Din interviul de luni seara la Radio Cireșarii cu pastorul Laurențiu Balcan, Pătrățosul penticostalilor, interviu ce se va difuza din nou azi, 26 august, la ora 18.10.

“Visez la o biserică apostolică adevărată, pentru că eu, în concepții și în trăirea mea, sînt un penticostal convins, dar visez la o biserică apostolică adevărată; uitîndu-mă la ce e în jurul meu, văd că ne îndepărtăm de principiile bisericii apostolice.”

“De ce visez? Pentru că dacă n-aș visa, probabil că aș dormi și eu, ca majoritatea.”

“Întotdeauna cînd prezint poate ceva negativ, încerc să ofer o scuză, eventual o soluție, încerc să arăt că penticostalii nu-a chiar atît de răi cum par, în alte medii și din alte surse. Se merge pe o chestie interesantă în bisericile penticostale – să nu știe nimeni, exact ca struțul cu capul în nisip, cînd de fapt toată lumea știe cum suntem, nu?”

“Aproape tot ce scriu e spontan. Dacă am inspirație scriu, dacă nu am inspirație nu scriu, s poate vedea, din postările mele, urmărind data, că am perioade chiar foarte lungi în care nu scriu pe blog. Sînt poate săptămîni care trec fără ca eu să scriu ceva, pentru că (…) am o viață de păstor, am o viață de familie, blogul pentru mine nu-i o prioritate. Dacă am timp scriu, dacă nu… eu, cel puțin, nu am de pierdut.”

“Am observat o tendință a cititorului creștin de a accesa foarte mult articolele de scandal, care aduc, așa, a cancan, tabloid, au predispoziție spre lucrurile acestea.”

“Eu tot timpul m-am raportat la oameni într-un mod simplu, exact cum sînt eu, le-am vorbit direct, dar nu m-aștept ca ei să mă abordeze ca pe-un păstor, pentru că eu pe blog nu vin neapărat în postura mea de păstor, vin ca un om simplu – Laurențiu Balcan scrie din cînd în cînd ceea ce îi trece prin cap.”

“În primul rînd, comentatorul creștin e un anonim. Dacă aș sta să inventariez comentariile, majoritatea sînt semnate de către anonimi. Unii își dau nume foarte ciudate: eu, altul, tu, sfîntul și așa mai departe. Probabil pocăiții încă nu au curajul de a-și asuma ideile. Vor să se exprime, vor să afle ceva, dar le este încă teamă să-și spună numele, să spună ce gîndesc, să-și asume responsabilitatea a ceea ce gîndesc. Preferă să fie anonimi, să spună tot ce le trece prin cap, că-i bine, că-i rău, jignesc în stînga și-n dreapta, dar e ceva ciudat, și nu știu dacă e doar o observație a mea, probabil și ceilalți bloggeri ar putea să spună lucrul ăsta: comentatorul creștin e un anonim. E trist lucrul ăsta.”

În seara asta, la 22.10,  vom avea o nouă emisiune Cireşarii Online. Dacă lunea trecută am avut invitat pe Cristi Boariu, unul dintre administratorii resursecrestine.ro,  de data aceasta v-am pregătit un interviu cu Laurenţiu Balcan, pastorul penticostal devenit cunoscut datorită blogului Penticostalul. Vom discuta despre mediul online şi interacţiunea unui pastor cu acest mediu, despre comentatorul creştin şi scandalurile în lumea evanghelică şi despre experienţe plăcute şi mai puţin plăcute ale “penticostalului” .

Vă aştept aşadar pe radiociresarii.ro la 22.10 la o nouă emisiune Ciresarii Online cu o discuţie spumoasă cu pastorul blogger Laurenţiu Balcan.

Interviul cu Cristi Boariu îl puteţi asculta aici.

© 2009 ganditorul.wordpress.com   Radio

Am gasit un raspuns la aceasta problema filozofico-spirituala care l-a framantat si pe fratele pastor Laurentiu Balcan. http://penticostalul.wordpress.com/2009/01/26/plictiseala-din-biserica-1/

 Un pastor (nu dau nume) a gasit solutia cel putin pentru el personal. Intra in biserica duminica dimineata la ora zece chiar daca programul incepe la ora 9. Deci daca reduci programul cu o ora sunt  sanse mai reduse  sa te plictisesti.

 Intr-un articol din “USA Today”, din 2 februarie 2009 , http://www.usatoday.com/news/religion/2009-02-02-church-fights_N.htm am descoperit ca mai sunt si alti pastori care au problema asta si spun ei ca au gasit solutia.

