport argintii si tricou inscriptionat
- nu te lauzi cu sumele pe care le cheltuiesti in oras/pe haine/in vacanta
- te duci in vacanta la vama veche sau printr-un sat la munte
- nu ai vizitat cel putin 5 tari
- nu mananci la restaurant in fiecare zi
- nu ai cel putin un obiect in valoare de peste 1500 RON
- nu mergi in week-end la munte
- nu le povestesti prietenilor cat de misto a fost la munte si cat de mult ai skiat
- ai un telefon care valoreaza mai putin de 500 euro
- nu lucrezi in advertising sau pr
- mergi regulamentar
- porti centura
- nu dai spaga ca sa obtii lucrurile/serviciile pe care le meriti de drept
- astepti ca altii sa coboare din metrou inainte sa intri
- mergi cu metroul

- iti iubesti prietenul/prietena si nu iesi cu el/ea doar ca sa ai pe cine tine de mana
- nu te lauzi cu marile tale cuceriri
- esti baiat si cineva te vede tinand un buchet de flori in mana
- esti fata si nu umbli cu tipi bogati

- citesti

- nu te dai mare cu prietii tai cu bani

- nu ai prieteni cu bani

- iti pasa de ceilalti
- spui ca nu iesi in oras pentru ca nu prea mai ai bani
-nu ai facebook si cate un status prin care anunti unde ti-ai petrecut weekendul trecut

- nu te duci cel putin saptamanal in mall
- respecti legea
- nu ai fost in bamboo

E a Toyota falou hoje, através de seu porta-voz oficial, que estão se esforçando ao máximo para que Kobayashi, a sensação do campeonato deste ano, ache uma equipe para correr no campeonato do ano que vem. Durante este período, o piloto seguirá sob contrato com a Toyota, como parte integrante do programa de jovens pilotos da marca. Fala porta-voz:

“Faremos o que pudermos para lhe dar a oportunidade de pilotar na F-1, mesmo que isso signifique que ele tenha que assinar com outra empresa”, afirmou.

Além disso, a montadora japonesa falou ainda sobre a situação de sua fábrica na Alemanha. Pelo visto, aquela história dos funcionários e a preparação para correr em Le Mans pode mesmo acontecer.

“Pretendemos converter o TMG [Toyota Motorsport GmbH] em uma empresa que sirva como base para a Toyota Motorsport na Europa. Os detalhes ainda não estão decididos.”

“Para todos os funcionários que não são mais necessários, vamos preparar o que acreditamos ser um bom pacote de benefícios de reforma e assistência na procura de um novo emprego.”

Viu só, tô ficando bom em descobrir segredos!

Já outro assunto que não dá muita pinta por aí, mas é de extrema importância para os pilotos brasileiros, é a volta da Petrobrás como fornecedora de combustível na F1. O desejo da empresa é apoiar uma equipe que tenha condições de ser competitiva e, ao mesmo tempo, utilizar os motores Cosworth. Se for seguir uma linha de pensamento, a Williams seria essa equipe, mas a Petobrás ainda não decidiu qual vai ser a equipe a estampar o adesivo com as suas marcas.

A empresa tem conversado também com as equipes novatas para depois sentar e decidir o seu futuro. Não duvido nada que toda aquela história de Petrobrás apoiar Senna vai voltar para o noticiário.

Como disse Téo José, “a Campos deve ter, sim, patrocinadores interessados no mercado brasileiro”. Só isso.

Já Luca di Grassi andou conversando com a Manor, mas a equipe já avisou que precisa de grana para fechar o orçamento, um pequeno detalhe que ele e eu não temos.

Mas quem sabe eu não pego um empréstimo? Niki Lauda vez isso oras!

Abraços

Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.

[2 Corinteni 10.18]

Este mult mai impresionant cînd ceilalți îți descoperă calitățile fără ajutorul tău.

Judith Martin

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

“Într-o dimineaţă, de cum am intrat în lăcaşul de închinare, slava lui Dumnezeu îmi apăru şi mă înfăşură cu o strălucire minunată, de nedescris care aproape că m-a doborât la pământ. Mi s-a părut că văd întreaga natură, în afară de om, lăudându-L şi adorându-L pe Dumnezeu. Am izbucnit în lacrimi, văzând că omenirea nu îl laudă pe Dumnezeu. Fără îndoială că lumina care strălucea în jurul meu era de aceeaşi natură cu cea care-l doborâse pe Saul pe drumul Damascului. Strălucea cu o asemenea putere, încât n-aş mai fi putut-o suporta mult timp. Nu puteam să trăiesc fără să mă bucur de prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă un nor părea să treacă între El şi mine, nu mai puteam avea nici odihnă, nici să studiez, nici să fac vreun lucru cu satisfacţie sau folos până ce acest nor nu era cu desăvârşire risipit.

Nu puteam avea o mai intimă părtăşie cu Dumnezeu. Eram inundat de lacrimi de bucurie, de recunoştinţă şi de iubire.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Paffett em ação: Venceu em Dijon neste final de semana

Gary Paffett, da Mercedes, venceu a penúltima etapa do DTM, disputada em Dijon, na França, neste domingo. Com isso, a decisão do título acontecerá no dia 25, no circuito de Hockenheim, na Alemanha. Paffett esta sete pontos atrás do lider do campeonato, Timo Scheider, da Audi.

Esse resultado só foi possível porque a BMW (aonde eu estava com a cabeça hein??? valeu Pipe) Audi teve um de seus piores finais de semana, devido à problemas com os pneus. Mattias Ekström liderava até a 46ª volta, quando teve um pneu furado. O inglês aproveitou e tomou a ponta.

Mattias Ekström era seguido por Paffett.

Além disso, os cinco primeiros lugares ficaram com a montadora da estrela de três pontas. Paul di Resta, Bruno Spengler, Jamie Green e Ralf Schumacher completaram os cinco primeiros lugares.

