オムニバス – C-love FRAGRANCE Platinum Allure

2009.12.09

Track List:

1 BLACK DIAMOND DOUBLE&安室奈美恵
2 Garden feat. DJ KAORI, Diggy-MO’, クレンチ&ブリスタ May J.
3 Get Ready feat Baby M, MANDOZA 童子-T
4 For You lecca
5 もう二度と??? BENI
6 愛されたい 宏実
7 Love Affair feat.Kayzabro (DS455) 詩音
8 LOWRIDING AK-69
9 君がくれたもの feat. YU-A (Foxxi misQ) Miss Monday
10 NEXT DOOR feat. CHOZEN LEE from FIRE BALL ARIA
11 いつまでも Iyse
12 KISS ～恋におちて…冬～ MAY’S
13 ONE DAY m-flo loves 加藤ミリヤ
14 Get A Life ～Again～ twenty4-7
15 ONE AI

DL part1

DL part2

Please support the artist by buying the original CD:

CD

Tsutaya online has released another poll, “What 2009 drama theme song are you looking forward to?“

Here are the results:

10 Lecca – My measure (Gine Sanfujinka no onnatachi)
09 MISIA – Aitakuteima (JIN)
08 Misako Sakazume – Kitto Daijobu (Real Crows)
07 UVERworld – Kanashimi wa kitto (Shokoshijo Sarah)
06 TOKIO – Asa ga mata kuru (ROMES Kuukou bougyou system)
05 Arashi – Tokei jikake no umbrella (0 goushi no kyaku)
04 GIRL NEXT DOOR – Orion (Untouchables)
03 Arashi – My Girl (My Girl)
02 EXILE – Futasu no kuchibiru (Tokyo DOGS)

and #1 goes to….

BIG BANG with “Koe wo kikasete” (Let me hear your voice) for the new drama “Ohitorisama” starring Koike Teppei and Arisa Mizuki.

source: tsutaya

No dia 15 de julho, a cantora lecca lançou o álbum “BIG POPPER”, esse que vendeu razoavelmente bem, acumulando cerca de 25 mil cópias em sua primeira semana, ocupando a 7º posição do ranking semanal do oricon.

Agora, lecca já tem programado o lançamento de seu segundo single para o dia 18 de novembro, intitulado “My measure”. A faixa está sendo usada como tema de abertura do mais novo dorama da Nihon TV, “Gyne Sanfujinka no onna tachi”, estrelado pela atriz Norika Fujiwara que estreiou em 14 de outubro. Sendo que o tema de encerramento do dorama conta com a música “Tsunaide te” da dupla RYTHEM. Esta é a primeira vez que lecca colabora com uma música em um dorama, confiram o tema de abertura de  “Gyne Sanfujinka no onna tachi”.

O single conterá no total três faixas e incluirá além de “My measure”, as b-sides “Hyaki Hime Yakou” e “somebody else’s guy”, infelizmente apenas uma versão regular do single estará disponível para a venda.

CD Tracklist

1. My measure
2. Hyaki Hime Yakou (百姫夜行)
3. somebody else’s guy

Fonte: JpopStop, JaME

Créditos: Jstation

Cantante de reggae, lecca, cantará por primera vez la canción principal para un drama. Fujiwara Norika (38) protagoniza el mismo con el nombre de “Gyne” (estrena 14 de octubre a las 10PM). Cuando lecca leyó el resumen del drama, escribió exclusivamente el sencillo llamado “My measure“. Norika expresó que “la canción mantiene la pasión que caracteriza al drama“.

La chica nacida Tokio y estudiante de la Universidad de Waseda se ha convetido en todo un éxito como cantante. lecca sacó a la venta un CD el julio pasado y vendió muy bien. El nuevo sencillo saldrá a la venta el 18 de noviembre.

Mi sono chiesto qualche volta cosa poteva rappresentare per Matteo l’apice della felicità… mi chiedevo:”"”chissà cosa lo potrebbe rendere pazzo di gioia…”"”

La risposta l’ho avuta poche sere fa.

L’apice di cui sopra è coinciso con una serata al luna park di Prato.

Innanzitutto già l’essere andati al luna park ha di per sè rappresentato un “evento” in casa Canneori, ma la cosa straordinaria è stata che, complice l’amicizia tra mio padre e una signora che ha un banco di dolciumi presso la suddetta fiera, abbiamo avuto a disposizione davvero una serata fuori dall’ordinario.