Au instituit un campionat de box care deja se intamapla de cateva saptamani. “Noi  incercam sa-i atragem pe cei care nu frecventeaza vreo biserica. Pe cei care cred  ca biserica este ceva plictisitor.  Incercam sa-i atragem pe cei care sunt  tineri, in special, folosind ringul de box ca si o parabola pentru lupta spirituala.” a declarat pastorul. Sunt 6 runde a cate doua minute fiecare . Dupa fiecare runda urmeaza un mesaj din partea pastorului. 

 Totusi  cred ca aceasta  solutie introduce noi probleme. Unii s-ar putea sa se plictiseasca  uitandu-se la “box”, in special cei care se asteapta la ceva de inalt nivel profesional si sa se enerveze in timpul predicii daca este prea lunga. Altii s-ar putea sa aiba reactii opuse la cele doua sectiuni ale intrunirii de sambata seara .

 Acum daca Laurentiu nu este de acord cu politica si cu glumele(chiar si cu umorul moldovenesc) in biserica (care mai aduca ceva dinamica fireasca in biserica) poate incearca altceva.  Un turneu de “trante”!? Sau …

M-am plictisit si eu in biserica de multe ori..  Era un frate pe care cand  il vedeam mergand la amvon avand  toate degetele de la o mana bagate in Biblie, ca si semn de carte, stiam ca va fi o predica lunga si plictisitoare. Ca antidot, mi-am permis uneori sa am o carte crestina pe care s-o citesc sub acoperire in timpul acesta.

Sa nu uitam ca este o porunca(chiar daca ne plictisim) ”Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. Sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii si cu atat mai  mult cu cat vedeti ca ziua se apropie”(Evrei 10:24-25)(de memorat)

“Harul îţi dă minte, te învaţă. Legalismul îţi ia mintile, te leagă.” (Laurenţiu Balcan)

penticostalul.wordpress.com

Astazi, 20.09.2008, blogul “penticostalul” implineste un an de zile.

Blogul “penticostalul” a aparut ca o reactie la hotararea din 8-9 August 2007. Aveam nevoie de un spatiu unde sa-mi public protestul si sa dau posibilitatea si altor persoane sa-si exprime parerea. A aparut ca un blog de reactiune si multa vreme si-a pastrat caracterul acesta.

Am incercat totusi sa evit, pe cat posibil, atacurile directe asupra persoanelor puse in discutii si sa nu ma departez de un spirit polemic sanatos. Am intentionat sa creez polemici sanatoase din care sa invatam ceva si eventual sa schimbam ceva. Am crezut in permanenta ca ceva se va schimba. Poate sunt naiv, nu stiu, dar refuz sa cred ca schimbarea este imposibila.

Stiam ca postarile mele pun presiune pe cei care pot lua decizii si am sperat ca vor face ceva pentru a nu distruge si mai mult libertatea noastra in Hristos. Acesta a fost motivul pentru care am devenit unul dintre semnatarii Scrisorii Deschise. Am fost extrem de increzator dupa “intalnirea de la Cluj” din Martie, anul acesta, pentru ca am vazut disponibilitatea Consiliului Bisericesc de a dialoga si de a schimba ceva. M-am inselat amarnic! A fost strategia lor de a ne calma si de a ne da sperante false, pentru ca, in timp, orice lupta pentru o anumita cauza scade in intensitate. Ne-au dezmembrat si ne-au redus la tacere.

Astazi, dupa un an, stau si ma gandesc daca asa ar fi trebuit sa reactionez. Nu regret nimic din ceea ce am spus – cred in ceea ce am sustinut – dar ma gandesc daca nu era mai bine sa stau in banca mea si sa nu visez ca pot influenta un sistem rigid, impenetrabil si iremediabil. Personal ma vad nevoit sa recunosc ca protestul meu e nu a produs schimbarile pe care le-am asteptat. Ei, prin tacerea, ignoranta si sfidarea lor au fost mai tari decat mine, cu toata sinceritatea si buna credinta a actiunilor mele. Vladimir Pustan imi spunea, cand a fost la Onesti, ca eu sunt inca la stadiul de protest dar ca el a trecut la stadiul de dezgust.

Am fost apostrofat in nenumarate randuri. Am fost identificat ca un razvratit si ca un libertin (dupa unii, liberal, desi habar nu au care-i diferenta dintre cei doi termeni). Am fost jignit in zeci de feluri. Am devenit persoana non-grata pentru unele zone. Am fost cenzurat. Am fost amenintat si insultat.