Scheider ficou em sexto, o não foi um mal resultado, levando em conta que ele largou em 16º e teve problemas com o pneus traseiro direito na corrida. Fez uma boa prova de recuperação e contou com a “ajuda” de seus companheiros de time, que também passaram por dificuldades com seus pneus. Martin Tomczyk (Audi) e Mathias Lauda (Mercedes) completaram a zona de pontuação.

Timo Scheider: Mescla de sorte e azar neste final de semana.

Mais um campeonato que vai ser decidido nos últimos minutos.

Cu multa bucurie, va invitam sambata 10 octombrie la conferinta “Profesia – dumnezeul viitorului”.

Conferinta este organizata la Biserica Penticostala “Emanuel” din Sibiu si sunt asteptati tineri din mai multe biserici din judetul nostru, dar si din judetele invecinate: Brasov, Mures, Alba, Hunedoara, Valcea.
Mai multe informatii gasiti pe afisul atasat.
Va asteptam cu drag.

De fapt nu e vorba de părinți în general, e vorba de o discuție care m-a șocat.

La coadă să platesc curentul. Aveam o femeie în față cred ca avea în jur de 50 de ani, lângă noi un copil de cca. 6 ani face două piruete. Doamna se baga în seamă :”Nu te mai învarti ca ți se face rău, așa a făcut și fetița mea și i s-a facut rău”

Moment în care eu (care am o problema și ascult ce debitează toți idioții lângă mine) încep să fac calcule și să spumeg. Unu la mâna ce fetită să aiba baba aia? O nepoata, mă gândesc. Doi la mână ce kkt aduce progenitura ei în discuție, copilul ala s-a învartit de doua ori. Era clar o tentativă de a se băga în seamă aiurea.

În timp ce iritarea mea creștea inutil ca un cozonac ținut la cald imi da cucoana și bomba finală. Nu ca ar fi întrebat cineva. Fetița mea are 23 de ani acum și tot mai ține minte de acum 18 ani când i s-a făcut rău.

Cum dracu să mai ți ma minte așa ceva? Presupunând prin absurd că ai memoria bună, nu consideri ca e o faptă de rahat? Adică asta ți-a marcat ție copilaria? Că te-ai învartit la 5 ani si ți s-a făcut rău?

Trecem peste, frate s-au terminat abuzurile și am rămas cu marea dramă a învârtitului, mi se rupe inima.

Acum revin la carismatica femei, cum e oare să traieși o viață lângă cineva al carui nivel intelectual se oprește a faptul ca s-a învartit fisa acum 18 ani și a borât? Nu te mai miri de știirile de la ora 5. Păi eu daca ar fi să stau langă cineva de genul asta câteva ore pe zi aș face ca filmele de groază să pară basme de frații Grimm.

Puține aspecte ma irita în același fel ca oamenii care încep o discuție plecând de la a se lauda cu ceva foarte foarte comun. Accept nu poate să fie viața tuturor un serial de acțiune, totuși accepta-ți condiția mediocră nu îmi flutura mie în față “tragediile” tale.

Nici nu știu cum să încadrez oamenii care cerșesc atenția în felul acesta, oricum e ceva între penibil și demn de milă.

He aquí nuestro propio EPIC FAIL de principio de curso: la compra de una joya en diseño y tecnología llegada hasta nosotros desde las lejanas tierras de Torrejón de Ardoz (nos sobraron tornillos al montarla, pero no importa porque estos tornillos no tienen nombres propios como los del Ikea. Les falta clase y extranjerismo).
Toda la tarde pateándonos la ciudad Antonio y yo, buscando la barbacoa perfecta, y al fin la encontramos. ¡No podíamos creernos el precio! Por menos de lo que cuesta un metro de hule con estampado de vacas, el fuego de Mordor para nuestros filetes. ¡9´95 Euros! ¡Increíble! ¡Y nosotros tan, tan contentos que nos entraba la risa! Poco sospechábamos que el que reía mejor era el tipo de la ferretería, que lo hizo bien a gusto y en nuestra cara. Está claro que el tamaño 36×36 cm. de la caja debería habernos dado una pista, pero ya se sabe lo que pasa cuando los ciegos no quieren ver (o algo así), que abren el paquete, sacan la parrilla y se les queda una cara…
En fin, que formalmente os presento a la nueva companion para las partidas de rol y noches de verano en mi terracita… ¡Nuestra querida LAUDA! (desvaríos varios en torno al coche de Niki Lauda, por el color de la carrocería, y por la vertiginosa rapidez a la que cocinará los alimentos…)

Nótese:
a. Que el muro de mi terraza llega por la cintura.
b. Que cabría más carbón en la única fuente que tengo en casa.
c. La proporción (1:1)  entre Lauda y la pierna de Antonio.

Y claro, las reacciones no se hicieron esperar a través de crueles correos internos mientras se nos suponía trabajando:

Sergio dice:
JUA  JUA  JUA  JUA  JUA  JUA  JAJAJAJAJAJAJAJAJAJAJAJAJAJAJA
Qué bueno!!!!! Pero de dónde habeis sacado eso?? Qué mona! Y su mamá?? Cómo la ha dejado solita???
Ya me imagino a vosotros diciendo “vaya chollo de barbacoa” y el tío de Diosan descojonaíto de vosotros. ¿Qué hicisteis al verla montada? Mi perro se sube sin saltar.
Lo importante es el interior. Seguro que van a salir unas chuletitas perfectas.

