Dégonflons la polémique ultra chiante d’un coup d’un seul. La question n’est pas de savoir si oui ou non Rachida Dati s’ennuyait ce jour là, ni pourquoi. La réponse fut donnée assez clairement d’ailleurs sur le plateau du Talk/Le Figaro (qu’elle avait sans doute pris soin de choisir pour l’occasion…)

Arguant une période qui semblait difficile, elle a pu justifier ses propos et mettre fin au pseudo procès Cohn-Bendit…enfin presque.

Car si on comprend aisément qu’avec une fille hospitalisée au moment de l’enregistrement, l’ex ministre qui dans temps lointain et révolu – définitivement ? – gardait les sceaux de la nation, n’avait qu’une envie ce jours là : prendre son TGV pour Paris. On se satisfait moins du lien qu’elle établit entre l’alibi et ce qui lui est reproché.

Validons donc le “j’avais la tête ailleurs”, comprenons qu’elle ait envie de rentrer, ce qui nous éclaire sur la deuxième partie de l’entretient. Mais voilà il reste le début… terriblement maladroit que le journaliste du talk élude sciemment. Quel rapport entre son envie ce jours là de ne pas être au parlement (pour raisons personnelles) et ce fameux drame qu’elle soulève avant la fin du mandat ? A-t-elle prévu d’autre jours de galère ? A y regarder de plus près, il n’y a pas que la maladie passagère de sa fille, qui la rende inquiète lorsqu’elle doit se rendre dans l’hémicycle. Il y a quelque chose de bien plus durable…

Alors, levez-nous un dernier doute pour que l’on ne fasse pas d’impair, et qu’on puisse en trouver la cause, votre fille ne vous avait tout de même pas fait part de sa volonté d’être malade jusqu’en 2014 ?

…

You know how magazine covers always tout the number of good things contained inside? “85 Uses for Your Gardening Hose.” “Rock-Hard Abs in Only 3,427 Steps.” “0 Reasons to Like Sen. Joe Lieberman.”

Well, we’ve taken a similar (but more serious) approach with our 2009 Winter E-Newsletter. If you’re on our mailing list, you received it yesterday and already know that it features 22 motion, advertising, and editorial highlights that run the gamut from Gardasil to the Jacksons, Samsung, Ford, Playboy, Kate Spade, and Beef magazine. Yes, there’s a magazine dedicated to beef!

Not on the mailing list? Not to worry. I’ve re-created the newsletter here. Click on any one of these images to reach the complete, fully interactive version, or just click here.

…

..

…

…

…

more.madame is a new website by Chanel & Le Figaro. The high-end digital mag promises new content each week, under the categories of fashion, culture, travel, video games and art. The current instalments include an animated fashion shoot entitled ‘24 heures chrono’ and a selection of interviews with French creatives. A separate Chanel Joaillere section contains a series of movies based on Chanel product range. At present only two are available, one focused on the craftsmanship of Chanel jewellery, the other showing a range of watches.

The site is very well produced and certainly conveys a sense of luxury. But the experience is a very linear one and the site lacks any interactivity at all. It’s positive news to see brands such as Chanel engaging with user via digital channels. But to truly benefit from the web they need to relinquish some of the control that for many years has underpinned the very nature of their brand.

What is intellectual fascism? It is to accuse the other, without bothering to analyze these charges by the test of logic and reason … 

Fascism is also to refuse dialogue, which can take place before witnesses in the form of a debate. All Indologists who denigrate India, whether American ones, such as Witzel, or French like Jaffrelot, always refuse to dialogue with those they denigrate or those who defend the Hindus. 
Fascism is to label someone who has lived 40 years in India, has been married 20 years to an Indian, whose friends are Indians of different ethnic origin or religion, to be a right wing fascist. Someone, who in his private life, is neither racist nor hateful, nor fascist .
Intellectual fascism is sitting behind a plush desk in Harvard or Paris (or in this big bubble that is Delhi) and dissect India, using prejudices and false theorems, based on the politically correct, which are only a product of one’s education, atavism, or what one reads (this is called second hand knowledge). 

Fascism is to label as a fascist someone who has covered Kashmir for 15 years at the time of its most serious unrest, who has traveled extensively in Pakistan, Bangladesh, Afghanistan, and who crisscrossed India like very few western journalists, except maybe Mark Tully. Even if he is wrong – at least he speaks from experience – and perhaps the time will prove him right…
All I did when I was working for Swiss newspaper Le Journal de Genève and later French daily Le Figaro, was to state that there was a problem with Islam in South Asia, at a time when it was not politically correct to say so. I also wrote a series of articles on major religions in India, showing the enduring tolerance of Hinduism, the brutality of Islam, the proselytizing tendencies of Christianity and the disappearance from India of Buddhism – not at the hands of Brahmins – but thanks to Muslim invasions.  These articles provoked the ire of French Indologists, who began writing to Le Figaro an impressive number of letters of protest, demanding my resignation. From that day, I was marked and a smear campaign at all levels has been initiated against me.
When one is accused of being anti-Muslim, it’s worse than being a leper, one is sentenced without trial, without the accusers putting themselves in question for a second. If they did, they would realize that it is a terrible irony: we excuse suicide bombings in Israel or in Mumbai which kill thousands of innocents, in the name of  the ‘persecution’ of Palestinians, Chechens and Kashmiris; but accuse of the worst crimes someone who has never murdered anyone, or even advocated hatred, but simply wrote about the reality he found on the ground with his own eyes, during twenty years of reporting.
Throughout my career I have thus suffered from these labels that are not explained but are passed on from person to person and quickly make the around of everything related to India, whether travel agencies, expatriates, diplomats or journalists: “He is an anti- Muslim, a pro-Hindu, a Fascist” … Nowadays, even the most enlightened only want to listen to the politically correct, the current ideologies of the masses, they rarely want to listen to something different which strives to go beyond appearances. I have seen six ambassadors of France, but never have I been asked about my opinion on one subject or another. I was even recently thrown by the current ambassador, Jerome Bonnafont, who called me a fascist … … because I told him that it was only after 59 innocent Hindus including 36 women and children, had been burnt in a train by a mob of Muslims, that the anti-Muslim riots in Gujarat have started (Jerôme Bonnafont who is the first openly gay foreign ambassador, should know better).
It is this very French arrogance, which is not normal in the land of Descartes, which labels as a sect, anything which has a Hindu color, or casts as fascists anybody with whom they disagree, without giving them the chance to defend themselves. President Sarkozy, who showed he could be different, should form a small committee of French who LIVE India from within, so as to advise him.
F G

Arnaud de la Grange has posted about a dozen quality photos of his recent trip to Pyongyang.  While most are of the standard landscapes, he has an eye for disruption, and captions are interesting (Pyonyang as Minsk in the 1950s).

Perhaps the most intriguing:

On the 24-hour train from Pyongyang to Peking; "Le retour à Pékin se fait en train. Un voyage de 24h auquel participe également un militaire nord-coréen." Photo A. de la Grange, via Le Figaro

I have not had the pleasure of chatting with Korean Peoples’ Army brass on the train to Beijing, but DPRK diplomats?  Certainly.

Detto fatto. Berlusconi ha posto il veto su Paolo Ruffini, direttore che ,  in otto anni di amministrazione, ha portato la terza rete Rai ad essere la seconda rete per ascolto del servizio pubblico e la terza a livello nazionale, e Paolo Ruffini puntualmente viene epurato. Proprio alla vigilia del trentesimo anniversario della nascita di RaiTre si da il via alla soluzione finale per la distruzione del canale piu bello del panorama nazionale.

Auguri al neodirettore Di Bella, per otto anni alla direzione del Tg3. Sarà un periodo duro per lui e per chiunque voglia difendere questo bel progetto nato nel 1979.

La decisione del cda di viale Mazzini con otto voti favorevoli e uno contrario
Critico Zavoli. Rizzo Nervo, unico a esprimersi per il no: “Rimozione sollecitata dall’esterno”

Via Ruffini, a RaiTre nominato Di Bella
Garimberti: “Una scelta aziendale”

interior of Thoumieux brasserie in the 7th arrondissement

I was back in Paris last weekend, and of course had to eat.

Thoumieux is one of these places that’s been around for a hundred years and is too close to a tourist attraction (Les Invalides) to  interest me normally. But about a year ago, the Costes brothers and a pedigreed chef, Jean-Francois Piege, took over, and last week, Francois Simon wrote that Thoumieux’s soul was “back,” which was “sans doute one of the best pieces of news of the season.” So how could I resist?