Questa gentilissima signora, dopo averci salutato ha regalato una “sacchettata“ (è la verità!!!) di biglietti per ogni giostra presente e alla fine della serata ci ha anche offerto un maxi ristoro al suo banco.

Riuscite ad immaginare il viso di un 4enne che ha girato decine di giostre senza limiti e senza sosta per quasi 2 ore e che poi si piazza davanti ad uno di quei banchi tutti illuminati, stracolmi di ogni leccornia a cui gli viene offerto di tutto??? Lecca – lecca, croccanti, bomboloni, eccetera, eccetera…

Matteo non smetteva di ridere, sorridere, muoversi, urlare… Ogni desiderio poteva essere soddisfatto (nei limiti del contesto ovviamente) e lui non riusciva a crederci.

Quante volte, ognuno di noi, si è trovato nella situazione in cui ha dovuto dire al proprio pargolo frasi del tipo “”"no, no, questo non si può prendere…“”", oppure “”"mi dispiace amore ma questo costa troppo…“”" o ancora “”"…su, scegli… non puoi prendere questo e quello…“”"”. Io penso tante, com’è normale che accada.

Ecco, quella sera, per una volta, tutto questo non c’è stato. Matteo ha provato, io credo, la gioia di mangiare non uno ma DUE bomboloni, di bere Estathè ghiacciato, di fare un giro sulla ruota panoramica poi sulle autoscontro, poi sulle giostrine e così via… Lui era felice, felicissimo ed io con lui…

So benissimo che non è questo l’insegnamento giusto da dargli… non deve pensare che avere, possedere o consumare sia davvero una cosa importante o più importante di altre…

Ho vissuto e ho voluto far vivere a Matteo quella sera come se fosse un regalo, un momento speciale in cui per una volta ho avuto (grazie Babbo) la possibilità di viziare mio figlio, di non negargli niente… Ci saranno di nuovo, sicuramente, altri momenti dove torneremo a ridimensionare le cose e a fargli comprendere che nella vita si fanno delle scelte e delle rinunce… ma per ora mi godo ancora l’onda lunga di quella sera…

Per ora siedo ancora accanto a lui nella ruota panoramica… se chiudo gli occhi vedo ancora la luna, brillantissima che sembrava potessimo toccare insieme…

Vanaf 1 september start de academie voor beeldende kunst-filiaal Diksmuide een nieuwe vestigingsplaats in LEKE.
Op woensdagnamiddag van 13.30 tot 16.10 uur kunnen kinderen uit het lager onderwijs terecht in het ontmoetingscentrum ‘LECCA’ waar een deskundige begeleiding hen een aantal technieken en materialen laat ontdekken waarmee zij zich creatief kunnen uitdrukken en ervaring opdoen met kleuren, lijnen en vormen. We brengen de kinderen in contact met uiteenlopende thema’s uit de actualiteit, de natuur en hun eigen fantasierijke wereld. Ze kunnen spelenderwijs werken met verf, klei, gevonden voorwerpen, enz… om zo hun eigen grenzen af te tasten en hun plaats in de wereld te vinden.

LINKS CAN BE FOUND HERE

(if you can’t see the post with the links, please read this before!!! I won’t answer for the questions like “why I can’t see the post” etc..)

Song list:
Crystal Kay feat. BoA – Girlfriend
Gackt – The Next Decade
Hamasaki Ayumi – Sunrise ~ LOVE is ALL ~
lecca – For You
Morning Musume – Songs Medley
NICO Touches The Walls – Hologram

“L’Express”, poate cea mai prestigioasă revistă de analiză din Franţa, publică, în ediţia din 1 august, un articol intitulat “5 motive serioase pentru a vizita România”.

«”Des vacances en Roumanie? Mais quelle idée!” Une idée pas si folle que cela, en réalité. Et nous allons vous le prouver…»

«”Vacanţe în România? Ce idee!” O idee nu chiar atât de nebună, în realitate. Şi v-o vom dovedi…»

Prima întrebare care ne vine în minte este dacă articolul este cumpărat, adică dacă cineva a platit pentru ca României să i se facă reclamă turistică, sau dacă, din contră, revista este chiar sinceră cu cititorii ei.