Isa dice:
¡NO TE METAS CON LAUDA QUE YA CRECERÁ!
No preocuparse que ya tenemos todo pensado. Se puede hacer la cena en turnos de dos personas, dejando al que coma más con la MEGA PARRILLA para él solo. Ayer hicimos pruebas y con un buen Tetris-master (gracias a Dios que tenemos a Pablo) se pueden poner a la vez: una cebolleta, una rodaja de solomillo de cerdo y medio pimiento rojo. Es posible que Pablo sea capaz de encajar una salchicha de cocktail, pero vamos, no es cuestión de ser avariciosos. Además, con una bolsa de carbón tenemos para seis o siete tardes de barbacoa, no es despreciable el ahorro en estos tiempos que corren.

Antonio dice:
AL PRÓXIMO QUE OIGA METIÉNDOSE CON LAUDA PAGARÁ LAS CONSECUENCIAS, LA CARNE DE LA PARRILLADA, LA CERVEZA, LOS PANCHITOS Y ADEMAS NO COMERÁ!!!!!! YA LO AVISO!!!!!
Y SU MADRE ES COMO LA DE MARCO….. EN BUSCA Y CAPTURA. FUIMOS A POR ELLA Y NOS TRAJIMOS A SU CRÍA, A VER SI VIENE A BUSCARLA Y LA RAPTAMOS TAMBIÉN….

Pablo (que tiende a ser escueto y sentar cátedra al mismo tiempo) dice:

tetris-master needed

Su comentario me dio la idea, y así está el “Lauda Greitest Jits”  en preparación (ya me diréis si se os ocurre alguna otra):
1. Nicky Lauda – Los Petersellers
2.  Light my Fire – The Doors
3.Pablo´s song (tetris-master)
4. La barbacoa – Georgie Dann (no podía faltar, hombre)
5. Fire – Tia Carrere (versionando a Red Hot Chili Peppers)
6. Amo a Lau… da – Los Happiness
7. Chariots of Fire – Vangelis
8. Firestarter – Prodigy

Pero ¡OJO! siendo justos diré que haciendo caso a mi padre cuando, sofocado por las carcajadas, nos instó a amortizar cuanto antes semejante dispendio, ya la hemos puesto a trabajar tres veces con fantásticos resultados ¡y ni se ha combado la base ni nada!  Eso sí, por poco que hayamos comprado para alimentarla, todavía no hemos pagado por comida y sesión menos de lo que nos costó Lauda, nuestro pequeño, rojo, encantador y muy propio Epic Fail.

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.

[Proverbe 27.6]

Puțini oameni sînt destul de înțelepți pentru a prefera critica ce le este folositoare, laudei care îi trădează.

Francois de La Rochefoucauld

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Azi am avut o experienta frumoasa cu Dumnezeu. Stateam undeva sub un copac, iar in copac erau o multime de pasari. La inceput nu prea le-am dat atentie, dar au inceput sa ciripeasca si tot mai tare si tot mai tare si atunci ceva in urechea mea parca imi soptea: ” Fii atent ca ele nu canta pentru tine, ele Il slavesc pe Creatorul lor, Cel care este si Creatorul tau. Deci daca ele isi slavesc Creatorul, oare tu nu ai avea pentru ce sa-L slavesti?”

Atunci am avut un moment minunat de partasie cu niste pasarele, am laudat pe Domnul meu impreuna cu pasarelele care azi mi-au dat o lectie.  Vreau sa va spun ca a fost un moment unic si nu as putea sa-l descriu dar stiu ca Dumnezeu era acolo, prezent in mijlocul laudelor.

V-as indemna sa-l laudati pe singurul Dumnezeu adevarat care ne-a creat pe toti pentru ca EL merita sa fie laudat si atunci cand noi suntem tristi si atunci cand noi suntem suparati, noi ar trebui sa-l laudam mereu deoarece El merita indiferent de starea in care ne aflam noi. Noi nu il laudam pe Dumnezeu pentru starea noastra ci pentru calitatile sale si pentru ceea ce a facut, face si va mai face pentru noi daca vom ramane credinciosi si cu frica de El.

Dumnezeu sa va binecuvanteze, iar voi in schimb nu uitati sa Il laudati in orice moment!

La ce vă gândiţi când auziţi expresia laudă şi închinare? Cum arată, în percepţia voastră, timpul perfect de laudă şi închinare? Cuprinde acesta rugăciune, cântare, citirea Bibliei, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu propovăduit şi participarea la Masa Domnului? Pentru mulţi creştini de astăzi, laudă şi închinare a ajuns să însemne mult mai puţin decât atât: înseamnă un timp în care parte dintre lucrurile enumerate (şi îndeosebi predica) sunt absente şi unul dintre aceste lucruri (îndeosebi muzica) predomină. Dacă aceasta este descrierea pe care o dai laudei şi închinării, atunci unul dintre scopurile acestui apel este acela de a te convinge că viziunea pe care o ai despre închinare este prea limitată.

Modul în care utilizăm expresia laudă şi închinare ridică întrebări combative. Creştinii precauţi fac bine că se gândesc la ele. Atunci când o adunare (de cele mai multe ori de tineret) nu cuprinde învăţătură biblică, ea este numită serviciu divin de laudă şi închinare; ea implică faptul că serviciul tradiţional din Ziua Domnului (care acordă un rol semnificativ învăţăturii din Cuvântul Domnului) nu este un serviciu de laudă şi închinare. În cel mai bun caz, expresia sugerează faptul că există mai multă laudă şi închinare la aceste servicii în care s-a dat la o parte ora de predică, mai mult decât există la adunările convenţionale de duminică, care, implicit, cuprind predică. Nu ne-am exprima niciodată atât de brutal, dar expresia serviciu divin de laudă şi închinare sugerează o replică de genul întrebare-răspuns cum ar fi: “Vrei să aduci laudă şi închinare intens? Mergi la una dintre acele strângeri în care este foarte multă muzică şi nu se predică deloc.” În acelaşi fel, să numeşti acea porţiune din adunarea de duminică dimineaţa în care se cântă, timp de laudă şi închinare, implică faptul că mai există doar puţină laudă şi închinare (sau chiar deloc) după ce se termină cu muzica. Aparent, închinarea se opreşte atunci când începe predica.