Datorita protestului meu sunt la un pas de a mi se desface contractul de munca. In luna August (a.c.) am fost instiintat de intentia celor din Filiala Suceava de a-mi desface contractul de munca, pe motiv de incapacitate de plata a taxelor salariale. In Mai m-am “intors” din concediu pentru cresterea copilului si, desi ar fi trebuit sa fiu incadrat pe acelasi post si in aceleasi conditii pe care le aveam inainte de a intra in concediu, am aflat ca ei, Comitetul Filialei Suceava, mi-au retras ajutorul de salarizare pe care il primeam de la Stat, pe motiv ca un protestatar si un razvratit nu merita ajutat si m-au pus in incapacitate de plata. Desi puteam sa-mi platesc taxele, am refuzat sa o fac. De ce? Pentru ca Filiala Suceva imi datoreaza o suma considerabila de bani, rezultata din retinerea salariului meu timp de ani de zile (daca voi fi nevoit, va voi da detalii),  si am crezut ca e corect ca ei sa se ingrijeasca de cartea mea de munca pana la sfarsitul anului.

In situatia in care imi vor desface ABUZIV contractul de munca, voi fi pus intr-o situatie fara precedent. Ce voi face? In primul rand voi cere o audienta la presedintele Cultului, Pavel Rivis Tipei, in care ii voi prezenta situatia mea si modul preferential, abuziv si nebiblic in care judeca Comitetul FIlialei Suceava. In cazul in care presedintele nu va interveni pentru mine, imi voi da demisia din functia (nu din slujba!) de pastor al Cultului Penticostal si, ca Samson, imi voi strange toate puterile si voi publica toate informatiile “explozive” pe care le am despre situatia din Filiala Suceava si nu numai. Voi face mai multe dezvaluiri incriminatorii in doua – trei postari decat am facut intr-un an de zile. Apoi voi convoca Adunarea Generala a Bisericii Filadelfia, le voi explica situatia si le voi cere sa iesim din Cultul Penticostal. Cred ca am destule argumente si destula credibilitate ca sa ii pot convinge. Impreuna cu pastorul de sector, care din fericire e tatal meu, vom convoca toate comitetele bisericilor din jur, care depind intr-un fel sau altul de Filadelfia Onesti (cel putin 7 biserici) si le vom cere iesirea din Cultul Penticostal.

Este inacceptabil ca am devenit tinta vendetelor lor. Si asta pentru ca am indraznit sa spun ce gandesc? Si asta pentru am tras un semnal de alarma pentru binele miscarii penticostale? De ce ii inlatura pe toti cei care sunt sinceri si au viziuni concrete pentru bisericile lor, dar ii pastreaza pe toti lingusitorii si fatarnicii care sunt mai interesati de cariera lor decat de lucrarea lui Dumnezeu?

Daca nimeni nu poate spune adevarul in Cultul Penticostal fara a fi mazilit si inlaturat din scena, atunci cred ca suntem intr-o situatie fara iesire. Imi voi pastra verticalitatea si voi condamna abuzurile, fie din interiorul Cultului, fie din afara lui.

……

Cateva date tehnice:

Total vizitatori: 49.191 (media: 134 vizite/zi)

Cei mai multi vizitatori: 4 August 2008, 679.

Luna cu cei mai putini vizitatori: Decembrie 2007, 965.

Luna cu cei mai multi vizitatori: Iulie 2008, 8.256.

Postari: 138

Comentarii: 996

Am avut mai multe postari in top 100 wordpress, iar unele dintre ele au ajuns in top 10 wordpress. Blogul “penticostalul”, asa cum spunea Alin Cristea, la ora actuala este cel mai citit blog penticostal, fiind o prezenta constanta in Top 100 wordpess. 

La multi ani, penticostalule!!!

In data de 8-9 August, Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal  a emis o hotarare intitulata “Principii si directii pentru intarirea disciplinei si climatului duhovnicesc in biserici”. Hotararea aceasta incearca sa reglementeze aspecte practice ale vietii bisericesti precum imbracamintea, aranjarea parului, purtarea podoabelor, muzica, manifestarile artistice, etc. Se doreste ca aceasta hotarare sa fie  aplicata in bisericile locale de catre fiecare pastor, bineinteles asteptandu-se ca disciplina si climatul bisericesc sa se schimbe radical.