Thoumieux bread and butter and sardine pate

We knew we were in for a treat based on the quality of the freebie bread (crusty and crackly), butter (so rich it’s better than cheese) and sardine pate.

frisee salad with a poached egg and royale of smoked lardons (10 euros)

Years and years ago, I had the best frisee, lardons and poached egg salad of my life at Au Moulin a Vent (Chez Henri) in the 5th. I’ve tried to recreate that classic salad’s creamy porky glory at home to no avail. But the updated version at Thoumieux finally surpasses my memory of even that long-ago salad. Instead of lardons, there was a rich lardon-infused cream waiting to be scooped up from the bottom of my bowl, along with bites of crispy croutons for texture. The acidic tang of vinaigrette balanced all the creaminess of warm egg yolk and meaty deliciousness.  I’d go back to Thoumieux just for this salad.

wild calamari salad prepared in a carbonara style (10 euros)

Jon’s “calamar sauvage prepare a la carbonara” was served as slivers of fresh calamari “spaghetti,” which was playful and delish. There’s no more comforting a combo than warm egg yolk and hot, crispy lardons.

Basically, if I’d ordered my frisee salad along with this calamari salad, I’d have had the perfect lunch at Thoumieux.

slow cooked "Oteiza" pork belly with onion crackling and Puy lentils (19 euros)

But alas, the mains we tried were much less successful than our starters. There was a lot more “Asian” influence that just didn’t work out. My pork belly had a strong turmeric/curry flavor, and one of the two pieces of pork belly on my plate was 100% fat. Now, I love pork belly as much as the next girl, but even I draw the line at a block of pure pork fat. Especially for 19 euros.

fish of the day: scallops prepared Thai style with a rice cake (21 euros)

Jon’s scallops were a bit anemic-looking and -tasting and overwhelmed by the accompanying Thai-coconut sauce.

chocolate, apple and lemon tarts (8 euros a slice)

Overall, Thoumieux was a wonderful place to have lunch, because the salads were so outstanding; the servers so professional (I love when tap water is constantly refilled unobtrusively – and oh, did I mention?  the servers were extremely good looking); the room so congenial; and the atmosphere so buzzy (the room was packed with happy groups of families and friends by 1 pm).

Though I was eh on our mains, based on the excellence of our two starters, I’d give other items on the menu a try.  The place certainly does have soul, and based on our starters, it also has talent in the kitchen.  So order something other than the scallops and pork belly, and let me know how it goes.

Our tab for two starters, two mains and a half-bottle of wine totaled 82 euros.

Thoumieux, 79 Rue Saint-Dominique, 7th arrondissement, Paris; +33 (0)1.47.05.49.75; closest metro: La Tour Mauborg.  Icing on the cake:  Thoumieux is open 7 days a week (i.e., it’s a place to eat on Sunday!)

[For the French speakers among you, see also this 17 Nov 09 review in Le Figaro, and this 19 Nov 09 review in L'Express, both glowing with praise.]

Global Times in Beijing, no friend to Japan, now carries the story of Obama’s low bow to Emperor Akihito, quoting the Washington Times and all.   The story is carried by the same paper in Chinese here.  It took a couple of days, but the Chinese media is now buzzing with yet another theme.

via Huanqiu Shibao

Chinese netizens have some very interesting comments here, replete with some defense of the United States, reminders that American troops are still stationed in Japan, American superiority, etc.   At least a historical perspective shines through a few.  It’s possible but unlikely that I will be translating some of these more extensively later.

In the meantime, a contrasting search turns up this image from 2005:

Meanwhile, the French media parses the Tibet talk between Hu Jintao and Barack Obama.  Ever-vigilant France!

Jurnalul National – Presedintele procuror: În ediţia de luni, Jurnalul National propune niste dezvăluiri referitoare la cazul răpirii Jurnaliştilor români, pornind de la o carte care va apărea in curând de scriitorului Victor Gaetan sub titlul “Prădarea României”. Cartea are ca fundal mărturiile fostului procuror DIICOT, Ciprian Năstăsiu. “Mai departe, procurorul Nastasiu povesteşte cum Omar Hayssam a fost cel care a conceput planul răpirii celor trei ziarişti români în martie 2005. Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au mers de bunăvoie în Irak, momeala lui Omar fiind promisiunea că le vor fi aranjate interviuri cu sirieni şi irakieni de rang înalt. Hayssam a recurs la această diversiune deoarece intrase în panică, DIICOT şi alţi investigatori fiind pe urmele lui, din cauza activităţilor sale ilegale”, aflăm din Jurnalul Naţional. Articolul vorbeşte apoi despre suma răscumpărării şi despre cum au dispărut 4 milioane de dolari.

Adevărul – Militarii români, fără zile libere dar cu banii luaţi: “Chiar şi militarii care nu au făcut cerere de concediu, aşa cum li s-a sugerat iniţial, au fost trecuţi în concediu şi au fost puşi să semneze că au luat la cunoştinţă. Zilele de liber forţat au fost programate de conducerea Armatei exact sâmbătă şi duminică, atunci când majoritatea militarilor aveau dreptul să stea acasă.Primele două zile de concediu fără plată au fost efectuate sâmbăta şi duminica trecută. Alte patru zile sunt programate în luna noiembrie, iar urătoarele şase – în luna decembrie. Ofiţerii se tem că şi ziua de Crăciun va figura, în Armată, ca zi de concediu fără plată”.

Adevărul – Calvarul Ceauşeştilor se mută în Târgovişte: Ziarul Adevarul continua povestea ultimilor zile ale soţilor Ceauşescu. “Pe traseul spre Târgovişte, sunt urmăriţi de o maşină care nu-i slăbea de la Titu. La Combinatul de Oţeluri Speciale, unde mizează pe ajutorul „clasei muncitoare”, sunt bombardaţi cu pietre, sticle, ţevi şi alte obiecte. În cursa agonizantă din oraş, au parte de strigăte înfiorătoare: „Uite tiranul! Hai să-l prindem!”. Şocul este total în apropierea Palatului Administrativ, cel care găzduieşte Comitetul Judeţean de Partid. Ceauşescu îşi trimite ultimul însoţitor de încredere – maiorul Florian Raţ (din Direcţia a V-a a Securităţii) – la primul-secretar Pantelimon Găvănescu, să facă rost de un autoturism Aro. Nu are de unde să ştie că Găvănescu tocmai trecuse prin clipe dramatice, fiind la un pas de a fi aruncat, de la balcon, mulţimii înfirbântate”, aflăm din Adevărul.

Gândul – Show-ul “Femeile lui Basescu” văzut din culise: Un articol foarte interesant al ziarului Gândul ne aduce în prim plan faţa mai puţin văzută a mitingului PDL de la Cluj si a confruntării cu Crin Antonescu. “Mai-marii PD-L Cluj, în frunte cu deputatul Daniel Buda, au comis o gafă: la începutul confruntării dintre Traian Băsescu şi Crin Antonescu, soţia preşedintelui, Maria Băsescu, s-a pomenit “plantată” alături de Elena Udrea. După câteva minute de iritare vizibilă pe chipul Mariei Băsescu şi de stânjeneală aşijderea în rândurile “trupei” prezidenţiale, deputatul Buda a realizat şi el ce făcuse: imediat ce Traian Băsescu s-a ridicat pentru a trece la microfon, soţia sa a fost “săltată” de lângă Elena Udrea şi instalată pe scaunul devenit liber.Până atunci însă, singura consolare a Mariei Băsescu a venit de la… Crin Antonescu: de cum a intrat în sală, acesta s-a dus glonţ la ea pentru a o saluta şi a-i săruta mâna, fără a-i arunca măcar o privire Elenei Udrea, care se pornise să-i zâmbească larg de pe scaunul alăturat”, ne informează Gândul.

Cotidianul – Americanii tipăresc detaliile cazului Omar Hayssam. Reţeaua Udrea, Stolojan Verestoy, Cocoş, CHireac: Şi cotidianul revine la cazul Omar Hayssam care devine astfel noul cal de bătaie în campania electorală.”Dezvăluirile făcute de ex-procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu prin intermediul autorului cărţii a cărei lansare a fost anunţată, sub titlul „Prădarea României“, de către Victor Gaetan (scriitor româno-american), sunt făcute într-un moment crucial pentru Traian Băsescu: ultima săptămână de campanie electorală pentru prezidenţiale. Luate ca atare, fără analiză sau comentariu, acuzaţia conform căreia Băsescu a fost cel care „controla jocul“ în toată povestea jurnaliştilor răpiţi la Bagdad, dar şi alte dezvăluiri ale lui Nastasiu ar putea constitui o lovitură de graţie aplicată candidatului de la Cotroceni aflat în plină desfăşurare pe ringul prezidenţialelor”, ne informează Cotidianul.