Acest gen de gândire este nou în istoria bisericii. Numai în ultimii patruzeci de ani au început creştinii să separe lauda şi închinarea de predică şi învăţătură. De ce?

Problema imediată este că mulţi creştini nu mai înţeleg cum poate constitui o oră de ascultare a predicii un act de închinare. A te închina în timp ce Cuvântul lui Dumnezeu este vestit de la amvon pare să sune foarte ciudat pentru cei care merg la biserică. Acest mod de gândire este întărit de sentimentul tot mai crescând că închinarea este exclusiv emoţională. O închinare bună pare să necesite nu doar o singură cântare, ci mai multe (şi preferabil variate ca stil). “De obicei, este nevoie de multe cântece pentru a crea atmosfera de laudă şi închinare”, învaţă un profesor de seminaristică, şi adaugă: “muzica nouă, cântată cu ochii închişi timp de 10, 15, 20 de minute, de fiecare dată, este cea care face posibilă această experienţă.” Din acest motiv, noi vedem serviciile de închinare de duminica ca fiind compuse din două părţi distincte: segmentul de laudă şi închinare (care cuprinde în principal muzică) şi porţiunea de învăţătură (care cuprinde predica pastorului). Noi privim expunerea Cuvântului lui Dumnezeu ca pe un eveniment strict intelectual (cititul: nu ne stimulează emoţional). Creştini energici îmi aruncă priviri pline de nedumerire când folosesc expresii de genul “predica este un act de închinare” sau “Dumnezeu este întâlnit în Cuvântul predicat”.

Problema gravă este că multe biserici de astăzi înăbuşă rolul Bibliei în închinarea corporativă. Uneori, aceasta înseamnă limitarea Cuvântului lui Dumnezeu la o predică, ce devine tot mai scurtă cu fiecare an. Câteodată, aceasta înseamnă eliminarea citirii din Biblie în public. Alteori, presupune punerea deoparte, în totalitate, a Cuvântului lui Dumnezeu pe durata adunării, şi înlocuirea lui, de obicei cu cântări. Cuvintele inspirate ale lui Dumnezeu constituie adesea o parte surprinzător de mică a serviciului de închinare. Acest lucru este adevărat chiar şi în bisericile conservative, care afirmă cu tărie autoritatea şi suficienţa Scripturii. De ce să ne zbatem cu privire la închinare, când Cuvântul este vestit de la amvon? În parte, pentru că separăm foarte mult Cuvântul de închinarea corporativă.

Tânjeşti tu după o laudă şi o închinare adevărate? Atunci caută să te apropii de închinarea ce ar putea fi numită închinarea bazată pe Cuvânt. Această închinare este bazată şi ghidată de Cuvântul lui Dumnezeu. Închinarea bazată pe Cuvânt reprezintă închinarea corporativă — atunci când citim Biblia în timpul adunărilor noastre, vorbim din Biblie în timpul predicilor noastre, cântăm folosind cuvintele Bibliei în cântările noastre, ne rugăm folosind Biblia în rugăciunile noastre congregaţionale şi chiar înţelegem rânduiala Bibliei în hotărârile/rânduielile bisericii. Printre alte lucruri, închinarea bazată pe Cuvânt se întinde pe tot cuprinsul întâlnirii (comparativ cu segmentul restrictiv al cântărilor). De asemenea, ea ajută la crearea a ceea ce ar putea fi numită ,biserica dirijată de Cuvânt’.

Închinarea bazată pe Cuvânt implică mai mult decât ghidaj pentru activităţile din cadrul unui serviciu de închinare. Este o chemare pentru credincioşi, ca ei să aibă anumite aşteptări şi anumite contribuţii la închinarea lor. Cu alte cuvinte, este o chemare pentru a avea închinători bazaţi pe Cuvânt.

De ce a ajuns închinarea corporativă să fie mai puţin condusă de Cuvânt? Din trei motive: am redefinit închinarea, am acordat un rol greşit emoţiilor în închinare şi nu ne aşteptăm ca prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru să fie mediată de Cuvântul Lui.

Predica este menită de Dumnezeu a atrage oamenii la închinare, nu este menită a fi o practică omenească de după închinare. Scopul predicării este acela de a trata divorţul din prisma închinării, de a trata adolescenţa din prisma închinării şi de a trata mânia din prisma închinării. Una dintre consecinţele închinării bazate pe Cuvânt este aceea că, uneori, Îl întâlnim pe Dumnezeu pe căi surprinzătoare. Din nefericire, am fost învăţati că a intra în prezenţa lui Dumnezeu este întotdeauna o experienţă plăcută şi liniştitoare. Dar surprinzator, am descoperit că a comunica cu un Dumnezeu sfânt, într-o biserică ghidată de Cuvânt, îmi expune adesea păcatul! A fi umilit în timpul de închinare nu este întotdeauna un sentiment confortabil … şi uneori este bine să nu te simţi confortabil! Multă gândire modernă vizavi de “intrarea în prezenţa lui Dumnezeu” în serviciile de închinare corporativă constituie o stavilă, cu pornire din această presupunere falsă, conform căreia întâlnirea cu Dumnezeu nu implică reverenţă, teamă şi cutremur, un sentiment acut de nevrednicie înaintea lui Dumnezeu şi nevoia de pocăinţă. Dacă, într-adevăr, comunicăm cu Dumnezeul cel de trei ori sfânt în închinarea noastră, trebuie să ne aşteptăm ca acest gen de lucruri să se petreacă, cel puţin din când în când. Atunci când se întâmplă aceste lucruri, descoperim că toiagul şi nuiaua lui Dumnezeu ne mângâie (Ps. 23:4) şi sfinţenia lui Dumnezeu, care scoate la lumină păcatul, dă frumuseţe sufletului (Ps. 50:1-3).