Cunoscătorii limbii franceze, care vor citi articolul in extenso, pe site-ul original (aici) şi nu doar fragmentele traduse de pe “HotNews” (aici), işi vor da seama că e greu de crezut că vreo autoritate română să fi compus sau să fi autorizat textul publicat. Motivele acestei presupuneri sunt multiple: de la mici stângăcii, la ortografierea greşită a unor sintagme româneşti (“Piaţa Stafului” în loc de “Piaţa Sfatului”; “Ceaucescu” în loc de “Ceauşescu”), până la confuzii mai grave, ca aceasta în care se induce ideea (optimistă) că, pe marginea drumurilor româneşti, dai la tot pasul peste de turnuri de răcire ale unor… centrale nucleare («Si l’on fait abstraction de quelques “erreurs” – usines de ciment, raffineries ou tours de refroidissement de centrale nucléaire – rencontrées au bord des routes roumaines, la beauté brute du patrimoine naturel de la Roumanie est époustouflante.»). Exemplele inadvertenţelor minore pot, desigur, continua.

Dacă stabilim, însă, că articolul este “sincer”, adică dacă admitem că “L’Express” recomanda PE BUNE francezilor vizitarea României, ne punem, numaidecât, a doua întrebare. Este, oare, ideea doamnei Marie Simon, autoarea articolului, un efect benefic al atât de hulitelor acţiuni de promovare turistică iniţiate de Ministerul Turismului? Sau este doar o coincidenţă?

Răuvoitorii vor spune, fără îndoială, că este doar o coincidenţa. Daca nu vor striga chiar “mită!”.
Eu cred că pagina “Styles • Voyage” a prestigiosului hebdomadar francez nu publică nimic întâmplător, sau la nimereală şi, mai ales, mă îndoiesc că finanţează o excursie de documentare fără un temei bine argumentat şi marketizat.

După declanşarea campaniei publicitare romaneşti “Romania • Land of choice” pe esplanada din faţa primăriei pariziene – la care au participat Ilie Năstase, Nadia Comaneci şi Gheorghe Hagi, alături de doamna ministru Elena Udrea – şi după ce pe Champs Elysées au fost întinse bannere ale acestei campanii, este greu de crezut că articolul din “L’Express” cade brusc din cer şi că nu este o… consecinţă firească a întregului demers publicitar.

Răuvoitorii evocaţi mai sus au criticat până şi sloganul “Land of choice”, susţinând că el ar aparţine altei ţări. La un simplu search pe Google (web sau imagini) se constată că “Land of choice” este asimilat covârşitor României, nu Croaţiei, ceea ce probează eficienţa acţiunii. Dar acesta este doar un detaliu colateral.

Important este că “L’Express” demontează o  idee proastă, preconcepută şi des vehiculată în ultimul timp, idee potrivit căreia NU SE POATE FACE TURISM FĂRĂ INFRASTRUCTURĂ. Într-adevar, fără infrastructură nu este posibil decât… TURISMUL CARE ABHORĂ INFRASTRUCTURA. Adică un tip de turism ieftin şi mai ales sătul de grabă, de stress, de zgomot, de plastic, inox, beton şi asfalt, un turism din ce în ce mai căutat pe piaţa de loisirs.

Numai nişte mârlani, născuţi la ţară sau la mahala şi recent dedulciţi la fiţe cu cât mai multe stele şi la all inclusive-uri vor să-şi uite “ruşinoasa” extracţie frecventând, cu Hummer-ul dotat cu anvelope groase de-un deşt (sumumul absurdului şi al “fiţei auto”), doar asfalturi netede ca în palmă.

Ceilalţi îşi amintesc de gustul 2 Mai-ului şi al Vămii Vechi de-acum 30-40 de ani. De “spiritul” anilor ‘50-’60, devenit astăzi “retro”, care a creat faima Saint-Tropez-ului, descoperit şi lansat de Brigitte Bardot şi de Johnny Halliday, ca alternativă non-conformistă la plictisul sobru şi “încliftat” în aere burgheze de la Cannes, Nisa sau Monte Carlo.