Evenimentul Zilei – Ies la lumina contractele tinute in sertar: “Judecătorii Tribunalului Bucureşti au decis săptămâna trecută să dea câştig de cauză Societăţii Academice din România (SAR) care a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) să facă publice datele legate de contractele de explorare şi exploatare încheiate cu Petrom pentru perimetrele din platoul continental al Mării Negre. SAR are mai multe procese cu diverse autorităţi sau companii de stat pentru publicarea unor contracte, precum spaţiul publicitar de la metrou, privatizarea Ford sau publicitatea de la Eximbank”.

Evenimentul Zilei – Confesiunile lui Basescu catre Varu’ Sandel: “Trei minute şi 28 de secunde de discuţie de culise, la Etno TV, scot la iveală ideile nedestinate camerelor de luat vederi ale candidatului Traian Băsescu: criticii din presă ai mesajelor sale sunt „o haită”, iar adversarii – nişte „turbaţi”.

Romania libera – Sorin Oprescu, primarul Munchausen:

Presa internaţională

Frankfurter Allgemeine Zeitung – Der asiatisch-pazifische Anti-Klima-Gipfel: “Als am Sonntagmorgen überraschend der dänische Ministerpräsident Rasmussen in Singapur auftauchte, wussten nur Eingeweihte, dass das diesjährige Apec-Treffen dabei war, als Anti-Gipfel in die Geschichte einzugehen – als Anti-Klima-Gipfel. Drei Wochen vor der großen UN-Klimaschutzkonferenz in Kopenhagen beerdigten die 21 Staats- und Regierungschefs des Asiatisch-Pazifischen Wirtschaftsforums am Sonntag die letzten Hoffnungen auf einen Durchbruch in Dänemark. Als „unrealistisch“ sei es empfunden worden, noch auf ein rechtlich verbindliches Abkommen zur Reduzierung der Treibhausgase zu setzen, erklärte der amerikanischer Regierungsberater Froman”.

New York Times – China’s Role as Lender Alters Dynamics for Obama’s Visit: “When President Obama visits China for the first time on Sunday, he will, in many ways, be assuming the role of profligate spender coming to pay his respects to his banker. That stark fact — China is the largest foreign lender to the United States — has changed the core of the relationship between the United States and the only country with a reasonable chance of challenging its status as the world’s sole superpower”, informs the NYT. In this context, the problems reguarding Tibet and human rights won’t be an issue in the coming discussions.

Le Monde – Menaces sur la démocratie (Tzvetan Todorov): “…les démocraties ont favorisé un double pluralisme. Celui des partis garantissant la diversité des opinions politiques ; et celui des autorités qui, en s’incarnant dans des institutions autonomes, se limitent mutuellement. L’abus de pouvoir consiste à le monopoliser. On en a vu une illustration avec la précédente administration américaine, qui, au nom de la raison d’Etat, en était venue à légaliser la torture. En France, les menaces sur la démocratie prennent une autre forme.L’exemple classique de cet abus, c’est la tentation du pouvoir exécutif d’orienter la pratique de la justice”.

The Guardian – Copenhagen climate summit hopes fade as Obama backs postponement: “Barack Obama acknowledged today that time has run out to secure a binding climate deal at Copenhagen and began moving towards a two-stage process that would delay a legal pact until next year at the earliest”.

Corriere della sera – Mafia, preso il boss Domenico Raccuglia. Maroni: «È il numero due di Cosa Nostra»: “Era ricercato da 15 anni Domenico Raccuglia, boss mafioso di Altofonte (Palermo) arrestato dalla polizia a Calatafimi, nel Trapanese. È a tutti gli effetti il numero due di Cosa Nostra, dopo Matteo Messina Denaro, ed era inserito nell’elenco dei latitanti più pericolosi”.

Nicolae Ceausescu

În urmă cu 20 de ani epoca Ceauşescu se încheia cu împuşcarea cuplului dictatorial în urma unei “parodii” de proces. Aceasta este moştenirea unei Românii postcomuniste zgârcită cu amintirile, scrie “Le Figaro”, în ediţia de astăzi

“Chiar dacă nu o mărturiseşte, Dan Voinea, ştie că pe 25 decembrie 1989, a devenit o marionetă a istoriei. Avea atunci 39 de ani şi era judecător de instrucţie. În ziua aceea de Crăciun, generalul Stănculescu, ministrul Apărării în abia formatul Front al Salvării Naţionale, care a preluat puterea după înlăturarea comuniştilor, i-a telefonat pentru a-i cere să participe la judecarea dosarului cuplului dictatorial, aflat în arest la Târgovişte”, scrie trimisul special al publicaţiei franceze, Arielle Thedrel.

“Dacă Ceauşecu nu era împuşcat în ‘89, acum era sigur senator”

“Eu mă aşteptasem la un proces în adevăratul sens al cuvântului, însă oameni sus puşi doreau capul Ceauşeştilor. Nimeni nu mi-a spus că vor fi împuşcaţi imediat după”, declară Dan Voinea.

În total, procesul în care s-a decis executarea cuplului dictatorial a durat o oră. “Ceauşeştii au refuzat să facă apel. Au fost conduşi în curtea cazematei. Trei soldaţi au executat pe loc sentinţa”, îşi aminteşte Voinea.

Fostul procuror militar declară că moartea tiranilor nu a servit la nimic. Nomenclatura comunistă “a confiscat revoluţia”. Adaptaţi la noile vremuri, foştii comunişti deţin şi astăzi puterea economică şi politică în România. “Dacă nu ar fi fost împuşcat în 1989, Ceauşescu ar fi fost astăzi senator”, adaugă cu ironie Voinea.

Dosare dispărute

Muzicologul Ladislau-Antoniu Csendes, care conduce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), afirmă că acest organism deţine, în prezent, aproximativ 90% din arhiva vechii Securităţi. Ţine însă să precizeze că acestă estimare este, de departe, una optimistă.

CNSAS a fost creat în 1999, însă a devenit funcţional, cu adevărat abia după preluarea puterii, în urma alegerilor din 2004 de către preşedintele Traian Băsescu.

Securitatea era un stat în stat. Pentru ea lucrau milioane de informatori, stabilise reguli absurde menite să convingă populaţia că fiecare mişcare era controlată şi supravegheată de ea. Puţinii disidenţi erau condamnaţi fie la exil, fie la domiciuliu forţat.

Istoricul Marius Oprea este absolut convins ca multe dintre dosare vechii Securităţi au dispărut. Istoricul refuză să creadă că o “maşinărie birocratică tentaculară, precum Securitatea, chiar mai paranoică decât sora ei est-germană, Stasi”, a lucrat mai puţin bine decât aceasta.

“Arhivele Stasi reprezentau 160 de kilometri liniari şi ştim că la momentul căderii zidului Berlinului, agenţii săi au distrus 20 de kilometri în două luni. Vă puteţi imagina ce s-a putut face aici în 10 ani”, a declarat Oprea, care conduce Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

Mungiu a realizat “Amintiri din Epoca de Aur” deoarece “comunismul a ajuns o abstracţie în România”

Într-o ţară fără tradiţii democratice, Cristian Mungiu s-a înhămat la realizarea unui film, “Amintiri din Epoca de Aur”, deoarece “în România, comunismul a ajuns o ajuns o abstracţie”. “Nimeni nu se simte responsabil de ce s-a întâmplat în trecut: Toată lumea preferă să creadă că singurul vinovat este Ceauşescu, air el este oricum mort”, a justificat Mungiu realizarea lung-metrajului “Amintiri din Epoca de Aur”.

Iliescu, un ideolog marxist fără remuşcări

La 79 de ani, Ion Iliescu, fost şef de stat, vorbeşte ca un adevărat ideolog marxist fără remuşcări. În iunie 1990, Iliescu făcea apel la minerii din Valea Jiului pentru a-i “calma” pe studenţii care protestau în Piaţa Universităţii din Capitală. Aceste “mineriade” s-au încheiat cu 60 de morţi şi sute de răniţi. Un proces menit să determine rolul jucat de Iliescu în cadrul acestor evenimente, nu a făcut altceva decât să-l “albească” pe fostul şef de stat, continuă “Le Figaro”.