Credeţi că exagerez? Un articol recent din revista Worship Leader (Liderul închinării) purta subtitlul “Muzica, mediu prin care intrăm în legătură cu Dumnezeu”. Un tânăr creştin mi-a redat aceeaşi idee în felul următor: ,Trebuie să ai muzică bună. Trebuie să ai ceva cu care să aduci oamenii în prezenţa lui Dumnezeu.’ Sau luaţi în considerare website-ul acestei biserici; antetul boldit al paginii arată astfel Laudă & Închinare: “Închinarea constituie o parte vitală din viaţa credinciosului. Am fost creaţi pentru a ne închina. Parte din scopul pentru care există această biserică este acela de a ajuta credincioşii să înţeleagă acest lucru … şi să devină închinători. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu unii dintre cei mai talentaţi muzicieni şi cântăreţi din câţi există. De îndată ce intri în locaşul nostru, nu durează mult până ce picioarele încep să bată ritmul, începi să baţi din palme, şi glasul ţi se înalţă în cântare, căci corul şi formaţia bisericii, pline de energie şi entuziasm, te conduc chiar în prezenţa lui Dumnezeu.” Observaţi cum discuţia trece direct de la închinare la muzică, sugerând că închinarea este muzică. Iată aici o afirmaţie teologică clară cu privire la noua sacralitate a cântecului: muzica interpretată cu talent este cea care “te va duce chiar în prezenţa lui Dumnezeu”. Într-adevăr, când încerc să discut despre închinarea bazată pe Cuvânt cu creştinii care se opun ei, cursul discuţiei este invariabil către muzică. De ce? Deoarece pentru ei închinarea înseamnă doar muzică.

De ce nu vedem în predicarea de la amvon o cale de închinare? De ce mulţi creştini merg astăzi pe ideea că expunerea Bibliei nu constituie modalitatea principală de a aduce laudă şi închinare lui Dumnezeu. De ce? Din două motive.

În primul rând, pentru că adesea predicatorii predică jalnic. Îndeosebi, multe din predicile noastre accentuează principii morale, etice şi care ţin de stilul de viaţă, fără a pune aceste aspecte în contextul răscumpărării lui Dumnezeu sau/şi într-un context centrat pe Dumnezeu. Aceasta face ca creştinilor să le fie greu să aibă o atitudine de închinare în timp ce ascultă predica. Noi, predicatorii, avem vina noastră pentru întoarcerea membrilor bisericii către muzica contemporană în căutare de închinare: predicile noastre, care ajută omul, sunt tot mai orientate către nevoile resimţite de om, în timp ce multe cântece moderne de închinare încearcă, cel puţin, să se focalizeze asupra lui Dumnezeu.

Există şi un al doilea motiv pentru care creştinii de astăzi nu privesc predica de la amvon ca pe o ocazie de a aduce închinare: deseori, ascultătorii nu ascultă eficient. Intelectul nostru a fost atât de afectat într-un mod negativ de un sistem public educaţional defectuos, de campaniile politice cu mesaje fulger, de comediile TV de jumătate de oră, de jocurile video şi dependenţa noastră de divertisment, încât pur şi simplu nu putem să ascultăm o predică pe toată lungimea ei. Mintea noastră nu urmăreşte cu atenţie şi interes mesajele rostite de la amvon. Doctrina ni se pare complicată şi plictisitoare. O predică scurtă nu poate adesea să explice pe deplin şi în amănunţime un pasaj biblic, să ofere aplicaţii practice şi să se şi plaseze în contextul răscumpărător care-L slăveşte pe Dumnezeu; însă noi nu ne gândim prea mult la aceasta şi considerăm că o predică de cinci minute este criminal de lungă. (Asta ar însemna ca Charles Haddon Spurgeon, George Whitefield, John Calvin, Jonathan Edwards şi majoritatea pastorilor puritani să fie, cu toţii, nişte eşecuri plasate la amvon, potrivit standardelor de astăzi.) Nu ne dăm seama că noi, de fapt, nu facem altceva decât să cerem pastorilor să rostească predici minuscule care, în mod inevitabil, vor produce creştini minusculi. În orice caz, ideea este că noi nu suntem în stare să ascultăm cu atenţie şi într-un mod eficace. Îmi dau seama că unora dintre noi chiar nu le place să asculte. O ascultare atentă necesită o gândire sănătoasă, iar o gândire sănătoasă implică muncă.

O parte importantă a problemei noastre vizavi de ascultare este aceea că noi nu venim la predică cu gândul de a-L vedea pe Dumnezeu. Noi nu ascultăm cu gândul ca să auzim adevărul răscumpărător. Noi nu venim la ora de predică cu gândul că, realmente, Cuvântul va mijloci prezenţa lui Dumnezeu. Aşteptările mici aduc rezultate mici. Într-adevăr, experimentarea prezenţei lui Dumnezeu este adesea un gând care abia dacă ne trece prin minte atunci când ne aşezăm să ascultăm o predică; în schimb, o facem dintr-un fel de datorie.

Este apelul pentru închinarea bazată pe Cuvânt un atac la adresa muzicii? Absolut deloc. Este totuşi un apel la muzica bazată pe Cuvânt.