Intelectualul civilizat, deprins de generaţii cu apa caldă şi cu robinetul, prefera o “rupere” de rutina urbană şi găsea mai reconfortant un sejur într-o casă lipovenească sau tătărească din chirpici, dar cu verandă, dintr-un sat situat pe malul mării, la capătul de jos al litoralului, cu duşul constituit dintr-un baril vopsit, termic, în negru şi ridicat pe o structură mai mult sau mai puţin solid sau dibaci construită, cu closetul în fundul curţii şi cu mâncarea gătită pescăreşte de neveste de pescari veritabili, decât o sordidă cameră de hotel. Prefera o plajă imensă, plină de scoici şi de bolovani cu forme ciudate, dar fără înghesuială, fără tranzistoare date la maximum, fără chiştoace, celofane zburătoare, cotoare şi cioburi, fără poze la minut cu maimuţe şi palmieri din carton presat, fără ţipete brunete despre piatra ponce. Prefera şuberekul şi borşul de peşti (la plural), mai gustos ca orice bouillabesse, decât menu-fix-ul cantinelor din “staţiuni”.

Bufetul local, numit pe vremea aceea, probabil după responsabilul său turc sau tătar, “La Musuret” (mult mai târziu completat cu restaurantul “cu specific” “Dobrogeanul”), cu tejgheaua din tablă zincată veşnic inundată de berea scursă din gulerul halbelor, oferea fleici, patricieni, mititei, chefali şi zargani pe care clientul şi-i prăjea singur pe imensul grătar cu cărbuni din curtea alăturată.

Era perioada – orecum “fastă” politic de după 1965 – în care adevărata “nobilime intelectuală”, încă neplecată definitiv în străinătate, frecventa zona: artiştii plastici Ovidiu Maitec sau Doru Şetran, poeta Nina Cassian, Mircea Florian, François Pamfil, Ascanio Damian şi câţi alţii. Alte figuri celebre, emblematice chiar, precum cea a arhitectei Marina Carafoli sau a lui Dan Hurmuzescu, au creat istoria bietului sat 2 Mai, în care apa din fântână era sălcie, muştele mureau lipite pe hârtii cleioase marca “Zeppelin”, uşile camerelor erau din tifon, iar curentul electric încă nu ajunsese până la Vama Veche.

Era un mediu din care, alături de artişti, făceau parte descendenţi ai unor familii precum Ghika, Sturza, Costa-Foru, Goilav, Christopol, Mişu, Garoflid, Beller, Carp, Romalo, Hiott, Rosetti, Sculy, Slăvescu, Lecca, Cerchez, Dragalina, Mehedinţi, Odobescu şi atâtea altele pe care memoria nu mi le mai pune la îndemână.

Grup de copii. Nu, nu eram în tabără…

Confortul era minim, în schimb plajele erau vaste, golfurile largi, iar ifosele – paradoxal – inexistente.

Acelaşi golf din 2 Mai – Sus: iulie 1969 / Jos: august 2005

Pe plajă se practica pétanque-ul şi ringul, rugby şi frisbee, scufundările după resturi de amfore sau excursiile înot până la taliane; seara se aprindeau focuri la care se cocea porumb pe muzică folk, în sat se organizau uriaşe ceaiuri  sau “bairamuri” în curţile gazdelor, prea ospitaliere şi inteligente şi cu prea mult bun simţ încât să se supere, ceaiuri la care “se intra” liber şi unde se bea, gratis bineînţeles, din oala de 25 de litri, celebra “ghebulă”, un amestec slab de apă chioară, vodcă şi multă lămâie, bună chiar şi pentru puştimea mai răsărită. Memorabilă a fost nunta de la “Oborul de vite” a arhitectului Victor Fulicea cu Yvette, fiica Siminei Mezincescu.

Mica gaşcă, colorată…

Se dansa pe Cat Stevens, Don McLean, Dylan, Cohen, Baez, Melanie, Simon & Garfunkel, John Mayall, B.B. King, Creedence sau Chuck Berry, se înfiripau idile, nu rareori desăvârşite pasional pe nisipul încă cald al plajei, după băi nocturne, sub clar de lună, într-o mare care, uneori, datorită unor fotofore, era fosforescentă.

Oamenii 2 Mai-ului erau, de fapt, o mare familie, cu “textilişti” şi cu nudişti, despărţiţi civiliazt de cotul falezei unui golf, cu o nevoie acerbă de intimitate socială. O intimitate pe care sindicalistoidele Mamaia sau Eforie nu o puteau oferi.

Se conversa îndelung, se juca bridge sau whist, dar şi poker, monopoly sau ruletă, în funcţie de generaţiile jucătoare. Generaţii care coabitau respectându-se reciproc, fără conflicte, într-o “echipă” extraordinar de omogenă, de sudată şi de… prietenă. Exemplară era relaţia unei adorabile doamne, Mira Christopol, cu întreaga colonie de fete şi băieţi de toate vârstele pe care o supraveghea în lipsa părinţilor care nu aveau concediu.