Protestez impotriva unor aspecte ale deciziei, pe care le voi mentiona mai jos si mentionez ca acesta nu este un protest impotriva Consiliului Bisericesc, ci un protest impotriva tendintei de interventie  autoritara “de la centru” in bisericile locale, tendinta care anuleaza un principiu fundamental al eclesioligiei noastre, unitatea in diversitate. Fiecare biserica este chemata sa-si analizeze marturia si relevanta culturala in functie de maturitatea si caracteristica ei locala. Biserica locala este autonoma si trebuie sa decida ce principii intaresc disciplina si climatul ei duhovnicesc, bazata pe principiile Bibliei. Protestez impotriva faptului ca ni se cere noua, pastorilor locali,  sa aplicam aceste reguli, fara a fi consultati in prealabil, si fara a ni se da posibilitatea (cu exceptia regulii privind verigheta!) sa decidem la nivel local daca ele sunt relevante sau nu.

Mi se pare o lipsa de obiectivitate ca aceasta chemare a credinciosilor penticostali la cumpatare si simplitate sa fie inteleasa in primul rand prin prisma imbracamintei si sa nu fie urmata de exemplul practic al liderilor penticostali. Simplitatea cuprinde fiecare aspect al vietii  noastre. Daca vrem sa fim simpli si cumpatati trebuie sa ne referim si la aspecte mai sensibile ale vietii noastre. Ce masini conducem? In ce case locuim? Ce venituri lunare avem? Care este nivelul nostru de trai in comparatie cu majoritatea credinciosilor penticostalilor? Nu putem aplica simplitatea si cumpatarea doar la imbracaminte si la alte lucruri superficiale. Procedand asa nu facem altceva decat sa ne amagim constiinta, uitandu-ne in oglinda de pe hol si nu in inima noastra.  Chemarea la “solemnitate” in imbracaminte poate deveni un fariseism otravitor. Domnul Isus ne-a invatat ca adevarata evlavie e cea a inimii, iar evlavia exterioara poate deveni fatarnicie. Este drept ca unele persoane exagereaza in aceasta privinta, comportandu-se intr un mod inadecvat, dar cazurile acestea particulare, pe care fiecare pastor local ar trebui sa le rezolve,  nu justifica hotararea generala a Consiliului Bisericesc.

Nu am crezut ca voi trai sa vad liste de reguli pe care noi, pastorii, sa le aplicam in biserica. Am crezut ca ne-am maturizat si ne-am stabilit teluri mai inalte decat “croitor”, sau “critic de moda”. Bineinteles ca Biblia ne cheama la decenta, relevanta si cumpatare, dar acestea trebuie intelese in contextul libertatii crestine. Toti credinciosii ar trebui sa fie impotriva vulgaritatii si exagerarii in imbracaminte, dar cand noi incercam sa scoatem blugii si tricourile  din vestimentatia unui crestin, pentru ca ar fi indecente, dovedim ca nu intelegem ce e evlavia. Inca nu pot pricepe, de ce e mai evlavios cel care poarta pantaloni din lana, decat unul care poarte blugi? Uniformitatea in imbracaminte este o himera.  Unde e libertatea? Unde e unitatea in diversitate? Cine imi poate dovedi ca blugii sunt o imbracaminte indecenta si profana?

Deasemenea, conform hotararii, trebuie sa imi decupez de pe tricouri si de pe bluze inscrisurile, pentru ca ar fi indecente. Cine stabileste ce culori sunt stridente si ce culori nu sunt stridente? Deja imi imaginez un cortegiu funerar, toti in haine solemne, de culori inchise, mergand Duminica de Duminica la slujbele bisericilor noastre. Ma gandesc ca daca vom aplica aceasta hotarare va trebuie sa-i scoatem pe Iosif si pe Isaac, fiul lui Avraam, din cer, pentru ca unul a avut curajul sa faca o haina pestrita (colorata), iar celalalt a avut tupeul sa o poarte (iertati-ma ca sunt ironic!).  

Cine stabileste care culori la par sunt naturale si care nu? Cine stabileste ce frizuri sunt excentrice si stridente? La ce ne raportam cand incercam sa stabilim diferenta dintre acceptabil si inacceptabil?