Vrei tu cu adevărat un serviciu real de laudă şi închinare? Vrei tu să comunici cu Dumnezeu într-un mod intim? Atunci caută-L pe Dumnezeu în Cuvântul Său. Tradu încrederea pe care o ai în Cuvântul lui Dumnezeu cu dorinţa după o închinare corporativă atunci când citeşti Biblia, când o predici, când o cânţi, când te rogi cu cuvintele ei şi când o înţelegi. Prin credinţă, aşteaptă-te ca închinarea bazată pe Cuvânt să fie o închinare care să Îl dezvăluie pe Cristos. În particular, cultivă arta întâlnirii cu Dumnezeu în Cuvântul Său predicat. Predica bună este mai mult decât o proclamare corectă a Adevărului; Dumnezeu Însuşi este Cel care Îşi proclamă Adevărul prin propriile cuvinte. “Predicatorul explică textul,” a spus Augustin. “Dacă el spune ce este adevărat, atunci Cristos este Cel care vorbeşte.” Intră în prezenţa Lui.

Fie ca sunteti barbati, fie ca suntem femei…cu totii stim cat ne place sa vorbim, sa comunicam si sa aflam noutati. Bine, nu ma refer la genul acela de “noutati” si anume barfa. Sau dupa cum spun femeile in varsta: “Noi nu barfim draga, facem constatari”.   Haideti ca astazi noi sa nu facem constatari si sa ne gandim la ceva ce cu adevarat ne poate ajuta in viata.

Pana in prezent, mi-am schimbat parola cam de 3 ori. Specialistii spun ca uneori, parolele pe care ni le alegem reflecta ideile care ne trec prin minte sau problemele care ne framanta. TU ce crezi ca spune parola TA despre tine? Despre cum gandesti tu si cum e viata ta? Ti-ai schimbat-o de foarte multe ori? Probabil ai o viata personala haotica si dezordonata. O ai de cand te stii? Mai mult ca sigur esti o persoana echilibrata si organizata.

Ai plans in ultimul timp? Poate ca ai ramas cu ochii inrositi, o groaza de servetele consumate si o durere de cap insuportabila. Totusi, micile iesiri scaldate-n lacrimi te ajuta sa elimini toxine din corp si iti activeaza latura empatica. ( Asta afirma cercetatorii) Plansul emotional serveste in doua scopuri: sa reduca hormonii de stres din corpul tau si sa “alerteze” organismul ca are nevoie de ajutor.

Surprinzator sau nu…doar 10,5 este procentul romanilor care stiu limba engleza foarte bine. Este putin cam suparatos asta stiind ca engleza este limba internationala cea mai cunoscuta. Dar de…daca tot ne laudam ca suntem buni la toate, de ce nu am fi buni la lucrurile pozitive?

Si in special STIAI ca…blogul este un catwalk al frumusetii interioare si un nou izvor de autencititate in comunicarea de sine si in comunicarea cu ceilalti?

P.S…. Mi-ar face mareeee placere sa imi puneti intrebari la care eu sa va pot raspunde. Sau sa imi propuneti subiecte care v-ar interesa mult. Si va multumesc pentru ca raspundeti la poll:)

Michael Schumacher esteve próximo de retornar às pistas, mas as fortes dores em seu pescoço o fizeram abandonar, ao menos temporariamente, sua volta a um cockpit de um Fórmula-1. No entanto, na história da F-1, há uma série de pilotos que abandonaram as tardes em casa brincando com os cachorros para brilhar novamente (ou não) nos circuitos.

Alain Prost
Tricampeão da F-1 em 1985, 1986 e 1989, o francês deixou a categoria em 1991. Porém, sua temporada “sabática” em 1992 foi por motivos contratuais.

Prost tinha contrato com a Ferrari até o fim de 1992, mas acertou com a Renault, que havia sido sua segunda equipe na F-1 e passara a ser fornecedora de motores da Williams. Uma cláusula contratual com a Ferrari o impedia de competir por outro time, e ninguém em Maranello estava disposto a fazer favores ao francês após as críticas de Prost à imprensa sobre a Ferrari (sem vencer nenhum GP em 1991, Prost declarou que era mais fácil dirigir um caminhão do que sua Ferrari).

Então, Alain Prost retornou apenas em 1993, aos 38 anos, guiando a Williams para vencer sete corridas, conquistar seu quarto título e aposentar-se definitivamente ao fim daquela temporada.

Juan Manuel Fangio
Em 1951, seu segundo ano na Fórmula 1, o argentino sagrou-se campeão. Em 1952, o campeonato foi disputado sob especificações que a Alfa Romeo não aceitou e decidiu não inscrever seus carros para a temporada, deixando Fangio a pé.

Em Monza, Fangio aceitou correr pela Maserati, mas seu retorno durou apenas duas voltas. Fangio perdeu o controle de seu carro e sofreu um grave acidente, permanecendo 40 dias hospitalizado e seis meses com o pescoço imobilizado por um colarinho de gesso

Em 1953 retornou para conquistar outros quatro títulos, sagrando-se penta aos 46 anos.

Niki Lauda
Campeão da F-1 em 1975 e 1977, o piloto austríaco saiu da categoria em 1979, aos 30 anos, para retornar três anos depois.

Ao fim da temporada de 1979, Lauda comunicou ao então dono da Brabham, Bernie Ecclestone, seu desejo de aposentar-se imediatamente, pois estava cansado de correr em círculos. O austríaco havia fundado uma companhia aérea, tendo retornado ao seu país para dedicar-se exclusivamente ao seu empreendimento.

No entanto, seu tino comercial não era condizente com seu talento nas pistas, e a Lauda Air estava próxima da falência. Precisando de dinheiro, Lauda retornou em 1982 pela McLaren, tendo conquistado seu terceiro título em 1984 e aposentando-se no fim do ano seguinte.

Nigel Mansell
O inglês faturou seu único título da categoria em 1992, guiando uma Williams, e deixou a Fórmula 1. Sua saída era uma das exigências contratuais de Alain Prost, bem como a não contratação de Ayrton Senna.