De asemenea şi fostul responsabil cu afacerile externe ale Securităţii, generalul Nicolae Pleşiţă, a fost îngropat cu toate onorurile în momentul în care a decedat la 80 de ani într-un spital bucureştean. Pleşită a făcut obiectul mai multor anchete judiciare pentru atentatul din 1981 care a vizat sediului din Berlin al postului de radio Europa Liberă.

Băsescu, a ocupat în comunism un post la care doar oamenii “siguri” aveau acces

Cotidianul francez scrie că postul ocupat de actualul şef de stat, Traian Băsescu, în timpul regimului comunist, de şef al Agenţiei româneşti pentru navigatie la Anvers, era un post la care aveau acces doar oamenii considerati «siguri» de regim.

O comisie condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu i-a cerut preşedintelui Băsescu revizuirea în scădere a pensiilor ofiţerilor poliţiei politice din perioada comunistă. Cerea comisiei a rămas fără răspuns, ca şi cum şi pentru preşedintele Băsecu este mai bine că regimul comunist să rămână o “abstracţie” pentru români, încheie jurnalistul francez.
Le Figaro

Iubit popor,iubiti romani!

Sa ne unim cu toti eforturile ,cei care nu dorim sa-i mai aruncam gologanul, in poala, acestui cersetor pervers numit Basescu , sa punem mina de la mina si sa ii facem cadou, un mandat cu transmisie permanenta live ,sa aiba o Romanie numai a lui,cea din propria celula!

Sa-i spunem ,intreg poporul,la unison:

„Mars la puscarie ,escrocule!Mars la puscarie,Satan!”

Popor roman, sa-i dam un sut in cur lui Satan si tiitoarei sale diavolesti,Elena Udrea!

JOS TIRANUL!VIVAT PATRIA!

Bravo,Mazare,mi-a placut!Bravo, Mircea Dinescu!Bravo, Mircea Badea!Bravo,moguli!

Bravo baaaa,romani!M-ati uns la inima!

ASALT FINAL : REDUTA DIN COTROCENI!

Suntem alimentati de Basescu,ca mogulii reprezinta raul acestui neam.

Tot ce e potrivnic lui Basescu este impotriva interesului national.

Basescu se crede interesul national.

Mogulii sunt :

Liderii rezistentei poporului roman in fata unui dictator .Traian Basescu.

Traian Basescu este: CANCERUL ROMANIEI!

Mie nu mi-e scarba de Romania,nu mi-e scarba de institutiile statului.

Mi-e scarba de Traian Basescu si Elena Udrea!

Nu-i inghit nici cu un camion de lamai,vorba unui apropiat.

Traian Basescu a amenintat ,furios ,ca daca mogulii o sa mai „muste din Romania” o sa le arate el in viitorul mandat.

O amenintare.

Un atac direct la libertatea presei.

Traian Basescu spune :

”Daca nu va astamparati comisarul Daniel Morar va va ingropa in dosare!”

„Baaaaaaa,va fac dosare,lasati-ma sa ies presedinte!”

Traian Basescu isi elimina opozantii prin dosare de politie politica.

Curata mizerie!

Odios acest chelios si chior presedinte al Romaniei!

Cine sunt „mogulii”?

Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vantu.

Fratii Paunescu proprietari ai televiziunii B1TV,unde se difuzeaza emisiuni de genul „Nasul” un fel de „Telejurnal” de pe timpul lui Ceasca nu sunt moguli.

Difuzeaza conform directivelor materiale de propaganda basesciana si exulta in laude.

Daniil Sihastru,din viitoarea chilie Gherla, maraie ceva de escrocii astia doi,fratii Paunescu ?

Mogulii au cladit prin munca imperii financiare.

Dau de lucru oamenilor.

Fac cinste Romaniei in relatiile internationale.

Se zbat,construiesc,nu dorm noaptea.

Investesc.

Sunt oameni de afaceri romani,fac parte din acest popor.

Mogulii sunt piinea de pe masa a multora.

Nu au averile ca Basescu si Berceanu dosite prin offshore-uri,nu au vase care navigheaza sub alte pavilioane.

Pe unul din acele vase se intoarce capitan ,Basescu?Nu mai apuca!

Procurorii de la DNA iau leapsa mereu de la avocati,de la ei mai invata si ei cate ceva.Politia politica DNA,nu respecta legile tarii si drepturile omului in Romania.

Ce sa faci cu facultatile private.Ecologica ,auzi!

Morar de la DNA, un fraier ca si Placinta Constantin, care copiaza rechizitoriile.

Morar este un papagal foarte bun cand ii rasuceste Basescu cheita.

Doru Tulus,Ionita Vasile,Doana Vasile: cheita si spaguta.

Basescu e nemultumit ca ,cei mai bogati romani, nu i-au aruncat gologanul in poala de cersetor lui si curvei aleia.

S-a lamurit lumea buna dupa cazurile Anghelescu si Becali.

Sa nu mai vorbim de consilierii prezidentiali care au zburat ca potarnichile in toate cele patru vanturi!

Arunca dupa ei cu scrumiera.

Baaaaa,mogulilor dati-i bani lui Basescu sa cumpere voturi!

Fara moguli la ce ne-am fi uitat?

La TVR unde,tara arde si baba se piaptana,la B1TV unde se lafaie Talpes protectorul criminalilor si Udrea santajista ?

Suntem o tara de manelisti sa ne uitam la „Taraf’ si mai stiu eu ce mizerii de televiziuni de-ale lui Prigoana ?

Nu mai zic de televiziunea care era favorita mea PRO TV care traieste,parca,intr-o lume paralela.

Dan Diaconescu e mai libertin,apare orice numai sa platesti factura,daca mai e vorba si de pupat in cur basescu e si mai bine.

Din care Romanie musca mogulii?

Romania este mosia masii,a lui Basescu?

Ce a facut acest betiv in viata?Nimic.

A furat banii impreuna cu frate-sau si Udrea.

De la primaria capitalei,de la ministerul transporturilor,de la Cotroceni.

Au nenorocit judetul Prahova cu furaciunile lui William Branza,Andrei Volosevici,Roberta Anastase si cele doua curve de pe centura politicii,Florin Anghel si Emanoil Savin.

Baaaaa chiorpecu’ dracu’ la Ploiesti ,la gazari,a fost republica.

Noi l-am dat pe Caragiale,noi l-am dat pe Nichita Stanescu.

Ioan Grigorescu ,un pionier al documentarului de televiziune, e tot al nostru.

Nicolae Iorga a trait,a scris si a murit tot la noi in Prahova.Hasdeu asisderea.

Ploiestenii nu sunt prosti.

Noi aveam lumina la coltul strazii cand toata Europa nu avea.

Noi ,ploiestenii,americanii si rusii,am invatat intregul glob petrochimie.

Prahova a fost rezervorul de petrol care a alimentat masina de razboi germana.

Americanii in al doilea razboi mondial nu stiau unde e Romania,dar Ploiestiul il stiau ca pe tatal nostru.

Pe noi ,prahovenii,ploiestenii republicani,ne pune in genuchi ,prostituata Elena Udrea si proxenetul,Traian Basescu?

Rusine prahoveni,rusine romani!

Are dreptate nu iti trebuie prea multa carte.

„How much?”sau „Skolko?” si „OK” sau „Davai”

Ce sa mai facem cu invatatorii si profesorii?

Le dam droguri usoare si prostituate la copii.Ce ne trebuie noua educatie?

Primul program al presedintelui american Barack Obama,se numeste „CARTI NU ARME!”

Investitii colosale in educatie.

Ai copii stiutori de carte,ai elita.

Valabil si in sport si in arte,cultura.Nu sadesti in pepiniera ,nu ai de unde sa culegi!

De unde echipa nationala daca nu mai avem un lot mare de selectie?

Am ras de „Daciada” lui Ceasca,luati sportivi,acum!

Copiii nu mai merg la sport de performanta.Nu au cadru,nu au burse de merit.

Un speculant,un bisnitar,un betiv,un curvar!

A adus el si piticul din Twin Peaks-Boc ,tara asta in sapa de lemn.

Niste diletanti la carma Romaniei!