Desigur, unora care văd, astăzi, din afară acest peisaj social şi relaţional de vacanţă, le este greu sa-i perceapă farmecul şi ar putea acuza “clasa” doimaistă de atunci de un oarecare snobism, de un oarecare elitism. Dar păcatul unei asemenea judecăţi ar sta în pierderea din vedere sau chiar în omisiunea celuilalat “elitism” al vremii, cel de partid şi de stat, sau a “elitismului” contemporan, cel “de Dorobanţi”.

A compara 2 Mai-ul şi Vama Veche de-ATUNCI cu cele de astăzi este aproape un sacrilegiu sau o impietate.

Civilizaţia materială a locului lipsea cu desăvârşire, dar era compensată cu prisosinţă de şarmul şi de civilizaţia istorică, congenitală, a celor care iubeau acel loc magic. Căci, acolo, în acea retortă s-au format sau s-au reformat şi mulţi iniţial out-sider-i.

Excursul meu, impertinent de lung, a vrut să arate că omul civilizat, realmente şi veritabil superior social şi intelectual, se poate simţi bine şi în lipsa “infrastructurii”: a asfaltului, a aerului condiţionat, a jacuzzi-ului, a unui daiquiri servit de un majordom pe marginea piscinei, a cluburilor cu DJ-i la modă, sau a legăturii la internet.

“L’Express” are, aşadar, dreptate!

România nu trebuie ca, turistic, să vrea să fie, neapărat şi deja, o ţară europeană, o Elveţie sau o Italie. România trebuie să fie, însă, neapărat şi deja, ceea ce, iată, este: o atracţie chiar şi fără autostrăzi. Ba chiar, în numeroase zone – ca Delta Dunării, de pildă – “infrastructura” ar trebui chiar grabnic demolată şi eliminată.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Late post  -_-

Songlist:
lecca – For You
Minami Akina no Super Mild Seven – I Believe ~Yume wo Kanaeru Mahou no Kotoba~
Satoda Mai with Goda Family – Don’t Leave Me
Tohoshinki – Stand By U
Tsuchiya Anna – Brave Vibration

Pls request if you’d like to download any of these. All links are up.

mediafire / sharebee

—

mediafire / sharebee

—

mediafire / sharebee

—

mediafire / sharebee

—

mediafire / sharebee

La cantante saca su nuevo álbum el día 15 de este mes en edición regular y limitada.

Serán 15 canciones y un dvd con 3 pvs más un video adicional,pero compartiendo la misma portada.

CD:

1. BIG POPPER no Theme
2. Kurenaizora
3. Higher
4. Let’s get out
5. Kidoushuusei
6. For Tou
7. anata
8. SHOES SHOW
9. Miso-gal
10. Hameln
11. Ashita ni Nattara
12. Moto Kare
13. How ‘ya feelin’
14. Goin’ home
15. Memories

DVD:

・For You PV
・Kurenaizora PV
・Goin’ home PV
・OFF SHOT con el making of de los pvs

Y aquí dejo el PV de For You:

A cantora lecca divulgou mais informações a respeito de seu próximo álbum, que estará disponível nas lojas no dia 15 de julho. Initulado “BIG POPPER”, seu quarto álbum, conterá 15 faixas no total, incluindo o single “For You” e o lançamento digital “Goin’ home”. A versão CD+DVD do álbum conterá também os clipes de Goin’ home, For You e Kurenaizora, a faixa principal do disco.

CD TRACKLIST

1. BIG POPPER no Theme
2. Kurenaizora
3. Higher
4. Let’s get out
5. Kidoushuusei
6. For Tou
7. anata
8. SHOES SHOW
9. Miso-gal
10. Hameln
11. Ashita ni Nattara
12. Moto Kare
13. How ‘ya feelin’
14. Goin’ home
15. Memories

DVD
・For You（MUSIC CLIP）
・紅空（MUSIC CLIP）
・Goin’ home（MUSIC CLIP）
・OFF SHOT

A lecca é uma cantora com uma voz meio grossa e diferente de muitas cantoras por ai, a faixa que promove o álbum é “Kurenaizora”, a música tem uma batida animada, mas como o PV é apenas razoável,  minha nota é 3/5.

Goin’ home – A música é mais ou menos, apesar de achar o PV meio tosco vou dar nota 3/5 mesmo.