Mansell mudou-se para a CART, guiando pela equipe Newman/Haas, onde se sagrou campeão logo em sua temporada de estréia. Com o falecimento de Senna, a Williams ofereceu um alto salário para que Mansell retornasse, operação que contou com a ajuda de Bernie Ecclestone para romper o contrato de Mansell nos Estados Unidos.

Mansell fez quatro corridas na Williams e venceu o GP da Austrália. Em 1995 mudou-se para a McLaren, já na terceira etapa, no GP de San Marino, mas na corrida seguinte, na Espanha, deu adeus a F-1, aos 41 anos. No final de 1996, Mansell testou com a Jordan. Sua forma arredondada e os resultados ruins impediram um segundo retorno.

Alan Jones
Após conquistar o título em 1980, o australiano deixou a F-1 no fim de 1981 e retornou duas vezes, a primeira em 1983, quando disputou um GP pela Arrows, e a segunda em 1985, tendo disputado as últimas cinco etapas e a temporada seguinte completa pela Beatrice (Lola-Haas). Chegou aos pontos apenas duas vezes, e seu melhor resultado foi um quarto lugar na Áustria.

Phil Hill
Campeão pela Ferrari em 1961, o piloto americano teve o seu ano sabático em 1965 e voltou para apenas uma corrida pela equipe Eagle, no GP da Itália, em que acabou abandonando a prova.

Além dos campeões – Outros pilotos tentaram retornar à  F-1 sem sucesso. Mike Hailwood, Jean-Pierre Jabouille e Karl Wendlinger são outros exemplos de pilotos que não foram lá muito felizes em seus regressos.

Am gasit mai demult pe un site ceva foarte amuzant(cel putin asa mi se pare mie) articolul se numeste “Cum sa faci o manea de succes in 10 pasi simplii” ) Cred ca toata lumea stie cum dar hai sa aruncam o privire;)) :

PASUL 1
Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru’, Englezu’, etc.).

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
IQ mai mic decit numarul de la pantofi. Cistigarea unui loc in categoria prosti, dar multi.

PASUL 4
Posesie (sau achizitionare pe parcurs) limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude-n puscarie.

PASUL 6
Imagine
I. Bijuterii – lant, ghiul si bratara de aur – mai mult de jumatate din greutatea corporala.
II. Freza – 2 parti gel, o parte par.
III. Hainele – cit mai stralucitoare si de haios gust.
a. Camasa (alba sau neagra).
b. Pantaloni (preferabil negri).
c. Pantofi de lac.
d. Vesta, manta sau capa.

PASUL 7
I. Versuri
Vocabular obligatoriu: bani, dusmani, tigani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima, suflet, Dumnezeu, viata, valoare.
Interjectii : oooooooof, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha, etc.
II. Sint admise:
a. greseli gramaticale;
b. verbe – conjugare si acord;
c. substantive – plural la alegere;
d. greseli de tipul la toti, lu’ copilu’ meu si din seria casa – as vrea ca sa te regasesc;
e. versuri albe;
f. rime cu acelasi cuvint;
g. metafore duse la extrem (floarea florilor, sugativa-n portofel);
h. cuvinte straine (bambina, ragazza, etc.).

PASUL 8
Subiecte
I. iubirea
a. relatiile
1. cu mai multe femei
2. reusite
3. nereusite (vezi parasire)
b. parasire
1. pentru altul/alta (merge si homo)
2. pentru bani
3. pentru ambele
4. moarte
II. familia
a. copiii
b. nevasta
c. fratele
d. bunastare, parasire sau lauda
III. banii
a. detinerea lor in cantitati exagerate
b. risipa fireasca
c. invidia celorlalti
IV. lauda proprie (bogatie, bunastare, performante sexuale, sex-appeal, performante muzicale)

PASUL 9
Melodia
I. instrumente consacrate
a. acordeon
b. orga proasta
c. instrument de suflat
d. tobe de sintetizator cu generozitate
II. voce
a. optionala si/sau chinuita
b. ecou
c. accent obligatoriu
d. rap inclus
III. originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip
I. miscari necesare (pentru manelist)
a. stinga-dreapta (maxim doi pasi)
b. pocnire din degete
c. zimbet cuceritor
II. 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentul
III. decor haios (sau inexistent)
IV. lumini cit mai colorate
V. citeva masini decapotabile in care sa cinte barosanu’.

Deci dragi inculti “care esteti voi”(vorba lu Vanghelie ca doar de…tre sa`i urmam exemplul:D) treceti la treaba ca vin altii inaintea voastra si va fura “succesurile”(asa cum draga noastra Elena Basescu, fiica de presedinte ne invata).

Asa ca treceti la treaba si Succesuri multe la bani si femei!

[Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare;)]

Dedico il post all’amico Tuttoqua, a cui sta scappando la voglia di ascoltare gli imbecilli.
Paulìn, ti mando il mio numero di telefono: il 23 agosto io sarò in Abruzzo, ma se hai voglia di fare un giro in moto ci potremmo vedere insieme il ritorno del Re.

Michael Schumacher sostituirà Felipe Massa per qualche Gran Premio.

E adesso cercherò di spiegarvi come mi sento.

Come si sentirebbe il Papa se gli dicessero che è resuscitato Gesù Cristo con tutta la Sacra Famiglia?
Dopo un attimo di incredulità, Penetetto XXVI penserebbe ai due millenni di attuazione dei Suoi originali insegnamenti e si domanderebbe: “E mò questo chi lo sente adesso?”
Mmm… mi sa che ho sbagliato esempio; si ritroverebbe pure la grana di spiegare a San Giuseppe che per duemila anni hanno messo in giro la storia del marito di una vergine che ha partorito un figlio con lo zampino dello Spirito Santo, casualmente sotto le sembianze di un uccello…
No, mi sa proprio che ho sbagliato esempio.