Pe Basescu il deranjeaza 100 de oameni in plus in Parlament.In plus sau in minus ,cu toate cheltuielile aferente,nu insumeaza la un loc cat o singura teapa ca cea data de ministrul sportului Placinta.Un demagog.Cel mai prost presedinte al Romaniei!

Bag mina in foc ca l-a asasinat pe Anghelescu Florin.

Prea s-a atacat ,marti,cu internetul.

Sunt bucuros ca sunt in atentia presedintelui.

Multumesc de confirmare:Traian Basescu este un asasin!

Sunt responsabil pentru aceasta informatie difuzata in premiera de subsemnatul pe internet.

Sherlock Holmes ,sunt!Lazarus ,pe cai!

Romania este si a mogulilor dupa cum este si a mea,a altora ca mine dar si a ultimului maturator din tara asta amarata!

Nu o sa mai fie a ta,Basescule!

Era plin portul.,vanzoleala ,strigate de hamali,chingi care zburau prin aer.

Pescadoare pline cu peste.

Ma minunam ca un copil.

Cunosc portul din Constanta ca pe propriile mele buzunare.

Am avut cunostinte la capitanie.Oameni de treaba.

Machedoni de-ai lui Becali.

E pustiu azi.Unde-i flota tarii mai hotule,mai escrocule de Traian Basescu ?

Decat incarcaturile cu armament ale lui Mircea si arabii lui Ioan Talpes.

Transportul e gratis.

Iar marinari filipinezi sunt garla,cand nu mai are cu ce-i plati ii arunca peste bord.

Marinarii romani sunt someri.Au limbarnita.Cum sa-i angajeze?!

Neamul lui Basescu este inrudit cu Onasis,armatorul miliardar grec,nu stiati?

Va spun eu.

Garjania mamilor voastre de hoti!

Un popor de elite a ajuns sa fie condus de un proxenet.

Traian Basescu si cu Elena Udrea sunt criminali.

Liiceanule,elitistule sari dracu din bmw-utul tau pe care l-ai botezat,semn al senilitatii,fa ceva,repara ce ai lins in cur!

Florin Anghelescu ,bietul negustor,evazionistul de casa al lui Basescu, i-a carat valize cu dolari in campanie si l-a lasat sa moara ca un caine sau chiar i-au comandat asasinarea(vezi articol pe blog).

Cazul Gigi Becali:„Azi te beau,maine te iau!”

Dupa ce a baut cu Becali,i-a ticluit miseleste arestarea.

Sunt criminali.

Ce mod pervers de a-l mulge de bani.

Generalii de opereta Oprea si Iordanescu,evazionistul nr.1 in alcool,Netoiu, prostituata ,blonda falsa,Udrea,vor club de fotbal.

Inaintarea e Hagi,probabil inghioldit de DNA cu dosarele lui cumnate-sau Gica Popescu.ISM.

Au fost presedinti si Ion Iliescu si Emil Constantinescu,dar nu au facut golanii din astea .

Traian Basescu este o „hurjuma”,un neica-nimeni care o sa arda in iad,la smoala.

Un astfel de diavol criminal nu a mai stapinit Romania.

Romania are nevoie de moguli !

Unire!

Astfel de oameni construiesc,Basescu,darima!

Sa nu mai credem in povestile plasmuite de Petre Ispirescu- Basescu cand mogulii refuza sa sustina financiar despotul.

Strig:

Baaaaaa,mogulilor, hai sa-l dam jos pe Basea!

Cum rabda omul de afaceri ,Videanu ,sa fie coordonat de un excrement ca Basescu ?

Mai nea Videne,e prost rau seful asta al dtale…

Vasile Blaga-cap de porc,este un alt exemplu:

adica el cara bani pentru tot partidul sa cumpere voturi si pentru el nu putea?

Parol,Udrea l-a lucrat cand a candidat la primarie.

Bai,Vasile Blaga ,daca taica-tau vindea branza,il stiu.

Daca ala-i taica-tau,cum a iesit un prostavan si un hot dintr-un om asa istet si cumsecade ?

Stolojan este un alt exemplu:

i-a distrus in mod ireversibil cariera politica,i-a furat in mod nedrept imaginea,capitalul politic.

Scapati,mai oameni buni,de Satan si tiitoarea sa!

Apropo,cu cine are Basea un copil?

Cu Boagiu?I-a umblat ala micu ,Sida la motor?

Nea Bebe cauta-i femeie neinceputa la baiat,ca Eba ii distruge copilaria.

Aia e muiere in toata regula ,vorba lui Vadim !

Udrea Elena este Talpa Iadului!

Basescu este insusi Scaraotchi-capetenia dracilor.

Scarbit de Basescu am scris catre:

US-President,Mister Barack Obama,

US-Vice President Mister Joe Biden,

prestigioaselor Washington Post,Il Messagero,The Guardian,The Independent si institutiilor UE

Am mai scris tuturor presedintilor europeni.

Asa sa stii betivan ratat-Basescu!

Scriu tot ce stiu si este adevarat pe internet sa te ataci tu .

Mor de el, e vax,cel putin se crede Ganditorul de la Hamangia sau Esop.

Esti varza mai ticalosule!

Mars la puscarie!Ia-o si pe Udrea!

I-a mai ramas un singur sustinator ,curva cu care face sex oral in biroul de la Cotroceni,Elena Udrea.

Idiota suna la Realitatea cu vocea pitigaita de atata vascozitati care ii astupa gatlejul criminal.

Huoooooooo,cuplu odios,Adolf Hitler si Eva Braun !

Cu astia nu putem sa ne comportam civilizat, trebuie sa ne comportam ca pe stadion cand ne fura arbitrul echipa de suflet.

Cu prietenie si devotiune pentru poporul roman ,

Florin MIHAI.

http://florinmihai.wordpress.com

http://dinscarbadebasescu.blogspot.com

http://my.barackobama.com/page/community/blog/florinmihai

Le fascisme c’est d’accuser l’autre sans prendre la peine de faire passer ces accusations par le test de la logique et de la raison…

Le fascisme c’est de refuser le dialogue, comme le font tous les indianistes du CNRS et de l’EHESS quand on leur tend la main, dialogue qui peut prendre place devant témoins sous forme de débat…

Le fascisme c’est de traiter de fasciste quelqu’un qui vit depuis 40 ans en Inde, est marié depuis 20 ans à une Indienne, dont les meilleurs copains sont des Indiens appartenant à toutes les religions. Quelqu’un qui dans sa vie privée n’est ni raciste, ni haineux, ni méchant…

Le fascisme c’est d’être assis sur son pesant derrière à Paris (ou dans cette grosse bulle qu’est Delhi) et de disséquer l’Inde à partir de préjugés, de faux théorèmes, en se basant sur le politiquement correct, qui n’est que du reçu de son éducation, son atavisme et ce qu’on lit (cela s’appelle  de la connaissance de deuxième main)….

Le fascisme c’est d’accuser de fascisme quelqu’un qui a couvert le Cachemire pendant 15 ans, au moment des troubles les plus graves, qui a parcouru de long en large le Pakistan, le Bangladesh, l’Afghanistan, qui a sillonné l’Inde comme aucun autre journaliste français… Même s’il se trompe – au moins il parle d’expérience – et peut-être le temps lui donnera raison…

Tout ce que j’ai fait, lorsque je travaillais pour le Figaro, c’est de dire qu’il existait un problème avec l’islam en Asie du sud, à un moment où il n’était pas politiquement correct de le dire. J’ai aussi rédigé une série d’articles sur les grandes religions en Inde, qui ont provoqué l’ire des indianistes. Ceux-ci ont écrit au Figaro un impressionnant nombre de lettres de protestation, demandant des droits de réponse et ma démission. De ce jour là, j’ai été marqué et une campagne de diffamation à tous les niveaux a été initiée contre moi.

Quand on est accusé d’être antimusulman, c’est pire que d’être un pestiféré, on est condamné sans jugement, sans que les accusateurs s’objectivent une seconde. S’ils le faisaient, ils réaliseraient que c’est une ironie terrible: on excuse les attentats suicide en Israël ou à Bombay qui tuent des centaines d’innocents, au nom de la ‘persécution’ des Palestiniens, des Tchéchènes ou des Kashmiris; mais on accuse des pires crimes quelqu’un qui n’a jamais assassiné personne, ni même prôné la haine, mais a simplement écrit ce qu’il a constaté de ses yeux, en vingt ans de reportages.