For You – A música até que é decente, mas o PV dele eu achei muito parado e chato de assistir, por isso vou dar nota 2/5.

Fonte: JaME World

Créditos: Jstation

A mai trecut o luna si odata cu ea a venit un nou numar din Max, numarul 5 ca sa fim mai precisi. Asta e primul cover international si, believe it or not, U2 rocks the boat this issue. Despre asta nu prea vreau sa va povestesc pentru ca nu vreau sa fiu party pooper, insa pot sa va mai zic una alta de prin revista…

Cine rasfoieste cu atentie Max-ul, va gasi la pagina 57 subliniate urmatoarele cuvinte: renumit, temut, de origine romana. Nu este vorba despre Dracula, ci despre Dan Lecca, cel mai tare fotograf de fashion din lume. De 27 de ani lucreaza in domeniu si a colaborat cu McQueen, Gucci, Harper`s Bazaar si Vogue (deci chiar e tare, daca Femeia Dragon ii solicita serviciile – some say ca Dan Lecca e atat de prieten cu Anna incat he calls the shots). A stat de vorba cu Oana, iar rezultatul se vede in cele sase pagini de material.

Sunt mandru de numarul asta pentru ca este primul in care am „orchestrat” un shooting in deplasare cu oameni si fotograf, recuzita and shit. Fotograf a fost Dragos Savu si a facut mega treaba, a comunicat foarte bine cu modelele si le-a pus in fel si chip numa` sa iasa bine treaba. Ca sa vin in sprijinul afirmatiei, atasez si cateva poze din making of. Da, daca va uitati bine in poze o veti recunoaste pe sor`mea, Alexandra care, pe langa blogarita si redactor la Antena 2, s-a transformat in fotomodel… Arata bine zic, nu?! Iar baiatul… pe baiat il cheama Bogdan Marcu si e actor, model si un super baiat! Pe langa ei se invarte si un MINI, de fapt viceversa. Ei bine, MINI-ul face parte din recuzita si ii apartine Malinei Dragu, PR Automobile Bavaria Group. Multumim Automobile Bavaria!!!:)) Ne-am distrat foarte bine in MINI si la mare… Am plecat dimineata, adica la 12:00 si ne-am intors 12 ore mai tarziu, timp in care Alexandra era sa cada in mare, fusta i s-a ridicat in cap pe faleza din Constanta (in fata cazinoului), iar Dragos a stat cu genunchii la gat pe bancheta din spate a masinii. Bogdan n-a mancat mai nimic, silueta o cere, iar eu ma rugam la D-zeu sa ajung mai repede acasa ca muream de somn. Una peste alta, am intrat cu picioarele in mare si ne-am super distrat… Vestimentatia a fost asigurata de Famous Brands din Plaza Romania… Din sutingul asta nu am ramas cu nimic, insa Bogdan a purtat tot timpul perechile mele de ochelari Deese si Audi…

Un alt suting pe care merita sa aruncati un ochi e cel pus in scena de Bogdan Tutuneanu: placeri vinovate. I-am dus lui Bogdan cateva haine si accesorii (de la Alexandru Ciucu, Raionul 6, Sony, O`Neill, Mihaela Glavan), iar el worked his magic! Multumesc, Bogdan! Nici de aici n-am ramas cu nimic, in sensul in care am o concesie: la fiecare suting sa-mi cumpar ceva pe post de amintire… ba nu, am… patru insigne Fred Perry de la Raionul 6

Masinile lunii au peste 200 de cai si sunt Ford Focus RS, Mazda 3 MPS si VW Golf GTI… mai multe cititi in revista…

Vedeta cu care m-am plimbat pe bicla luna asta a fost Anda Adam… Foarte tare Anda, mi-a placut de ea… De cand cu albumul Confidential mi-am dorit sa o cunosc si iata ca s-a intamplat. Ne-am plimbat putin cu bicicleta si cu catelul Mercy, pe care l-a primit cadou de la Victor, si am apucat sa vorbim despre de toate. Chiar daca informatiile nu apar in revista in totalitate, e bine sa aruncati un ochi si peste Anda pentru ca merita… Iar daca va intereseaza bicla din poze, ea este creatia celor de la Pimp Garage (USA), se cheama Hornet si este importata de Rulez… Foto: Dragos Savu

Pe langa astea, Max a mai stat de vorba cu Artanu si iti propune Singapore ca urmatoarea destinatie de vacanta…