Va beh, riproviamoci.
Come si sentirebbero i fans piangenti se scoprissero che è resuscitato Michael Jackson?
Impazzirebbero di gioia, a parte qualche ragazzino residente vicino a Neverland
il cui primo pensiero sarebbe: “Ostia, dove avrò messo le mutande di Kevlar?”
Naaa… scherzavo, mai creduto alla storia del pedofilo, è che mi fa ridere quella delle mutande antiproiettile…

Alla notizia che è risorta Lady Diana, come reagireste?
Sarebbe una festa planetaria, a parte quelle millecinquecento guardie del corpo che da viva l’hanno ciulata e da morta l’hanno inchiappettata scrivendoci su un libro; non vorrei sembrare astioso nei confronti degli inglesi: per dire che razza di galantuomini sono, posso confermare che gli altri seimila che l’hanno ciulata non hanno detto una parola…

Niente da fare, sono tutti esempi fasulli.
Ultimo tentativo: come si sentirebbe una grassa e sfatta casalinga cinquantenne di Menphis se resuscitasse Elvis?
Urlerebbe, salterebbe, verrebbe presa da un’incontrollabile euforia, ringiovanirebbe di trentanni e si rimetterebbe in forma per andare ad urlare ai concerti del suo Re.

Ma resuscitare è un lavoraccio per chiunque, quindi l’unico esempio che mi rimane è quello di immaginare un ritorno di Maradona, ringiovanito di ventanni, in campo al San Paolo di Napoli per giocare qualche partita di campionato: sarebbe l’apoteosi.

Ma nessuna di queste persone realizzerà il proprio sogno, nessuna avrà la fortuna che toccherà a me.
Eccheccazzo, ‘na volta tanto, no?!…

Bon, se non vi interessa l’automobilismo a questo punto potete anche mandarmi a cagare, adesso è tutta roba da addetti ai lavori.

Non ho mai seguito molto il calcio ed il mio quasi totale disinteresse è coinciso con l’addio di Michel Platini al calcio giocato.
La Formula 1, invece, la seguo fin da sbarbato: nel 1974 mi piaceva la faccia guascona e la fama di playboy di Clay Regazzoni; ho iniziato tifando per lui e, di conseguenza, per la Ferrari: naturalmente hanno vinto Fittipaldi e la McLaren, ma la passione era sbocciata.
La F1 era una figata.
Lauda, Villeneuve, Piquet, Prost, Senna e Mansell, solo per per citare i più grandi.
Purtroppo l’importanza della macchina ha cominciato a superare di gran lunga quella del pilota, al punto di vedere due Campioni del Mondo come Damon Hill nel ‘96 e Villeneuve Figlio nel ‘97: con quella Williams, io sarei tranquillamente arrivato secondo.

C’era uno che mi stava sul culo: Schumacher.
In effetti non aveva un’espressione simpatica ed inoltre si è permesso di vincere nel ‘94 con un 8 cilindri contro il V12 Ferrari ed i V10 di tutti gli altri; nel ‘95, con il Renault 10 cilindri sotto al culo, non c’è stata storia.
Poi è arrivato in Ferrari ed ho iniziato a seguirlo più da vicino: ho visto l’impegno totale che ci metteva e la dedizione alla squadra; leggevo le interviste a tecnici e meccanici, tutti letteralmente innamorati del tedescone; il suo compagno dell’epoca, Eddie Irvine -raro esempio di sincerità in un ambiente di fenomeni, tutta gente che se non vince è perchè  ”…A me m’ha rovinato ‘a guera…”- sosteneva che “In Formula 1, o sei Schumi o sei scemo”, spiegando benissimo qual’era la differenza tra il Mascellone ed il resto della banda.

Al primo approccio in Ferrari ha provato l’auto del ‘95 e ha domandato come avessero potuto perdere una serie di mondiali con quel motore, poi ha capito: si è ritrovato una macchina in cui le quattro ruote si mandavano a fare in culo una con l’altra e ci è voluto un anno per cominciare a raddrizzarla con i suoi tecnici; questo non gli ha impedito di vincere tre gare: la prima, casualmente, sotto un diluvio, la seconda, casualmente, a Spa, il circuito più difficile, dopo aver ridicolizzato sul bagnato e con le gomme da asciutto il futuro campione Damon Hill che montava le gomme da pioggia; la terza è stata Monza, giusto per farci dare di matto.

Nel ‘97 ha perso il mondiale all’ultima gara, contro Villeneuve: se si fossero scambiati le macchine, Schumi avrebbe vinto a metà campionato.

Ma non voglio fare il biografo di Schumacher, voglio spiegare chi è.
Quel coglione di Barrichello, eternamente secondo a tutti i compagni di squadra, faceva il piangina che a lui toccava sempre la macchina peggiore e che era costretto dalla squadra a farlo passare sempre e comunque; anche se non lo sta a sentire nessuno, voglio far notare una cosa.
Nel 1999 la macchina era quella giusta per vincere, ma per un cedimento meccanico Schumi si è rotto le ossa ed ha saltato alcune gare, per rientrare in occasione del penultimo GP, che ha stradominato fino all’ultimo giro quando ha fatto passare Irvine, meglio piazzato in classifica; e questo senza dire una parola e prima che il Piangina di San Paolo arrivasse in Ferrari.

Sapete qual’è il problema di Michelone?
Non si sa vendere; non dico alla squadra o agli sponsor, dico al pubblico.
Lo accusavano di non parlare italiano: ma si è mai sentita una minchiata simile?
Era pagato per correre, non per fare contenti i giornalisti, ed un perfezionista come lui non ha mai rilasciato un’intervista in italiano per almeno due motivi: per non essere frainteso e perchè la lingua della Ferrari, come di ogni altra squadra, è l’inglese.

Gente, qui viene lunga, ci sentiamo domani.

Continua.

Dottordivago