Personal sunt impotriva oricarei forme excentrice de comportament, dar pentru a fi obiectiv trebuie sa-mi recunosc subiectivitatea! E deplorabil ca o biserica sa-si zideasca moralitatea pe reguli si nu pe viata Duhului care trebuie sa se manifeste in ea. E o ofensa adusa libertatii duhovnicesti  sa crezi ca aceste reguli vor imbunatati climatul bisericesc. Pretentia ca aceasta hotarare trebuie pusa in practica “pe langa celelalte norme biblice de conduita morala si spirituala”, este o dovada clara de aristrocratie bisericeasca, de papalitate infantila , care are drept  scop transferarea autoritatii bisericesti unui grup de clerici avizi de putere.

Christian Schwarz unul dintre cei mai mari experti mondiali in cresterea Bisericii, dupa ce a studia peste 1.000 de biserici, din 32 de tari, de pe toate continentele, printre altele a ajuns si la concluzia ca: “Am observat ca bisericile care au o tendinta spre legalism (unde a fi crestin inseamna a avea doctrina corecta, coduri morale, inscris in registru de membri, etc.) pasiunea spirituala e de obicei sub medie.” Realitatea dureroasa e ca se cauta cu disperare substituenti care sa inlocuiasca prezenta Duhului in bisericile noastre, nu mai avem pasiune pentru D-zeu! Ne pierdem marturia datorita lipsei noastre de spiritualitate si evlavie a inimii. Acolo trebuie sa mergem si sa ne schimbam. Ce facem noi ca tinerii si membrii bisericilor noastre sa aiba o viata spirituala bazata pe  o relatie vie cu D-zeul harului? Ce facem noi ca sa ridicam oameni  dedicati lui D-zeu? Cum ii vom castiga noi pe golanii de pe strada si pe smecherii din licee si universitati? Cum ii vom castiga noi pe rockerii care se drogheaza si  cauta cu disperare fericirea acolo unde e moarte? Cantandu-le muzica populara? Haideti sa  fim seriosi! Nu-mi place rockul si nu-mi plac nici ritmurile agresive, dar trebuie sa recunosc obiectiv ca  multi tineri s-au intors la Domnul ascultand rock crestin, si o multime de fosti golani l-au cunoscut pe Domnul ascultand hip-hop crestin. Stilul nu e altceva decat ambalajul in care se imbraca mesajul datator de viata. Relevanta subculturala depaseste gusturile personale. Sunt mai interesat de sufletul unui om pierdut decat de gusturile mele!

Sunt consternat de faptul ca membrii Consiliului Bisericesc resping o metoda de evanghelizare relevanta cultural si extrem de eficienta. “Consiliul Bisericesc respinge pantomimele, scenetele, filmele artistice, dansurile si coregrafia ca mijloace potrivite pentru inchinare si evanghelizare.” Oare chiar am uitat ca impactul vizual este extrem de important in evanghelizare? Pai tocmai acesta a fost motivul pentru care a folosit Domnul Isus pildele (un fel de scenete) ca metoda de transmitere a Evangheliei. Mesajul nu se schimba niciodata, mijloacele da! Iar daca exprimarile artistice imi deschid usa pentru a transmite Evanghelia, unde e indecenta si lipsa de evlavie? Ce facem in aceste conditii cu  filmul “Isus” pe care majoritatea bisericilor l-au difuzat?

Bineinteles ca in hotararea  Consiliului Bisericesc sunt mentionate si lucruri pozitive pe care fiecare credincios ar trebui sa le practice. Daca Consiliul Bisericesc ar fi recomandat aceste hotarari bisericilor, asa cum specifica Statutul de Organizare si functionare al Cultului Penticostal, articolul 80, aliniatul 6, litera d, toti pastorii ar fi apreciat demersul fratilor nostri. Dar din moment ce se incearca implementarea acestor reguli, indiferent de parerea pastorilor locali, situatia devine tensionata.  Provocarea care ne sta in fata este colosala, suntem chemati intr-adevar la cumpatare si sacralitate, suntem chemati sa devenim ca Isus, dar nu pe fondul directivelor  restrictioniste, ci pe fondul vietii duhovnicesti care izvoraste dintr-o inima sincera. Schimbati continutul, iar amblajul il va pune in evidenta!

Pe fondul acuzatiilor de coruptie in care sunt implicati o parte din liderii penticostali, aceasta hotarare vine ca un “praf in ochii gloatelor”. Suntem orbiti de asa zisa dorinta de sfintenie si de reforma, pentru a nu vedea butoiul de pulbere pe care sta conducerea Cultului Penticostal. 

Va chem pe toti la relevanta si obiectivitate, traiti o viata sfanta pentru ca sunteti copiii lui D-zeu, dar in acelasi timp fiti  liberi in Hristos!