Tout au long de ma carrière, j’ai souffert de cette étiquette qui ne s’explique pas mais est véhiculée de personne en personne et fait rapidement le tour de tout ce qui touche à l’Inde, que ce soit les agences de voyage, les expatriés, les diplomates ou les journalistes : « c’est un antimusulman, un pro-hindou, un fasciste »… Les gens, même les plus éclairés, ne veulent écouter que le politiquement correct, l’idéologie de masse, ils ne veulent jamais entendre la différence. J’ai connu six ambassadeurs de France, mais jamais m’a-t-on invité pour me demander mon avis sur un sujet ou un autre. Je me suis même dernièrement fait jeter par l’ambassadeur actuel, Jérôme Bonnafont, qui m’a traité de… fasciste… parce que je lui ai fait remarquer que c’est après que 59 hindous innocents, dont 36 femmes et enfants, aient été brûlés dans un train par une meute de musulmans, que les émeutes antimusulmanes du Gujarat ont démarré. Pourtant Jérôme Bonnafont ne fait pas lui-même exactement dans le politiquement correct: il est le premier ambasadeur étranger à Delhi ouvertement gay, ce qui fait jaser le tout Delhi francophone.

C’est cette arrogance bien française, qui ne s’explique pas au pays des cartésiens, de traiter de secte tout ce qui a une couleur hindoue, ou de fascistes ceux avec qui on est en désaccord, sans leur accorder la chance de s’expliquer et sans même s’expliquer à soi-même la logique de ses accusations. Le président Sarkozy, qui a montré qu’il savait être différent, devrait constituer un petit comité de Français qui VIVENT l’inde du dedans, pour le conseiller.

Thus spake the headline in Le Figaro by that paper’s Beijing correspondent Arnaud de le Grange, whose dispatch of 23 October runs goes a little something like this:

Le magazine Forbes a mis en parallèle la fortune de certains de ses hôtes du classement des 400 premières fortunes mondiales et les économies de plusieurs pays.

Au lieu de se payer châteaux en ­France, îlots paradisiaques dans les Caraïbes ou yachts de luxe à la 007, les plus hardis des milliardaires de la planète pourraient se mettre à acheter des États. Et si possible des pays englués dans une misère crasse, de manière à rendre service à l’humanité… Le magazine Forbes s’est ainsi amusé à mettre en parallèle la fortune de certains de ses hôtes du classement des 400 premières fortunes mondiales et les économies de plusieurs pays. Le plus riche des Américains, Bill Gates, avec ses 50 milliards de dollars, peut toiser les PIB de 140 pays de la planète. Même des «petits budgets» comme Gary Magness, qui a fait fortune dans l’eau au Colorado, avec ses 990 millions de dollars, pourraient s’offrir le Vanuatu. Le fondateur d’eBay, Pierre Omidyar, avec sa fortune de 5,5 milliards de dollars, pourrait contrôler le marché somalien. Et, malgré la perte de quelque 10 milliards de dollars dans la dernière tempête économique mondiale, Warren Buffett aurait encore de quoi acheter la Corée du Nord, dont l’économie ne pèse pas plus de 40 milliards de dollars. Pour l’offrir ensuite à Barack Obama ?

La Grange spins the Fortune magazine numbers thus: Bill Gates’ net worth exceeds the GDP of 140 nations; the founder of E-Bay could buy the entire Somalian economy, and Warren Buffet, in spite of losing 10 billion dollars in the global downturn, could still purchase the North Korean economy with his 40 billion dollars.  I don’t know whether to call this innovative thinking or find the whole thing offensive.  De La Grange, having been in the hothouse of Chinese capitalist economy for a few years now, has no compulsions about concluding his piece with the speculation that Warren Buffett, having bought North Korea, could then offer it up to Barack Obama.   Take it as a lesson, perhaps, in how quickly the DPRK could be swallowed up in the world system if it were ever to implode.  Or, casting aside the juche mentality, see it as a golden promise for prosperity that could be dispensed to Pyongyang from rich white men in Omaha, Nebraska, or on the shores of Lake Washington on Seattle’s East Side.

Pour Le Vrai Débat, le sarkozysme tient moins moins dans les réformes que dans la façon de gouverner : la majorité actuelle est experte en esquives, entourloupes, et bobards momumentaux.
Profitons d’être arrivés à mi-mandat du président de la République pour faire un point sur le sarkozysme.
Qu’entend-on vraiment par « sarkozysme » ? Que recouvre cet exercice du pouvoir apparemment rejeté par une majorité de Français, d’après les derniers sondages, mais qui conserve, on le constate chaque jour, un attrait suffisamment fort pour continuer à en berner beaucoup ?

Le sarkozysme n’est pas d’abord une politique. Ce n’est pas ce qui le caractérise le mieux, et ce n’est donc pas par là qu’on parviendra le plus aisément à l’atteindre au coeur.
Est-ce à dire que le sarkozysme n’a pas de consistance idéologique ? Bien sûr que non. Le sarkozysme est très cohérent. Il vise à adapter la France, dans ses structures économiques et sociales, dans ses principes politiques, dans sa chair, au projet libéral-mondialiste. Union européenne antidémocratique, destruction des services publics et de l’Etat, affaiblissement des principes républicains comme la laïcité et l’égalité, destruction de la cohésion nationale par le communautarisme et la discrimination positive, tout concourt à mener une politique de renoncement à la France et à nos idéaux.
Toutes les mesures s’articulent les unes avec les autres, rien n’est laissé au hasard. Le corpus idéologique du sarkozysme, s’il se cache derrière un prétendu pragmatisme, est en réalité solide et implacable.

Mais le sarkozysme n’est pas d’abord une politique parce que ce corpus idéologique est au pouvoir depuis 30 ans. Depuis l’arrivée de Valéry Giscard d’Estaing en effet, la France va toujours dans la même direction. Qu’ils aient été de gauche ou de droite, les gouvernements successifs ont imposé cette voie au pays, entretenant pour cela l’illusion d’un débat factice entre une gauche et une droite pareillement compromises et passant outre quand il le fallait la résistance du peuple normalement souverain (à cet égard, c’est au sujet de l’Union européenne, incroyable accélérateur de mondialisation, que les atteintes à la démocratie ont été les plus nombreuses).

Le sarkozysme a sûrement accéléré le mouvement, mais il n’a pas innové du point de vue de la doctrine. Il n’y a qu’en matière de politique étrangère qu’il a assumé de tourner franchement la page du gaullisme et de l’indépendance nationale en choisissant l’alignement systématique sur les Etats-Unis. En réalité, même si l’épisode du non à la guerre en Irak en 2003 l’avait un temps masqué, cet alignement était en cours depuis des décennies déjà.

Si ce n’est une politique, qu’est donc le sarkozysme ?
Nous pensons qu’il s’agit avant tout d’une façon de gouverner, d’un contenant plus que d’un contenu. Et un mot résume parfaitement ce contenant : enfumage.
Plus que jamais en effet, le pouvoir depuis l’élection de Nicolas Sarkozy ment, manipule et trompe les citoyens. La campagne du candidat de l’UMP avait déjà donné le ton : désormais le pouvoir ne s’astreindrait plus au moindre devoir de vérité. L’objectif sera de faire durer l’illusion, et pour cela tous les moyens seront bons.

Entendons-nous bien, nous ne disons pas que nous sommes passés un beau jour de 2007 de la Vérité au Mensonge. Le mensonge fait partie de la politique, et il gangrénait déjà largement le débat avant l’arrivée au pouvoir de Nicolas Sarkozy.
Ce que nous disons, c’est que sous la présidence Sarkozy, le mensonge et la manipulation ont été industrialisés, professionnalisés à un point tel qu’il est aujourd’hui extrêmement difficile, sur la plupart des sujets, de démêler le vrai du faux.

Sur l’insécurité et l’immigration par exemple, le gouvernement entretient en permanence le sentiment de l’action et de la fermeté.
Tous les 6 mois, et prioritairement les veilles d’élection, le débat est relancé. Une idée révolutionnaire apparaît, qui sera toujours sans lendemain. Mais peu importe, puisque la rapidité du passage d’un thème à l’autre dans l’agenda politique et médiatique tue la mémoire du citoyen. Hier les tests ADN, aujourd’hui le couvre-feu pour les mineurs délinquants, sans oublier l’opportun débat sur l’identité nationale.

Sur la crise, la même technique a été utilisée. Nicolas Sarkozy est dans l’action, il est à l’origine des G20, il a conduit avec panache la présidence de l’Union européenne en 2008 et a su sortir la France des griffes de la récession. Il serait très dur avec les patrons voyous, les banquiers pourris, et les paradis fiscaux.
Tout cela est parfaitement faux bien sûr, Sarkozy est systématiquement marginalisé lors des G20, rien n’a changé, les traders s’amusent plus que jamais, mais l’important est d’être parvenu à faire croire le contraire.

Sur l’Europe, la dernière campagne des élections au Parlement fut un parfait exemple de cet enfumage généralisé : comme jamais, l’Europe fut critiquée, dénoncée à juste titre dans ce qu’elle bride les Etats nations et aggrave les effets de la mondialisation libérale. Même les partis réputés européistes y allaient de leur petit couplet sur l’Europe trop libérale, trop dogmatique, trop technocratique.
Dans les faits, tout ce petit monde poussait en catimini à l’adoption la plus rapide possible du Traité de Lisbonne, nouveau nom de la Constitution européenne, qui renforce plus que jamais, on s’en rendra compte bien assez vite, les dérives de l’Europe : encore plus de libéralisme, encore plus de libre-échange, encore moins de liberté pour les pays membres.

Mais pour tenir, le sarkozysme n’agit pas seul.
Il se fonde sur un astucieux montage en triangle : la première extrémité est constituée du pouvoir, qui fixe l’agenda et la stratégie, la deuxième des médias, qui relaient complaisamment la communication gouvernementale et organisent les conditions d’un débat biaisé, la troisième des sondages qui structurent le débat et viennent à la rescousse du pouvoir quand celui-ci est menacé. Le rapport de la Cour des comptes de juillet dernier avait très bien mis au jour ce petit manège, en dévoilant les pratiques scandaleuses du triangle Elysée/Le Figaro/Opinionway.

C’est en expliquant les tenants et les aboutissants de ce système très bien rôdé qu’on agira vraiment efficacement, et durablement, contre le sarkozysme. On ne tuera vraiment la bête que lorsqu’elle sera transparente pour tout le monde, et qu’il ne lui sera donc plus possible de tromper.
Alors seulement les conditions d’un vrai débat, prélude à une vraie alternative politique, seront réunies. Alors seulement la démocratie pourra jouer son rôle et mener la France et les Français vers un destin qu’ils auront réellement choisi.

L’article web du Figaro à retrouver ICI ! La version prenium à 9,99€/mois est actuellement testée par AGNX.NET!…

Le site d’écoute lance une offre premium à 9,99 euros par mois qui permet de retrouver sa musique favorite depuis tout terminal avec accès Internet, qu’on soit connecté ou non.

Le pari est osé. Faire payer l’accès à la musique à l’heure où elle semble disponible toujours plus facilement sur Internet ? Deezer s’y essaie en lançant aujourd’hui son offre premium. Celle-ci propose de payer 9,99 euros par mois pour pouvoir écouter sa musique favorite en tous lieux, à tous moments et depuis une gamme élargie de terminaux – de son PC aux mobiles Android, Blackberry, iPhone en passant par les chaînes hi-fi IP et les baladeurs multimédia (Archos, Logitech, Sonos…).

Deux avantages justifient, selon Deezer, de payer cet accès «360°» : le son est livré en haute qualité (jusqu’à 320 kb/s contre 128 sur le site), et il est disponible hors connexion en proposant de télécharger des playlists. Pour cela, Deezer a notamment lancé un logiciel pour PC, Deezer Desktop, qui permet de retrouver et d’organiser sa bibliothèque musicale sur son ordinateur, à la croisée de ce qu’offrent iTunes et Spotify. Il permet aussi d’y intégrer sa propre collection de mp3.

«Deezer n’est plus un site d’écoute. En deux ans, c’est devenu une vraie plateforme», indique Jonathan Benassaya, co-fondateur de Deezer avec Daniel Marhely. Financé jusqu’ici par la publicité, Deezer devrait dégager 6 millions d’euros de chiffre d’affaires cette année. Il compte y ajouter les revenus générés par 100 000 abonnés à Deezer Premium d’ici à fin 2010. Sur 9,90 euros mensuels, 6 euros iront aux ayants-droits, répartis en fonction de la part de marché des maisons de disques. Deezer attend d’être rentable – son objectif est de l’être au premier semestre 2010 – pour déployer son offre premium à l’international.

Reste une déconvenue : l’abonné perd tout accès à sa musique le jour où il cesse de payer. Deezer Premium ne permettant pas de télécharger littéralement des fichiers musicaux permanents sur ses terminaux. «Nous faisons payer l’accès», souligne Jonathan Benassaya, qui a basé le développement de sa nouvelle offre sur un constat : «la musique évolue en consommation : on achète moins, l’intérêt est dans l’accessibilité plutôt que dans l’acquisition».

Foi anunciada hoje (03/11/2009) a morte de Claude Lévi-Strauss, aos 100 anos de idade. Ele foi um destacado antropólogo, considerado o pai do enfoque estruturalista, que influiu de maneira decisiva na filosofia, na sociologia, na história e na teoria literária. Poucos pensadores foram tão longe quanto Lévi-Strauss na exploração dos mecanismos ocultos da cultura, segundo o obituário publicado nesta terça-feira (3) no jornal francês “Le Monde” – “Por vias diversas e convergentes, ele se esforçou para compreender a grande máquina simbólica que reúne todos os planos da vida humana, da família às crenças religiosas, das obras de arte às maneiras à mesa”, diz o principal diário do país.

Considerado um precursor da ecologia, segundo o jornal “Le Figaro”, Lévi-Strauss escrevia de forma admirável sobre o funcionamento da sociedade. Autor de “Tristes Trópicos”, considerada um das mais importantes livros de não-ficção do século passado, ele viveu no Brasil nos anos 1930, e atuou como professor visitante na Universidade de São Paulo (USP). Na obra, ele narra seu encontro com índios no Mato Grosso e na Amazônia, fruto de expedições realizadas enquanto viveu no país.

“Gigante do pensamento francês”, segundo a revista “Nouvel Observateur”, Lévi-Strauss era conhecido em todo o mundo como o mestre da antropologia moderna. “Filosofo de formação, este pioneiro do estruturalismo viajou o mundo para estudar os mitos”, diz a publicação na internet.

Ao completar 100 anos de vida, em 28 de novembro de 2008, reportagens nas principais agências de notícias do planeta relatavam que apesar de sua longevidade e intensa atividade intelectual desde antes da 2ª Guerra Mundial, Lévi-Strauss, membro da Academia da França desde 1973, gozava de boa saúde e se mantinha lúcido.

Francês, ainda que nascido em Bruxelas (Bélgica) em 28 de novembro de 1908, este humanista era filho de um judeu agnóstico de origem alsaciana que o educou em um ambiente artístico, embora tenha terminado cursando Direito e Filosofia na Sorbonne de Paris. Autor também de “Mitologias”, lecionou como professor desta última disciplina até receber um convite de Marcel Mauss, pai da etnologia francesa, para ingressar no recém-criado departamento de etnografia.

Foi assim que despertou em Lévi-Strauss a curiosidade por um campo do conhecimento no qual desenvolveria uma brilhante carreira e que lhe concedeu um “lugar proeminente entre os pesquisadores do século 20″, explicou à Agência Efe o professor de Antropologia Social da Universidade Complutense de Madri, Rafael Díaz Maderuelo.

Sua nova vocação o levou a aceitar um posto como professor visitante na Universidade São Paulo (USP), de 1935 a 1939, estadia que lhe possibilitou realizar trabalhos de campo no Mato Grosso e na Amazônia.

Ali teve estadias esporádicas entre os índios bororós, nambikwaras e tupis-kawahib, experiências que o orientaram definitivamente como profissional de antropologia, campo no qual seu trabalho ainda hoje “continua sendo válido para a maioria dos antropólogos”, declarou Díaz Maderuelo sobre o autor de “O Pensamento Selvagem”.

Após retornar à França, em 1942, mudou-se para os Estados Unidos como professor visitante na New School for Social Research, de Nova York, antes de uma breve passagem pela embaixada francesa em Washington como adido cultural.

Novamente em Paris, foi nomeado diretor associado do Museu do Homem e se tornou depois diretor de estudos na École Pratique des Hautes Études, entre 1950 e 1974, trabalho que combinou com seu ensino de antropologia social no Collège de France, até sua aposentadoria em 1982, quando dirigia o Laboratório de Antropologia Social.

Discípulo intelectual de Émile Durkheim e de Marcel Mauss, além de interessado pela obra de Karl Marx, pela psicanálise de Sigmund Freud, pela linguística de Ferdinand Saussure e Roman Jakobson, pelo formalismo de Vladimir Propp etc.,era ainda um apaixonado por música, geologia, botânica e astronomia.

As contribuições mais decisivas do trabalho de Lévi-Strauss podem ser resumidas em três grandes temas: a teoria das estruturas elementares do parentesco, os processos mentais do conhecimento humano e a estrutura dos mitos.

A teoria das estruturas elementares defende que o parentesco tem mais relação com a aliança entre duas famílias por casamento respectivo entre seus membros que, como sustentavam alguns antropólogos britânicos, com a ascendência de um antepassado comum.

Para Lévi-Strauss, não existia uma “diferença significativa entre o pensamento primitivo e o civilizado”, declarou Díaz Maderuelo, pois a mente humana “organiza o conhecimento em processos binários e opostos que se organizam de acordo com a lógica” e “tanto o mito como a ciência estão estruturados por pares de opostos relacionados logicamente”.Compartilham, portanto, a mesma estrutura, só que aplicada a diferentes coisas.

A respeito dos mitos, o intelectual sustentava, desde a reflexão sobre o tabu do incesto, que o impulso sexual pode ser regulado graças à cultura. “O homem não mantém relações indiscriminadas, mas as pensa previamente para distingui-las. Desde este momento perdeu sua natureza animal e se transformou em um ser cultural”, comentou Díaz Maderuelo.

Para Lévi-Strauss, as estruturas não são realidades concretas, estando mais próximas a modelos cognitivos da realidade que servem ao homem em sua vida cotidiana.

As regras pelas quais as unidades da cultura se combinam não são produto da invenção humana, e a passagem do animal natural ao animal cultural – através da aquisição da linguagem, da preparação dos alimentos, da formação de relações sociais, etc – segue leis já determinadas por sua estrutura biológica.

Aujourd’hui, vu sur

un article à propos de

suivi du très étrange sondage

à la question posée dans l’un des commentaires faits sur ce sondage

j’ai envie de répondre qu’il semble que nous vivions dans un pays où lorsqu’un prix Goncourt est décerné à un écrivain noir il est de bon ton de se poser la question.

Aux vues des réponses au sondage

je me dis que j’ai raison. 

Et aux vues de certains commentaires

JE CONFIRME.

Sidney Rittenberg is one of the great remaining sages able to parse out China’s past and its future. And he has now reached the lucky age of 88!

Rittenberg in Beijing

Evan Osnos, the New Yorker’s correspondent in Beijing, describes some highlights from a recent talk Rittenberg gave in the city:

[Rittenberg] on the prospects for multi-party democracy:

If you had a second party alternative in China now, I think it would be an anti-foreign party. What else could you see as a platform to challenge the Communist Party, but to oppose the foreigners who are “buying up Chinese resources”?… There has to be a period of generally unfolding democracy. Not bang, all at once. And I think that will happen. I think it’s happening much too slowly.

On the Chinese government’s responsibility to whistleblowers who expose corruption:

Protect whistleblowers, protect journalists and those who expose wrongdoing.

You have to protect those who expose [wrongdoing], or talk of fighting corruption is just talk.

On a recent blog post on a Web site backed by the People’s Daily which named Bo Xilai, a senior Party figure who is now mayor of Chongqing, and questioned his campaign against corruption:

It just said, “Bo Xilai,” three characters [without his title]. Bad news. If I saw my name like that—three characters—I would start looking for someplace to hide…. It doesn’t mean he is going to be fired, it doesn’t mean he is going to be punished. But it means that the dream of going to a city and making a splash, and then coming back to the center, is probably not going to happen.

On China’s public denunciation of the Dalai Lama:

Why is a country that can be so good at managing its diplomacy, so good at managing its Taiwan policy, so bad at ethnic policy?

On resilience:

When I first went to teach at Chapel Hill, they put a sign on the door that said, “S. Rittenberg. History.” So, I wrote, “Not yet.”

The New Yorker also includes this rather interesting discussion of how American policy is modulating toward North Korea with emphasis on steps that can be taken to further marketize the DPRK economy and reduce US-North Korea tension. I mention this because I mean to take it up with Sidney Rittenberg when I next see him: Can China’s experience in transitioning out of a cult of personality system while implementing economic reform teach us anything about the way forward with North Korea?

Rittenberg in the Puget Sound

When he isn’t in Beijing, Sidney Rittenberg is a resident of Fox Island, Washington, and a professor of Chinese Studies at Pacific Lutheran University. On November 19, 2009, at PLU, Rittenberg will be participating in a panel discussion on “China’s 21st century,” a panel which includes the formidable Bryna Goodman (University of Oregon), and myself.

Rittenberg in the French Press

Arnaud de le Grange tracked down Rittenberg in Beijing last week, and published this piece in Le Figaro:

Arnaud de le Grange, “Sidney Rittenberg, de Mao à Microsoft: Portrait de cet Américain de 88 ans, l’un des seuls étrangers à avoir partagé le quotidien révolutionnaire du Grand Timonier. Il a payé cher le prix de cette aventure hors du commun [From Mao to Microsoft: Portrait of an 88-year-old American, one of the only foreigners to see and participate in the daily revolution of the Great Helmsman: He paid a high price for this adventure out of the commune],” Le Figaro, 30 September 2009. [translation by Adam Cathcart]

"Sidney Rittenberg at his home in Beijing. As a consultant, he lives in Seattle, but spends two or three months per year in Beijing." -- photo Gilles Sabrie, via Le Figaro

Sidney Rittenberg n’assistera pas, jeudi, place Tiananmen, au défilé du 60e anniversaire de la République populaire de Chi­ne (RPC). Il n’a pas été invité. Cet in­croyable personnage, l’un des seuls étrangers à avoir partagé le quotidien révolutionnaire de Mao, n’a pas de chance avec cette date fondatrice du 1er octobre. Il y a soixante ans, celui qui était devenu le traducteur du Grand Timonier et le suivait depuis quatre ans n’avait pu écouter son discours. Sur ordre de Staline, il venait d’être jeté dans une geôle pékinoise, accusé d’être un espion américain.

Sidney Rittenberg will not assist on Tuesday, on Tiananmen Square, in the parade for the 60th anniversary of the People’s Republic of China (PRC).  He was not invited.  This incredible personage, one of the only foreigner to see and participate in the daily revolution of Mao, did have have good luck with this foundational date of October 1.  There were 60 years, during which he became the translator for the Great Helmsman and then for four years was deprived of discourse.  Under the order of Stalin, he was thrown into a Beijing gaol [être jeté dans une geôle pékinoise], accused of being an American spy.

***

On second thought, there are some four-year olds here who need some attention; thus I will be translating the remainder of this article this evening (Sunday, Pacific Standard Time) soon after I return to Seattle from Los Angeles.

Chinese icebreaker, The Snow Dragon, off to Antartica, replete with fuzzy mascot and pseudo-Torii

Read more here about this Zheng He-style effort to create the greatest map of Antartica, with 251 scientists and engineers on board, that the world has ever seen.

Reuters, via Arnaud le Grange's blog for Le Figaro

And Arnaud le Grange describes action in the automotive industry (click on the picture to link the story; in French).

via Arnaud Le Grange on Le Figaro on "China's Post-Industrial Aesthetic"

And Le Grange again scores, with a an analysis of exhibitions of young Chinese artists at Ullens Center for Contemporary Art (slow upload, but worth it), including the Shanghai artist, Yan Pei-ming, resident in Dijon, France, since the 1980s.   The gallery is located in Beijing at the 798 art colony.  Soft power indeed!

During the economic downfall of advertising and low overall readership, French papers have geared their approach to younger readers. It is evident and obvious that the government is interested in creating new outlets for the younger residents especially since readership in France is especially low among young people. According to a government study, only 10 percent of those aged 15 to 24 read a paid-for newspaper daily in 2007, down from 20 percent a decade earlier, says the New York Times.

About 60 publications are participating in the new project. In addition to papers like Le Monde and Le Figaro, they include a variety of local publications, as well as the Paris-based International Herald Tribune, the global edition of The New York Times. Even L’Équipe, a popular sports daily, is taking part.